DEZVOLTAREA REZISTENTEI PRIN MIJLOACE SPECIFICE ATLETISMULUI LA ELEVII DIN CLASELE CU PROGRAM SPORTIV DIN CICLUL LICEAL

Constantin PEHOIU Universitatea „Valahia" din Targoviste

Cuvinte cheie: atletism, rezistenta, clase cu program sportiv.

Keywords: athletics, stamina, sport program classes

Rezumat

Antrenamentul sportiv este un proces instructiv-educativ desfasurat sistematic si continuu, gradat, in vederea adaptarii organismului la eforturi fizice si psihice intense pentru atingerea unor performante superioare. In acelasi timp, aceasta forma de pregatire contribuie la dezvoltarea personalitatii celui ce practica o ramura sau o proba sportiva. Atletismul a constituit si constituie, prin continutul sau, un mijloc sigur si eficient de realizare a antrenamentului in cadrul tuturor ramurilor sau probelor sportive, cu aport deosebit in adaptarea treptata a organismului pentru evitarea suprasolicitarilor.

Introducere

Cel ce se ocupa de instruirea sportivilor in cadrul lectiilor de antrenament are la indemana un numar redus de exercitii fizice comparativ cu cele utilizate in educatia fizica scolara, dar cu un nivel mult mai ridicat din punct de vedere tehnic, un volum si o intensitate mult mai mare. Din aceasta perspectiva succesul in domeniu este asigurat de modul in care profesorul selecteaza aceste exercitii si le aplica in practica tinand cont de urmatoarele cerinte: continuitatea in pregatire pe parcursul anului si pe mai multi ani; optimizarea raportului dintre pregatirea fizica generala si cea speciala. Ponderea pregatirii fizice generale este invers proportionala cu nivelul de maiestrie sportiva si cu nivelul de manifestare a calitatilor motrice de baza. Cu cat nivelul maiestriei este mai ridicat, pregatirea fizica va fi mai redusa, dar mijloacele mai selective.

In literatura de specialitate, rezistenta este definita sub multiple formulari, toate concentrand si exprimand in cuvinte diferite capacitatea organismului de a efectua acte sau actiuni motrice: „capacitatea organismului de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai indelungat" (Harre, 1973); „mentinerea capacitatii de lucru in timpul unor eforturi de lunga durata, prin invingerea fenomenului de oboseala si printr-un tempo ridicat al restabilirii organismului dupa o activitate obositoare" (Demeter, 1981); „rezistenta se refera la limita de timp pana la care o munca de intensitate data poate fi sustinuta" (Bompa, 2001); „calitatea motrica rezistenta reprezinta capacitatea omului de a face fata oboselii fizice" (Ardelean, 1990) etc.1 Din aceste definitii desprindem cateva elemente care caracterizeaza aceasta calitate motrica si relatia dintre ele: durata efortului - eficacitatea cat mai constanta a activitatii motrice pe toata durata ei - rapiditatea refacerii organismului dupa efortul efectuat.

Rezistenta la varsta adolescentei

Capacitatea de rezistenta este relativ buna mai ales sub forma ei de rezistenta cardio-vasculara, fapt care nu impiedica, ci impune actionarea sistematica cu mijloace bine dozate pentru dezvoltarea ei. Se va actiona cu preferinta asupra dezvoltarii rezistentei aerobe care permite activitatea nestingherita a aparatului cardio-respirator fara a-l solicita la posibilitatile sale maxime. La fete rezistenta este mai scazuta decat la baieti. In privinta calitatilor motrice, elevii din ciclul liceal, mai ales in jurul varstei de 14-15 ani, trebuie sa mentionam faptul ca se impun masuri metodice atente in procesul de dezvoltare a fortei si rezistentei, fapt care va determina cresterea acestor calitati deosebit de importante.

Organizarea si desfasurarea cercetarii

a) Subiectii si locul de desfasurare

Cercetarea s-a desfasurat cu elevi din clasele a XI-a si a XII-a de la clase cu program sportiv de atletism, in anul scolar 2004-2005, din totalul carora au fost constituite trei grupe experimentale, dupa cum urmeaza: grupa experimentala nr. 1 - A, avand un efectiv total de 11 subiecti - fete; grupa experimentala nr. 2 - B, avand un efectiv total de 11 subiecti - fete; grupa experimentala nr. 3 - C, avand un efectiv total de 5 subiecti - baieti. A rezultat in final, pentru desfasurarea experimentului propus, un total de 27 de subiecti.

Ipoteze de lucru

a) Actionarea in mod deliberat pentru dezvoltarea rezistentei in lectia de antrenament conduce in final la cresterea indicilor de dezvoltare a acesteia;

b) Utilizarea unor exercitii specifice pentru dezvoltarea rezistentei are efecte pozitive si asupra celorlalte capacitati motrice, dar si asupra dezvoltarii organismului, in special a indicilor functionali - circulatie, respiratie.

Continutul experimentului

Programul pentru dezvoltarea rezistentei a fost aplicat in semestrul I si II pe o durata de 12 saptamani, perioada ce a fost impartita in 3 etape, fiecare etapa fiind formata din 4 saptamani. In cadrul programului de experiment s-au utilizat trei procedee de lucru, si anume:

Avand ca obiectiv principal dezvoltarea rezistentei generale a organismului am actionat indirect pentru realizarea scopului propus, prin folosirea mijloacelor sportive specifice altor ramuri ca: handbal, fotbal, baschet etc.

Metodele de cercetare folosite

- studiul materialului bibliografic; metoda experimentala; teste si masuratori; metoda prelucrarii statistice si a reprezentarii grafice; observatia.

Datele inregistrate, atat la inceputul, cat si la sfarsitul experimentului, au fost ordonate, prelucrate statistic si intabelate, calculandu-se urmatorii indicatori:

a) media aritmetica a seriei de valori la testarea initiala;

b) media aritmetica a seriei de valori la testarea finala;

c) diferenta valorilor intre initial si final;

d) indicele functional;

e) testul Ruffier ((P1+ P2 + P3) − 200)/10;

f) masuratori antropometrice (talie, greutate, perimetru toracic).

Teste si masuratori

a) Pentru determinarea capacitatii motrice au fost utilizate 4 probe, si anume: alergarea pe distanta de 50 m cu start din picioare (verificarea calitatii de viteza); saritura in lungime fara elan (pentru determinarea fortei explozive a membrelor inferioare); impingerea greutatii de 2 kg cu mana de la umar (pentru determinarea fortei explozive a membrelor superioare); alergarea de rezistenta pe distanta de 800 m fete si 1000 m baieti (verificarea calitatii de rezistenta).

b) Pentru determinarea indicilor de dezvoltare fizica, subiectii au fost supusi unor masuratori antropometrice si functionale care au vizat: inregistrarea frecventei cardiace in repaus, dupa realizarea temelor din lectia respectiva si dupa efort in cadrul alergarii de durata; inregistrarea frecventei cardiace in repaus, dupa fiecare repetare si la sfarsitul pauzelor, in cadrul alergarii cu intervale; testul Ruffier, la inceputul si sfarsitul experimentului pentru toate grupele; masuratori antropometrice privind talia, greutatea si perimetrul toracic la toate grupele experimentale.

Conditii materiale

Au fost utilizate: baza sportiva a liceului cu program sportiv, compusa din: teren de baschet, teren de handbal, o pista de zgura (200 m), sector de sarituri, sector de aruncari, sala de sport, echipata corespunzator desfasurarii lectiilor si activitatilor sportive; Stadionul „Eugen Popescu" din Targoviste, unde s-au desfasurat majoritatea lectiilor, precum si testarea subiectilor la inceputul si sfarsitul experimentului.

Rezultate si interpretarea lor

Privind media valorilor individuale, constatam ca cele trei grupe de experiment: grupa A (fete) - alergarea cu intervale; grupa B (fete) - alergarea de durata si grupa C (baieti) - alergarea in tempo variat, au inregistrat progrese la testarile finale in raport cu testarile initiale la toate probele de control. La grupa experimentala A (fete), alergarea pe intervale, am folosit ca mijloc alergarea in tempo uniform pe distanta de 400 m. Pauza a constat din mers linistitor.

Testul de rezistenta a constat in alergarea pe distanta de 800 m, unde s-au inregistrat urmatoarele valori; la testarea initiala media a fost de 3'21'', iar la cea finala 3'09''. Cel mai slab rezultat la testarea initiala a fost de 3'45'', iar la testarea finala 3'34''. Cel mai bun rezultat la testarea initiala a fost de 3'05'', in timp ce la testarea finala a fost de 2'50''. Facand diferenta mediei valorilor la cele doua teste, initial si final, constatam ca s-a realizat un progres de 0'12''.

La grupa de experiment B (fete), pentru dezvoltarea rezistentei am folosit procedeul alergare de durata. Durata de alergare am stabilit-o astfel: in etapa I – 10 min.; etapa a II-a - 15 min.; etapa a III-a - 20 min. La testul initial, la proba de alergare pe distanta de 800 m, s-au inregistrat urmatoarele valori: media la testul initial a avut valoarea de 3'20''. Cel mai slab rezultat la testarea initiala a fost de 3'50'', iar la testarea initiala cel mai bun rezultat inregistrat a fost de 3'02'', pentru ca la testarea finala sa se obtina 2'48''. Valoarea mediei la testul final a inregistrat un timp de 3'15''. Analizand diferenta dintre cele doua teste, rezulta un progres de 0'5''.

Procedeul de alergare in tempo variat a fost aplicat grupei de experiment C (baieti) dupa cum urmeaza. In etapa I s-a alergat 2 x 400 m - 2(100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), in etapa a II-a 3 x 400 m - 3(100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), in etapa a III-a 4 x 400 m - 4(100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), cu pauza de 4-5.

La testarea initiala s-a inregistrat o medie de 3'44'' pe distanta de 1000 m. Pe parcursul acestei distante, cel mai slab timp de testare initiala a fost de 3'4'', iar la testarea finala, de 3'35''. Cel mai bun rezultat la testarea initiala a inregistrat un timp de 3'29'' fata de testarea finala care a fost de 3'15''. Diferenta mediei dintre cele doua valori ale testului initial si final ne permite sa constatam ca s-a realizat un progres de 0'19''.

Interpretarea indicilor functionali

Privind aceasta interpretare am folosit cu precadere frecventa cardiaca, urmarind care este raportul dintre aceasta si dezvoltarea rezistentei. Principalele date obtinute inregistrate ofera o imagine clara a raportului dintre aceasta si cele legate de rezistenta.

Procedeele pentru dezvoltarea rezistentei folosite de noi in experiment au fost aplicate la sfarsitul lectiilor, frecventa cardiaca avand uneori valori destul de ridicate inca de la inceputul activitatii pentru dezvoltarea rezistentei, valori ce au variat de la 90 pulsatii/min. la 128 pulsatii/min.

In cadrul primului procedeu folosit, alergarea cu intervale, folosindu-se repetari de 400 m, s-a determinat frecventa cardiaca la inceputul efortului, dupa efort si terminarea pauzei care a fost intre 60-90 secunde, si la inceputul altei repetari. Repetarile au fost efectuate dupa ce frecventa cardiaca a subiectilor a revenit la limitele normalului, adica in jurul cifrei de 128 pulsatii/min.

In cadrul celui de-al doilea si al treilea procedeu folosit - alergarea de durata si alergarea in tempo variat, frecventa cardiaca a fost inregistrata inainte de inceperea efortului si imediat dupa terminarea acestuia.

Datorita faptului ca inregistrarile noastre s-au facut in finalul fiecarei lectii, deci dupa efectuarea temelor de lectii planificate, frecventa cardiaca a inregistrat valori de aprox. 112-120 pulsatii/min. la fete si 108-120 pulsatii/min. la baieti.

Inregistrari ale frecventei cardiace

Inregistrarile efectuate la terminarea efortului din ultima lectie din cadrul primei saptamani scot in evidenta ca frecventa cardiaca creste in prima saptamana si scade pe parcursul celorlalte lectii, din urmatoarele saptamani din cadrul primei etape, astfel:

La testarile din cadrul etapei a II-a inregistram o frecventa cardiaca la grupa A /fete) in prima saptamana 175 pulsatii/min., iar in saptamana a IV-a – 166 pulsatii/min., deci scaderea este de 9 pulsatii/min.

La grupa B (fete), in prima saptamana inregistram 185 pulsatii/min., iar in saptamana a IV-a - 176 pulsatii/min., deci o scadere de 9 pulsatii/min. La grupa C (baieti), in prima saptamana - 179 pulsatii/min., iar in saptamana a IV-a - 169 pulsatii/min., ceea ce reprezinta o scadere in medie de 11 pulsatii/min.

In etapa a III-a, la grupa A (fete) frecventa cardiaca scade cu 6 pulsatii/min., la grupa B (fete) cu 8 pulsatii/min., iar la grupa C (baieti) scade ca si in etapa precedenta tot cu 11 pulsatii/min.

Diferentele inregistrate intre valorile frecventei cardiace reiesite din testarile initiale si cele finale pe parcursul celor trei etape de desfasurare a experimentului arata ca adaptarea aparatului cardio-vascular la efort a fost buna la fete, iar la grupa de baieti adaptarea la efort a aparatului cardio-vascular este mai buna.

Testul Ruffier

Pentru a determina mai fidel progresele inregistrate pe linia adaptarii aparatului cardio-vascular la efort, a fost aplicat tuturor subiectilor testul Ruffier. Testul capacitatii de efort s-a efectuat de doua ori si anume la inceputul experimentului, pentru a constata valoarea initiala si la sfarsitul experimentului, pentru a cunoaste valoarea finala.

Indicele Ruffier la grupele de experiment. La grupa de experiment A (fete), la testarea initiala indicele Ruffier a fost de 5,3, iar la cea finala de 3,4. La grupa de experiment B (fete), la testarea initiala indicele Ruffier a fost de 6,1, iar la cea finala de 4,1. La grupa experimentala C (baieti), la testarea initiala indicele Ruffier a fost de 4,7, iar la testarea finala de 3.

Putem spune ca cele trei metode de lucru (alergarea cu intervale, alergarea de durata si alergarea in tempo variat), comparand valorile inregistrate la testarea finala, observam realizarea unui progres in adaptarea organismului la efort la grupele de experiment studiate astfel:

Din cele prezentate putem concluziona ca valoarea indicelui Ruffier a scazut mult de la testarea initiala la cea finala, de la o capacitate de efort mediocra la o capacitate de efort buna. De aici putem trage concluzia ca indicii functionali se coreleaza cu indicii motrici, astfel ca o buna pregatire a organismului pentru dezvoltarea rezistentei duce si la o adaptare rapida a aparatului cardio-vascular la efort.

Concluzii si propuneri

1. Rezistenta are conditii bune de dezvoltare la nivelul varstei adolescentei, in special la clasele cu program de atletism, unde programele lectiilor de antrenament pot fi bine valorificate.

2. Mijloacele alese de noi, respectiv alergarea in tempo uniform, alergarea de durata si alergarea in tempo variat sunt eficiente, rezultatele obtinute dupa experimentul efectuat fiind bune.

3. Mijlocul care a dat randamentul cel mai bun s-a dovedit a fi alergarea in tempo uniform programata in cadrul metodei cu intervale la grupa experimentala A.

4. Lucrand pentru dezvoltarea rezistentei cu mijloace specifice se dezvolta la aceasta varsta (15-17 ani) si alte calitati motrice care au fost testate prin probe de control - 50 m, pentru viteza; saritura in lungime fara elan, pentru detenta si aruncarea inainte a unei greutati cu o mana de la umar, pentru forta exploziva.

5. Prin folosirea celor trei mijloace am constatat ca adaptarea organismului la efortul specific de rezistenta se realizeaza prin oricare dintre acestea cu indici de superioritate; la alergarea in tempo uniform, cu tempouri de 50-75% folosite in cadrul metodei cu intervale, care se preteaza bine la clasele liceale cu program de atletism.

6. Datele investigatiei experimentale efectuate pot constitui puncte de plecare in elaborarea unei conceptii unitare privind planificarea dezvoltarii calitatilor motrice in clasele liceale cu program de atletism.

Resume

L'entrainement sportif est un processus instructif-educatif, deroule d'une maniere systematique et continue, au fur et a mesure, en vue d'adapter le corps humain a des efforts physiques et psychiques itenses. Ce n'est qu'ainsi que l'on pourra atteindre des maniere de formation contribue au developpement personne de celui qui ptratique un sport au passe une epreuve sportive. L'athletisme a constitue et continue de constituer, par son contenu, un moyen sûr et efficace de realisation de l'entrainement dans le cadre de tous les sports ou les epreuves sportives, ayant une contribution tout a fait particuliere pour ce qui est de l'adaptation de l'organisme a eviter les sollicitations et les efforts.

Bibliografie

ALEXANDRESCU D., RUGINA GH., Antrenamentul in alergarile de semifon, fond si mare fond, Editura Stadion, Bucuresti, 1971

ARDELEAN T., Particularitatile dezvoltarii calitatilor motrice in atletism, Editura IEFS, Bucuresti, 1990;

BOMPA T., Teoria si metodologia antrenamentului sportiv, Editura Ex Ponto, Bucuresti, 2001.

DEMETER A., Bazele fiziologice si biochimice ale calitatilor motrice, Editura Sport-Turism, 1981.

EPURAN MIHAI, Metodologia cercetarii activitatilor corporale, vol. I-II, MTS – Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Bucuresti, 1994.

SABAU I., SABAU E, PEHOIU C., Atletism. Tehnica si metodica de invatare rapida, Editura Macarie, Targoviste, 2001