 |
 |
 |
 |
DEPRINDERILE ATLETICE IN FORMAREA SPECIALISTULUI IN EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA
Constantin Pehoiu
Universitate „Valahia" Targoviste
Cuvinte cheie: atletism, deprinderi, formare.
Keywords: athletics, skills, formation.
Rezumat.
Complexitatea probelor atletice presupune ca specialistul in educatie fizica si sportiva sa stapaneasca teoretic si practic tehnica acestora in componentele lor mecanice si dinamice dublata de tactul si experienta pedagogica necesara simplificarii si descompunerii demersului efectuat in scopul unei invatari usoare si rapide de catre elevi, abilitati si competente ce trebuie formate cu succes din timpul pregatirii initiale pentru a asigura performanta profesionala ulterioara.
Introducere.
Deprinderile si priceperile atletice sunt continuturi pe care profesorii de educatie fizica le utilizeaza permanent, avand ca finalitate atingerea de catre elevi a obiectivelor propuse pentru educatia fizica de la nivelul tuturor ciclurilor curriculare. Atletismul prezinta o componenta motorie importanta, in cadrul careia executia modelelor si gesturilor motrice sportive se refera la ceea ce implica punerea in actiune a uneia sau mai multor capacitati conditionale sau a celor coordinative. Probe, precum cele de fond, semifond, sariturile sau stafetele, presupun luare de decizii ce respecta ritmul de desfasurare a lor, alegerea momentului adecvat pentru a declansa sprintul final, determinarea inaltimii de trecere peste stacheta la fiecare incercare, sau distributia participantilor in fiecare proba de stafeta. Pe de alta parte, prin probele colective de stafeta contribuim la revigorarea caracterului socializator pe care orice acumulari ale varstelor scolare trebuie sa-l aiba.
Deprinderile si priceperile atletice in curriculum-ul educatiei fizice din ciclul curricular de dezvoltare (8-12 ani). Continuturile atletice si activitatile de realizare propuse la aceste varste ale scolaritatii trebuie sa incite aparitia si dezvoltarea capacitatilor perceptiv-motrice, fizico-motrice si socio-motrice. Utilizarea jocului in invatarea deprinderilor si priceperilor atletice in acest interval de varsta reprezinta o buna modalitate de a le dobandi. Imbracarea in forma de joc a proceselor instructive, in special pe cele cu caracter de exercitii pregatitoare, va conduce placerea functionala ce actioneaza in timpul acestuia sa creeze noi forme de interes si de practicare care nu pot ajunge la nivelul calitativ al celor obiective nemijlocite, dar care vor fi superioare atentiei realizate prin constrangere, inainte de toate, din cauza ca elevul, solicitat de joc, va avea o comportare activa. Ocupatia respectiva devine pentru el o actiune ludica, aducatoare de placere, determinata de tendinta de repetare ce actioneaza in timpul desfasurarii acestuia. Utilizat ca mijloc de invatare, jocul de intrecere pregateste terenul pentru manifestarile de tip performantial de mai tarziu (fig. 1).
|
||||||
Apropierea dintre joc si sport este marcata si de caracterul lor regulamentar. Desi liber, spontan, jocul presupune reguli, reglementarea in sine ramanand o caracteristica fundamentala a sa, chiar daca uneori regulile sunt schimbate sau, pur si simplu, ignorate. Sportul este un produs al societatii adulte si presupune nevoia respectarii unor norme valabile, dincolo de limitele unei comunitati sau ale unui teritoriu (scoala, cartier etc.), mult mai stricte, formalizate, obligatorii, foarte multe dintre ele fiind create pentru a stavili violentele fizice, ce pot aparea in fiecare moment al intrecerii.
Ca si disciplina sportiva, Atletismul, exclude violenta fizica. In schimb initierea in continuturile sale implica, printre altele, asigurarea continuitatii bagajului de abilitati si deprinderi motrice de baza, in prezenta unor norme sau reguli specifice acestuia, pe care elevul trebuie sa le cunoasca sa si le insuseasca si apoi sa si le asume in conditii de intrecere. Ca de exemplu, saritura in inaltime sau lungime se poate realiza numai prin efectuarea unei batai pe un picior, cel mai puternic, pe care copilul trebuie sa-l descopere pe baza explicatiilor primite si a exersarilor ulterioare. Aceasta presupune educarea capacitatii de diferentiere dintre deprinderea de a sarii natural si abilitatea de a sarii in lungime sau inaltime cu elan printr-un procedeu specific dublat de respectarea anumitor reguli. Este evident insa faptul ca succesul in acest demers depinde de o serie intreaga de factori (fig. 2).
 |
Din perspectiva celor prezentate, profesorul trebuie sa tina cont de faptul ca orice salt, cursa sau aruncare presupune niveluri cel putin minime de forta, viteza, rezistenta, mobilitate sau coordonare, pentru a putea fi realizate. Pe de alta parte, invatarea unui procedeu sau gest sportiv cu eficacitate demonstrata, de exemplu procedeul cu 1 si 1/2 pasi in aer la lungime, aruncarea mingi de oina cu elan de patru pasi sau saritura in inaltime procedeul cu rostogolire dorsala presupune o metodologie si un regulament care, ca si in intreaga initiere sportiva, sunt susceptibile de modificari din partea profesorului, in vederea beneficiului educativ.
O activitate sportiva desfasurata pe baza unor parametri eficienti, instrumentali sau economici, se transforma intr-o practica selectiva, utila si rationala. In aceeasi masura, utilizarea materialelor si distantelor proprii competitiilor oficiale, necorespunzatoare copiilor de acest interval varsta, determina dificultati fizice si de adaptare ceea ce de cele mai multe ori conduce catre abandonarea de catre acestia a demersului efectuat in incercarea de a se initia in domeniul atletismului. De aceea, este necesar a insista in relatiile cu elevii tinand cont de posibilitatile lor fizice si psihice pe care sa se fundamenteze invatarea in vederea obtinerii si mentinerii interesului maxim, participarii constiente si active, asigurarii unor multiple si variate posibilitati de miscare si a utilizarii in mod adecvat a timpului liber prin practicarea activitatilor fizice si sportive Invatarea deprinderilor atletice prin joc presupune un mediu excelent pentru a le dobandi (fig. 3). 
Depinderile si priceperile atletice in planul de invatamant al viitorilor licentiati in cultura fizica si sport specializarea educatie fizica si sportiva. Abilitatile atletice sunt parte a materiei Tehnici specifice de predare, sau Aprofundarea unei discipline de specialitate. Studiul anterior al altor discipline ca Atletism curs de baza, Teoria jocului. Jocuri de miscare, Metodica predarii atletismului in scoala si Didactica educatiei fizice, faciliteaza fundamentarea si aplicarea adecvata a acestor deprinderi. Pe de alta parte, munca de investigatie si colaborare depusa in cadrul practicii de antrenorat si a celei pedagogice de catre studenti si cadrele didactice universitare, responsabile din acest punct de vedre si, cu sprijinul nemijlocit al profesorilor si antrenorilor din cadrul scolilor si liceelor, cluburilor sportive scolare, cluburilor sportive etc., permite consultarea si rezolvarea problemelor ce pot aparea in demersul didactic sau de pregatire sportiva si, pe de alta parte, aprofundarea si cunoasterea rolului abilitatilor atletice in practica sportiva. Parcurgerea materiei si aplicarea sa practica de catre studenti dupa parerea noastra trebuie sa urmeze urmatoarele etapele de mai jos.
1) Etapa fundamentarii teoretice. Aceasta presupune elaborarea si transmiterea catre studenti a unui plan de informatie scrisa, relativa la descrierea principalelor abilitati atletice ce se regasesc in programele de specialitate pentru treptele de invatamant primara si gimnaziala in interiorul carora vorbim de ciclul curricular amintit. Aceasta etapa se incheie cu prezentarea diferitelor modele de invatare care de-a lungul istoriei s-au utilizat pentru a declansa initierea sportiva. Legat de acest aspect consideram utila o analiza cu studentii a invatarii traditionale a atletismului care s-a efectuat in timp de o maniera putin mecanicista, bazandu-se pe invatarea unor gesturi tehnice, a carei eficacitate este constanta si utilizand pentru ea desenul unor progresii metodologice, care nu mai corespunde schimbarilor suferite de societate (fig. 4). Din aceasta perspectiva consideram la fel de util prezentarea acestor schimbari legate, din punctul nostru de vedere, de obiceiurile, interesele, oferta pentru petrecerea timpului liber si, peste toate progresele tehnologice care au indepartat si indeparteaza tot mai mult omul de mediul sau natural facandu-l sa devina omul consumator de sanatate. Toate acestea fac ca de asemenea rolul si statutul de profesor de educatie fizica si sportiva sa sufere transformari, pentru a da raspuns noilor elevi si pentru a le facilita insusirea acelor invatari pe care le credem adecvate pentru dezvoltarea si formarea lor. Cu privire la aceasta, prezentam cateva caracteristici ale scoli traditionale comparativ cu ceea ce se asteapta de la scoala actuala prin implementarea reformei in invatamantul romanesc (fig. 5).
 |
Iata de ce consideram ca este necesar ca studentii actuali, viitori profesori, sa inteleaga ca formarea abilitatilor atletice trebuie incadrata in aceasta linie noua pe care scoala moderna a asimilat-o si nu doar in insusirea unui continut care serveste la a demonstra copiilor ce prevede programa de specialitate cu caracter obligatoriu sau optional. De asemenea, prin formarea, insusirea si dezvoltarea abilitatilor atletice studentii trebuie sa se obisnuiasca cu centrarea atentiei asupra substratului si frumusetii gestului sportiv, bazat pe miscari naturale cunoscute si amplificate prin insusirea tehnicii specifice, ritm, armonie si coordonare interioara si exterioara, ce se va transforma cu timpul in satisfactia si dorinta de a-l produce ori de cate ori se iveste ocazia. Acest lucru trebuie implementat celor carora li se vor adresa in viitor pentru ca acestia la randul lor sa-l utilizeze fie ca un mijloc de viata sanatos, fie ca un mijloc de relationare sociala sau ca un mod de manifestare a talentului si capacitatilor fizice si psihice in vederea obtinerii performantei sportive.
Pentru realizarea obiectivelor si eficientizarea activitatilor propuse este necesara o definire clara a acestora, precum si diferentierea lor. Este important a le arata elevilor importanta aplicarii lor adecvate, asa cum si alegerea momentului cel mai convenabil in care ele trebuie aplicate in fiecare moment al unei lectii.
Ordinea de aparitie a acestor elemente pe parcursul derularii demersului didactic si pe care studentii trebuie sa o cunoasca inca din perioada formarii initiale este urmatoarea:
a) Intr-o prima etapa se vor utiliza jocuri generice de explorare in care trebuie sa apara deprinderile motrice de baza (alergarea, saritura, mersul, aruncarea) a caror utilitate in invatare va fi demonstrata ulterior prin abordarea unor teme de lectie corespunzatoare formarii si insusirii deprinderilor si priceperilor atletice in care acestea sunt solicitate. Studentii trebuie sa stie ca aceasta prima parte trebuie sa aiba un caracter dinamic si ludic, cu un inalt grad de participare.
b) Cea de a doua etapa va cuprinde sarcini motrice pentru insusirea aspectelor tehnice de baza pe care le consideram mai relevante, precum si o serie de activitati ludice ce pastreaza o stransa relatie cu sarcinile (fig. 6). O data realizata sarcina si activitatea ludica asociata, elevii vor repeta aceeasi sarcina, avand ca finalitate fixarea elementelor de baza ale deprinderii. De-a lungul acestei faze, va fi necesar a le oferi feed-back-ul necesar pentru a consolida si reorienta, dupa caz, cele 
invatate. Angajarea si momentul de punere in functiune a diferitelor elemente ce compun aspectul cinetic ce va interveni in miscare, precum ritmul de executie, directia, amplitudinea sunt doua elemente asupra carora ar trebui indreptata in principal atentia;
c) A treia si ultima etapa este destinata consolidarii deprinderii si punerii in practica sub aspect global. Este necesar ca studentii, inainte de finalizarea etapei si in mod independent de obiectivul tratat, sa experimenteze punerea in practica a miscarii in totalitatea sa. Pentru a reusi aceasta, propunem angajarea activitatilor ludice globale in care apare deprinderea completa, in situatii viitoare reale.
2) Practica modelului integrator cu studentii. In aceasta faza se proiecteaza determinarea obiectivelor didactice pe grupuri de lucru si se declanseaza o punere in comun ulterioara. Ca rezultat final al acestui proces se dau obiective variate pentru fiecare dintre fazele ce compun deprinderile atletice tratate. Urmatoarea actiune ce ar desfasura-o studentii ar fi schema si punerea in practica a activitatilor cu organizare, mai inainte indicata, finalizand toate etapele cu o dezbatere si reflectie asupra adecvarii si aplicarii continuturilor si activitatilor utilizate. De-a lungul punerii in practica, li se va reaminti cursantilor necesitatea de a se centra pe surprindera carentelor si deficientelor mai importante si propunerea modificarii ritmului personal de executie, cand observa ca nu se efectueaza deprinderea in forma continua, si ca in realizarea sa apar opriri sau incetiniri ce nu sunt necesare. Pe de alta parte, la finalizarea aplicatiilor practice toti studentii vor trebui sa prezinte o propunere de activitati aplicabile la deprinderile studiate, avand ca finalitate elaborarea unui tablou de activitati ce pot fi utilizate in activitatea profesionala viitoare.
3) Aplicarea in practica cu copii de 8-12 ani. In aceasta faza studentii pun in practica modelul studiat cu copiii. Ei vor alege cate 2 unitati de invatare din atletism, tinand cont de continuitatea lor, pentru nivelul claselor a III-a - a VI-a corespunzatoare programelor de specialitate si un plan asupra structurii activitatilor. Ulterior si in momentul redactarii memoriului practicii vor consemna datele in acesta, inclusiv cu critici aduse modului de lucru.
Concluzii.
Formarea si insusirea corecta de catre viitorii specialisti in educatie fizica si sportiva a deprinderilor si priceperilor specifice atletismului trebuie sa constituie o preocupare primordiala a pregatiri lor initiale. De acest aspect va depinde succesul lor in activitatea viitoare, avand in vedere ca aceste continuturi atletice au un caracter obligatoriu de predare pe tot parcursul anului scolar, constituind, baza formarii si insusirii deprinderilor specifice altor discipline sau ramuri sportive la care programele de specialitate fac referire.
Abstract.
The complexity of the athletic tests asks for the specialist in sports and physical education to master both theoretically and practically their technique, with their mechanical and dynamical components. The specialist also needs the pedagogical experience and skills needed in order to turn the learning process into an easy and fast one. All these are necessary for the successful development of the students' abilities and competences during the initial training, which will ensure the subsequent professional performance.
Bibliografie
Epuran M., Psihologia educatiei fizice, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1976
Pehoiu C., Jocul - forma si mijloc de realizare a obiectivelor si continutului educatiei fizice scolare, Targoviste, Editura Cetatea de Scaun. 2003
Pehoiu C., Atletism - istoric, bazele tehnicii si predarea lui in scoala. Targoviste, Editura Transversal, 2006
Pehoiu C., Atletism - curs de baza pentru studentii anului I de la specializarea Educatie fizica si sport. Targoviste, Editura Transversal, 2006
* * * Programe scolare pentru clasele I-IV, I-VIII. Bucuresti, Ministerul Educatiei si Cercetarii, CNC, 1999
