 |
 |
 |
 |
INFLUENTE ALE UNOR EVENIMENTE POLITICE ASUPRA EVOLUTIEI BASCHETULUI SI EFORTURILE FEDERATIEI INTERNATIONALE DE BASCHET AMATOR PENTRU SOLUTIONAREA LOR
Stefan Maroti
Universitatea din Oradea
Cuvinte cheie: baschet, politica, diplomatie sportiva
Keywords: basketball, politics, sports diplomacy
Rezumat
Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze o seama de aspecte din evolutia baschetului in care au existat situatii tensionate, diferende intre idealurile olimpice, etica sportiva si provocarile politice. Autorul prezinta modul in care FIBA s-a raportat la acestea, eforturile sale de a respecta principiile ce guverneaza miscarea sportiva, pe de o parte, si cel de a raspunde complexitatii problemelor cu care a fost confruntata. In cei aproape 75 de ani de existenta, FIBA, cu toate greutatile si presiunilor la care a fost supusa, si-a onorat statutul de for conducator al acestei discipline, in general, a incercat sa ramana fidela principiului ca problemele politice trebuie sa fie solutionate in afara sportului si de catre politicieni. In cazurile cand nu au existat alte solutii decat implicarea in asemenea probleme, ele, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, au fost gestionate cu pricepere si diplomatie.
Cu toate ca statutele, regulamentele de organizare si functionare a organizatiilor sportive prevad ca acestea sunt apolitice, ca, de-a lungul timpului, luarile de pozitie ale conducatorilor miscarii sportive internationale impotriva interventiei politicului in evolutia sportului au fost hotarate si numeroase, incercarile de manipulare a sportului de catre factori politici au fost nenumarate. Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze cateva cazuri din evolutia baschetului in care au existat situatii tensionate, diferende intre idealurile olimpice, etica sportiva si provocarile politice.
De-a lungul timpului, conducatorii baschetului au incercat sa ramana fideli prevederii statutare ca Federatia Internationala de Baschet Amator este o organizatie apolitica, in care nu este admisa nici un fel de discriminare, ca toti membrii sai sunt egali, indiferent de apartenenta lor. Complexitatea problemelor, provocarile politice carora a trebuit sa le faca fata miscarea baschetbalistica de-a lungul timpului, depasirea lor a solicitat din partea forurilor de decizie, pe langa respectarea principiilor sportive, efortul de consolidare a baschetului pe plan mondial, vointa de a gasi compromisul, diplomatia de a actiona cu abilitate pentru mentinerea unitatii organizatiei si de a raspunde cat mai corect problemelor aparute.
Sportul, in cadrul caruia baschetul este o componenta, reprezinta un microcosmos al relatiilor internationale. Inca de la inceputurile existentei Federatiei Internationale de Baschet si in evolutia acestei discipline sportive si-au gasit o prelungire diferendele de ordin politic. La Nisa, in cadrul turneului de calificare pentru prima editie a Campionatelor Mondiale, echipa Iugoslaviei a refuzat sa se ridice in picioare in semn de respect in timpul intonarii imnului de stat al Spaniei, provocand in acest fel o seama de inconveniente de natura etica si diplomatica.
Conflictele dintre state, raporturile incordate dintre acestea au generat situatii tensionate in competitii, manifestate prin refuzul de a disputa anumite jocuri, prin instituirea boicotului in miscarea sportiva. La Campionatelor Mondiale de la Buenos Aires, 1950, iugoslavii, in semn de protest fata de regimul dictatorial a lui Franco, au refuzat sa dispute jocul cu Spania. Tot la aceasta competitie Uruguayul si-a retras echipa dupa ce autoritatile argentiniene, ca masura represiva pentru utilizarea de catre refugiatii politici din Argentina a unor statii de radio din tara vecina ca mijloc de propaganda impotriva presedintelui Juan Peron, nu au acceptat eliberarea vizelor de intrare pentru jurnalistii uruguayeni. Masurile luate de forul international au fost ferme, incercand stoparea, inca din faza lor incipienta, a unor noi asemenea manifestari, dar care, in acelasi timp, nu lasau loc pentru incurajarea abuzului deliberat al politicului asupra sportului: echipele nationale ale Iugoslaviei si Uruguayului au fost penalizate, fara insa ca echipele de club din tarile respective sa aiba de suferit.
Federatia Internationala de Baschet Amator a fost printre primele organizatii sportive care a trebuit sa faca fata diferendului privind reprezentarea Chinei in organizatiile internationale. Declansata in plan sportiv in anul 1951, problema „celor doua Chine" si-a pus amprenta, aproximativ doua decenii, asupra miscarii olimpice si a sportului international, deci si a baschetului. Republica Populara Chineza, contestand legitimitatea reprezentarii Chinei de catre Taiwan, a refuzat sa participe la Jocurile Olimpice si la alte competitii internationale la care printre competitori se aflau sportivi taiwanezi. Acest protest al R. P. Chineze a culminat prin decizia, luata in anul 1958, de retragere din miscarea olimpica si din majoritatea federatiilor sportive internationale, hotarare devenita efectiva incepand cu 1 ianuarie 1959.
Chiar daca in 1959 la Campionatele Mondiale de la Santiago de Chile Republica Populara Chineza nu era membra a Federatiei Internationale de Baschet Amator, echipele Uniunii Sovietice si Bulgariei, in ciuda numeroaselor insistente si presiuni, au refuzat sa joace cu echipa Taiwanului pentru ca aceasta era inregistrata sub denumirea „Republica Chineza". In ciuda unor puncte de vedere a unor membri ai forului international care pledau pentru masuri drastice, suspendari cuprinse intre doi si patru ani si compensatii financiare in moneda occidentala pentru pierderile organizatorilor, Federatia Internationala de Baschet Amator a intuit implicatiile unei asemenea decizii asupra desfasurarii Jocurile Olimpice de la Roma, 1960. Ca rezultat, la sugestia secretarului general, William Jones, un conducator si un diplomat sportiv cu vederi largi, a realizat un compromis inteligent prin care cele doua echipe in culpa ocupau ultimele pozitii in clasament, fara alte penalizari. In acest fel, Federatia Internationala de Baschet Amator, chiar daca era constienta de nemultumirea multor membri, in special cei din tarile occidentale, nu a abandonat politica sa curajoasa de neexcludere. Ca urmare, echipele Bulgariei si Uniunii Sovietice, calificate la turneul olimpic, au putut sa ia parte la Jocurile Olimpice de la Roma, 1960.
In 1960, la Bologna, Turneul de calificare pentru Jocurile Olimpice a devenit un teren de incercari politice. Comitetul International Olimpic s-a declarat impotriva inregistrarii Taiwanului sub denumirea de „Republica Chineza", chiar daca Republica Populara Chineza nu mai apartinea miscarii olimpice. In aceste conditii Federatia Internationala de Baschet Amator a dat un ultimatum delegatiei taiwaneze: „Ori se accepta numele Taiwan, ori echipa este exclusa din competitie!" (Strőher si Krebs, 1994). Pe 11 august 1960, ora locala 11,00 a. m., ambasadorul taiwanez si-a dat consimtamantul ca delegatia tarii sale sa concureze sub numele de Taiwan, si nu Republica Chineza cum a fost inscrisa initial. In acest fel, meciul de deschidere dintre echipele Cehoslovaciei si Taiwanului a inceput fara probleme si faptul ca echipa Taiwanului s-a calificat pentru Jocurile Olimpice a fost considerat ca ceva firesc. Decizia luata la Bologna a limpezit lucrurile si, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Roma, delegatia Taiwanului a intrat pe stadion sub numele ei nou, chiar daca unii partipcipanti si o parte a spectatorilor si-au manifestat dezacordul.
Intre 1961 si 1974, atitudinea si actiunile forului conducator al baschetului pe plan international fata de chestiunea complexa si spinoasa a Chinei au fost caracterizate de pragmatism si diplomatie. Chiar daca Republica Populara Chineza nu mai era membru al acestui for, federatia internationala a mentinut unele contacte neoficiale cu baschetul din aceasta tara, a aprobat, tacit, disputarea unor jocuri amicale intre echipe chinezesti si echipe din tari membre ale Federatiei Internationale de Baschet Amator.
Dupa recunoasterea pe plan international a Republicii Populare Chineze si excluderea Taiwanului din Organizatia Natiunilor Unite, in 1971, Federatia Internationala de Baschet Amator a fost unul din factorii cei mai activi care au actionat pentru rezolvarea „problemei chineze" in spiritul principiilor eticii si a sportului. Pe de-o parte, Federatia Internationala de Baschet Amator a militat pentru reintoarcerea Republicii Populare Chineze in familia olimpica si in miscarea sportiva internationala, iar pe de alta parte, a mentinut relatii si cu Taiwanul. William Jones, secretarul general, si Raimondo Sapora, presedintele Comitetului pentru Relatii Internationale a Federatiei Internationale de Baschet Amator, au fost printre primii inalti functionari sportivi care au vizitat Republica Populara Chineza dupa recunoasterea ei in Organizatia Natiunilor Unite ca singur reprezentant legitim al poporului chinez. Taiwanul, in evidentele Federatiei Internationale de Baschet Amator, a ramas un „membru tacit". Deci, Federatia Internationala de Baschet Amator, si de aceasta data, a ramas fidela principiului „in caz de incertitudine gandeste-te prima data la sportivi si cauta sa pastrezi viitorul liber de balastul trecutului".
Nici competitiile internationale ale cluburilor nu au fost ocolite de manifestari generate de considerente politice. In 1958, meciurile din semifinalele Cupei Europei dintre CSKA Riga si Real Madrid, datorita restrictiilor impuse de guvernul spaniol, s-au desfasurat pe terenuri neutre, la Paris si respectiv Praga.
Fermitatea secretarului general al Federatiei Internationale de Baschet Amator in cadrul Conferintei de la Beirut, 1963, presiunile asupra presedintelui Federatiei Sovietice de Baschet, Nikolai Semasko, au facut ca pentru prima oara o echipa sovietica sa puna piciorul pe pamant spaniol, ceea ce a reprezentat un triumf pentru principiile sportive.
La cea de a IX-a Conferinta de la Bad Kreuznach, 1964, impotriva protestelor exprimate pe scara larga de unele federatii din Europa de Est, Federatia Internationala de Baschet Amator a repartizat Israelul in Zona Europeana. Ca raspuns, mai multe echipe din fostele tari socialiste au refuzat sa joace cu echipe din aceasta tara. Aceasta situatie se incheie la editia 1976/1977 cand meciurile dintre Makabi Tel Aviv si echipele sovietice CSKA Moscova si Zbrojovka Brunn se disputa la Bruxelles si respectiv Antwerp. La aceast rezultat s-a ajuns ca urmare a unui compromis pragmatic prin care sportul a fost pus deasupra altor considerente, creindu-se in acest mod un precedent, si, in acest fel, au fost depasite, inca odata, structurile rigide ale politicii. In acest mod se incheie „era boicoturilor" in Cupa Campionilor Europei la baschet.
Pragmatismul si inclinatia de a accepta compromisul in interesul baschetului nu a insemnat abdicarea de la masuri ferme, fara echivoc, atunci cand situatia o impunea. In asemenea cazuri Federatia Internationala de Baschet Amator a luat masuri dure, asumandu-si raspunderea pentru deciziile sale. Astfel, cu putin timp inainte de campionatul mondial masculin din 1962, programate sa se dispute la Manila, autoritatile filipineze, pe motive politice, au refuzat sa acorde viza de intrare delegatiilor din tarile socialiste si Iugoslavia. Decizia Federatiei Internationale de Baschet Amator a fost ferma: organizarea campionatului a fost retrasa forului filipinez si acceptarea ofertei Braziliei de a fi gazda campionatelor mondiale, in mai 1963. Echipa nationala a Filipinelor a fost exclusa de la urmatorul campionat mondial, iar federatia de la Manila a fost amendata cu 2.000 $.
O alta dovada a manifestarii autonomiei Federatiei Internationale de Baschet Amator si a incercarilor sale de a demonstra ca deciziile sale nu sunt determinate de considerente politice este pozitia sa fata de federatiile de baschet din Estonia, Letonia si Lituania, tari care in 1940 au fost inglobate in Uniunea Sovietica. Federatia Internationala de Baschet Amator a fost printre putinele federatii internationale care, in plin Razboi Rece, in ciuda riscurilor majore de a se confrunta cu proteste vehemente din partea cancelariei de la Moscova, a dat dovada de realism si respect pentru adevarul istoric. In publicatia „Lumea baschetului", editata in anul 1971, elogiaza contributia avuta la dezvoltarea baschetului dintre cele doua razboaie mondiale a federatiilor din Estonia, Letonia si Lituania, facand mentiunea ca „ele au fost membre loiale" si ca „apartenenta acestora a incetat sa existe dupa 1947".
Inca de la inceputurile sale Federatia Internationala de Baschet Amator si-a propus sa devina o organizatie larg reprezentativa. Fidela realizarii principiului universalitatii, forul international al baschetului a fost conceput ca o organizatie deschisa, constienta de faptul ca realizarea scopurilor sale impune afilierea unui numar cat mai mare de membri, o larga recunoastere si o colaborare eficienta intre toate componentele sale.
 |
Daca in primii ani, cu toate reusitele notabile – patruzeci de membri in doar opt ani de existenta – universalitatea organizatiei era doar un deziderat, astazi ea este o realitate, numarul membrilor Federatiei Internationale de Baschet Amator este de 212, cifra ce depaseste numarul membrilor Organizatiilor Natiunilor Unite si o plaseaza intre primele trei federatii internationale.
Tabelul nr. 1
Federatii nationale de baschet care au primit statut de membre a FIBA inainte ca tara de provenienta sa fi obtinut independenta de stat
|
Deschiderea Federatiei Internationale de Baschet Amator se manifesta si prin faptul ca, de-a lungul timpului, in randurile sale au fost primite 23 de federatii care activau in teritorii care nu-si cucerisera independenta (tabelul nr. 1). Chiar si in momentul de fata sunt 24 de federatii care isi desfasoara activitatea in teritorii care nu au statut de stat independent: Antilele Olandeze(1953) Aruba(1986), Belau(1988), Insulele Bermude(1953), Insulele Cayman(1976), Insulele Cook (1985), Gibraltar(1985), Guam(1974), Hong Kong (1957), Insulele Marshall (1987), Insulele Norfolk(1988), Insulele Saipan(1981), Insulele Virgine (1964), Insulele Virgine Britanice (1979), Kiribati(1987), Macau(1979), Montserrat(1986), Noua Caledonie(1974), Palestina (1963), Puerto Rico(1957), Samoa Americana(1976), Taiwan / Taipe Chinezesc(1952), Tahiti (1976) si Tuvalu(1987).
Concluzii:
In toata perioada existentei sale, Federatia Internationala de Baschet Amator s-a opus folosirii sportului in general si in mod deosebit a baschetului in scopuri politice, chiar daca uneori a admis compromisul sau daca unii reprezentati ai sai au fost obligati, prin forta imprejurarilor, sa se implice politic.
In unele cazuri, pentru realizarea unor obiective majore, pentru a evita amestecul factorului politic in sport, Federatia Internationala de Baschet Amator a fost nevoita sa faca o seama de concesii, alte ori a utilizat politica amanarii deciziilor sau sa ia hotarari care nu intotdeauna multumeau toate partile implicate.
Analiza evolutiei baschetului, a deciziilor forului sau de conducere in urma unor presiuni politice au demonstrat ca acesta, in general, a incercat sa ramana fidela principiului ca problemele politice trebuie sa fie solutionate in afara sportului si de catre politicieni. In cazurile cand nu au existat alte solutii decat implicarea in asemenea probleme, ele, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, au fost gestionate cu pricepere si diplomatie.
Abstract
This paper aims to emphasize some aspects from the evolution of basketball when differences between the Olympic ideal, sportive ethics and the politic challenge created tensed situations appeared. The author presents the manner FIBA has reported to these, its efforts to comply by the principles that govern the sportive movement on one side, and the efforts of responding to the complexity of the problems on the other side. In nearly 75 years of existence, FIBA, in spite of all the difficulties and pressures honoured its status of leader of this discipline, generally, it tried to remain loyal to the principle that the political problems should be resolved by the politicians outside the world of sports. When there weren't any solutions but the involvement in such problems, they, in overwhelming majority of the situations, were handled with skill and diplomacy.
Bibliografie
ATANASIU, C. si TODEA, S., Unele contraste ale olimpismului modern. in: Sesiunea anuala de referate si comunicari stiintifice a Academiei Olimpice Romane – Filiala Bucuresti, pag. 34 – 38, 1995
HILL, C., R., Olympic Politics. Athens to Atlanta 1896 – 1996. Second edition, Manchester University Press, Manchester and New York, 1996
MAROTI, S., Politica si miscarea olimpica moderna. in: Analele Universitatii Ovidius Constanta, Seria Educatie Fizica si Sport, Vol. VI, Seria VI, pag. 235 – 241, 2006
STROHER, M. si KREBS, H-D., Basketball, Dr. H.c. Robert William Jones. Publishers International Basketball Federation, FIBA e. v., Munchen, 1994
WALLECHINSKY, D., Politics in the Sport. In: The Complete Book of the Summer Olympics, Sport Illustrated, Boston, New York, Toronto, London, 1996
