 |
 |
 |
 |
EDUCATIA FIZICA SI DIFICULTATILE DE ADAPTARE SCOLARA A PREADOLESCENTILOR
Constantin Pehoiu, Luminita Draghicescu Universitatea „Valahia" Targoviste
Cuvinte-cheie: adaptare, dificultate, educatie fizica.
Keywords: adaptation, difficulty, physical education
Rezumat
Studiul de fata are in obiectiv adaptarea scolara ca tip de adaptare in perspectiva sociala. Prin obiectivele si continuturile sale educatia fizica a preadolescentilor contribuie la realizarea asocierilor pozitive intre: randamentul scolar, calitatea rezultatelor obtinute in activitatea scolara si interiorizarea si respectarea normelor, regulilor si valorilor de conduita care functioneaza in interiorul mediului scolar; randamentul scolar si capacitatea de comunicare, relationare a elevului cu ceilalti colegi si profesori;
Consideratii introductive. Adaptarea este un concept generic care desemneaza un fenomen deosebit de complex, cu o sfera si un continut extrem de largi, fiind studiat de diverse discipline (psihologie, pedagogie, biologie, sociologie, medicina, antropologie etc.), si avand o anumita specificitate pentru fiecare dintre ele. Adaptarea de tip biologic a fost definita ca fiind ansamblul schimbarilor, modificarilor, aparute la nivelul structurii si functionalitatii organismelor vii, dar si la cel al mediului inconjurator in vederea mentinerii echilibrului interior al organismului si a acestuia cu mediul exterior. Privit ca si concept sociologic, adaptarea, reprezinta faza in care individul se acomodeaza si asimileaza informatii, isi formeaza priceperi si deprinderi necesare pentru a raspunde adecvat solicitarilor si a se conforma cerintelor impuse de noul mediu social in care urmeaza sa se integreze.
Ca proces instructiv si ca mijloc de formare a omului, educatia fizica a fost determinata intotdeauna de nevoia de a se realiza concordanta dintre cerintele dezvoltarii individului si exigentele vietii sociale. Aceasta relatie logica dintre individual si social a condus la ideea ca educatia fizica, prin realizarea obiectivelor si continuturilor sale, raspunde nu numai unor trebuinte imediate, ci si cerintelor omului viitorului, solicitarilor la care acesta va fi supus pe tot parcursul vietii individuale si sociale. Studiul de fata are in obiectiv adaptarea scolara ca tip de adaptare in perspectiva sociala.
Ipoteza de lucru. Prin obiectivele si continuturile sale educatia fizica a preadolescentilor contribuie la realizarea asocierilor pozitive intre: randamentul scolar, calitatea rezultatelor obtinute in activitatea scolara si interiorizarea, respectarea normelor, regulilor si valorilor de conduita care functioneaza in interiorul mediului scolar; randamentul scolar si capacitatea de comunicare, relationare a elevului cu ceilalti colegi si profesori;
Organizarea cercetarii. In vederea verificarii acestei ipoteze, am realizat o serie de investigatii pe un esantion format din 75 de elevi din trei clase a V-a, care au urmat cursurile in cadrul unei scoli generale din Targoviste, pe parcursul anului scolar 2005-2006. Din totalul esantionului de 75 de elevi, 43 (57,4%) au fost baieti si 32 (42,6%) au fost fete. Subiectii investigati aveau varste cuprinse intre 11-13 ani: 28 de elevi, adica 37,3% aveau implinita varsta de 11 ani; 43 dintre ei, adica 57,3% aveau varsta de 12 ani, iar 4 elevi, adica 5,3% implinisera 13 ani. Frecventasera gradinita 72 de elevi (96%) au frecventat gradinita;. 10 elevi (13,3%) au inceput scoala la 6 ani, 49 de elevi (65,4%) la 7 ani si 16 elevi (21,3%) la 8 ani.
Media generala, ca si indicator de comparatie, la nivelul esantionului, la sfarsitul semestrului I, era de 9,31. S-a constatat o diferenta la nivel de medii pe sexe (grupul baietilor: 9,18 si grupul fetelor: 9,37). Pe varste, media cea mai mare o avea grupul celor care implinisera 12 ani. De asemenea, media cea mai mare o aveau cei din grupul copiilor care incepusera scoala la 7 ani. Nu intervenea semnificativ in diferentiere faptul daca frecventasera sau nu gradinita.
Metode utilizate: documentarea si studiul literaturii de specialitate, chestionarul, convorbirea, prelucrarea statistico-matematica.
Pornind de la definitia conceptului de adaptare scolara si al celui de educatie fizica, incercand un prim pas in operationalizare, am stabilit ca din punct de vedere al rolului celui de-al doilea in realizarea primului la inceputul preadolescentei pot fi descrise cel putin urmatoarele doua dimensiuni: 1) adaptarea pedagogica (instructionala) si 2) adaptarea relationala si normativa, cu subdimensiunile adaptarea normativa si cea relationala.
Rezultate obtinute si interpretarea lor. In legatura cu variabila interiorizarea normelor si regulilor de conduita specifice mediului socio-scolar, la intrebarea „La scoala, te comporti frumos a) in timpul orelor si pauzelor rezervate celorlalte materii; b) in timpul orelor de educatie fizica, pentru ca...", am inregistrat rezultate prezentate in Tabelul 1.
Am constatat insa ca, oarecum paradoxal, interiorizarea normelor nu se asocia pozitiv cu rezultatele scolare, reflectate prin media generala pe semestrul I, grupul elevilor care isi motivau conformitatea fata de norme prin raspunsul „Stiu ca asa e bine", avand rezultate scolare ceva mai slabe decat cei care spuneau ca se comporta frumos deoarece asa le spun profesorii. Astfel, ca urmare a raspunsului amintit, 77,3% dintre cei investigati interiorizeaza mult mai bine normele si regulile de conduita specifice mediului socio-scolar in timpul orelor de educatie fizica, comparativ cu numai 41,35% in timpul orelor si pauzelor dedicate celorlalte discipline de invatamant. Acest lucru demonstreaza ca practicarea exercitiului fizic conduce la formarea unui comportament disciplinat, constrangerile survenite datorita normelor si regulilor dupa care se desfasoara neavand un efect negativ asupra starilor de afectivitate, motivatie si emulatie pe care copii le manifesta pe parcursul derularii lor. Este de asemenea de remarcat faptul ca in lectia de educatie fizica doar 8% dintre subiecti se tem sa nu fie pedepsiti datorita comportamentului lor comparativ cu 20% dintre acestia care considera ca acest lucru se poate intampla pe parcursul altor activitati scolare.
Tabelul 1
|
Referitor la variabila care vizeaza capacitatea de comunicare si relationare cu ceilalti elevi, la intrebarea „Atunci cand iti doresti sa discuti ceva cu un coleg, cat de usor iti este sa comunici cu el : a) in timpul orelor si pauzelor rezervate celorlalte materii; b) in timpul orelor de educatie fizica", s-au inregistrat urmatoarele rezultate: a) Foarte usor: 25 elevi (33,3%); Usor: 37 elevi (49,3%); Destul de greu: 10 elevi (13,3%); Foarte greu: 3 elevi (4%); b) Foarte usor: 47 elevi (62,6%); Usor: 25 elevi (33,3%); Destul de greu: 3 elevi (4%); Foarte greu: nici un raspuns
|
Asociind capacitatea de relationare a elevilor manifestata in raport cu ceilalti colegi cu calitatea rezultatelor obtinute in activitatea scolara, s-a constatat ca media cea mai mare (9,28), in ambele cazuri , o aveau elevii care spuneau ca deschid foarte usor discutia cu un coleg si media cea mai mica o avea grupul care spuneau ca deschid destul de greu discutia cu un coleg. Este de asemenea de comentat faptul ca 47 de subiecti (62,6%) din totalul esantionului au raspuns ca pot comunica foarte usor cu un coleg, sau cu mai multi pe parcursul orelor de educatie fizica, comparativ cu numai 25 care pot realiza acelasi lucru in timpul desfasurarii lectiilor specifice altor discipline. Astfel consideram ca sunt scoase in evidenta dinamismul, libertatea de actiune si comunicare, dorinta de colaborare determinata de apartenenta la un grup, increderea in actiunile proprii sau colective caracteristice activitatilor de educatie fizica.
In ceea ce priveste variabila capacitatea de relationare manifestata in raport cu profesorii, reflectata prin intrebarea „Cand vrei sa-i intrebi ceva pe profesori sau vrei sa le comunici ceva, cat de usor iti este sa deschizi o discutie cu ei: a) in timpul orelor si pauzelor dintre celelalte materii; b) in timpul orelor de educatie fizica", s-au inregistrat urmatoarele rezultate: a) Foarte usor: 19 elevi (25,3%); Usor: 36 elevi (48%); Destul de greu: 17 elevi (22,6%); Foarte greu: 3 elevi (4%); b) Foarte usor: 57 elevi (76%); Usor: 25 elevi (33,3%); Destul de greu: 3 elevi (4%); Foarte greu: nici un raspuns. Am constatat astfel ca rezultatele scolare exprimate prin medii nu se corelau pozitiv cu capacitatea de comunicare si relationare cu profesorii. Astfel, conform declaratiilor elevilor din esantionul nostru, comunica mai greu cu profesorii grupul elevilor cu media mai mare (9,39) decat grupul elevilor cu media mai mica (9,18).
O alta variabila introdusa in cercetare a fost manifestarea preocuparii si interesului familiei fata de educatia motrica a copiilor lor. In acest sens a fost aplicat un chestionar ale carui intrebari au vizat: numarul de ore acordat de catre acestia educatiei copilului; sursele de informare privind acelasi aspect; activitatile care primeaza in realizarea acesteia; sursele de informare privind educatia motrica a copilului; motivatia indrumarii copilului pentru a practica o ramura sportiva. Rezultatele privind sursele de informare si motivatiile parintilor sunt prezentate in graficele de mai jos.
Din datele prezentate se remarca, in primul rand, conceptia parintilor privind influenta pe care o are miscarea pentru sanatatea si dezvoltarea armonioasa a copiilor. Aceasta opinie este exprimata de mai mult de jumatate dintre parinti. Rezulta ca orientarea modului de viata catre o dezvoltare armonioasa a copiilor depinde in mare masura de cunostintele pedagogice ale parintilor.
Atitudinea de rezerva a unor parinti (in special mamele) manifestata fata de indrumarea copiilor pentru practicarea exercitiului fizic este legata, in primul rand, de obligatiile casnice si de nivelul scazut al capacitatilor lor sportive. In preocuparile zilnice ale parintilor fata de copii primeaza activitatile orientate spre dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Sfarsitul de saptamana schimba, insa, atitudinea parintilor. Dintre parintii chestionati, aproximativ 37% dintre tati si 30% dintre mame se preocupa de activitatea fizica a copiilor, folosind jocuri de miscare, plimbari, excursii etc. Pentru dezvoltarea interesului fata de activitatile sportive parintii mijlocesc si faciliteaza introducerea si invatarea miscarilor elementare. Interesant este ca tatii acorda mai mult timp activitatilor motrice regulate, comparativ cu mamele, atat in timpul saptamanii cat si la sfarsitul acesteia.
 |
 |
Un mare numar de parinti, ai caror copii fac sport, nu sunt interesati de cunostintele teoretice, lasandu-se ghidati in educatie exclusiv de experienta personala. Aceasta isi are explicatia in faptul ca, o data cu integrarea copiilor in scoala, parintii transfera cea mai mare parte din grija educativa asupra scolii si institutiilor abilitate in domeniu. Preferinta pentru miscare (de practicare a exercitiului fizic) apare la copii si datorita exemplului dat de parinti si de pasiunea acestora pentru sport.
Concluzii. Integrate rational in procesul de instruire, influentele exercitiilor fizice si ale activitatilor sportive depasesc sfera strict delimitata a motricitatii, actionand pe planuri mai largi si influentand favorabil laturile intelectuala, moral-volitiva si afectiva ale persoanei. Derularea procesului instructiv-educativ de realizare a educatiei fizice si sportului, sub forma unor actiuni colective (perechi, grupe, echipe), favorizeaza capacitatea de a se integra unui grup, cu valoare de intrebuintare in munca, in viata sociala. In cadrul activitatilor organizate, de educatie fizica si sport, posibilitatile de a verifica si implicit de a interveni pentru a corecta si orienta achizitiile instructiv-educative si formative sunt imediate si diverse. Se creeaza, astfel, posibilitatea de a cunoaste rezultatele educatiei si de a interveni, pentru a orienta comportarea si manifestarea individului in deplina concordanta cu cerintele vietii sociale.
Abstract
The present study focuses on school adaptation as a type of social adaptation. Through its objectives and contents, preadolescents' physical education contributes to reaching positive associations between: scholar results, the quality of the results obtained in educational activities and adoption and respect of the norms, rules and behavioral values functioning within the educational environment; the scholar results and the communicative and relational abilities of the students (among themselves and with the teachers).
Bibliografie
Albu E., Manifestari ale devierilor de comportament la elevii preadolescenti. Bucuresti, Editura Aramis, 2002
Coasan A., Vasilescu A., Adaptarea scolara. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1988
Cretu E., Probleme ale adaptarii scolare, Bucuresti, Editura All, 1999
Jurcau N., Adaptarea. in „Psihologie educationala", Cluj-Napoca, Editura UT Press, 2000
Neagoe M., Iordan A.D., Psihopedagogia adaptarii si problematica anxietatii scolare. Bucuresti, Editura Fundatiei Humanitas, 2002
Pehoiu C., Continuitatea activitatii de educatie fizica in invatamantul prescolar, primar si gimnazial. Targoviste, Editura Cetatea de Scaun, 2005
