IDENTIFICARE SOCIALA, DREPTURILE SPORTIVILOR

Elena Amelia Stan, Universitatea Ecologica Bucuresti

Keywords: fair-play, competitions, olympics principles

Cuvinte cheie: fair-play, principii olimpice, competitii

Sportul este asociat cu o serie de valori si de calitati. La inceputul evolutiei sportului, idealul era participarea in competitii. Exista la inceput sentimentul ca sportul este dominat de fair-play si loialitate.

Sportul determina o identificare sociala – implica asocierea cu un anumit grup, institutie sau comunitate. El mai ofera, de ceva vreme, modalitati de ascensiune sociala pentru unii indivizi deosebit de talentati si norocosi.

Sportul mai este asociat cu o serie de valori si de calitati, precum: spiritul de competitie, realizarea, curajul, autocontrolul, disciplina, devotamentul, loialitatea, reusita, munca in echipa si responsabilitatea individuala. Aceste elemente caracterizeaza si ideologia sportului.

Desi la inceputul evolutiei sportului, idealul era participarea in competitii dupa principiul „important este sa participi", nevoia de a castiga a devenit o obsesie, transformand acest slogan in „a castiga nu este totul, ci singurul lucru care conteaza" (cf. Vince Lambardi).

Exista la inceput sentimentul ca sportul este dominat de fair-play si loialitate. Dar lumea sportului nu este mai buna sau mai rea decat restul lumii, chiar daca aici se promoveaza mai mult aceste virtuti; apar conflicte care sunt inerente in cadrul tuturor activitatilor care tin de sport, unele dintre ele fiind chestiuni de principiu, altele tin de eligibilitatea individuala a sportivilor, de probleme financiare, de conflicte de autoritate si competenta, de realizarea sau incalcarea contractului, de interferentele, violenta, renumele, onoarea, libertatea, drepturile omului si altele.

Scopul jocului sportiv de astazi rezida in intentia de a stabili si desemna un castigator, de a sarbatori persoana care se dovedeste a fi cea mai capabila sau performanta. „La Jocurile Olimpice, victoria se bazeaza pe merit. Toti au drepturi egale si oportunitati egale, si daca lucrurile stau asa, cursa este castigata de cine alearga mai repede, indiferent de culoare, credinta sau afiliere politica"(1)

Sportul reprezinta o activitate cu continut si scop educativ, fiind o activitate socio-culturala ce are menirea de a imbogatii societatea si este asociat cu virtutile etice si morale.

Sportul este elogiul democratiei, al egalitatii sanselor, al autonomiei domeniilor sociale. Olimpismul poate folosi dinamica interna a jocului sportiv pentru a educa tineretul in spiritul universalitatii drepturilor omului.

Prin loialitate, se aduce un aport benefic atat individului, cat si societatii. Prin ea se promoveaza fair-play-ul, un element moral traditional in sport, ce reprezinta o piedica in calea presiunilor exercitate de societatea moderna.

In ultimele decenii au aparut o serie se influente negative ce ameninta sportul si, implicit, ameninta potentialul educativ al lui, ca de exemplu discriminarile, dopajul, violenta, coruptia, comercializarea excesiva.

Pentru a putea beneficia de avantajele pe care le ofera sportul, in conditiile in care se respecta calitatile fair-play-ului, este necesar ca factorii implicati in aceasta activitate sa manifeste preocupare si sprijin. Guvernele, organizatiile sportive, federatiile sportive, cluburile si asociatiile sportive, institutiile, managerii, arbitrii, antrenorii, sportivii si medicii trebuie sa contribuie activ la cultivarea si sustinerea valorilor etice ale sportului.

Sportul, ca si alte domenii, prezinta in evolutia lui istorica din ultimele doua secole, la nivel de legislatie sportiva nationala, mai multe perioade:

Expansiunea considerabila a activitatii sportive a dus la proliferarea organelor de conducere, la impovararea structurilor, modificari ale miscarii sportive ce au impus o legalitate.

Se stie ca principiile olimpice au la baza valori umaniste purtatoare de legitimitate, dar in aprecierea structurilor care propaga aceste valori este necesara o legalitate. Aceasta legalitate trebuie sa vina de sus, din partea structurilor internationale, inzestrate cu puternica comunicare juridica, deoarece mesajul trebuie auzit in fiecare organizatie sportiva.

O asemenea structura reprezinta un ansamblu format dintr-o serie de fenomene solidare, in asa fel incat fiecare dintre ele depinde de celelalte si nu poate fi ceea ce este decat in cadrul si datorita relatiei sale cu acestea. Structura poate fi numita si miscarea sportiva, deoarece identitatea institutiei sportive o reprezinta atat organele pe care le grupeaza, cat si functiile pe care le reuneste.

De asemenea, fiecare stat are legi pe care le impune pe teritoriul sau. Cum activitatea sportiva, prin succesul de care se bucura, se afla in centrul mizelor politice si economice, numeroase state au legi si articole in Constitutiile lor, consacrate sportului.

Referitor la conflictele aparute in sport in cluburile sportive, la nivel de sportivi, antrenori, patroni etc., acestea se pot rezolva cu ajutorul:

Se poate deduce de aici, dar si din cele ce urmeaza, ca sportul, fiind „un teren de antrenament pentru viata in cadrul comunitatii […] in care oamenii invata sa-si asume responsabilitati, sa respecte legi, sa se accepte unii pe altii, sa caute consensul, sa se ofere in mod voluntar sa rezolve sarcini – intr-un cuvant, sa ia parte activa la constituirea unui ambient care sa le placa, sa traiasca democratia pe pielea lor" (cf. Daniel Tarschys – Secretar General al Consiliului Europei), are nevoie, in acest angrenaj complex, de o legislatie in domeniu. Aceasta poate sa ofere sportului posibilitatea ca rolul lui in viata oamenilor sa ramana intact, in ciuda schimbarilor dramatice suferite de aceasta lume a sportului in ultimii ani, modificari caracterizate prin:

Conflictele din sport sunt rezolvate, in majoritatea federatiilor nationale si internationale, de institutiile sportive specifice, cum sunt tribunalele de arbitraj, comisiile sau alte organe. Autoritatea si statutul legal al acestora variaza de la o tara la alta, in functie de sistemul legal al tarii respective, in unele existand legi care dau autoritate organizatiilor si federatiilor. In altele, organizatiile sunt desprinse de autoritatile publice.

Asa cum am precizat mai sus, tara noastra foloseste un model de legislatura sportiva interventionista, legislatia sportiva avand la baza interventia statului.

Legislatia romana in domeniul sportului este in consens cu documentele specifice domeniului, adoptate de fondurile internationale: Charta Internationala a Educatiei Fizice si Sportului, Charta Europeana a Sportului, Charta Olimpica, Codul Eticii Sportive, Conventia Anti-Doping, Conventia Europeana privind Violenta. Se constata astfel ca sportul romanesc isi indeplineste rolul, ca activitate sociala, de a alinia Romania (chiar daca se reuseste mai putin prin alte domenii) la conditiile, la modul de viata si la valorile europene.

Insa Romania are nevoie de o legislatie sportiva, care sa fie legata de legislatia necesara pentru restructurarea domeniului social, institutional, fiscal. Aceasta, deoarece, din punctul de vedere al eficientei, dar nu numai cu acest scop, in ceea ce priveste sistemul de organizare a unitatilor sportive de drept privat, legislatia nu mai corespunde normelor actuale. Modul de infiintare si functionare a cluburilor si a asociatiilor sportive, exceptand cele infiintate de stat, a ramas acelasi, conform Legii nr. 21/1924 .

O alta lipsa o constituie inexistenta unei Legi a sponsorizarii care sa permita atragerea capitalului privat in domeniul sportiv. Se poate spune, totusi, ca legislatia romana in domeniul sportului este in concordanta cu legislatia europeana. Aceasta, deoarece se intretine o cooperare sportiva internationala si o diversificare a relatiilor de colaborare multilaterala in baza unor acorduri cu organisme sportive guvernamentale si neguvernamentale din alte tari. Se stimuleaza astfel dezvoltarea ramurilor sportive autohtone si se contribuie la promovarea imaginii Romaniei in lume.

In Charta Internationala a Educatiei Fizice si Sportului se mentioneaza ca „practicarea educatiei fizice si sportului este un drept fundamental pentru toti". In Charta Sportiva Europeana se sustine principiul conform caruia „practicarea sportului in scopul petrecerii timpului liber si al recreatiei, al promovarii sanatatii sau al imbunatatirii performantei va fi promovata pentru toate partile populatiei, prin prevederea unor instalatii si programe corespunzatoare pentru toate genurile si prin instructori calificati".

De ce se cauta ca sportul sa fie promovat si mentinut permanent? Deoarece sportul pretutindeni in lume este pus in slujba dezvoltarii armonioase a omului, avand ca scop incurajarea stabilirii unei societati pasnice, preocupate de pastrarea demnitatii umane.

Printre principiile fundamentale ale Chartei Olimpice se afla si ideea conform careia sportul ofera mult mai mult decat poate oferi orice alta activitate din cadrul societatii. „Olimpismul este o filozofie a vietii, care inalta si combina intr-un ansamblu echilibrat calitatile corpului, ale vointei si ale spiritului. Asociind sportul culturii si educatiei, Olimpismul se vrea creatorul unui stil de viata bazat pe bucuria aflata in efort, pe valoarea educativa a bunului exemplu si a respectului principiilor fundamentale". De asemenea, „Miscarea Olimpica are ca scop contributia la cladirea unei lumi pasnice si mai bune, educand tineretul prin mijlocirea sportului practicat fara discriminare de nici un fel si in spiritul olimpic care cere o intelegere reciproca, prietenie, solidaritate si fair-play".

Charta Olimpica reprezinta cel mai bine rolul si importanta sportului in societate si asupra indivizilor. Prin dezvoltarea individuala si sociala, oferind activitati creative si ocupatii recreative, sportul contribuie la echilibrul fizic si psihic al individului, iar prin efortul sustinut de imbunatatire a performantelor, duce si la recunoastere sociala.

Sportul, fiind o activitate sociala si culturala, indeplineste si rolul pozitiv de a intemeia si mentine relatii cu alte tari, avand un rol important si in realizarea telului Consiliului Europei prin intarirea legaturilor dintre tari si prin dezvoltarea constiintei unei identitati culturale.

Abstract

The sport is associates with a valuable series and qualities. in the beginning of sport evolutions the ideal was participation in competition. Exist in the beginning the feeling that the sport is dominates the fair play and loyalty.

Bibliografie

Brundage A., Speech by the President of the International Olympic Committee (Cuvantarea presedintelui CIO). Bulletin du Comité International Olympique, pag. 63-65, 1965

CORBETT R., FINDLAY H. A. Drepturi si obligatii in sportul amator, Sportul si dreptul. In: B.I.nr. 473 - 474, CCPS, Bucuresti, 1995

JOHNSON A.T., Reconsiderarea relatiei dintre sport si oras: in cauta-rea parteneriatului. In; B.I. nr. 457-458, CCPS, Bucuresti, 1993

VOUIBLOZ F., Sportul si drepturile de autor, Management si/sau conducere in sport. In: B.I.nr. 504-506 CCPS, Bucuresti, 1996

WACHTER F., Drepturile omului si ideologia sportului, Sportul si dreptul. In:B.I. nr. 473-474, CCPS, Bucuresti, 1995