 |
 |
 |
 |
DINAMICA STRUCTURILOR DE JOC IN VOLLEYBALL-UL INTERNATIONAL
Prof.univ.dr. Octavian BAC Universitatea din Oradea
Cuvinte cheie: structura de joc, ciclu de joc, faza de joc,
Key words: game structure, cicle game, phase game
Rezumat
Se stie ca volleyball-ul este un joc sportiv in care numarul de contacte cu mingea ale unei echipe, intre doua contacte ale adversarului, este limitat, in general, la maximum 3, iar in cazuri speciale, la 4. Acest numar maxim de contacte cu mingea formeaza, de fiecare data, cate o structura de joc, in care, toate aceste loviri ale mingii constituie actiuni individuale, cu exceptia blocajului, ce poate fi si colectiv (de 2 sau 3 jucatori).
Structurile de joc difera in functie de actiunile adversarului de trecere a mingii peste fileu, respectv serviciu, atac sau blocaj. Raportul dat de frecventa acestora prezinta o dinamica dependenta de esalonul valoric in care actioneaza echipele ce se intrec.Lucrarea de fata prezinta situatia de fapt din volleyball-ul international.
Termeni noi in terminologia volleyballului
Cercetarile noastre privind structura jocului de volei ne-au condus la gasirea unor termeni noi pentru fiecare dintre franturile de joc ce se construiesc, fie in terenul unei echipe, fie pe ansamblu, de la punerea mingii in joc si pana la caderea ei pe sol sau pana la fluierul arbitrilor datorat unor greseli de re regulament.
O astfel de notiune, pe care o aducem in terminologia jocului, este celula de joc, reprezentata de "o inlantuire de maximum 3 (sau 4) lovituri, inscrise, intr-o succesiune logica a jocului, intre doua atingeri ale mingii de catre adversar", aceasta inlantuire reprezentand actiunea de baza a tacticii de echipa.
Celulele de joc sunt componente tactice ale fazelor de joc, o faza de joc realizand "inlantuirea actiunilor de joc din momentul ,,sosirii" mingii in terenul propriu si pana la "trecerea" ei inapoi la adversar (Ghenade,V.). Cele doua faze, devenite deja traditionale, sunt faza I-a, care incepe cu preluarea din serviciu, si faza a II-a, cu punct de pornire de la preluarea din atac.
Fiecare faza poate fi formata din una sau mai multe celule de joc, daca tinem cont ca adversarul poate respinge prin blocaj finalizarea unei celule de joc, echipa din atac mentinandu-se, in continuare, in faza aflata in derulare.
Aceste structuri, pot fi, insa, de tipuri diferite si specifice, in functie de modul in care vine mingea de la adversar, din serviciu, din atac sau respinsa de blocaj, pe care ne-am permis sa le numerotam de la 1 la 4, in ordinea logica in care pot sa urmeze intr-un ciclu de joc, celulele 1 si 2 facand parte din faza I-a, iar celulele 3 si 4 din faza a II-a.
Am ajuns, iata, la inca o notiune noua in terminologia volleyball-ului, acest ciclu de joc, care inseamna "totalitatea actiunilor individuale si colective, desfasurate de la punerea mingii in joc si pana la caderea ei pe sol, sau pana la fluierul unui arbitru de oprire a jocului".
Pentru a se vedea specificitatea celulelor de joc, iata din ce actiuni este formata fiecare dintre ele:
Celula 1 - din preluare din serviciu, ridicare si lovitura de atac;
Celula 2 - preluare din blocaj (prin dublarea atacului), o alta ridicare si o alta lovitura de atac;
Intr-un ciclu de joc cele doua tipuri de celula sunt jucate de echipa aflata la primirea serviciului, celula 1 fiind unica, pe cand celula 2 poate sa lipseasca sau sa fie jucata o data sau de mai multe ori, prelungind, astfel, faza I-a, totul fiind in stricta dependenta cu "raportul de forte" dintre atacul propriu si blocajul advers, precum si de eficienta dublarii atacului.
Celula 3 – preluare din atac, ridicare si lovitura de atac. Aceasta structura de joc poate fi compusa si din 4 contacte cu mingea, perfect regulamentare, daca, din atacul advers, mingea atinge blocajul;
Celula 4 - preluare din blocaj (prin dublarea atacului), o alta ridicare si o alta lovitura de atac;
La prima vedere celula 4 se aseamana cu celula 2, ambele construindu-se incepand de la preluarea din blocaj, dar cum specializarea pe zone este la moda, celula 2 se construieste inainte de efectuarea schimbarilor de zone, conform specializarii, iar celula 4 dupa ce aceste schimbari s-au efectuat. Acest lucru inseamna ca, in cadrul aceluiasi ciclu de joc, la un atac, sa zicem din zona 4, al unei echipe, jucatorii vor porni la dublarea acestui atac din anumite zone pentru celula 2, si din alte zone pentru celula 4, ceea ce ne-a determinat sa le diferentiem, desi ele contin aceleasi actiuni.
Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza, in principal, celulele de joc, este dispozitivul de asezare a echipei, in vederea cresterii eficientei la efectuarea primei lovituri, urmat imediat de modalitatile de constructie a atacului si de eficacitatea finalizarii fiecarui tip de structura de joc in parte.
Scopul lucrarii
In lucrarea de fata, ne-am propus sa urmarim care este frecventa acestor structuri de joc si cum se raporteaza unele la celelalte, in cursul unei partide de volei (noi am ales esalonul jocurilor internationale la nivel de reprezentative masculine).
Material si metoda
Cresterea numarului de transmisii TV a competitiilor de volei ne-a oferit prilejul de a face o serie de inregistrari ale unor jocuri de la aceste competitii. Am reusit, astfel, sa efectuam inregistrari la 14 jocuri desfasurate intre selectionate nationale masculine, inregistrarile fiind, apoi, prelucrate matematic si interpretate.
Rezultate obtinute si interpretarea lor
Cu riscul de a ne repeta, trebuie spus ca intr-un ciclu de joc complet se disting toate cele 4 tipuri de celule de joc, celula 1 avand unicitate, pe cand celelalte se pot repeta de mai multe ori, prin absurd (considerand ca o minge pusa in joc s-ar juca fara caderea pe sol) am putea zice, chiar la infinit. In astfel de conditii, jucarea unora dintre celule este dependenta de eficacitatea finalizarii celulelor anterioare si, deci, de incheierea, sau nu, a ciclului de joc in desfasurare.
Numai ca lucrurile pe teren se petrec cu totul altfel, asa cum se va vedea in continuare. Specificam ca in datele noastre n-au intrat si datele legate de serviciu, gresit sau terminat cu punct direct.
In cazul cercetarii noastre, am ajuns la datele din tabelul de mai jos:
|
Numarul de celule 1, din faza a I-a, este cu mult mai mare decat celula de inceput a fazei a II-a, respectiv celula 3. Acest lucru arata ca ciclurile de joc s-au incheiat foarte repede, la nivelul celulei 1, si, deci, a fazei I-a, conditie in care celelalte celule nu mai ajung sa se construiasca. Daca, dimpotriva, numarul celulelor 3 ar fi mai mare decat cel al celulei 1 ar insemna ca eficienta finalizarii celulelor respective este slaba, eventual ca apararea celor doua echipe se prezinta mai bine, sau ca ar exista un oarecare echilibru intre atac si aparare, la nivelul respectiv, ceea ce ar conduce, automat, la jucarea de mai multe ori a celulei 3, respectiv a fazei a II-a, si la prelungirea ciclului de joc. Prelungirea ciclurilor de joc ar conduce si la cresterea spectaculozitatii jocului respectiv.
Considerand esalonul echipelor nationale masculine ca fiind cel mai inalt nivel de joc (desi unele echipe din Italia au ajuns selectionate multinationale), datele noastre s-ar putea constitui intr-un model, iar pentru ca vorbim de cel mai inalt nivel de joc, modelul constituit ar putea fi unul ideal.
Datele noastre, prezentate si in graficul realizat, pot constitui baza unor semnificatii importante, cu rang de concluzii, economisind, in acest fel, si spatiul impus:
1. Cele 4 structuri de joc preconizate de noi, si existente in joc, respectiv celulele 1, 2, 3 si 4, se joaca in proportii diferite. Acest fapt conduce, in consecinta, la manifestarea clara a unor diferente si in ce priveste "gradul de intamplare" a celor doua faze, care se formeaza din una sau doua dintre structurile de joc de mai sus, respectiv faza I-a, formata din celulele 1 si, eventual, 2, si faza a II-a, formata din celulele 3 si, eventual, 4.
2. O repartizare aproximtiv egala a celor 4 structuri de joc ar trebui sa creeze un procentaj de cca 25% pentru fiecare dintre ele. Cercetarea noastra dovedeste, insa, ca nici nu poate fi vorba despre un asemenea echilibru, dimpotriva, celulele 1 si 3 sunt cele care se construiesc in proportia cea mai mare, celulele 2 si 4 gasindu-se la distanta mult mai mare fata de acestea (niciuna dintre ele nereusind sa "prindä" pragul de macar 5%).
 |
Bazandu-ne pe aceasta constatare am putea sa consideram ca avem, chiar, doua categorii de celule de joc:
A considera, insa, aceste celule secundare fara importanta ar constitui o mare greseala, pentru ca ele isi au locul si valoarea lor in desfasurarea si in obtinerea victoriei dintr-un joc. Se poate observa ca rolul lor creste, atunci cand o echipa adversa beneficiaza de un blocaj foarte bun.
3. Incercand un rationament al starii de fapt, este clar ca mai mult de jumatate (62,3%) dintre mingile puse in joc se joaca doar printr-un serviciu si o singura structura de joc, respectiv celula 1, ceea ce denota un mare dezechilibru intre atac si aparare, aceasta celula de joc fiind atat de bine perfectionata incat marea majoritate a punctelor se realizeaza la acest nivel, finalizarea acestei structuri aducand si schimbarea de serviciu. Situatia devine si mai evidenta daca avem in vedere faptul ca celula 1 se desfasoara o singura data la fiecare minge pusa-n joc, pe cand celelalte celule pot sa se repete de mai multe ori. In acelasi timp, aceasta situatie (identica la majoritatea esaloanelor valorice, dar cu cifre diferite, conform unor alte inregistrari de-ale noastre, care au facut sau vor face obiectul altor lucrari), denota o scadere drastica a spectacolului sportiv. Eforturile FRVI de a reduce decalajul dintre atac si aparare, care se inscriu intr-o prelungita reforma, nu au dat rezultatele asteptate, iar lovitura cu piciorul ramane o "idee umoristica", ceea ce ne face sa ramanem in asteptarea altor masuri, mult mai serioase si mai eficiente, iar prelungirea reformei sa constituie o necesitate.
4. In ce priveste frecventa celulelor 2 si 4, cele care urmeaza preluarii din blocaj sau, mai clasic, dublarii atacului, ea este mult mai redusa, iar motivarea acestei stari de lucruri se poate face prin:
5. Modelul obtinut de noi ar putea influenta si modelul de pregatire tactica privind alocarea timpului necesar pregatirii structurilor amintite, daca nu, cumva, modelul de pregatire existent ne-a dat modelul competitional!?
Abstract
It is a well known fact that volleyball is a game in which the number of contacts of one team with the ball, between two contacts of the adversary is limited to three in general and four in special cases. This maximum number of contacts with the ball forms every time a play structure, in which all this contacts represent individual actions, except the block which can be colective (two or three players).
The play structures differ according to the actions of the opponent of sending the ball over the net, respectively serve, spike and block. The average given by the frequency of these structures presents a dynamic dependent on the level at which the opposing teams play. The present paper presents the de facto situation of the international volleyball
Bibliografie
Bac, O., Volleyball. Editura Universitatii din Oradea, 1999
Bac, O., Sistem si structura in jocul de volei. Editura Universitatii din Oradea, 2004
Bac, O., Modele si modelare in volleyball. Editura Universitatii din Oradea, 2004
Croitoru, D. – Ambidextria in jocurile sportive – exemplificari si aplicatii in volei – Editura ANEFS – Bucuresti,1999
Ghenadi, V., Roman, St., Structura jocului de volei – obiectiv al instruirii. In revista EFS, nr.7/1986
Serban, M., Gandirea, factor de optimizare a modelarii in volei – Editura PRINTECH – Bucuresti, 1999
