MODELE DE PREGATIRE A MARILOR CAMPIONI IN PROBA DE TRIPLUSALT

Conf. dr. Cecilia GEVAT ; Lect.univ dr. Alin LARION Uniiversitatea"Ovidius" Constanta

Prof. Lenuta DRAGOMIR C.S.S. nr.1 Constanta

Cuvinte cheie: atlet, metode de antrenament, mijloace, triplusalt

Keywords: athlete, training methods, exercises, triple jump

Introducere

Nu este un fenomen intamplator faptul ca, la Jocurile Olimpice de la Atena, 5 saritoare de triplusalt au fost peste 15.00 m, ultima clasata in finala avand o performanta de 14.79m. La Jocurile Olimpice din 2000, doua saritoare au fost peste 15.00 m, iar a 8-a finalista a sarit un modest 13.96m.

Suntem convinsi ca in viitorul apropiat vom vedea sarituri de triplusalt ce vor depasi granita celor 16.00m. Fiind o proba nou introdusa in programul competitional (1993), saltul acesta ar avea o explicatie plauzibila.

O alta explicatie ar fi ca la baza acestui fenomen sta o simbioza tot mai accentuata intre practica antrenamentului sportiv si cercetarea stiintifica multidisciplinara, care imbogateste permanent patrimoniul teoretic si metodic al domeniului. Numeroase constatari arata ca tinerii de 16-17 ani nu sunt modele la scara redusa ale adultilor, mentalitatea lor nu este numai calitativ dar si cantitativ diferita.

Cadrul problematic

Specialistii spanioli au prezentat la Congresul E.A.C.A.-Berlin, 1993, un material prin care sustin ca ei analizeaza pe calculator traiectoria sariturii si, in acelasi timp, miscarea centrului gravitational, parametrii unghiurilor in transferul partilor corpului si magnitudinea vectoriala a tuturor elementelor corpului. Pot vedea si calcula pierderile de viteza care influenteaza rezultatul final. Pentru comparatie, un alt grafic infatiseaza tehnica folosita la acea saritura, precum si un model de tehnica mai rational, folosindu-se aceleasi date. Rezultatul sariturii perfecte s-a situat la o diferenta de 40 de cm.

Tot la acest Congres, Anatoli Golubtov (antrenorul ucrainiencei I. Kravets) sustine ca in pregatirea triplusaltistelor pe care le antreneaza, foloseste foarte putin lucrul cu greutati maxime, acesta fiind inlocuit cu diverse exercitii de forta de natura exploziva, realizat cu intensitate. In pregatirea vitezei, nu foloseste repetari scurte cu viteza maxima, deoarece nu ar face decat sa epuizeze organismul. El foloseste antrenarea sariturii la intensitate mare in combinatie cu exercitii de forta, ceea ce are un mai mare efect asupra vitezei de elan.

O alta fraza cu semnificatie mare a lui Golubtov este urmatoarea: „conceptia moderna a antrenamentului sportiv prezinta incarcatura antrenamentului si refacerea ulterioara ca pe doua componente inseparabile si reciproc conditionate ale unui singur proces".

Alta metoda folosita de el in pregatirea atletelor este folosirea antrenamentului ideomotor. Folosind principiul autosugestiei, atleta isi va imagina saritura si o va reproduce mental fara greseala. In contextul de mai sus, la Congresul de atletism din Ungaria, 2004, F. Attoh, antrenorul vicecampioanei mondiale Y. Aldama si Y. Tregaro, antrenorul campionului olimpic si mondial, C. Olsson au prezentat modalitati de antrenament pe care le expunem in continuare.

Programul de pregatire a Yamilei Aldama

Frank Attoh, in programul de pregatire al Y. Aldama, are ca model strategiile Formulei 1 pe care le aplica cu succes atletismului: personalitate, atitudine, agresivitate, motivatie, dorinta, reflexe, perseverenta, forta. Stabilirea obiectivelor: - nu vrea sa fie o ,,alta" saritoare, ci sa fie sinonim cu Michael Schummacher.

Calea de antrenament priveste pregatirea ca o piramida cu volumul maxim de munca la baza acesteia:

8. COMPETITIA

7. antrenarea in sala

6. practicarea triplusaltului, probe de concentrare

5. saritura in adancime si alergari mai specifice

4. alergari reduse la fiecare 3 saptamani, salturi mai intensive, explosive

3. diferite sarituri pe iarba si alergare pe intervale, maximum 1800 m (dupa 3 saptamani, scade la 1500m- 1700m, executa chiar si 4 x 400m, cu 500m pauza)

2. cinci saptamani de forta si dealuri (pante) si coordonare (joaca baschet, tenis, cross-country, fotbal)

1. patru saptamani de aerobic si lucru pe circuite.

O saptamana tipica:

- se antreneaza in Africa de Sud, la caldura si altitudine (2000m)

In saptamana de concurs lucreaza:

Probe si rezultate personale:

In ceea ce priveste elanurile, nu lucreaza cu 9-11-13-15 pasi elan, doar sarituri cu tot elanul si asta doar cu patru saptamani inainte de competitii. De obicei, sambata lucreaza sarituri de triplu. Miercuri- sarituri peste garduri la distante si inaltimi diferite (ca sa gandeasca).

Programul de pregatire a lui C. Olsson

Planificarea:

- mentine un anumit nivel mai mult timp, plecand de la usor la greu: - 4 perioade x 3 saptamani

- 6 antrenamente / saptamana.

Alergari: alergari repetate tot timpul pe parcursul perioadei de antrenament: 200 m- 300 m, uneori 400 m si alergari de rezistenta- 5 km. Sarituri: in perioada de pregatire se executa pe iarba, diferite combinatii de sarituri; sarituri de pe cutii (lazi). Forta: generala; specifica; putere maxima; putere exploziva; putere de imitatie (imitari foarte multe fara sa sara).

El considera ca sunt importante urmatoarele aspecte:

Programul de pregatire:

Luni: A1 – alergari repetate

Marti: A2- forta; A3- antrenament de prevenire, coordonare, flexibilitate

Miercuri: odihna

Joi:A4 –sarituri

Vineri:A5:

Sambata: A6- sarituri si alergari in parc (in padure, sunt antrenamente tari).

Dupa forta, se executa exercitii peste garduri si de pe lazi (box-jumping).

Nu are nici un obiectiv special, ci urmareste sa ajunga de la un nivel inferior la unul superior. Sa fii din ce in ce mai puternic, mai bun. Olsson nu realizeaza performante maxime in fiecare zi. Daca are o zi proasta nu lucreaza ce si-a planificat, ci ce poate lucra. Cel mai important este CUM iti folosesti puterea, nu cat esti de puternic.

Inainte de un concurs important, pentru o forma din ce in ce mai buna, lucreaza din ce in ce mai putin, iar acest lucru incepe cu doua saptamani inainte de competitie. Predomina exercitiile explozive, tehnica, iar forta o lucreaza foarte rapid si cu greutati mai mici (genuflexiuni cu 120 kg.).

Pentru puterea exploziva foloseste: sarituri diferite, cu greutati diferite, scari pe un picior.

Probele de control aplicate sunt:

Inainte cu 3 saptamani de CM a lucrat indeosebi:

Implicarea fortei membrelor inferioare in raport cu viteza in structura probei de triplusalt

Dupa ultimele studii (Congresul EAA 1993 si 2004), tendinta actuala duce mai degraba la o regresie a lungimii pasului saltat, progresul realizandu-se din ameliorarea pasului 2 si 3. O amplitudine mai mare a primului pas ar avea repercusiuni daunatoare asupra realizarii celorlalti 2 pasi.

A doua remarca ar fi ca 2 saritoare care obtin aceeasi performanta au repartizate diferit procentajul pentru fiecare pas din saritura. Cea mai palpabila explicatie pare a fi pentru o realizare diferita la un potential egal- potentialul lor de alergare diferit. Atletii „mai rapizi" vor avea un pas saltat mai mic, iar ceilalti (de forta) vor avea un pas saltat mai lung, dar cu consecintele de rigoare.

Chiar daca este puternic din punct de vedere fizic si tehnic, componenta inevitabila care caracterizeaza triplusaltul modern este ca atletul a devenit un adevarat sprinter. Daca luam 2 atleti de acelasi nivel tehnic, cu acelasi profil morfologic si psihologic, cel care va ajunge mai repede pe pragul de bataie, acela va sari mai mult.

Dat fiind ca la fiecare bataie orice atlet pierde din viteza, indiferent de viteza cu care se apropie, la o tehnica si putere egala, cu acelasi unghi de inaltare a centrului de greutate, cel care ajunge mai repede la pragul de bataie va avea sanse mai mari in mentinerea vitezei necesare si suficiente (in ciuda pierderii ei) pentru a sari departe.

Se recomanda ca atletul sa posede un maximum de viteza pura si de viteza gestuala pentru a deveni un bun saritor de triplusalt, deci o viteza de bataie mai mare, transmisa dincolo de prag (Ted King –Congresul EAA, 1993). In ceea ce priveste factorul cel mai important pentru un saritor, T. King, 1993, pune pe primul plan: capacitatea de saritura, viteza desprinderii de sol, munca din greu, inaltimea/lungimea parghiilor. King mai face o constatare: cu vant din spate (deci, cu surplus de viteza), sariturile sunt cu mult mai bune. Tot la Congresul EAA 1993, A. Golubtov (antrenorul I. Kravets) afirma ca saritura maxima in triplusalt este conditionata de 2 factori: viteza si reactivitate.

Folosirea mecanismului reactivitatii trebuie combinat in antrenament cu alte elemente functionale, exprimate prin legatura dintre viteza orizontala (de transfer a centrului de gravitatie a corpului atletului) si viteza miscarii piciorului de bataie, (inainte si in jos la impingere), aceasta din urma trebuie sa o depaseasca pe prima, ceea ce va permite acesteia sa micsoreze pierderea de miscare in plan orizontal per saritura totala.

Presiunea vitezei la triplusalt permite atletului sa-si sprijine partea moale a labei piciorului de bataie pe prag si printr-o miscare de elan rapida si o utilizare rationala a bratelor sa-si mentina echilibrul si viteza de miscare pe toata durata sariturii. Atentia trebuie atrasa asupra impingerii de pe prag, cu cat aceasta este mai naturala si mai rationala, cu atat saritura va fi mai lunga. Cele prezentate in aceasta lucrare determina sa subliniem ca fiind ca o pertinenta concluzie ca obiectivizarea si standardizarea mijloacelor contribuie la o simplificare si o directionare a antrenamentelor sportive prin rationalizarea lor spre esenta concursului. Totodata nevoile de solicitare si de structura ale concursului, selectionarea mijloacelor adecvate si validate, incadrate sistemic in unitatile timpului si spatiului cuprinse in planificarea antrenamentului, compatibile cu potentialul biomotric si psihic al sportivilor de mare performanta au constituit motivul si efectul rationalizarii mijloacelor in pregatirea atletilor de elita si nu numai.

Abstract

In this aim, we presents news athletic training programs increasing essentials exercises of the best sportsman for the triple jump, models after the last Olympic Games.

Bibliografie

CONGRESUL EUROPEAN DE ATLETISM. Berlin, 1993

CONGRESUL EUROPEAN DE ATLETISM. Budapesta, 2004

ROGERS, L., J., 2004, Manualul antrenorului de atletism din SUA. Bucuresti

WWW.IAAF.ORG