ALGORITM DE EVALUARE SI TERAPIE IN SINDROMUL DE BANDELETA ILIOTIBIALA

Rusu Ligia ^1,2, Vasilescu Mirela ^1,2

1 Universitatea din Craiova,

2 Policlinica pentru Sportivi Craiova

Cuvinte cheie: bandeleta iliotibiala, teste specifice.

Sindromul bandeletei iliotibiale(SBIT) reprezinta un sindrom de suprasolicitare cauzat de flexi repetate ale genunchiului cu frictiuni repetate ale bandeletei iliotibiale de-a lungul epicondilului lateral al femurului.Este recunoscut prin durerea cu localizare pe fata laterala a genunchiului., de aceea sindromul se mai numeste si genunchiul alergatorilor.Este frecvent intalnit la ciclisti, halterofili, schiori, fotbalisti, voleibalisti.

Din punct de vedere patogenic procesul consta intr-o ingrosarea a bursei iliotibiale sau o ingrosare a insertiei bandeletei iliotibiale in regiunea laterala a femurului, la nivelul epicondilului lateral.

Flexia si extensia repetata determina un joc permanent al bandeletei dinspre anterior spre posterior, in raport cu epiondilul lateral al femurului, ceea ce determina iritatia permanenta a bendeletei.

Din punct de vedere clinic se constata durere pe fata antero-externa a genunchiului, palpatoriu punct dureros, senzatie de impastare la nivelul fetei laterale a genunchiului, asa numitele point tenderness pe o suprafata de aproape 2cm, cu atat mai dureros cu cat genunchiul depaseste flexia de 30 grade. Flexia si extensia activa determina ceea ce se numeste creaking-echivalentul clicului articular. Evaluarea clinico functionala cuprinde in afara examenului clinic uzula si cateva teste specifice: testul Renne, testul Noble, testul Thomas. Conduita terapeutica isi propune urmatoarele obiective: Reducerea procesului inflamator, controlul si combaterea durerii, restabilirea flexibilitatii tractului iliotibial, imbunatatirea controlului muscular,balantei musculare, refacerea aliniamentului membrului inferior.

Mijloacele prin care reusim sa atingem aceste obiective se directioneaza pe doua faze in functie de diagnosticul clinico-functional: faza acuta, faza subacuta si de refacere, benificiind de terapie antialgica, masaj, crioterapie, posturare, stretching, tonifiere musculara si terapie fizicala asociata.

Reintoarcerea la activitatea sportiva depinde de evolutia clinica, in general revenirea s-a obtinut dupa 5saptamani. Revenirea se poate face cand tonifierea musculara este posibila cu rezistenta fara aparitia durerii. Se recomanda alergari usoare zilnic primele 4 saptamani, cu protectie prin intermediul unei orteze