STATUTUL SI ROLUL ANTRENORULUI DE SPORT

CSILLA TOMPA Colegiul National"Fratii Buzesti"Craiova

LUMINITA PETRISOR Universitatea"Valahia"Targoviste

LUMINITA CALINESCU FEFS, Craiova

"Meseria lor este cea mai ingrata: o meserie extrem de solicitanta si de nesigura, care in mod constant ii supune presiunilor de tot felul. De ce accepta toate acestea ? De ce continua sa profeseze ?"

Bill Libby, The Coaches

Keywords: coach, outstanding practiciens leader personality

Cuvinte cheie: atrenor, practicieni desavarsiti ,personalitate de lider

Antrenamentul sportiv este un proces complex desfasurat sistematic si continuu gradat, de adaptare a organismului sportivilor la eforturi fizice si psihice intense, in vederea obtinerii unor performante sportive deosebite in concursuri.

Considerat in trecut proces pedagogic, instructiv-educativ, antrenamentul sportiv contemporan tinde sa devina tot mai complex prin organizare, dirijare, continut si forma de desfasurare, oferind imaginea unei interdisciplinaritati de un tip aparte.

Procesul de antrenament este condus de antrenor, persoana competenta care dirijeaza sportivii in antrenamente, in functie de obiectivele stabilite, si ii calauzeste in competitii. In limba romana nu se fac diferentieri intre "trainer" si "coach", insa in plan european si mai ales in Statele Unite ale Americii, da : "trainer" defineste specialistul care are responsabilitati intr-un domeniu strict (de exemplu: preparator fizic, responsabil cu portarii, etc.), in timp ce termenul de "coach" defineste specialistul care are responsabilitatea intregii pregatiri si care, in timpul competitiei, ii conduce pe sportivi sau echipa, dand indrumari in raport cu specificul ramurii de sport.

Activitatea de antrenor nu a fost privita ca o profesie, de foarte putina vreme fiind considerata o meserie, o meserie dificila, care necesita aptitudini cu totul exceptionale.

Deoarece activitatea de antrenor este centrata pe oameni, antrenorii trebuie sa studieze oamenii, pe care-si propun sa-i perfectioneze nu numai sub aspectul sportiv-performantial, ci si sub acela al personalitatii.

Prin statutul sau, antrenorul este :

Pedagog, desfasurand o activitate complexa de instruire si educare a sportivilor, intr-un domeniu al calitatii si eficientei (performantei), cu indivizi dotati peste media populatiei. Procesul pedagogic de comunicare si conducere, instruire si educatie este realizat individual si in grup, la niveluri diferite de pregatire si aspiratie.

Este absolut necesare orientarea totala a personalitatii antrenorului spre aspectele de formare si dezvoltare pe multiple planuri a personalitatii sportivului.

Tehnician, maestru in pregatirea fizica, tehnica si tactica a sportivilor, in planificarea si organizarea actiunilor practice ; el este, in acelasi timp, si un priceput "administrator" in sensul cel mai bun al cuvantului.

Cercetator, vesnic in cautarea noului si un exigent experimentator al bunelor idei, luptand mereu impotriva dogmatismului si rutinei. Atributul de creator i se potriveste foarte bine antrenorului eficient, care stapaneste si urmareste progresele stiintelor pentru ameliorarea propriei activitati.

Pasiunea pentru sport este, desigur, calitatea cea mai importanta a antrenorului si ea este innobilata de motivatia pentru performanta si de convingerea ca rezultatele sportive superioare se pot realiza numai pe baze stiintifice, fiind practicieni desavarsiti cu cunostinte si experienta in domeniile psihologiei si managementului sportiv.

Astfel, competentele antrenorului pot fi grupate in trei zone speciale :

In acceptiunea unei conceptii generalizatoare, antrenorul raspunde de toate activitatile de indrumare si pregatire, este implicat predominant in instruire si stapaese ambientul antrenamentului, deci este un lider.

Calitatea de lider este uneori privita ca fiind un dar de la natura. In realitate insa , ea este mai degraba un set de tehnici complexe. "Liderii se formeaza, nu se nasc ca atare; se formeaza prin munca si efort. Acesta este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru atingerea unui obiectiv, oricare ar fi el".(Vincent Lombardi)

A fi lider inseamna a trasa un curs de actiune si a oferi altora directe, pornind de la o viziune proprie asupra evolutiei viitoare a lucrurilor. O echipa fara lider este ca o corabie fara carma..

Un bun antrenor sau un bun lider ofera echipei o viziune asupra viitorului si are capacitatea de a transpune in realitate aceasta viziune. Astfel, se obtine succesul, reusita. Ea nu vine de la sine. Este rezultatul pregatirii in vederea dobandirii calitatii de lider si al eforturilor sustinute in aceasta calitate.

Antrenorul, prin pozitia pe care o ocupa, are autoritatea de a conduce, dar aceasta nu ii confera in mod automat si calitatea de lider. Un antrenor devine lider numai atunci cand componentii echpei ii recunosc autoritatea sau ii acorda legitimitate acesteia. Puterea rezida tocmai in aceasta autoritate. Ea poate fi utilizata atunci cand cei condusi recunosc autoritatea conducatorului. Pe scurt, trebuie mai intai sa castigi respectul componentilor echipei, pentru a-ti putea apoi utiliza puterea in canalizarea lor spre autodepasire si succes. Respectul se castiga prin demonstrarea propriei competente (bagajul de cunostinte teoretice si practice) si prin dobandirea credibilitatii (demonstrarea unui sincer devotament fata de echipa).

Insa, actul de conducere nu este unilateral, ci cu valente transformatoare, fiind o pendulare in abele sensuri a unui flux de energie care uneste antrenorul si echipa. O astfel de metoda de abordare a actului de conducere ii poate determina pe sportivi sa devina mai responsabili si sa simta ca pot avea o contributie proprie in atingerea obiectivelor propuse.

Cele patru componente ale actului de conducere eficient sunt :

Pentru o buna intelegere a actului de conducere este necesara o analiza a tuturor acestor factori, dar si a felului in care acestia interactioneaza, influentand astfel procesul de conducere.

Calitatile liderului. Principalele calitati ale unui lider sunt usor de identificat, si anume : activ, increzator in sine, convingator, motivat in a obtine succesul, optimist, etc. Si totusi, exista foarte multi oameni care le poseda, nefiind insa lideri, de unde se poate deduce ca aceste calitati sunt necesare , dar nu si suficiente. In general, liderii poseda si o serie de alte calitati:

EMPATIE.

Liderii eficienti au capacitatea de a privi lucrurile si din perspectiva celuilalt, intelegand trairile si reactiile acestuia la diverse evenimente. Aceasta calitate poarta numele de empatie, fiind cea mai importanta calitate pentru ca cineva sa poata practica eficient o astfel de meserie.

In cazul empatiei, samanta este sentimentul de afectiune pentru celalalt, care prinde radacini pe terenul tehnicilor de comunicare, mai ales de ascultare. Lumina care o incalzeste este actul de acordare a ajutorului.

Empatia presupune parcurgerea a trei etape :

Empatia nu se poate manifesta in conditiile in care antrenorul isi inchipuie ca intelege necesitatile si sperantele sportivilor fara a initia orice comunicare cu acestia, sau cand adopta aceeasi atitudine fata de toti sportivii, fara a tine cont de particularitatile individuale, sau atunci cand nu ia in calcul posibilitatea schimbarii in timp a personalitatii sportivului. Toti avem capacitatea de a fi empatici, nu trebuie decat sa facem un efort si sa incercam sa intelegem trairile sufletesti ale celor din jur.

Alte cateva calitati pe care liderii eficienti le poseda :

Sunt flexibili si pragmatici si nicidecum rigizi.

Stilul de conducere

Prin stil de conducere se intelege modul in care un lider abordeaza sarcina de a ajuta grupul in vederea indeplinirii obiectivului si satisfacerii necesitatilor grupului respectiv.

Stilul de conducere pe care un antrenor il adopta este influentat de o serie de variabile, ca tipul si experienta sportivului (sportivilor), varsta, nivelul de maturizare si atitudinea clubului fata de sportivul (sportivii) respectiv, dar si de variabilele legate de situatie, ce cuprind dependenta fata de obiectiv, variabilitatea obiectivului si cultura (respectiv caracteristicile unice ale unui grup social).

In general, antrenorul are tendinta de a ghida echipa intr-o anumita directie, fiind recunoscute unanim doua stiluri : cel autoritar si cel democratic.

Comparatie a stilurilor de conducere :

Stilul autoritar

• CENTRAT PE VICTORIE
• STIL DE COMANDA
• ORIENTAT SPRE SARCINA

Stilul democratic

• CENTRAT PE SPORTIVI
• STIL COOPERANT
• ORIENTAT SPRE OAMENI

Adesea se considera ca aceste doua stiluri se exclud unul pe celalalt. Si totusi, daca un antrenor este autoritar, aceasta nu inseamna neaparat ca este centrat pe sarcina si nu pe dezvoltarea sportivilor. De aceea, cele doua stiluri trebuie privite mai ales ca fiind orientari generale.

Se pune firesc intrebarea : poate un lider adopta concomitent ambele stiluri ? Da. Liderii cei mai eficienti o si fac de altfel. Se aplica intotdeauna metoda corespunzatoare situatiei in cauza: o directionare energica, atunci cand este cazul, iar alteori acordarea unor puteri si responsabilitati sporite membrilor echipei in efortul de atingere a obiectivelor. Astfel, antrenorul trebuie sa invete cand sa apeleze la fiecare dintre cele doua stiluri, cu nenumaratele lor variatiuni.

Pentru a stabili cat de bine si-a adaptat stilul de conducere la variabilele propuse, antrenorul trebuie sa aibe in vedere fie imbunatatirea performantei sportive, fie o crestere a satisfactiei sportivului (sportivilor).

Factori situationali. Metoda situationala in abordarea actului de conducere porneste de la premisa potrivit careia situatiile diferite impun exercitarea unor functii de conducere diferite.

In domeniul sportului, un alt aspect important al sarcinii de executat este daca sportul respectiv este individual sau de echipa. Sporturile de echipa cer mai multa coordonare si o mai buna structurare a efortului de grup in timpul meciului decat sporturile individuale, fiind necesar in acest caz adoptarea de catre antrenor a stilului autoritar. Din contra, in sporturile individuale se recomanda adoptarea unui stil mai putin autoritar.

Cercetarile au demonstrat ca sportivii care sunt componenti ai unei echipe , spre deosebire de cei care practica sporturi individuale, prefera liderii centrati pe sarcina. Sportivii care practica sporturi mai dinamice si cu mai multa variatie, cum ar fi baschetul, prefera o concentrare mai mare asupra sarcinii decat sportivii angajati in activitati sportive cu mai putina variatie, cum ar fi inotul.

In afara sarcinii de executat mai intervin alti patru factori situationali cu impact asupra eficientei actului de conducere : traditia, timpul de care se dispune, secunzii si numarul de persoane care intra in componenta echipei.

Traditia. Un grup in care exista o traditie de conducere autoritara nu va reactiona favorabil la schimbarea stilului de lucru, indiferent de persoana care isi asuma pozitia de lider.

Timpul de care se dispune. Cand timpul aflat la dispozitie este scurt, stilul autoritar, orientat asupra sarcinii, este mai eficient decat cel democratic.

Secunzii. Cu cat un lider are mai multi asistenti, cu atat devine mai necesara pregatirea acestora in asumarea rolului de conducator in directia trasata de lider.

Numarul de persoane care intra in componenta grupului. In cazul unor echipe cu numar mare de componenti este dificila adoptarea stilului participativ, democratic, desi daca exista secunzi, se poate asigura o mai buna participare la conducere.

Caracteristicile executantilor

Fara indoiala ca un lider eficient trebuie sa tina cont de personalitatile si valorile sportivilor. Ca in orice tip de relatie, nu numai liderul isi exercita influenta asupra executantilor, ci si invers, fapt care determina reactia liderului fata de executanti. Cand acestia nu sunt receptivi la comanda si nu o privesc intr-o lumina pozitiva, liderii vor fi inclinati sa adopte stilul de conducere autoritar.

Ceea ce apare clar din cele patru componente ale actului de conducere este faptul ca liderul trebuie sa fie flexibil sau adaptabil. Nu exista o metoda unica de a conduce, indiferent de persoanele conduse si de situatia concreta.

Concluzii

Desi nu exista o reteta pentru a deveni un antrenor de succes, urmatoarele aspecte trebuie avute in vedere :

Cunoasterea de sine si dobandirea unui plus de capacitate de constientizarea si de autoreglare de catre antrenor.

Stapanirea tehnicilor necesare unui lider eficient.

Adaptarea la cerintele mereu schimbatoare ale rolului de antrenor si adoptarea unui comportament de lider.

Stabilirea realista a obiectivelor si nerenuntarea la o strategie bine gandita in conditii de adversitate externa.

Antrenarea jucatorilor in definirea obiectivelor echipei.

Cunoasterea psihologica a membrilor echipei, a personalitatii lor si a trasaturilor acestor personalitati, privite evolutiv si acordarea unui respect si sprijin sustinut.

Cunoasterea directiilor si cailor de realizare a dezvoltarii si pregatirii subiectilor, in concordanta cu scopurile generale umano-sociale si cu obiectivele particulare ale sportului de performanta.

Demonstrarea corecta a unui bagaj superior de cunostinte teoretice si practice din domeniul sportiv respectiv.

Recompensarea competentei sportivilor.

Comunicarea, tehnica indispensabila acestei meserii.

Urmarirea pregatirii scolare si a activitatii profesionale a sportivilor.

Actul eficient de conducere a unui grup sportiv este o adevarata arta, o simfonie perfecta a mai multor stiinte in care rolul principal ii revine antrenorului.

Bibliografie

Ghidul antrenorului in psihologia sportului. Bucuresti, Ministerul Tineretului si Sportului, Centrul de Cercetari pentru Probleme de Sport 1999

Epuran,M.,Holdevici,I.,Ionita,F., Psihologia sportului de performanta. Teorie si practica. Bucuresti, Ed. Fest, 2001

Epuran,M. Psihologia sportului. Ed. Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport

Dragnea,A.C.,Mate-Teodoresc,S., Teoria sportului. Bucuresti, Ed.Fest, 2002

Vrabie,D., Psihologia Educatiei. Braila,Ed.Evrika, 2000

Tarcovnicu,V., Pedagogia generala. Ed.Facla, 1975