CULTURA ORGANIZATONALA SI PERFORMANŢA DE VARF

Arthur HOFFMANN Director general A.N.S.

Cuvinte cheie: cultura organizatonala, simbolic olimpic

Keywords: organizational culture, Olympic symbol

1. Cultura organizatonala

Cultura organizatonala reprezinta ansamblul valorilor, cunostinţelor, aspiratilor, asteptarilor si comportamentelor culturale in decursul timpului in fiecare organizate care predomina in cadrul sau si-i conditoneaza direct si indirect functonalitatea si performanţele [Nicolescu O., Verbancu I., 2001, p.273].

1.1. Nivelurile culturii organizatonale si subculturile

Wiliams, Dobson si Walters (citat, idem p.273) structureaza elementele culturii organizatonale pe trei niveluri:

Subculturile organizatonale sunt delimitate in functe de apartenenţa organizatei si profesia membrilor.

Subculturile institutonale se constituie la nivelul principalelor componente (structuri) ale organizatilor mari, modul de comportament avand accente specifice activitati desfasurate.

Subculturile profesionale reflecta interesele grupului de membri ai organizatei, in relata cu profesia, in special in organizatile mari, unde aspiratile specifice profesiei se pot evidenta.

1.2. Comportamentele, ritualurile si ceremoniile

Normele comportamentale reprezinta o forma de manifestare a culturii organizatonale.

Normele formale se refera la reglementari oficiale privind organizarea si functonarea, descrierea posturilor, regulamentul de ordine interioara etc. Ele contn reglementari referitoare la relatile de munca (subordonare, coordonare), circuitul informatonal, recompense si sanctuni.

Normele informale, alta categorie de norme comportamentale, sunt importante chiar daca nu sunt contnute intr-un document. Normele informale contureaza comportamentul in relatile interumane cu ocazia unor evenimente sociale, religioase, importante pentru organizate in ansamblu sau pentru fiecare dintre membrii acesteia: aniversari, promovari, pensionari, sarbatori religioase, casatorii, nasterea unui copil; ele contn nuanţe noi ale relatilor dintre sefi si subordonat. Cele doua categorii de norme organizatonale - formala si informala – se manifesta alternativ intr-o interrelate permanenta.

Ritualurile si ceremoniile se afla in stransa relate cu normele comportamentale intr-o organizate si reprezinta modalitatea de a marca evenimentele importante printr-o planificare si descriere a modului de desfasurare adecvate.

"Un ritual reprezinta un set de actuni planificate, cu contnut dramatic, prin care se da expresie culturala anumitor valori organizatonale, in vederea fortificarii lor in cadrul organizatei" [Niculescu O.,Verbancu I., 2001, p.28]).

Ritualurile se pot finaliza, intr-un cadru relaxat. Festiv, prin ceremonii. "Ceremonia reprezinta un montaj artistic de grup mai mult sau mai putn informal, al carui mod de desfasurare s-a conturat in timp si care, prin apelarea la pozitive, isi propune sa sublinieze si sa promoveze anumite valori si comportamente organizatonale" (idem).

Harison Trice si Janice Bayer formuleaza tipuri de ritualuri:

a) de pasaj - schimbarea postului, rolului, statutului, avansari;

b) de degradare - pierderea puterii, pozitei, concedierea;

c) de implinire (performanţa) - evidenterea performanţelor, acordarea recompenselor, premiilor; d) de reinnoire - programe de dezvoltare profesionala a specialistilor, managerilor, finalizate in mod festiv;

e) de reducere a conflictelor - negocieri si acorduri intre part cu interese divergente, finalizate festiv;

f) de integrare - sarbatorire in grup a unor evenimente religioase sau din viaţa personala.

1.3. Statuturile si rolurile

Statuturile si rolurile se afla la "intersecta dintre cultura organizatonala – individ - colectivitate si sistemul organizatoric" si le influenţeaza pe fiecare. In mod concret, statutul reflecta "deferenţa" aratata unei persoane de cei din jur. "Statutul se refera la pozite si prestigiu pe care un salariat il are in cadrul organizatei, asa cum sunt ele percepute, de regula, de catre componenti sai" [Nicolescu O., Verbancu I., 2001, p.287].

Statutul unui membru al organizatei include trei componente (idem, p.288):

a) functonala - referitoare la profesia si tipul de activitate realizat; profesiile cu grad superior de calificare au un statut functonal mai ridicat;

b) ierarhica - referitoare la postul ocupat si responsabilitatle pe care acesta le presupune;

c) personala (informala) referitoare la calitatle si cunostinţele personale. Statutele inalte asigura detnatorilor (managerilor) conditi superioare de munca: masina de serviciu, birou separat, consilieri, secretara, telefon mobil de serviciu etc.

Rolurile reprezinta "expresia pragmatica a statutului unei persoane" (idem). Leadership-ul se sprijina pe statuturi puternice si roluri pe masura.

1.4. Istorioarele si miturile organizatonale

Istorioarele si miturile organizatonale reprezinta alte modalitat de evidentere a culturii organizatonale care contribuie la evidenterea unei "erori" in contextul specific organizatei respective.

"In esenţa, istorioarele relateaza o succesiune de evenimente desfasurate in organizate la un moment dat, ce prezinta un sens simbolic prin abordarea si solutonarea situatilor umane cu implicati majore pentru salariat si/sau organizate" (idem).

Miturile se refera la fapte petrecute anterior si care au marcat semnificativ istoria firmei, eroii inconjurat de glorie si o anumita "aura" fiind asimilat cu personaje de basm.

"Miturile sunt un tip de istorioara organizatonala caracterizate prin aceea ca se refera, de regula, la conducatori de prestigiu de nivel superior ai firmei, situata relatata s-a derulat cu mai mult timp in urma, iar gradul sau de repetare si acceptare de catre salariat este foarte mare" (idem, p.289).

Istorioarele si miturile ofera modele de comportament pentru membrii organizatei.

2. Modalitat de manifestare ale culturii organizatonale sportive

2.1. Simbolurile. Simbolurile olimpice.

Simbolurile sunt componente majore ale culturii organizatonale care „ofera inţelesuri comune componentlor sai asupra unor elemente organizatonale de interes de grup, permiţandu-le sa comunice si sa se armonizeze" [Nicolescu O., Verbancu I., 2001, p.284].

„Simbolul cultural consta intr-un obiect, un eveniment sau o formula ce serveste drept vehicul pentru a transmite un mesaj cu o anumita semnificate in cadrul organizatei respective" (idem).

Simbolistica olimpica este descrisa in Carta Olimpica si da expresie mesajelor olimpismului catre Miscarea Olimpica.

2.1.1. Simbolul olimpic se compune din cinci cercuri: albastru, galben, negru, verde si rosu. Cercurile sunt inlanţuite de la stanga la dreapta. Cercul albastru, negru si rosu se afla in partea de sus, cercurile galben si verde in partea de jos, formand impreuna aproximativ un trapez regulat a carei baza mica este in partea inferioara.

Simbolul olimpic reprezinta unirea celor cinci continente si intalnirea sportivilor din lumea intreaga la Jocurile Olimpice.

Particularitat si semnificati:

De ce oare a fost ales cercul si nu o alta forma geometrica pentru alcatuirea simbolului olimpic?

„Cercul ocupa un loc important alaturi de centru, cruce, patrat, triunghi. E simbolul perfectunii, omogenitati, miscarii imuabile si eterne care nu are nici inceput nici sfarsit. Pe plan cosmic simbolizeaza cerul, in opozite cu patratul care este simbolul pamantului.

Este si simbolul timpului, vesnicei reinceperi, redate iconografic prin imaginea sarpelui ce-si musca coada. La majoritatea popoarelor, i se atribuie o putere magica de aparare: locuinţe si asezari circulare, stane, tabere de lupta. De ce simbolul olimpic are 5 cercuri si nu un alt numar de cercuri? Simbolistica numarului 5 (idem p.310) reprezinta: - suma primului numar par cu primul impar; - semn al unirii, semn nuptal; - numar al centrului, al armoniei, al echilibrului; - insotrea principiului ceresc cu cel pamantesc; - simbolul omului avand braţele desfacute.

2.1.2.Deviza olimpica

Deviza olimpica „Citius, Altius, Fortius!" (mai repede, mai sus, mai puternic!) a fost atribuita lui Coubertain. „El a aratat insa ca, de fapt, aceasta apartne prietenului sau Henri Didan, directorul gimnaziului din Arcueil (Franţa), educator eminent si promotor fervent al sportului in scoala, la sfarsitul secolului al XIX-lea; formularea inimosului director, inainte de a deveni deviza olimpica, a

constituit deviza clubului sportiv al scolii pe care o conducea" [Vrabie A., coordonator, 2002].

Citius – mai repede – se adreseaza minti.

Altius – mai sus – se adreseaza sufletului.

Fortus – mai puternic – se adreseaza corpului.

Mintea si sufletul dau spiritul olimpic.

Asezata la baza miscarii olimpice, deviza olimpica se refera, in egala masura, la sfera psihica si morala alaturi de cea fizica, indemn la autodepasire, la renunţari si mari eforturi pentru omul complet, triunitar.

O serie de categorii profesionale sunt animate de devize formulate in concordanţa cu prioritatle ocupatonale, cu rol semnificativ, stimulativ in cultura organizatonala si subculturile institutonale si profesionale.

2.1.3. Drapelul olimpic

Drapelul olimpic conceput de Coubertain in 1913, este alb, fara bordura, lung de 3m si lat de 2m. Simbolul olimpic este plasat in centrul drapelului si are dimensiunile de 2,06m pe 0,6m. Drapelul olimpic a fost inalţat prima data pe un stadion olimpic cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1920 de la Anvers (Belgia), drapelul purtand de aceasta data si deviza.

2.1.4. Emblema olimpica

Emblema olimpica este un desen integrat care asociaza cercurile olimpice (simbolul olimpic) unui alt semn distinctiv.

2.1.5.Juramantul olimpic

Un moment cu totul deosebit in ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice il reprezinta depunerea juramantului. Un concurent al ţarii gazda, aflat pe estrada, tnand cu mana stanga un colţ al drapelului olimpic, cu mana dreapta ridicata in sus, in mod solemn, rosteste juramantul urmator: „In numele tuturor concurentlor promit ca vom lua parte la aceste Jocuri Olimpice respectand si urmand regulile ce le conduc intr-un spirit de sportivitate pentru gloria sportului si onoarea echipelor noastre!" Apoi, un arbitru al ţarii gazda, aflat pe estrada, tnand cu mana stanga un colţ al drapelului olimpic, cu mana dreapta ridicata in sus, in mod solemn rosteste juramantul urmator: „In numele tuturor arbitrilor si oficialilor promit ca vom indeplini functile noastre in deplina impartalitate respectand si urmand regulile ce le conduc intrun spirit de sportivitate". Semnificata este ca "spiritul de sportivitate" se regaseste in ambele juraminte, juramantul arbitrilor include si "oficialii" si, in mod deosebit, juramantul sportivilor se incheie cu formula "pentru gloria sportului si onoarea echipelor noastre" prin echipa inţelegand „delegata olimpica" deci, patria, desi intrecerea olimpica se desfasoara intre sportivi, nu intre natuni.

2.1.6. Imnul olimpic

Imnul olimpic este cel aprobat de C.I.O. la a 55 sesiune a sa de la Tokyo in 1958. Pentru prima oara, in 5 aprilie 1986, pe stadionul din Atena, cu ocazia primei editi a Jocurilor Olimpice moderne, un ansamblu coral a interpretat cantata poetului grec Kostis Palamas, pe muzica lui Spiro Samara. Cantata a fost intonata apoi in cadrul intrecerilor sportive organizate cu ocazia aniversarii primei editi a Jocurilor Olimpice din 1896. Aceasta interpretare a fost data uitarii pana in 1957 cand vaduva compozitorului i-a scris varului sau Jean Katseas, membru C.I.O. pentru Grecia ca „nu are nici o pretente la drepturile de autor care i s-ar cuveni ca mostenitoare a soţului ei si ar fi foarte bucuroasa daca acest imn s-ar adopta ca Imn Olimpic Internatonal".

Interventa Anei Samara a venit "in momentul in care Societatea drepturilor de autor a cerut o suma fabuloasa pentru imnul compatriotului Michal Spisak, ales dintre alte 392 de partituri din 40 de ţari, in urma unui concurs pentru imnul Jocurilor Olimpice de la Melbourne si astfel, pe stadionul olimpic de la Roma, in 1960, pe un aranjament pentru fanfara de Domenico Fontini, a rasunat imnul primei editi a Jocurilor Olimpice din 1896, care a ramas in continuare imnul oficial al Jocurilor Olimpice" [Vrabie A., 2002, p.34].

2.1.7. Flacara olimpica

Flacara olimpica este flacara ce se aprinde la Olimpia, sub autoritatea C.I.O. In ceremonialul modern, in grupul vestalelor se afla una care, indeplinind rolul marii preotese, aprinde primul foc in oglinda parabolica, il transporta intr-o palnie pana la locul unde va aprinde prima torţa si o inmaneaza celui dintai alergator din stafeta olimpica. Acesta este momentul declansarii "Pacii olimpice". La adunarea Generala O.N.U. (1994), s-a apreciat ca apelul pentru "Pacea olimpica", lansat de C.I.O., contribuie la aplicarea principiilor Chartei Natunilor Unite si "indeamna statele membre sa respecte aceasta pace, incepand cu sapte zile inaintea deschiderii si terminand cu sapte zile dupa inchiderea acestora". Ceremonialul flacarii olimpice simbolizeaza ideea de universalitate, continuitate si are o deosebita dimensiune estetica si profunda spiritualitate.

2.1.8. Pictogramele

Pictogramele sunt reprezentari simbolice sporturilor concepute pentru fiecare edite a Jocurilor Olimpice. Autorii lor, de regula oameni de arta, castigatori ai concursurilor organizate in acest scop, pun amprenta propriei viziuni artistice in armonie cu tehnica ramurii de sport respective si cu specificul cultural natonal. Sursa de inspirate a artistilor poate fi extrem de diversa; un schior gravat cu 4000 de ani inaintea erei noastre pe o stanca in localitatea Rodoz, regiunea d'Alstahaug - Norvegia a constituit sursa de inspirate a pictogramelor create pentru Jocurile Olimpice de iarna de la Lillehammer din anul 1994; bumerangul a reprezentat bumerangul principal al pictogramelor de la J.O. Sydney – 2000. Uneori, pictogramele reflecta dezvoltarea tehnicii, prioritatle tehnico – tactice si regulamentare ale ramurii de sport la un moment dat, cum este cazul voleiului: ridicare - lovire de sus (Tokyo, 1964 si Munchen, 1972), lovire de jos - preluare (Moscova, 1980 si Los Angeles, 1984), lovitura de atac (Seul, 1988 si Barcelona, 1992). Alteori, au un contnut incomplet, greu de justificat: pictograma scrimei la Jocurile Olimpice de la Mexico, 1968 contne numai 2 arme si nu 3 ?!

Concluzii

1. Cultura organizatonala reprezinta ansamblul valorilor, credinţelor, aspiratilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului in fiecare organizate si-i conditoneaza direct si indirect functonalitatea si performanţele. Cultura manageriala, importanta componenta a culturii organizatonale, urmareste armonizarea deciziilor si actunilor cu obiectivele, promovand modele de comportament atat pentru manageri (stiluri), cat si pentru ceilalt salariat (spirit de echipa). Modalitatle de manifestare a culturii organizatonale sportive sunt: simbolurile olimpice (simbolul olimpic, deviza olimpica, drapelul olimpic, emblema olimpica, imnul olimpic, flacara olimpica) pictogramele, comportamentele, ritualurile si ceremoniile, statuturile si rolurile, istorioarele si miturile.

2. Modalitatle de manifestare a culturii organizatonale sportive sunt:

simbolurile olimpice (simbolul olimpic, deviza olimpica, drapelul olimpic, emblema olimpica, imnul olimpic, flacara olimpica), pictogramele, comportamentele, ritualurile si ceremoniile, statuturile si rolurile, istorioarele si miturile.

3. Simbolurile olimpice au origini diverse si semnificati mai mult sau mai putn discrete. Pictogramele au surse de inspirate diverse (pictura rupestra 4000 i.e.n.) sau reflecta evoluta ramurii de sport respective. Ritualurile si ceremoniile de deschidere au o semnificate profunda cu caracter istoric, legand antichitatea de prezent prin aprinderea flacarii olimpice, de la soare, la Olimpia – Grecia pana la tema manifestarii artistice la fiecare edite a Jocurilor Olimpice (toleranţa rasiala, etnica, religioasa, persoane cu handicap etc.).

4. Simbolurile olimpice: imnul, drapelul, juramantul olimpic, ca valori, pot fi transferate prin educate, consolidand sentimentul patriotic si respectul faţa de simbolurile natonale: imnul natonal, drapelul natonal, precum si datoria de a respecta juramantul depus.

Abstract

Organizing culture represents the values, beliefs, aspirations, expectations and behaviors shaped in time in each organization and determines directly and indirectly the functioning and performances. Managerial culture, an important component of organizing culture purchases the harmonization of decisions and actions with the objectives, promoting behavior patterns both for managers (styles) and for the other employees (team spirit).

Bibliografie

EPURAN, Mihai, HOLDEVICI, Irina, TONIŢA, Florentina, Psihologia sportului de performanţa.

Bucuresti, Ed. FEST, 2001 EVSEEN, Ivan, Dictonar de simboluri si arhetipuri culturale, 1994

NICOLESCU, Ovidiu; VERBANCU, Ion, Fundamentele managementului organizatei. Bucuresti,Edit. Tribuna economica, 2001

VRABIE, A. (coordonator), Romania la Jocurile Olimpice. Edita a III-a. Bucuresti, Monitorul Oficial, 2002