PRIVIRE ASUPRA INTERRELATIILOR ANTRENOR, TITULARI, REZERVE DIN CADRUL UNEI ECHIPE DE FOTBAL

Prof. univ. dr. Nicolae HOSTIUC Universitatea "Dunarea de Jos" Galati

Cuvinte cheie: antrenor, titular, rezerva, evaluare, performanta

Keywords: coach, main coach, substitute, evaluation, performance

Performanta individuala si de echipa in fotbal este determinata, intr-o mare masura, de procesele dinamice asociate cu asumarea si modificarea diverselor roluri si functii de catre anumiti indivizi. Rolurile esentiale cu orientare de grup in echipele de fotbal sunt jucate de antrenor, capitanul de echipa, jucatori, titulari si rezerve.

Definirea jucatorilor titulari si rezerve cuprinde aspecte legate de performanta si joc. Titularii sunt acei jucatori care participa efectiv la mai mult de jumatate din numarul de meciuri dintr-un sezon competitional si care, de regula, au o prestatie peste valoarea medie. Rezervele sunt jucatorii care participa efectiv la mai putin de jumatate din numarul de meciuri dintr-un sezon competitional si care au, in general, prestatii sub valoarea medie (Essing, 1977). Motivele pentru atribuirea statutului de rezerva pe o durata mai lunga sau mai scurta de timp sunt, printre altele, lipsa experientei de joc a tinerilor jucatori, capacitatea de performanta diminuata ca urmare a unei accidentari, imbolnaviri, stresul in familie sau in viata profesionala pentru jucatorii de varsta medie, declinul de performanta pentru jucatorii mai inaintati in varsta, trecuti de punctul culminant al carierei lor fotbalistice (Bergman, 1978).

S-a analizat relatia dintre jucatorii titulari si rezerve pe baza unui chestionar sociometric. Titularii au fost plasati in mod semnificativ mai sus decat rezervele in ierarhia valorica orientata dupa performanta si efecte. Titularii au optat pentru alti titulari decat rezervele in ceea ce priveste interactiunea orientata dupa performanta si efecte. Pe de alta parte, rezervele au optat pentru titulari pentru interactiunea raportata la performanta, dar pentru alti jucatori rezerve pentru interactiunea raportata la efecte.

S-a cercetat, de asemenea, satisfactia oferita de performanta jucatorilor titulari si rezerve in fotbalul de performanta. Toti titularii au fost satisfacuti de rezultatele si perspectivele lor, pe cata vreme jumatate din grupul rezervelor a manifestat satisfactie fata de rezultatele si perspectivele lor, iar cealalta jumatate a manifestat lipsa de satisfactie fata de rezultatele si perspectivele lor.

Dat fiind faptul ca a existat doar un acord partial fata de evaluarea jucatorilor titulari si rezerve in cele doua studii, in aceasta investigatie este analizata masura in care diferentele de evaluare referitoare la aspectele orientate spre performanta si afectivitate din fotbalul amator de inalt nivel poate fi detectata din perspectiva jucatorilor titulari si rezerve.

Metoda

A fost aplicat un chestionar specific referitor la relatia dintre antrenorii si jucatorii de fotbal orientata spre performanta si afectivitate. Au participat 71 de fotbalisti, de varsta intre 18 si 32 ani. Dupa propriile declaratii 36, erau titulari si 35 erau rezerve in fotbalul amator de performanta. Varsta medie a titularilor (24,02 ani) a fost putin mai mare decat varsta medie a rezervelor (22,65 ani). Jucatorii rezerve si-au atribuit rezultatele performantei insuficiente si diferitelor accidentari.

Chestionarul a fost distribuit jucatorilor la mijlocul sezonului competitional pentru a se raporta numai la echipe stabile, evitand momentele de instabilitate de la inceputul si sfarsitul sezonului. Datele chestionarului au fost analizate cu ajutorul statisticilor descriptive si interferentiale.

Rezultatele

Titularii au prezentat evaluari ale aspectelor orientate spre performanta si afectivitate - distinct diferite fata de rezerve la intrebarile prezentate. Constatarile cele mai importante se pot raporta la aprecierea performantei de jucatorii insisi, de antrenorii lor si la evaluarea relatiilor emotionale cu antrenorii lor.

Evaluarea performantei de catre jucatori

Referitor la evaluarea performantei de catre jucatori, titularii au o reprezentare generala, in esenta, mai buna asupra propriilor lor calitati decat rezervele. Ei sunt intr-un grad mai mare siguri de ei, decat rezervele si de prestatia lor in cadrul echipei. Ei sunt mai convinsi decat rezervele ca-si pot apara si pastra statutul in viitor. Titularii se autoapreciaza ca fiind jucatori buni la respectivul nivel competitional intr-o masura mai mare decat rezervele. In plus, ei sunt, in mod semnificativ, mai satisfacuti de statutul lor decat rezervele. Ba mai mult, ei se exprima in mod manifest si in mai mare masura decat rezervele asupra calitatilor lor suficiente pentru a activa la un nivel de performanta si mai ridicat.

Evaluarea performantei perceputa de antrenori

Referitor la performanta perceputa de antrenori exista diferente mari intre titulari si rezerve. Titularii sunt, intr-o masura mai mare decat rezervele, de acord cu antrenorii in legatura cu evaluarea performantei. Ei sunt mai mult convinsi decat rezervele ca antrenorii le apreciaza calitatile, ca fiind peste medie. In plus, titularii sunt siguri intr-o mai mare masura decat rezervele ca, ajutati de antrenorii lor, isi pot imbunatati, in continuare, calitatile si deprinderile. Din punctul de vedere al rezervelor, antrenorii se bucura de mai putina credibilitate decat din partea titularilor. Rezervele au trait mai des decat titularii experienta confruntarii cu antrenorii, care sa prefere jucatori cunoscuti in ciuda rezultatelor lor mai slabe. Rezervele sunt mult mai convinsi decat titularii ca, in anumite jocuri, au fost inlocuiti fara sa fi evoluat mai rau decat acestia. Dat fiind experientele lor specifice de joc, ei sunt in mai mare masura de parere ca antrenorii ii schimba mai des pejucatorii mai tineri, cu un statut putin proeminent, pentru a evita problemele si, mai ales, instabilitatea in echipa.

Jucatorii rezerva percep intr-o mai mare masura stresul decat titularii, cand sunt introdusi in teren, in cursul unui meci. In plus, rezervele simt ca, in ochii coechipierilor lor, rezultatele lor apar adesea ca fiind mai bune decat evaluarile antrenorilor. In ceea ce priveste competitivitatea, rezervele doresc in secret, intr-o masura mai mare decat titularii, ca echipa sa aiba rezultate mai slabe sau chiar sa piarda unele jocuri, pentru ca ei sa aiba mai frecvent posibilitatea de a face dovada talentului si calitatilor lor. Ba mai mult chiar, rezervele intampina acest gen de situatii cu atitudini mai hotarate, mai energice decat titularii, daca rivalii lor pe posturile vizate de ei parasesc terenul.

Perceptia relatiei sociale cu antrenorii

eferitor la perceptia relatiilor sociale si emotionale cu antrenorii, sunt sesizabile diferente clare intre jucatorii titulari si rezerve. Intr-o mai mare masura, titularii adera la ideea ca ei realizeaza o buna comunicare si interactiune cu antrenorii. Ei manifesta mult mai stabil decat rezervele convingerea ca se afla in relatii bune, se inteleg bine cu antrenorii. In plus, titularii s-au aflat mai des decat rezervele in situatia de a constata existenta unor bune contacte sociale cu antrenorii dupa antrenament si jocuri. In mod evident, ei discuta cu antrenorii mai frecvent si mai intens despre prestatiile lor decat o fac rezervele. Data fiind experienta lor negativa, rezervele se abtin intr-o mai mare masura decat titularii sa aiba o atitudine critica fata de antrenori, deoarece doresc sa intre in echipa. Rezultatele acestui studiu prezinta partial date comune cu alte cercetari similare privind satisfactia performantei si perspectivele titularilor si rezervele (Allmer, 1989).

Concluzii

Constatarile acestei investigatii indica faptul ca relatia dintre antrenori si jucatorii titulari si rezerve este, in general, asociata cu frecvente posibile conflicte. Din acest motiv, se recomanda antrenorilor sa devina mai receptivi in relatia lor cu jucatorii. Aceasta receptivitate include capacitatea de a face diferenta intre diversele tipuri de lider (autoritar, cu un acut simt practic, energic si impulsiv, simpatic si agreabil, adorabil si comunicativ - Tutko si Richards, 1981) si avantajele si dezavantajele lor prin raportare la performanta si afectivitate. Antrenorii trebuie instruiti in legatura cu diferite procedee de stabilizare, diminuare sau imbunatatire a statutului jucatorilor titulari si rezerve si trebuie sa ajunga sa constientizeze consecintele actiunilor lor asupra atitudinii si a motivatiei jucatorilor (Taipel si Peetz, 1986).

Consideram ca antrenorilor mai trebuie sa li se recomande sa favorizeze posibilitati suficiente de comunicare directa intre ei si nu numai cu jucatorii titulari, ci si cu rezervele. Procedand astfel, cel putin unele conflicte cu efecte in detrimentul performantei individuale si de echipa pot fi evitate sau rezolvate inainte de a lua proportii. Pe cat posibil, jucatorii trebuie sa aiba statutul de rezerva doar un timp limitat, pentru a se evita evolutia spre categoria jucatorilor problema.

Abstract

Dynamic processes associated to assuming and modifying certain roles and functions by certain individuals lead to individual and team performance. In football teams the essential group-oriented roles are played by the coach, team captain, players and substitutes. Interrelations within the team are manifested trough the players 'options regarding the interaction oriented towards performance and effects. Performance evolution is perceived differently by players, function of

their status in the team. This investigation shows that the relation between the coach and the players or substitutes is often associated to possible conflicts. That is why it is recommendable for coaches to become more receptive in their relation with the players.

Bibliografie

DOUGE, B., HASTIE, P., Eficacitatea coach-ului. In: Antrenoriat si competitie. Bucuresti, C.C.P.S., 1994

DRAGNEA, ADRIAN, MATE, SILVIA, Teoria sportului. Bucuresti, Edit. FEST, 2002

EPURAN, MIHAI, HOLDEVICI, IRINA, Compendiu de psihologie pentru antrenori. Bucuresti, Edit. Sport – Turism, 1980

WILLE, ULRICH, Sistemul competitional, In : Antrenoriat si competitie. Bucuresti, C.C.P.S., nr. 350, 1978