STRUCTURILE DE JOC SI FRECVENTA ACESTORA LA ECHIPELE DE DIV.A (MASCULIN SI FEMININ)

Octavian BAC Universitatea din Oradea

Cuvinte cheie: structuri de joc, volei

Keywords: game structures, volley

Rezumat

Lucrarea prezinta modelul de frecventa a structurilor de joc, caracteristic jocului de volei practicat de echipele de prima liga din volleyball-ul romanesc (masculin si feminin). Structurile de joc sunt reprezentate de fragmentele de joc formate din maxim 3 contacte cu mingea, conform regulamentului, de care pot beneficia, alternativ, echipele.

1. Noutati terminologice

Preocuparile noastre pe directia structurilor de joc ne-au condus la introducerea unor notiuni noi, nemaiintalnite in manualele de specialitate. O astfel de notiune, pe care o aducem in terminologia jocului, este celula de joc, reprezentata de "o inlantuire de maximum 3 (sau 4) lovituri, inscrise, intr-o succesiune logica a jocului, intre doua atingeri ale mingii de catre adversar", aceasta inlantuire reprezentand actiunea de baza a tacticii de echipa.

Celulele de joc sunt componente tactice ale fazelor de joc, o faza de joc realizand "inlantuirea actiunilor de joc din momentul ,,sosirii" mingii in terenul propriu si pana la "trecerea" ei inapoi la adversar (Ghenade,V.).Cele doua faze, devenite deja traditionale, sunt faza I-a, care incepe cu preluarea din serviciu, si faza a II-a, cu punct de pornire de la preluarea din atac.

Fiecare faza poate fi formata din una sau mai multe celule de joc, daca tinem cont ca adversarul poate respinge prin blocaj finalizarea unei celule de joc, echipa din atac mentinandu-se, in continuare, in faza aflata in derulare.

Aceste structuri, denumite de noi celule de joc, pot fi, insa, de tipuri diferite si specifice, in functie de modul in care vine mingea de la adversar, din serviciu, din atac sau respinsa de blocaj, pe care ne-am permis sa le numerotam de la 1 la 4, in ordinea logica in care pot sa urmeze intr-un ciclu de joc, celulele 1 si 2 facand parte din faza I-a, iar celulele 3 si 4 din faza a II-a.

Cu ingaduinta specialistilor aducem, in structura volleyball-ului, inca o notiune noua, acest ciclu de joc, care inseamna "totalitatea actiunilor individuale si colective, desfasurate de la punerea mingii in joc si pana la caderea ei pe sol, sau pana la fluierul unui arbitru de oprire a jocului".

Pentru a se vedea specificitatea celulelor de joc, iata din ce actiuni este formata fiecare dintre ele:

Celula 1 - din preluare din serviciu, ridicare si lovitura de atac;

Celula 2 - preluare din blocaj (prin dublarea atacului), o alta ridicare si o alta lovitura de atac;

Intr-un ciclu de joc cele doua tipuri de celula sunt jucate de echipa aflata la primirea serviciului, celula 1 fiind unica, pe cand celula 2 poate sa lipseasca sau sa fie jucata o data sau de mai multe ori, prelungind, astfel, faza I-a, totul fiind in stricta dependenta de randamentul atacului propriu si de cel al blocajului advers, precum si de eficienta dublarii atacului.

Celula 3 – preluare din atac, ridicare si lovitura de atac. Aceasta structura de joc poate fi compusa si din 4 contacte cu mingea, perfect regulamentare, daca, din atacul advers, mingea atinge blocajul;

Celula 4 - preluare din blocaj (prin dublarea atacului), o alta ridicare si o alta lovitura de atac;

La prima vedere celula 4 se aseamana cu celula 2, ambele construindu-se incepand de la preluarea din blocaj, dar cum specializarea pe zone este la…moda, celula 2 se construieste inainte de efectuarea schimbarilor de zone, conform specializarii, iar celula 4 dupa ce aceste schimbari s-au efectuat. Acest lucru inseamna ca, in cadrul aceluiasi ciclu de joc, la un atac, sa zicem din zona 4, al unei echipe, jucatorii vor porni la dublarea acestuia din anumite zone pentru celula 2, si din alte zone pentru celula 4, ceea ce ne-a determinat sa le diferentiem, desi ele contin aceleasi actiuni.

Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza, in principal, celulele de joc, este dispozitivul de asezare a echipei, in vederea cresterii eficientei la efectuarea primei lovituri, urmat imediat de modalitatile de constructie a atacului si de eficacitatea finalizarii fiecarui tip de structura de joc in parte.

2. Scopul lucrarii

Noi ne-am propus sa urmarim cat de des se intampla aceste structuri de joc si care este raportul dintre ele, in cursul unei partide de volei, stabilind, in acelasi timp, si un anumit model de frecventa a acestora, care sa fie, eventual, transpus in pregatirea echipelor din esalonul studiat.

3. Material si metoda

Postul de observator FRV ne-a oferit prilejul de a face si alte inregistrari, decat cele solicitate de federatie, iar participarea la turneele organizate a facut posibil ca numarul de jocuri inregistrate sa fie considerabil. Am reusit, astfel, sa efectuam inregistrari la 40 de jocuri masculine si la 9 jocuri feminine, inregistrarile fiind, apoi, prelucrate matematic si interpretate.

4. Rezultate obtinute si interpretarea lor

Asa cum am aratat mai sus, intr-un ciclu de joc complet se disting cele 4 tipuri de celule de joc, celula 1 avand unicitate, pe cand celelalte se pot repeta de mai multe ori, prin absurd, am putea zice, chiar la infinit. In astfel de conditii, jucarea unora dintre celule este dependentä de eficacitatea finalizärii celulelor anterioare si, deci, de incheierea, sau nu, a ciclului de joc in desfäsurare.

Un numar mai mare de celule 1, vizavi de celula 3, de exemplu, ar arata ca ciclurile de joc s-au incheiat foarte repede, la nivelul celulei 1, conditie in care celelalte celule nu mai ajung sa se construiasca. Dimpotriva, intr-un alt exemplu, daca numarul celulelor 3 ar fi mai mare decat cel al celulei 1 ar insemna ca eficienta finalizarii celulelor respective este slaba, eventual ca apararea celor doua echipe se prezinta mai bine, sau ca ar exista un oarecare echilibru intre atac si aparare, la nivelul respectiv, ceea ce ar conduce, automat, la jucarea de mai multe ori a celulei 3, respectiv a fazei a II-a, si la prelungirea ciclului de joc.

Din datele noastre, prezentate in graficul realizat, s-ar putea "extrage" urmatoarele semnificatii, cu rang de concluzii, economisind, in acest fel, si spatiul impus:

1. Cele 4 structuri de joc preconizate de noi, respectiv celulele 1, 2, 3 si 4 se joaca in proportii diferite. Acest fapt conduce, in consecinta, la manifestarea clara a unor diferente si in ce priveste "gradul de intamplare" a celor doua faze, care se formeaza din una sau doua dintre structurile de joc de mai sus, respectiv faza I-a, formata din celulele 1 si, eventual, 2, si faza a II-a, formata din celulele 3 si, eventual, 4.

2. O repartizare aproximativ egala a celor 4 structuri de joc ar trebui sa creeze un procentaj de cca. 25% pentru fiecare dintre ele. Iata, insa, ca nici nu poate fi vorba despre un asemenea echilibru, dimpotriva, celulele 1 si 3 sunt cele care se construiesc in proportia cea mai mare, celulele 2 si 4 gasindu-se la distanta mult mai mare fata de acestea (niciuna dintre ele nereusind sa "prindä" pragul de macar 5%).

Bazandu-ne pe aceasta constatare am putea sa consideram ca avem, chiar, doua categorii de celule de joc:

- celule de joc principale, cele care se joaca frecvent, celulele 1 si 3;

- celule de joc secundare, cele care se construiesc mult mai rar, celulele 2 si 4. A considera, insa, aceste celule secundare fara importanta ar constitui o mare greseala, pentru ca ele isi au locul si valoarea lor in desfasurarea si in obtinerea victoriei dintr-un joc. Se poate observa ca rolul lor creste, atunci cand o echipa adversa beneficiaza de un blocaj foarte bun.

Concret, valorile procentuale obtinute pentru cele 4 tipuri de celule, principale si secundare, la esalonul primei ligi din volleyball-ul romanesc sunt cele din subsolul graficelor 1 si 2.

3. Foarte important este si faptul ca observatiile noastre, asupra inregistrarilor efectuate, arata, ca apar diferente valorice si intre cele doua sexe, din cadrul aceluiasi esalon, raportul privind frecventa construirii celulelor mentinandu-se, insa, identic, o ordine descrescatoare a acestora fiind urmatoarea: C1, C3, C2, C4.

4. Incercand un rationament al starii de fapt, este clar ca aproximativ jumatate (49,6%), la jocul masculin chiar mai mult (60,61%), din totalul mingilor puse in joc (mentionam ca serviciile gresite si serviciile "as" nu apar in aceasta statistica!), se joaca doar printr-un serviciu si o singura structura de joc, respectiv celula 1, ceea ce denota un mare dezechilibru intre atac si aparare, aceasta celula de joc fiind atat de bine perfectionata incat marea majoritate a punctelor se realizeaza la acest nivel.

Situatia devine si mai evidenta daca avem in vedere faptul ca celula 1 se desfasoara o singura data la fiecare minge pusa-n joc, pe cand celelalte celule pot sa se repete de mai multe ori.

In acelasi timp, aceasta situatie (identica si pe plan international, conform unor alte inregistrari de-ale noastre, care vor face obiectul altei lucrari), denota o scadere drastica a spectacolului sportiv. Eforturile FRVI de a reduce decalajul dintre atac si aparare, care se inscriu intr-o prelungita reforma, nu au dat rezultatele asteptate, iar lovitura cu piciorul ramane o "idee umoristica", ceea ce ne face sa ramanem in asteptarea altor masuri, mult mai…serioase si mai eficiente, iar prelungirea reformei sa constituie o necesitate. Oricum, diferentele dintre voleiul masculin si cel feminin arata o spectaculozitate mai crescuta (mingea este mentinuta mai mult in joc!) la jocurile dintre echipele feminine.

5. Analizand frecventa celulelor 2 si 4, cele care urmeaza preluarii din blocaj sau dublarii atacului, trebuie sa specificam ca inregistrarile noastre au cuprins doar structurile de joc, de acest fel, la care s-a reusit intrarea in posesia mingii, celelalte, in care blocajul advers a actionat atat de decisiv, incat nu s-a mai reusit preluarea mingii, neintrand in calcul, deoarece nu putem lua in considerare ceva ce nu s-a petrecut, ci numai a avut conditia necesara sa se petreaca (blocajul atacului). Ramane de studiat care este cauza unui asa de mic procentaj al frecventei acestora, motivele fiind diverse:

6. Modelul obtinut de noi ar putea influenta si modelul de pregatire tactica privind alocarea timpului necesar pregatirii structurilor amintite, daca nu, cumva, modelul de pregatire existent ne-a dat modelul…competitional!?

Grafic Nr.1 Frecventa celulelor de joc in volleyballul feminin - Div A

Grafic Nr.2 Frecventa celulelor de joc in volleyballul masculin - Divizia A

Abstract

The paper presents the frequency model of the game structures, featured by the volleyball games played by the Romanian first league teams(men and women). The game structures are represented by game fragments of maximum 3 contacts with the ball, which can be alternatively played by the teams, according to the rules and regulations.

Bibliografie

Bac, O. – Volleyball – Editura Universitatii din Oradea, 1999

Bac, O. – Sistem si structura in jocul de volei – Editura Universitatii din Oradea, 2004

Bac, O. – Modele si modelare in volleyball – Editura Universitatii din Oradea, 2004

Croitoru, D. – Ambidextria in jocurile sportive – exemplificari si aplicatii in volei – Editura ANEFS – Bucuresti,1999

Ghenadi, V. – Structura jocului de volei – obiectiv al instruirii – Revista EFS Roman, St. nr.7/1986

Serban, M. – Gandirea, factor de optimizare a modelarii in volei – Editura PRINTECH – Bucuresti, 1999