FACTORI DE MEDIU IN STRATEGIA PRECOMPETITIONALA. O PERSPECTIVA ERGONOMICA

Lector univ. drd. Ioan GALEA Universitatea "Aurel Vlaicu" Arad

Cuvinte cheie: mediu inconjurator, sport ergonomic, perceptie vizuala, antrenment psihologic, performanta

Keywords: environment, sport ergonomics, visual perception, psychological training, performance.

Rezumat

Prezenta lucrare sublineaza importanta cat si complexitatea influentelor factorilor din mediu asupra comportamentului sportivilor, in stransa legatura cu starea de start. Sugeram, din perspectiva unei ergonomii sportive, modelarea ambiantei de antrenament pentru a "controla" starea psihica a sportivului, in special in perioadele pre-competitionale. Sustinuta cu date din literatura de specialitate, ea reprezinta o viziune integratoare pentru folosirea factorilor de mediu in performanta sportiva.

Introducere

Sportivul, ca entitate bio-psiho-sociala, nu poate fi conceput decat intr-o strinsa interdependenta cu ambianta de antrenament(si cea competitionala), din punct de vedere al unei ergonomii sportive.

Relatia cu mediul extern – ambianta – este deosebit de complexa, atat prin natura cat si prin continutul informatiilor. Acest proces, pe care il putem numi adaptare, se reflecta in sfera comportamentala, atat motrica cat si psihica. In sportul de performanta adaptarea are drept tinta randamentul maxim.

Cu optimizarea solicitarilor omul in procesul muncii se ocupa ergonomia, stiinta de data relativ recenta, pentru care randamentul este strans legat de interrelatia muncitorilor – loc de munca si amenajarea acestuia(plasamentul masinilor, forme, dimensiuni, culori, nivel de iluminat, de zgomot,iintr-un cuvant – ambianta). Din aceasta perspectiva, ergonomia, dispune de numeroase date ce pun in evidenta insemnatatea factorilor ambientali, in obtinerea performantei. Similitudinea dintre cele doua domenii – sport, industrie – este evidenta, si a fost subliniata intr-o alta lucrare[7].

Sistemul "Sportiv – Mediu"

Relatia dintre sportiv si ambianta reprezinta actiunea conjugata a stimulilor (informatiilor) din mediu prin toate canalele, astfel: 1% gust, 1.5% pipait, 3.5% miros, 11% auz si 83% vaz, la care putem adauga, pe propria raspundere, senzatia termica, neinclusa in studiul citat [4]. Se observa ponderea decisiva a informatiilor obtinute prin vaz (83%), ponderea ce a orientat toate demersurile teoretico-practice din lucrarile personale. Prin urmare, vom parcurge succint cateva aspecte privind perceptia vizuala: linie, forma, contur, figura, culoare, oprindu-ne si asupra iluziilor vizuale.

Obiectele se definesc, si se delimiteaza, in lumea vizibila prin limita si contur. Acest fapt ar putea fi inceputul, sau daca vreti, temeiul perceptiei vizuale. Dar obiectelor li se atribuie un loc de ansamblu, un amplasament in spatiu, o cifra pe scara marimilor, a stralucirii, a distantelor [2], adica perceptia are un caracter dinamic, explorator, alaturandu-se formelor si contururilor cu o anumita semnificatie, conferinu-le o anumita semantica. Ea este atributul orcarei notiuni ca dimensiune, forma, culoare, amplasare, orientare spatiala, fiind puternic influentata de experienta anterioara, de contextul configurational. Apoi, aspecte vizuale ca: rotunjimi, unghiularitati, luminozitate sunt calitati ce domina, prin semantica lor, actul perceptiei vizuale. Dar lumea reala este colorata. Atunci cand vorbim de perceptia culorii ea trebuie tratata nu ca si culoare "in sine", ci ca "insusire" a unui obiect. Si in ceea ce priveste perceptia culorii, literatura de specialitate ne ofera o bogatie de date, retinem doar concluziile ce au valoare practica [8]. Astfel, pentru o perceptie cromatica , culoarea obiectului perceput trebuie sa depaseasca o anumita valoare de prag, deci o buna luminozitate, sa prezinte un contrast clar fata de ambianta, sa aiba un carcater stimulativ, sa fie perceptibila si cu vederea periferica – spre exemplu, rosu si verde sunt percepute in campul periferic ca gri, cea albastra sau galbena nu sufera modificari – si sa nu determine un grad ridicat de oboseala. Efectele perceptiei culorilor se manifests atat in plan fiziologic cat si in cel neuropsihic. Exemplificam: rosu – creste presiunea sanguina, ridica tonusul muscular, activeaza respiratia, este o culoare calda, expansiva, un stimulant general, stimulant intelectual, senzatie de apropriere in spatiu, dupa cum complementara sa, verdele – scade presiunea sanguina, dilata vasele capilare, fiind o culoare rece, linistitoare, impresie de prospetime, facilitand deconectarea nervoasa [1]. Preferinta pentru o culoare sau alta (caci sunt numeroase studii in acest sens!) nu este in concordanta cu efectele psihofiziologice ca atare, iar ergonomia tine cont tocmai de efecte si nu de afinitati subiective[8].

Sa parcurgem sumar si iluzia vizuala, acest caz particular al perceptiei vizuale! In ciuda numeroaselor cercetari experimentale nu s-a ajuns la elaborarea unei teorii generale acceptate privind iluzia vizuala[15]. Aceste "cazuri speciale" cum le numeste R.L. GREGORY (1973) sunt de fapt perceptii denaturate ale unui obiect sau fenomen, deci o reflectare eronata, neconforma cu realitaea. Ele sunt de ordin psihologic, pentru ca exista si iluzii de ordin fizic, cum sunt mirajele. Iluziile vizuale exista ca atare la toti indivizii, pentru ca oricine va privi celebra figura iluzorie a lui MULLER-LYER, totdeauna va percepe un segment mai mare decat celalalt, chiar daca prin masuratoare constata ca sunt perfect egale. Acelasi R.L. GREGORY remarca ca "iluziile vizuale nu se rezuma la figuri situate pe o suprafata plana", deci se pot construi si obiecte care sa "para" mai mici sau mai "inalte", mai "inguste" sau mai "late". Iluzia este cu atat mai mare cu cat "sensul deformarii" este "sustinut" si de o culoare adecvata, stiut fiind faptul ca, cele calde sunt "expansive" pe cand cele reci au tendinta contrara [15].

Desi sumara si lacunara, parcurgerea acestor influente ambientale asupra sportivului – prin "canalul" VAZ – ne releva importanta pe care antrenorul sau echipa de specialisti implicata in conducerea sportivului de performanta, trebuie sa o acorde acestora.

Premise si exemplificari

Putem considera relatia sportiv-ambianta drept un sistem, in care sportivul are drept functie principala pe cea de executant, temeiul il constituie sarcina de realizat(impusa), la care se adauga cea autoimpusa, functie de nivelul performantei implicate. Realizarea acesteia, cu randament maxim depinde si de AMBIANTA in care lucreaza (prin ambianta se intelege si obiectele, aparatele, materialele, dispozitivele cu care interactioneaza sportivul). Referitor la ea, fiecare ramura si proba sportiva, prin regulamente, isi definesc un cadru specific: loc de desfasurare, dimensiuni ale suprafetelor sau aparatelor, obiectelor (greutatea lor!), culorile acestora, etc., pe care le putem accepta drept standarde. Pe de alta parte, nimeni nu ne poate impiedica, ca in procesul de antrenament sa ne abatem de la aceste standarde, sa lucram in "variante" ambientale, cu scopul de a imbunatatii performanta. Strategiile acestor "abateri" ambientale, globale sau partiale vor influenta considerabil randamentul sportivului, implicit a performantei. Spre exemplu, o ambianta adecvata poate aduce la o stare de confort a sportivului ceea ce ii va permite efectuarea unui travaliu epuizant, un timp mai indelungat, sau, in ceea ce priveste refacerea dupa efort, scurtarea acesteia. Procesele de gandire(informatie, receptie, prelucrare, decizie), mai bine zis viteza acestora, sunt influentate de factori de ambianta[9,10]. Sportivul intra in relatie cu forme, culori, obiecte, aparate, adversari, public, etc. Optimizarea relatiei sportiv-ambianta in scopul cresterii randamentului (implicit a performantei) tine de domeniul ergonomiei sportive.

Variante "controloate" ale ambiantei pot constitui, cu precadere, strategii pre-competitionale cu scopul de a imbunatati performanta, influentele vizand in primul rand sfera comportamentala. Trebuie subliniat faptul ca aceasta relatie (sportiv-ambianta) are o puternica conotatie psihofiziologica care determina, alaturi de alti factori, starea de start a sportivului. Vom da curs catorva sugestii in acest sens. Se stie ci, rezultatele obtinute "acasa" – ambianta familiara, galerie, etc. – sunt, cu mici exceptii superioare celor din deplasare. De asemenea, antrenamentul in echipa, el insusi un "aspect ergonomic" al ambiantei sociale de data acestora, potrivit specialistilor americani in pregatirea atletilor[13], duce la rezultate mai bune, fata de lucrul individual, caz in care riscul ca antrenorul sa-si transfere asupra atletului propriile limite si blocaje, este foarte redus. Apoi aparatele si obiectele specifice ramurei sau probei sportive. Se lucreaza frecvent cu aparate, cu obiecte in conditii "usurate" sau "ingreunate", din punct de vedere fizic sau numai psihologic, fata de cele din concurs. Se pot construi piste care, din punct de vedere psihologic, par mai lungi (ex. o pista de 400 m in linie dreapta va fi perceputa totdeauna mai lunga decat un tur de stadion!), sau garduri care "par mai inalte" sau "mai joase" desi inaltimea lor reala este cea standard. In fond, scopul ultim este imbunatatirea starii de start², cu toate componentele implicate in aceasta notiune. Si pentru a ramane la exemplul mai sus mentionat, citez o confesiune a celebrului alergator de garduri francez GUY DRUT: "ceea ce percepe un atlet la startul unei alergari de garduri nu este fara repercursiuni psihologice; in acel moment, atletul vede aparand intre el si linia de sosire 10 garduri successive largi de aproximativ 10 m fiecare. Viziunea unui asemenea spatiu nu este intotdeauna reconfortanta pentru el". Un alt exemplu: se stie ca modificari ale intensitatii si densitatii luminozitatii influenteaza in mod foarte evident stadiul de adaptare al ochilor. Ochiul adaptat la intuneric are o frecventa mai redusa a potentialelor electrice de actiune transmise de celulele vizuale, deci o prelungire a timpului de integrare necesar pentru fixarea informatiilor la nivelul S.N.C., pe cand cel adaptat la lumina, frecventa este mai mare, astfel ca se reduce timpul de integrare. Acest fenomen a fost pus in evidenta de PULFRICH (1992) si poarta denumirea de fenomenul pendular al lui Pulfrich. Consecinta practica a acestui fenomen a constatat-o HEINZ LOSEL (1995), la tragatorii de talere, unde, in mod frecvent un ochi este adaptat la lumina, celalalt la intuneric – voit, prin obturarea lui cu o masca sau datorita umbrei cauzate de cozorcul sepcilor purtate. Talerul, in traiectoria sa, este perceput ca descriind o elipsa, asemenea pendulului lui PULFRICH, deci o traiectorie falsa si prin aceasta influentand performanta tragatorului. Ar fi interesant de abordat un studiu care sa ierarhizeze ramurile sportive functie de ponderea si importanta informatiilor vizuale.

Un ultim exemplu. Se stie ca aparitia starii de oboseala determina urmatoarele schimbari: marimea perioadei latenta a miscarilor, scade precizia lor, apar reactii paradoxale, se dezintegreaza temporar unele reactii motrice complexe, atentia devine :instabila, scade acuitatea vizuala si auditiva, slabeste memoria si nu in ultimul rand se reduce productivitatea gandirii [1]. Institutul de Educatie Fizica al Universitatii BRAUSCHWEIG (Germania) a facut cercetari asupra culorilor mingilor de tenis de masa, ceea ce a dus la aparitia celor de culoare galbena. Constrastul dintre minge (galbena) si suprafata de joc (verde) este foarte buna – deci o perceptie optima – randamentul subiectilor a crescut, culorile, ca lungime de unda, sunt alaturate in spectrul luminos, acomodarea este rapida, atentia ramane la un prag optim timp indelungat, instalarea oboselii pe canalul "VAZ" este tardiva.

Ipoteza

In acest punct al demersului putem emite, cu ingaduinta Dvs., o ipoteza, pertinenta considerata de noi, care de fapt ar putea defini chiar un sector al unei ergonomii sportive: reglementarea gradului de dificultate ale aspectelor perceptive in modelarea ambiantei de antrenament poate constitui strategie pre-competitionala, pentru cresterea performantei. Caracteristic acestei perioade este puternica componenta psihologica, dupa WINFRIED JOCH (1995). Ea vizeaza cele 5-7 saptamani inaintea competitiei majore si are principal scop "ingrijirea si consilierea sportivilor" JONATH (1986) intr-un cuvant COACHING, functie de conditiile ambientale ale locului de desfasurare a competitiei. Acest interval ar putea fi tocmai ceea ce EPURAN denumeste "intervalul de eficienta" al asistentei psihologice, in cazul cand nu este asigurata o asistenta continua de catre o echipa de specialisti, psiholog sau antrenor cu o buna pregatire in domeniul psihologiei.

In loc de concluzii

Putem rezuma astfel:

Aceasta activitate poate fi efectuata la intamplare, in mod empiric sau stiintific, poate fi un act de rutina sau act de creatie. In ultima instanta atuurile sunt de partea acelora care stapanesc cel mai bine mediul extern. (AMBIANTA).

Note

Pentru multi specialisti[11] notiunea de mediu se restrange la conditiile climaterice: temperatura, umiditate, presiune atmosferica (altitudine), ignorand o serie de elemente, la fel de importante, cum ar fi obiectele, aparatele, relatiile interumane.

Se stie ca un optim al starii de start este permisa unui rezultat bun. Obtinerea ei este un proces complex si se realizeaza cu precadere prin antrenament mental sau metode autosugestive[14]. Sunt 4 cauze ale barierei psihologice care determina starea de start: 

Jocul acestora defineste tabloul starii de start al sportivului in trei ipostaze:

Abstract

The present article outlining the environmental impact upon sportsman from the point of view of sport ergonomics. If we increase the level of difficulty of perceptive aspect of environment we can obtain better psychological training, witch is the key for performance.

According to our aim, we can create many controlled variants of the environment witch could be pre–competition strategies for top performance.

Bibliografie

ANGELESCU, V., Elemente de ergonomie aplicata.Ed. Politica, Bucuresti, 1971

ARNHIEM, R., Forta centrului virtual. Ed. Meridiana, Bucuresti, 1995

EPURAN, R.,Pregatirea psihologica pentru concurs. Ed. U.C.F.S, Bucuresti, 1966

FLORU, R., Introducere in psihofiziologie. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972

FISCHBEIN, E., Concepte figurale. Ed. Academiei, Bucuresti, 1963

GALEA, I., Reglementarea gradului de dificultate a sarcinilor perceptive in modelarea ambiantei de antrenament. E.F.S, NR. 4, Bucuresti, 1983

GALEA, I., Ergonomie sportiva. Stadiul actual si perspective in Romania. In Performanta sportiva de varf – intre ipoteze si confirmari, Bucuresti, 2005

GOLU, M., A. DICU, Culoare si comportament. Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1974

MALCOLM, F., Psychological training. Midland Coaching Conference, London, 1977

SHEPHARD, R.I., The fit athlete. Oxford University Press, 1978

WILLIAM, J. BOWERMAN, Bazele antrenamentului sportiv. In B.A. Nr. 3,WILLIAM, H. FREEMAN, Bucuresti, 2006

xxx Contemporary Ergonomics, Francis & Taylor, London, 2004

xxx The complete Runner. In Runner's World magazine,Avon 300 KS, 1978

xxx Dictionary of Sport Science. Verlag Karl Hofman, Schorndorf, Germania, 1992

xxx Orizonturi noi in psihologie. eEd. Enciclopedia Romana, Bucuresti, 1973

xxx Sportul de performanta. Nr. 127,140,171, ian-dec., Bucuresti, 1995

xxx Texte de psihologia sportulu. Vol. II, Buc., 1978