OPTIMIZAREA RECUPERARII IN AFECTIUNILE POSTTRAUMATICE ALE BASCHETBALISTILOR PRIN UTILIZAREA TEHNICILOR KINETICE NECONVENTIONALE

Cordun Mariana, Bratu M. ANEFS Bucuresti

Cuvinte cheie: recuperare, baschet, tehnici kinetice neconventionale

Cresterea continua a performantelor in baschet dar si a numarului celor care il practica, a determinat in fond si cresterea numarului de afectiuni inregistrate in activitatea de antrenament si competitionala. In scopul diminuarii efectelor negative ale intreruperii temporare a activitatii sportive, datorita solicitarilor si suprasolicitarilor induse de efort la nivelul aparatului locomotor, s-a impus atat aprofundarea aspectelor dismorfofunctionale, cat si selectarea si sistematizarea celor mai eficiente metode de tratament si recuperare.

Prezenta lucrare propune asocierea tehnicilor kinetice neconventionale la tratamentul clasic al afectiunilor frecvent intalnite in practicarea jocului de baschet. Studiul s-a efectuat la Baschet Club Steaua Bucuresti in perioada 2002 – 2005, materialul de studiu fiind reprezentat de 120 de sportivi juniori. Metoda de cercetare utilizata a fost reprezentata de experiment; subiectii au fost inclusi in doua loturi: de control si experimental. Afectiunile carora li s-a adresat prezentul studiu au fost reprezentate de: entorse de glezna, lombalgii de suprasolicitare si leziuni musculare la nivelul muschiului cvadriceps femural. Asocierea tehnicilor neconventionale la tratamentul clasic s-a efectuat in functie de faza de recuperare astfel: reflexoterapia in perioada de refacere anatomica, tehnica Yumeiho in perioada de recuperare functionala si Qi Gong in perioada de reintegrare in activitatea de antrenament si competitionala.

Rezultate: S-a constatat ca subiectii apartinand lotului experimental sau recuperat mai rapid, comparativ cu subiectii lotului de control.

Concluzii: Asocierea tehnicilor neconventionale la tratamentul clasic al afectiunilor posttraumatice ale sportivului in general, si ale baschetbalistului in special, creste eficienta procesului de recuperare, ceea ce determina reintegrarea mai rapida a sportivului in activitatea de antrenament si / sau competitionala, la parametrii apropiati de cei anteriori accidentarii, si diminuarea riscului de aparitie a recidivei.

In aceste conditii, acum, cand frecventa accidentelor sportive este in continua crestere, se impune aprofundarea aspectelor dismorfofunctionale cauzate de solicitarile si suprasolicitarile determinate de efort la nivelul aparatului locomotor, si nu numai.