IMPORTANTA CONTINUTULUI PREGATIRII FIZICE SPECIALE, PE USCAT SI IN APA, LA INOTATORII DE NIVEL III

Mircea DRAGU - Universitatea „Dunarea de Jos" Galati

Cuvinte cheie: performanta sportiva, pregatire fizica speciala, factorii antrenamentului, calitati motrice.

Keywords: sport performance, special physical training, training factors, motric abilities

Rezumat

Rezultatele deosebite obtinute in ultimii ani de inotul romanesc pe plan mondial, evidentiaza eforturile deosebite depuse de pasionatii specialisti ai acestui frumos dar dificil sport. Ele ies in evidenta si sunt cu atat mai laudabile, cu cat raportam la realitatile dure ale conditiilor materiale in care acestia si-au desfasurat activitatea. Succesele obtinute s-au inregistrat, in mare parte, datorita framantarilor si cautarilor fiecarui antrenor ca sa perfectioneze veridic procesul de antrenament, incercand sa amelioreze continuu metodele si mijloacele de pregatire.

Prin continutul ei determinativ, al performantelor sportive ale inotatorilor, pregatirea fizica specifica atrage din ce in ce mai mult atentia specialistilor. Practica a demonstrat si va demonstra in continuare ca nivelul performantei sportive este direct proportional cu seriozitatea - nivelul si calitatea indeplinirii sarcinilor ei! Acestea se concretizeaza, in general, in indeplinirea urmatoarelor obiective:

In inot, pregatirea fizica foloseste mijloace si metode specifice, ce se gasesc intr-o continua perfectionare, ceruta de progresul continuu al acestei discipline sportive.

Ea actioneaza dialectic, in contextul colaborarii tuturor factorilor antrenamentului sportiv:

Baza continutului specific o reprezinta partea I a antrenamentulu, dezvoltarea calitatilor motrice prin pregatirea fizica a inotatorului. Aceasta se doreste a fi un proces de educare a aptitudinilor fizice necesare in activitatea depusa, un proces de asigurare a cresterii nivelului general al posibilitatilor functionale ale organismului.

In inot, in cadrul pregatirii fizice deosebim:

Amandoua se realizeaza atat pe uscat, cat si in apa.

Prin continutul ei determinativ si al performantelor sportive ale inotatorilor, pregatirea fizica specifica atrage din ce in ce mai mult atentia specialistilor. Solutia de optimizare a pregatirii fizice a inotatorilor o putem cauta si in acest "triunghi" de interrelatii ale calitatilor motrice. Elementul modular de corelatie optima intre cele trei puncte (F, V, R) este realizat prin indemanare - calitate neuromusculara orientata spre obtinerea unui stereotip dinamic reflex care sa asigure inaintarea cu o viteza cat mai ridicata cu cea mai mare economie de miscare, ceea ce reprezinta idealul de inaintare in apa (amplitudinea miscarii, ritmul vaslirilor, pozitia de plutire). Odata stabilite dominantele procesului de dezvoltare a calitatilor motrice la inot, ne va fi mai usor sa selectionam cele mai adecvate metode de antrenament, cele mai eficiente mijloace care concura la dezvoltarea fiecarei calitati sau la obtinerea nivelului optim de calitati combinate.

In cadrul nivelului III, aceste linii directoare vizeaza indeplinirea urmatoarelor sarcini:

Pentru copii de 9 ani:

Pentru copii de 10 ani:

Diferentele dintre obiectivele comune la cei doi ani de varsta sunt de ordin cantitativ si calitativ prin volumul si nivelul performantelor. La nivelul acestui stagiu, pregatirea micilor inotatori se deruleaza anual pe trei macrocicluri de pregatire. In cadrul unui macrociclu, perioada pregatitoare se imparte in general, in doua etape:

Etapa I - de pregatire generala, in care domina mijloacele nespecifice asigurand o baza multilaterala a pregatirii;

Etapa a II-a - de pregatire speciala, in care domina mijloacele specifice, ce asigura dezvoltarea complexa a calitatilor motrice.

In prima etapa, pe fondul pregatirii multilaterale, exercitiile specifice in apa sunt efectuate prin parcurgerea distantelor lungi (800-1000 m).

In etapa a doua, pe fondul unei restrangeri a caracterului multilateral (concentrarea ce se realizeaza prin pastrarea in pregatire a mijloacelor ce se apropie de specificul probelor de concurs), se va urmari cantitativ problema calitatii motrice, abordarea pregatirii tehnice in ipostaze cat mai variate oferite de cele patru procedee, obisnuirea cu stresul general de efortul cu volume mari de pregatire. In aceasta etapa, incep sa apara lectiile cu intensitate crescuta, consecinta a jocului dintre volum si intensitate.

In continuare, in cadrul aceluiasi macrociclu, perioada competitionala se divide in doua etape:

1) precompetitionala,

2) competitionala (propriu-zisa).

In etapa precompetitionala, se descriu doua faze:

Faza I - in care volumul si intensitatea cresc paralel;

Faza a II-a - in care volumul este mai redus iar intensitatea creste la maximum.

Cu o saptamana inaintea concursului, continutul antrenamentului se reduce pana la forme de mentinere stabila a rezervelor de energie cu intensitati optime cu forme de odihna activa.

Dezvoltarea calitatilor motrice este asigurata prin pregatirea fizica ca factor prioritar in antrenamentul tinerilor inotatori.

Pentru a putea intelege mai bine importanta deosebita a pregatirii fizice specifice in deschiderea perspectivei obtinerii marilor performante, consider necesar prezentarea continutului acesteia si a modalitatilor de realizare a ei. Numai o cunoastere aprofundata a legitatilor dinamicii eforturilor poate permite alcatuirea unor sisteme calitativ superioare pentru activitatea viitoare. Pregatirea fizica speciala se realizeaza atat pe uscat, cat si in apa printr-o armonie si completare reciproca. Trebuie remarcat insa ca ponderea revine, in special, celei din urma. O analiza obiectiva a caracteristicilor inotului ne duce rapid la concluzia ca suportul rezultatelor acestei discipline sportive au la baza multiple aspecte ale rezistentei la efort. Din aceasta cauza, in cadrul unui ciclu de pregatire apare necesitatea dezvoltarii gradate ale urmatoarelor forme de rezistenta:

Rezistenta aeroba pe distante lungi (R1) caracteristica eforturilor de nivel inferior, ea reprezinta o forma de baza a rezistentei, ea constituie punctul de plecare in abordarea celorlalte forme de rezistenta.

Rezistenta aeroba pe distante lungi (R2) PA (aerob mediu)

Rezistenta pe distante medii (R3) VO2 max (aerob superior) se caracterizeaza prin scaderea distantei de inot, lungimii unitatii de vaslire, cresterea fortei pe unitatea de vaslire si, ca o consecinta, cresterea vitezei de inaintare; in aceste conditii, cresterea intensitatii reclama o marire a pauzelor de revenire intre repetarile din antrenament.

Viteza pe distante scurte (V1) se caracterizeaza prin scaderea distantei, a duratei de inot, cresterea semnificativa a tempoului optim de inot; si cresterea substantiala a fortei de vaslire si implicit a vitezei de inaintare.

Dupa cum observam, corelata cu cerintele periodizarii, pregatirea va reprezenta, de fapt, o succesiune a formelor principale de dezvoltare a rezistentei.

O atentie deosebita in cadrul optimizarii pregatirii va trebui sa o acordam calitatilor motrice. In inot, diferitele modalitati de sustinere a eforturilor sunt tocmai rezultatul interrelatiilor acestora (R/V; V/R; V/F).

Actionand in concordanta cu legile perfectibilitatii calitatilor motrice, pregatirea va fi orientata cu predilectie spre dezvoltarea VITEZEI si REZISTENTEI - in diferitele lor forme de manifestare.

Specificitatea este de cea mai mare importanta daca se cauta obtinerea unui transfer maximal al efectului de antrenament. Astfel, daca dorim intarirea fibrelor musculare cu contractie rapida (fibrele albe) trebuie sa executam exercitiile in mod rapid. La exercitiile de forta, inotatorul trebuie sa lucreze cu bratele dupa acelasi model dupa care actioneaza cand se propulseaza cu ajutorul lor prin apa. In acest fel, se asigura transferul maxim al efectului de antrenament.

Viteza si forta unui muschi se dezvolta cel mai avantajos prin putine repetari cu mare incarcatura si cu mare viteza. Anduranta musculara se dezvolta cel mai bine prin multe repetari cu forta unei incarcaturi moderate cu viteza moderata. Volumul si forta fibrelor musculare rosii se dezvolta cel mai avantajos prin putine repetari impotriva unor rezistente mari la viteze reduse. S-a demonstrat eficienta exercitiului izokinetic, in cadrul caruia muschiul ar lucra permanent impotriva unei rezistente maximale pe toata intinderea miscarii membrului. Din cauza compozitiei

lor chimice, fibrele rosii sunt adaptate pentru anduranta. Ele contin mai multa mioglobina si sunt in stare sa desfasoare un efort aerob eficient. Se contracta mai incet decat cele albe si nu sunt prea mult solicitate cand efortul este rapid si maximal.

Fibrele albe sunt diferite in ceea ce priveste adaptarea la miscari rapide si cu eliberare rapida de energie (efort anaerob). Ele obosesc rapid si nu sunt solicitate prea mult decat la miscari rapide. Calitatea fibrelor musculare depinde de tipul de antrenament la care sunt supuse.

Fibrele rosii pot fi ameliorate in ceea ce priveste capacitatea lor de anduranta prin efectuarea multor repetari a unor rezistente moderate (cresterea capacitatii de a utiliza oxigenul). Fibrele cresc in volum si forta prin exercitii efectuate impotriva unei rezistente mari, cu mare viteza.

Cresterea volumului fibrelor albe este de dorit intrucat sporeste masa fibrelor albe in raport cu cele rosii, ceea ce are ca urmare cresterea vitezei potentiale a muschiului. Fibrele albe isi pot spori anduranta, dar asta pe seama pierderii unei parti a vitezei.

Dezvoltarea fortei este in stransa legatura cu masa musculara.

La copii, masa musculara, chiar fara antrenamente speciale, are deja o pondere insemnata in raport cu greutatea corporala, ceea ce arata ca exista premise si pentru dezvoltarea fortei. Astfel, la 8 ani, greutatea musculaturii reprezinta 27% din greutatea corporala, iar la 12 ani este de 29,4%. Cercetari minutioase si de durata efectuate in tara si in strainatate demonstreaza ca educarea fortei in diferite regimuri de lucru nu este daunatoare copiilor in varsta de 9-10 ani, varsta la care se poate incepe pregatirea pentru dezvoltarea fortei.

Abstract

The outstanding results that the Romanian swimming has recently obtained world wide set forth the great efforts made by the passionate specialists of this beautiful but demanding sports branch. These efforts are the more commendable as they are to be considered against the swimmers` activity. The successes have been scored mostly duet o the strenuous struggle of each trainer to truly improve his/her training process, trying to continuously find ever better training means and methods.

Bibliografie

ANDREAS, P., Schwimmen. Frankfurt, Wilhem Limpert-Verlag GMBH, 1965

BULGACOVA, N.I., Fundamentarea experimentala a testelor de selectie a inotatorilor juniori. In: Sportul la copii si juniori, Bucuresti, XVII, C.C.E.F.S., 1973, p.78.

CIOBANU, C.,CERHEZ M., MUNTEANU, T., Inotul pe intelesul tuturor. Edit. Stadion, Bucuresti, 1972

DUMITRESCU, N., OPRISENESCU, I., Inotul. Bucuresti, Edit. Stadion, 1973

DRAGU, M., Inot. Galati, Edit. Fundatiei Universitare „Dunarea deJos", 2002

DRAGNEA, A., Antrenamentul sportiv. Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, 1996

MARINESCU, Gh., Copiii si performanta in inot. Bucuresti, F.R.Natatie, 1998

MAZILU V. FOCSANEANU AL., Selectia in sport. Bucuresti, C.C.E.F.S., 1976

MOGLISCHO, E.W., Sa inotam mai repede – ghid cuprinzator al stiintei inotului, (traducere). Bucuresti, M.T.S. Centrul de cercetari pentru Educatie Fizica si Sport, nr. 308-310, 1990