
ASPECTE PRIVIND ROLUL EDUCATIEI FIZICE PENTRU CORECTAREA POSTURII CORPULUI TANARULUI DIN SISTEMUL EDUCATIONAL ACTUAL
Florian BENEDEK
Eusebiu IONESCU
Roxana BENEDEK
Universitatea „Stefan cel Mare" SUCEAVA
Cuvinte cheie: educatie fizica, postura corecta a corpului, corectarea posturii
Keywords: physical education, right posture of the body and correction of the posture
Rezumat
Educatia fizica reprezinta un domeniu deosebit de important pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a organismului copilului. In acest sens, incercam sa facem o scurta incursiune in biomecanica pozitiilor corecte ale corpului si a segmentelor sale prin aplicarea exercitiilor fizice atat pentru mentinerea unei tinute corecte, cat si pentru corectarea posturii elevului in lectie. De aceea, subliniem necesitatea practicarii educatiei fizice de catre copii in sistemul educational actual.
Introducere
Aprecierea si verificarea permanenta a starii fizice a copiilor de varsta scolara constituie una dintre cele mai importante probleme ale educatiei fizice scolare. Modificarile actuale ale starii fizice a copiilor sunt generate de transformarile social-economice din societatea umana.
Aceasta stare de fapt a generat aparitia unei noi ramuri interdisciplinara numita Posturologie. Posturologia studiaza echilibrul omului in pozitie verticala. Din cauza reducerii volumului de activitati motrice, starea fizica a tineretului se agraveaza, crescand de exemplu disproportia dintre indicii somatici (inaltime – greutate corporala) si nivelul de pregatire fizica a noii generatii de copii. Posturologia [3, p. 169] dezvolta un limbaj clinic simplu, care permite specialistilor, o buna comunicare intre ei, dand astfel posibilitatea interpretarii comune a deficientelor (disfunctiilor) posturale, acesta fiind adoptata de kinetoterapeuti, medici sportivi, fizioterapeuti, ortopezi, etc. In acest fel se face posibila analiza globala a pacientului (individului) prin simpla evaluare a starii de activitate a tonusului postural, prin intermediul unor mijloace clinice simple, dar valide.
Volumul redus al activitatii motrice sugereaza ca sportul si educatia fizica in scoala sunt unica forma de efort fizic compensator accesibila copiilor. Consecintele negative ale deficitului de activitate motrica pot fi atenuate prin folosirea diverselor forme de activitate fizica, cu ajutorul carora nivelul activitatii motrice poate fi ridicat considerabil. Activitatea motrica optima este conditia sinec vanon pentru functionarea normala a tuturor sistemelor organismului, inclusiv in sfera intelectuala si cea emotionala.
Ca definitie, postura (sau atitudinea corpului) reprezinta o functie a corpului omenesc, bazata pe actiunea sinergica si coordonata a elementelor aparatului locomotor si a sistemului nervos central si periferic, cu ajutorul carora se mentin stabilitatea corpului, echilibrul si raporturile constante intre segmentele corpului, intre corp si mediul inconjurator [2, p. 89].
Postura corecta a corpului uman
Postura este o atitudine statica cu puternice limite de oscilatie. Activitatea tonica posturala, care difera de tonusul muscular, reprezinta activitatea musculara ce asigura pozitia verticala. Ea este o activitate motorie, ce foloseste trasee senzoriale, fiind reglata de sistemul de aferente si eferente [4, p. 37].
Sistemul postural, datorita complexitatii sale necesita o serie de informatii care sunt percepute de receptori. In afara de receptori, sistemul postural foloseste si informatiile primite de la organele senzoriale (ochi, aparatul vestibular, bolta plantara, etc.). Dupa cum bine se stie ochiul si urechea interna asigura echilibrul corpului in spatiu, iar bolta plantara reprezinta partea finala a acestui lant cinematic cu rolul de a mentine echilibrul din timpul mersului, alergarii, etc.
Pozitia corecta a capului pe axis este aceea in care capul este centrat pe axis, avand fata indreptata inainte (figura 1.a.), iar centura scapulara se afla in acelasi plan cu pelvisul [1, 123].
|
Daca aceste modificari temporale se prelungesc, vor determina modificari permanente. Modificarile permanentizate vor avea efect major asupra fiecarui aspect al mecanicii corporale. Probleme asemanatoare apar si in cazul in care capul este tinut intr-o parte sau daca pelvisul se afla inclinat anterior ori posterior. Esentiala este cunoasterea modalitatii de corectare a viciilor de postura.
Alte structuri osoase ce contribuie la mentinerea posturii sunt legate de coloana vertebrala care este o coloana elastica avand trei curburi, acestea oferind o mai mare rezistenta la presiunile verticale ce actioneaza asupra coloanei. Curburile (a. cervicala, b. dorsala si c. lombo-sacrata) au si rolul de a atenua socurile verticale si de mentinere a echilibrului coloanei pe bazin, usurand totodata eforturile centurii musculare a coloanei (figura 2). Aceasta atitudine si aceasta forma a coloanei vertebrale [1, p. 287] se mentine gratie jocului tonicitatii musculare, elasticitatii ligamentelor si discurilor, precum si datorita imbinarii anatomice a celor 24 de segmente osoase ale coloanei vertebrale, care isi adapteaza unul altuia diferitele suprafete articulare.
Coloana vertebrala, este deci, o tija in acelasi timp elastica si rezistenta, formand scheletul axial al corpului. Articulatiile dintre corpurile vertebrale ca amfiartroze permit miscari de mica amplitudine intre fiecare vertebra, dar care, insumate pe intreaga coloana, ii dau o mobilitate deosebita. Mobilitatea coloanei vertebrale este mai mare la sportivi.
Femurul, cel mai lung os din organism, in pozitie statica preia greutatea corpului si o transmite gambei. Axul lui anatomic [AC] nu corespunde cu axul biomecanic [BC] (figura 3.a.). Axul lui biomecanic pleaca de la centrul capului femural si se intalneste cu axul anatomic in partea centrala a extremitatii inferioare a femurului. Cele doua axe fac intre ele un unghi deschis in sus de 6-90 [1, p. 504].
Membrul inferior poate actiona ca un lant cinematic deschis, in acest caz coapsa functioneaza ca o parghie de gradul III (figura 3.b.) cu punct de sprijin reprezentat de axele articulatiei coxofemurale. Forta musculara (F) are punctul de aplicatie la mijlocul femurului, iar rezistenta (R) este reprezentata de greutatea membrului inferior [1, p. 362].
La omul normal, in pozitia ortostatica, cand sprijinul se repartizeaza in mod egal pe ambele picioare, greutatea corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi si de aici la plante, tensiunea de presiune principala trecand prin mijlocul capului femural, prin mijlocul genunchiului si prin mijlocul articulatiei gleznei.
Mijloacele necesare realizarii controlului posturii corpului
Pentru realizarea stabilitatii pozitiei verticale, omul isi regleaza permanent postura. Dezechilibrele posturale pot aparea in momentul in care unul sau mai multi receptori nu transmit informatii corecte. Dupa ce receptorii sunt „reprogramati" se obtine reglarea posturala si se pot trata si preveni leziunile. „Reprogramarea" posturala, in majoritatea cazurilor se face prin exercitii oculare, miogimnastica orala sau prin exercitii de respiratie.
Postura unui individ este influentata si de numerosi factori structurali cei mai importati fiind: factorul metabolic si in special cel psihic. Aceste lucruri demonstreaza faptul ca intre organe exista o interrelatie astfel incat clinicianul trebuie sa considere pacientul in globalitatea sa, neputand trata individul doar in functie de singura sa specialitate.
Educatia fizica poate contribui insa la corectarea posturii organismului uman prin:
Aspecte patologice legate de postura vicioasa
Controlul fin al posturii ortostatice este rodul numerosilor factori biomecanici, senzoriali, neuropsihici, integrati in timp real, intr-un ansamblu denumit sistem postural fin. Dereglari infime pot explica simptomele subiectilor posturali care se adreseaza serviciului de recuperare cu vertije (ameteli), dureri lombare, cervicale sau orofaciale inexplicabile.
Variatiile posturale minime fata de mediu sunt percepute de retina, in principal, de sistemul otolitic, de bolta plantara si de muschii membrelor inferioare fiind transmise sistemului nervos central, care organizeaza si stabilizeaza miscarea.
Dereglarea unuia sau mai multor receptori ai sistem postural fin antreneaza trimiterea mai multor date eronate la sistemul nervos central. In acest caz se exercita o presiune anormala asupra scheletului si articulatiilor, fiind necesara o activitate suplimentara a organismului, pentru a incerca restabilirea echilibrului, de multe ori provocand tulburari fiziologice.
Diagnosticul poate fi orientat de o analiza morfologica ce arata o inclinare ori rotatie a capului, o basculare a umerilor sau a bazinului, un genunchi, un picior orientat spre interior sau exterior. Doar examenul dinamic al tonusului muscular al ansamblului axei corporale permite sa se stabileasca daca subiectul prezinta o disfunctie localizata cu contracturi segmentare sau o disfunctie sistematizata, un „sindrom de deficienta posturala" cu hipertonie pe o singura parte sau generalizata la ansamblul musculaturii posturale.
Testul posturodinamic analizeaza raspunsul muschilor coloanei vertebrale la propria lor intindere ceea ce releva mecanismul reflexului miotatic si hipertonii paravertebrale unilaterale sau bilaterale ale ansamblului coloanei vertebrale care inseamna „sindrom de deficienta posturala". Este esential sa se puna in evidenta veritabilele „sindroame de deficienta posturala". Antecedentele respectivilor pacienti pot fi uneori prea bogate si foarte vechi; reactiile lor biomecanice, precum si cele emotionale sunt, adeseori, intense. Ele sunt agravate frecvent de tratamente invazive (orteze, lentile corectoare, gutiere, etc.), tratamente corectoare cu scop mecanic intensiv.
Rolul educatiei fizice in scoala pentru corectarea posturii
Faptul ca exercitiile de fortificare, cu caracter preventiv sau corectiv sunt principalele mijloace prin care se actioneaza asupra corpului omenesc, acestea au o structura simpla, motivand larga lor accesibilitate pentru toate categoriile de executanti, indiferent de varsta si gradul lor de pregatire. Ele se bazeaza pe miscari analitice asupra fiecarei grupe musculare, segment si articulatie, vizand tonifierea musculaturii, intarirea articulatiilor, perfectionarea mobilitatii si supletei aparatului locomotor cu numeroase posibilitati de modificare a structurii miscarilor, executate din diferite pozitii initiale, liber, cu partener, cu obiecte portative sau la aparate, de pe loc sau din deplasare, individual sau in grup.
Avand o pondere insemnata in lectiile de educatie fizica ale elevilor, aceste exercitii asigura o prelucrare analitica a aparatului locomotor in veriga a III-a a lectiei si, prin aceasta, se realizeaza incalzirea generala a organismului, pentru a face fata in conditii optime efortului din lectie.
Pentru a fi eficiente, exercitiile pentru o dezvoltare fizica corecta si armonioasa, trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie accesibile; sa fie potrivite nivelului de pregatire, varstei si sexului; sa fie executate intr-o ordine logica, de la segmentele si grupele musculare mai mici spre cele mai mari; sa se execute si pe partea dreapta si pe partea stanga, acolo unde structura lor impune acest lucru [5, pp. 96-97].
Exercitiile pentru formarea corecta a posturii sunt constituite din miscari care se adreseaza unui singur segment (de exemplu, brate), doua segmente (brate si trunchi) sau mai multor segmente combinate. Ele au caracter analitic si influenta selectiva, sunt descrise terminologic si desenate si constituie o parte a proiectului de tehnologie didactica al fiecarui cadru de specialitate. Pentru infaptuirea acestui obiectiv este necesar ca in cadrul fiecarui sistem de lectii sa se actioneze pentru dezvoltarea fortei si elasticitatii musculaturii si articulatiilor bratelor, picioarelor, a musculaturii spatelui si a abdomenului; este necesar ca forta, supletea si mobilitatea acestora sa se dezvolte in raport de functia specifica a fiecarui segment si a fiecarei regiuni [6, p. 301].
De exemplu, 8-10 exercitii (sau mai multe), grupate in complexe, se alcatuiesc intr-o anumita ordine, astfel: exercitii pentru brate, cap-gat, picioare, trunchi sau brate + picioare, cap-gat-trunchi, abdomen, spate, sarituri. Bratele de exemplu, sunt solicitate sa execute miscari de intinderi si indoiri, tractiuni si impingeri, balansari, rotari, circumductii, pronatii si supinatii, adductii si abductii, etc. Este necesar ca actionand in sensul mentionat sa fie perfectionate forta si supletea tuturor lanturilor musculare ale bratului pe planurile necesare indeplinirii actiunilor respective.
Principalele verigi din lectia de educatie fizica in cadrul carora se actioneaza direct pentru dezvoltarea fizica corecta si armonioasa sunt veriga destinata influentarii selective a aparatului locomotor si veriga in care se actioneaza pentru perfectionarea calitatilor motrice. Preocuparea pentru formarea reflexului de tinuta corecta are un caracter continuu pe parcursul intregii lectii, atat in timpul activitatii, cat si in momentele de repaus [6, p. 302].
Concluzii
Aceasta noua ramura interdisciplinara posturologia vizeaza factori ce concura la mentinerea unei pozitii corecte a corpului uman, precum si repercusiunile negative asupra organismului in cazul dezechilibrelor create de postura defectuoasa.
Educatia fizica practicata corect si sistematic in scoli la toate nivelele are un rol esential in mentinerea unei posturi corecte la tinerii aflati in crestere, dar este benefica si pentru corectarea micilor deficiente aparute ca urmare a unei posturi vicioase.
Abstract
Physical education represents a new important sphere for development and harmoniously growth of the child. In this way we try to make a short introduction in biomechanical, of the human body using physical exercises both to maintain a correct attitude and for the correction of the position. In this case we recommend that young pupils need to practice physical education in schools.
Bibliografie
Baciu, C., Aparatul locomotor. Ed. Medicala, Bucuresti, 1981
Balteanu V. , Curs de kinetoterapie. Ed. Univ. „Al.I.Cuza" Iasi, 1994
Bourdeau, R., & al. Treatment of chronic mandibuler dislocation. Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, 1976
Dupas, P. H., Diagnostic et traitement des dysfonctions cranio-mandibulaires. Ed. CdP, Paris, 1992
Luca A., Gimnastica in scoala. Ed. Universitatii „Al.I.Cuza" Iasi, 1998
Mitra G., Mogos A., Metodica educatiei fizice. Ed. Sport-Turism, 1975