 |
 |
 |
 |
STRATEGII DE INSTRUIRE MOTRICA DESTINATE EDUCATIEI MORALE A COPIILOR INSTITUTIONALIZATI
Conf.univ.dr. Monica STANESCU
Lect.dr. Corina CIOLCA
Asist.univ. Alin GRIGORE
Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport - Bucuresti
Cuvinte cheie: educatie fizica, educatie morala, strategie de instruire
Key words: physical education, moral education, teaching strategies
Introducere
Educatia fizica si sportul prezinta o serie de particularitati care le recomanda ca activitati deosebit de eficiente in realizarea educatiei morale a tinerei generatii. Educatia morala reprezinta acea latura a educatiei menita sa conduca la interiorizarea de catre orice individ a valorilor, normelor, preceptelor si regulilor morale. Interventia in sensul educatiei morale este influentata de actiunea unor factori extrinseci si contextuali reprezentati de morala sociala si de moralitatea colectivitatilor din care face parte copilul (I. Nicola, 1996). Trecerea de la morala la moralitate, de la constiinta morala sociala la cea individuala se realizeaza sub influenta unei constelatii de variabile psihologice si sociale, care reuneste, pe de o parte, factorii interni, subiectivi si pe de alta parte, factori externi, reprezentati de exigentele moralei sociale. Pornind de la aceste premise, educatia morala isi propune sa creeze un cadru adecvat interiorizarii componentelor moralei sociale in structura de personalitate a copilului, elaborarea si stabilizarea pe aceasta baza a profilului moral al acestuia, in concordanta cu imperativele societatii careia ii apartine.
Dezideratele educationale in aceasta arie de interventie se contureaza tot mai pregnant si in ceea ce priveste abordarea copilului institutionalizat, care, prin particularitatile de dezvoltare, intampina unele dificultati de integrare scolara, profesionala si sociala, ce pot avea drept cauze si lacunele din educatia morala. (E.Macavei, 1989; M. Dumitrana, 1998)
Prin specificul continutului si relatiilor sociale pe care le creeaza, educatia fizica si sportul ofera copiilor numeroase ocazii de a face dovada moralitatii lor. Ca urmare, nu de putine ori profesorul de educatie fizica se confrunta cu cazuri de indisciplina, in timpul activitatilor si in afara lor. Pe langa atitudinile specifice pe care profesorul trebuie sa le adopte in raport cu copiii si diversele situatii care apar in lectie (M. Stanescu, C. Urzeala, 2005), specialistul poate adopta strategii de instruire care, prin metodele si mijloacele folosite, sa abordeze corespunzator personalitatea copiilor si problemele care apar in dezvoltarea acesteia.
Ipoteza
Un important rol in educarea morala a copilului il au relatiile interumane care se creeaza in interiorul grupurilor carora le apartine (familie, grup de prieteni, colectivul clasei). Pornind de la natura acestor relatii, precum si de la specificul acestora pe fondul practicarii exercitiilor fizice, ne-am propus sa verificam ipoteza conform careia abordarea de tip managerial a conducerii comportamentului copiilor in cadrul activitatilor motrice are efecte benefice asupra componentei morale a personalitatii acestora.
In aceasta lucrare, realizata in cadrul grantului CNCSIS „Influenta practicarii exercitiilor fizice asupra educatiei morale a copilului institutionalizat", sunt prezentate rezultatele partiale ale cercetarii initiate in acest context.
Subiecti
In cercetare, au fost inclusi 15 copii, cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani, aflati in programele de protectie ale Centrului de Servicii Sociale Sf. Ecaterina, sector 1, Bucuresti. Mentionam ca toti cei 15 copii frecventau cursurile scolilor speciale, avand coeficientul de inteligenta cuprins intre 65 si 80 (conform datelor din dosarele personale ale copiilor). Includerea lor in esantion, s-a realizat pe baza recomandarilor specialistilor care ii aveau in supraveghere.
Metode de cercetare
Evaluarea nivelului de dezvoltare morala a copiilor s-a realizat cu ajutorul unui chestionar, administrat de un operator de ancheta. Aspectele investigate au vizat notiunile de prietenie, bine-rau, corectitudine, relatii dintre persoane de gen diferit, de varste diferite. De asemenea, a fost analizata perceptia copiilor asupra factorilor educationali implicati in realizarea educatiei morale. In acelasi timp, au fost sustinute o serie de probe psihomotrice – orientare spatio-temporala, coordonare oculo-manuala si saritura in lungime de pe loc, pe baza carora a fost stabilita dozarea exercitiilor fizice incluse in programul la care au participat copiii
Datele obtinute au fost analizate in corelatie cu cele obtinute in urma inregistrarilor din protocoalele de observatie, intocmite la toate lectiile organizate.
Experimentul conceput a urmarit modificarile comportamentului moral al copiilor (apreciat prin intermediul frecventei manifestarilor comportamentale), obtinute in urma aplicarii anumitor strategii de instruire.
Organizarea cercetarii
Cercetarea s-a desfasurat in perioada martie 2005 – iunie 2005, in cadrul Centrului Sf.Ecaterina. Activitatile motrice desfasurate cu copiii au avut un caracter predominant ludic, o frecventa de 2 lectii pe saptamana si au inclus urmatoarele tipuri de jocuri:
jocuri de miscare care presupuneau relatii de adversitate intre jucatori, in cadrul relatiei unul la unul (de tipul „Leapsa" si variante ale acestui joc care impuneau si reprezentari cromatice, legate de natura, lumea animalelor etc.) (V.Balan, A.Geambasu, 2005);
jocuri de miscare care presupuneau relatii de adversitate intre echipe si cooperare intre membrii aceleiasi echipe (de tipul „Cursei pe numere", stafete cu transport de obiecte intre doi coechipieri etc.) (C.Ciolca, A.Grigore, 2005)
jocuri de miscare care presupuneau posesia obiectelor (minge, jaloane) si, prin specificul actiunilor motrice, pierderea acestei posesii. Mentionam ca aceste tipuri de jocuri, prin caracteristicile relatiilor pe care le presupuneau, au constituit si etape in abordarea morala a copiilor. Acest lucru s-a realizat prin prisma numarului si complexitatii regulilor pe care le presupuneau fiecare dintre ele.
Astfel, s-a pornit de la propunerea unor jocuri cu reguli putine si simple si s-a ajuns, ulterior, la jocuri cu reguli mai complexe, cum ar fi cele din variantele jocului „Ratele si vanatorii", reguli care vizau atat terenul de desfasurare a jocului, cat si maniera de eliminare a jucatorilor. O atentie deosebita s-a acordat metodelor de instruire verbala, continutului feedback-ului adresat copiilor in situatiile de instruire (de exersare, dar si de organizare) si abordarii cazurilor de indisciplina.
Rezultate si interpretarea lor
In tabelul urmator, este prezentata frecventa raspunsurilor copiilor la chestionarul alcatuit in vederea identificarii anumitor aspecte ale dezvoltarii morale ale copiilor.
Tabelul 1
Frecventa raspunsurilor copiilor la chestionarul de identificare a nivelului de dezvoltare morala
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Interesant de mentionat este faptul ca intre prietenii enumerati de copii (in medie 2 persoane pentru esantionul investigat), doi dintre copii au inclus parintii (1 copil l-a numit pe tatal sau, iar altul pe mama sa).
In ceea ce priveste relatiile conflictuale din cadrul grupului, s-a constat ca, desi majoritatea apreciaza ca nu au relatii conflictuale, pe parcursul lectiilor au fost identificate neintelegeri intre copii, in diferite situatii de joc, dar si in afara acestora.
Punerea copiilor in situatia de a-si analiza comportamentul in cazul ipotetic de gasire al unui portofel cu bani a declansat numeroase discutii. Retinem faptul ca doi dintre ei au justificat insusirea prin nevoia de a-si cumpara mancare si jucarii. Si aceasta in conditiile in care, conform educatoarelor, aceste lucruri nu le lipsesc niciodata.
In ceea ce priveste atitudinea copiilor fata de situatia impartirii alimentelor sau jucariilor, desi raspunsurilor lor ilustreaza in majoritate o atitudine corespunzatoare, observatiile noastre au scos in evidenta faptul ca, desi stiu cum ar trebui sa procedeze, copiii nu actioneaza in virtutea celor spuse de ei. Astfel, un singur copil s-a oferit sa imparta biscuitii cu un coleg caruia aceasta recompensa pentru activitatea lui in lectie i-a cazut pe jos.
Din raspunsuri, constatam ca notiunile de bine si rau sunt strans legate de activitatile cotidiene ale copiilor. Ei au dovedit a fi puternic preocupati de scoala. Dintre cei 15 copii, 2 au considerat ca evolutia lor buna la activitatilor motrice propuse de noi reprezinta un lucru bun pe care il fac. Consideram oportun sa mentionam ca, in general, copiii au dovedit reactii adecvate in cadrul relatiilor dintre genuri, dintre persoane cu varste si pozitii diferite. Am considerat important de investigat acest aspect, deoarece prin situatiile de instruire din activitatea noastra, adesea, relatiile dintre copii de genuri diferite pot fi supuse unor reguli diferite. Astfel, daca, de obicei, baietii cedeaza fetelor locul pe scaun sau le permite sa intre primele in sala de clasa, in timpul jocurilor, intre echipe mixte, nu se mai tine cont de aceste comportamente.
Semnalam si faptul ca pentru acesti copii, aflati in clasele I – II ale scolii speciale, ca si pentru copilul din familie, aflat in aceeasi situatie, un important rol in educatia lor morala il are invatatoarea. Pozitia acesteia este amintita de 6 dintre cei 15 copii. Alti factori amintiti de copii au fost educatoarele de la camin (3 copii), mama (1 copil) si invatatoarea si educatoarea (2). Doi copii au considerat ca ei stabilesc ce e bine si ce e rau si doar unul nu a dat nici un raspuns. Am considerat necesara prezentarea analizei raspunsurilor copiilor la chestionar, dat fiind faptul ca, pe parcursul lectiilor, s-a inregistrat efectiv si comportamentul lor. Consemnarea acestor comportamente in protocoale de observatie ne-a permis ulterior centralizarea lor (tabelul 2).
Tabelul 2
Frecventa comportamentelor „morale" pe parcursul lectiilor
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Dupa cum se poate observa din evolutia frecventei comportamentelor de-a lungul lectiilor, acestea prezinta un traseu diferentiat de la un comportament la altul.
Astfel, se poate observa ca agresiunile intre copii (impingeri, piedici) au fost mai numeroase in lectiile 4 – 8, care, din punct de vedere a programului propus, au coincis cu introducerea jocurilor ce presupuneau posesia mingii si pasarea acesteia. Manifestarile copiilor pot fi puse in legatura cu nivelul scazut al deprinderilor de manipulare, nivel care nu le permitea sa fie eficienti din prima incercare si doreau sa li se acorde mai multe incercari.
Dupa opinia noastra, scaderea numarului de astfel de comportamente spre sfarsitul perioadei de instruire este consecinta insusirii de catre copii atat a regulilor, cat si a sarcinilor motrice pe care acestia le aveau de executat. In ceea ce priveste agresiunea verbala a copiilor (manifestata in majoritatea cazurilor prin adresarea unor invective la adresa colegilor), se constata faptul ca aceasta nu a inregistrat modificari deosebite de la o lectie la alta. Relatiile care xistau intre copii se manifestau in contextul noii activitati, in functie de situatia creata.
Chiar daca adecvarea comportamentelor verbale la diferite momente ale zilei era evidenta, in ceea ce priveste reactia copiilor la aducerea mingii de catre o persoana straina sau inmanarea recompenselor „dulci" la sfarsitul lectiei, acestia nu multumeau.
Dificultatile intampinate de copii in lectiile care presupuneau manipulare de obiecte au dus si la cresterea numarului de abandonari ale jocurilor. Remarcam faptul ca acest comportament il aveau mai cu seama copiii care prezentau, conform fiselor personale, tulburari de atentie.
Acelorasi lectii le sunt caracteristice si comportamentele de incalcare a regulilor de joc. Aceste manifestari le consideram a fi consecinta, pe de o parte, a neintelegerii manierei de desfasurare a jocului, dar, pe de alta parte, si a problemelor cu care se confrunta acesti copii, mai ales la nivelul dezvoltarii proceselor cognitive – atentie, memorie, gandire. Ceea ce evidentiem in mod deosebit este cresterea frecventei comportamentului de intrajutorare, comportament semnalat de copii indeosebi in recuperarea mingiilor necesare executarii sarcinilor motrice de catre coechipieri. Se poate aprecia ca manifestarea comportamentului era legata de identificarea unei cai de obtinere a victoriei.
Concluzii
Dat fiind faptul ca in lucrare sunt prezentate rezultatele partiale ale demersului nostru instructiv-educativ, concluziile exprima stadiul actual al cercetarii. Astfel, mentionam faptul ca prin activitatea desfasurata se confirma inca o data nevoia de a aborda diferentiat grupul de copii institutionalizati pana la stadiul de individualizare a instruirii. Aceasta atitudine este impusa de varietatea manifestarilor comportamentale si specificitatea fiecarui copil. Se constata ca la aceasta varsta copiii aflati in stadiul de dezvoltare preconventionala (cf. stadiilor de dezvoltare morala ale lui Kohlberg), desi recunosc autoritatea persoanelor care ii ingrijesc, accepta mai usor indicatiile si recomandarile venite din partea invatatoarelor. Pentru copiii cu un nivel mai ridicat al capacitatii motrice, semnificative devin aprecierile venite din partea celor care organizeaza si conduc lectiile de educatie fizica si sport.
Desi cunosc regulile, copiii le incalca adesea, atragand in acest fel atentia profesorilor, lucru care le satisface, de fapt, nevoia de afectivitate (chiar si in forme negative – prin observatiile care le primeste). Rezultatele studiului nostru confirma datele din literatura de specialitate, conform carora, privarea copilului de mediul
educativ primar, reprezentat de familie, are consecinte inclusiv asupra moralitatii sale. Conditia de institutionalizare marcheaza puternic dezvoltarea personalitatii copilului. Pe acest fond, interventia profesorului de educatie fizica trebuie sa se realizeze in spiritul asa-numitei disciplinari pozitive, in care, prin incurajari si sustineri (si nu prin pedepse!), copilul sa fie sprijinit sa participe la exercitiile fizice propuse. Abordarea comportamentului copilului din perspectiva manageriala, poate fi extrem de utila si eficienta.
Abstract
In this paper we present some specific traits of sheltered children' personality, from moral development perspective, and our initiative to contribute to their education through physical exercises. Considering that the moral development of these children presents some particularities, we use the inquiry method to find out what are the main aspects to take into account when we teach them. In the same time, using observation we identify the relation between the level of cognition and the capacity to respect rules, colleagues, teachers. Through our program, we offer a methodological alternative to all the specialists that work with children with special educative need.
Bibliografie
BALAN, V., GEAMBASU,A., Jocurile de miscare in educatia copiilor institutionalizati. In: CD-ul Sesiunii Internationale de Comunicari Stiintifice a ANEFS, Bucuresti, 2005
CIOLCA, C., GRIGORE, A., Jocurile de miscare in sporturile de lupta. In: In CD-ul Sesiunii Internationale de Comunicari Stiintifice a ANEFS, Bucuresti, 2005
DUMITRANA, M., Copilul institutionalizat. Bucuresti, Edit.Didactica si Pedagogica, 1998
NICOLA, I., Tratat de pedagogie scolara. Bucuresti,Edit. Didactica si Pedagogica, 1996
STANESCU, M., URZEALA, C., Managementul comportamentului in educatie fizica in perspectiva realizarii educatiei morale. In: CD-ul Sesiunii Internationale de Comunicari Stiintifice a ANEFS, Bucuresti, 2005
