Articole conf 2006

TURISMUL SI SPORTUL O NOUA ALTERNATIVA IN PREGATIREA VIITORILOR LICENTIATI IN CULTURA FIZICA SI SPORT

Gica Pehoiu

Constantin Pehoiu

Universitatea „Valahia" Targoviste

Cuvinte-cheie: continut al invatarii, interdisciplinaritate, competente

Keywords: learning content, interdisciplinarty, competences

Rezumat

Prin demersul de fata, incercam sa punem in evidenta relatia ce se creeaza intre practicarea exercitiului fizic si mediul natural, concept de actualitate in lumea occidentala, dar ale carei aspecte teoretice cer o adecvata fundamentare care sa permita avansarea acesteia in jurul unor diferite arii curriculare specifice invatamantului romanesc, ce ar putea avea legatura cu activitatea fizica, ecoturismul, bioturismul, turismul cultural etc.

Introducere

Perspectiva formarii licentiatilor in cultura fizica si sport, din punctul de vedere al abilitatilor si competentelor acestora, presupune, dupa opinia noastra, din partea institutiei universitare raspunzatoare de pregatirea lor nu numai o schimbare a continutului specific, ci si una a formelor si mijloacelor, o data cu principiile si strategiile de perfectionare. Din acest punct de vedere, consideram ca trebuie impus un nou stil de formare a acestor licentiati, bazat pe o relatie de intra- si interdisciplinaritate conforma cu acele cai eficiente in apropierea realitatii educative de pregatirea practica si teoretica. Acest lucru presupune spargerea tiparelor formarii stricte si deschiderea catre ceea ce societatea moderna incearca printr-o educatie permanenta, raspunzatoare de participarea efectiva a individului la dinamica tuturor domeniilor de activitate. Iata de ce consideram ca pregatirea viitorului specialist in cultura fizica si sport trebuie sa se bazeze pe un continut care sa asigure diversitatea cunostintelor, relatia dintre turism si sport putand fi considerata o inovatie a contextului socio-cultural unde cei amintiti va trebui sa o dezvolte.

Conceptele de turism, sport, cultura si legatura dintre ele.

a) Termenul de turism. Etimologic, cuvantul turism provine din limba engleza - tourism, si din franceza - tour, termeni care semnifica a te deplasa. Enciclopedia „La Rousse" (1995) il defineste ca actiunea de a calatori pentru placere, sport si instruire, sau ca o uniune de activitati umane puse in practica pentru a realiza acest tip de calatorii, sau industria ce are ca obiect satisfacerea nevoilor turistului. Turismul, ca fenomen de masa, apare dupa cel de-al doilea razboi mondial ca o consecinta a vietii economice si a mai marii puteri de achizitie a populatiei, mai ales in tarile industrializate, care permiteau celor implicati in aceasta activitate sa dispuna de mult timp liber dedicat in special placerilor personale. Promovarea turismului este considerata un instrument important in politica economica a tarilor mai putin dezvoltate, care tind sa evolueze, din acest punct de vedere, cu ajutorul organismelor internationale ca ONU, OMT, Banca Mondiala etc..

b) Termenul de sport. Terminologia educatiei fizice si sportului (1974), precum si Dictionarul explicativ al limbii romane (1984) definesc sportul ca reunind sfera activitatilor de recreere, petrecerea timpului, placere, diversitate sau exercitii fizice, toate desfasurate in aer liber. Enciclopedia „La Rousse" (1995), privind acelasi termen, il defineste ca fiind activitatea ludica bazata pe reguli fixe si controlate de organisme internationale de profil, ce are la baza conceptul lui Pierre de Coubertin, parintele olimpismului modern: „Sportul este cultivarea voluntara si regulata a exercitiului fizic, fundamentata pe dorinta de progres si susceptibila de a ajunge pana la risc". Pe de alta parte, in Regulamentul Comisiei de Doctrina a Inaltului Comitet al Sportului din Franta, sportul este definit ca fiind toata activitatea fizica cu caracter de joc care adopta forma de lupta cu ea insasi si cu ceilalti sau constituie o confruntare cu elemente naturale. Charta europeana a sportului (1968), afirma ca termenul sport trebuie inteles in sens modern, adica in cel de activitate fizica practicata in orele de recreere, ingloband sporturi prestabilite si activitati fizice diverse, ca acelea ce presupun un efort cerut. De aceasta din urma definitie i se apropie individului, dupa acceptiunea noastra, elementele naturale, ceea ce inseamna ca baza activitatilor fizice o constituie mediul inconjurator, sportul nefiind altceva decat o parte integranta a unui stil de viata sanatos in societatea contemporana. Din punctul nostru de vedere, sportul mai este si un test in care omul intalneste acele elemente care-i asigura acestuia o pregatire eficienta pentru viata mult mai constructiva decat activitatile cotidiene, in care stresul este omniprezent.

c) Curentul de turism si sport, locul acestuia in conceptul de educatie fizica si sport. Pentru a situa modelul de curent actual pe care tocmai l-am avansat, turism si sport, in cadrul domeniului nostru specific, ca si liant al formarii initiale a specialistului in cultura fizica si sport, este necesar sa facem un scurt preambul explicativ privind curentele actuale de educatie fizica pornind de la ideile precursorilor conceptului de sistem de educatie fizica. In istoria domeniului vorbim de sistemul suedez de gimnastica - Ling si Yang, de sistemul german de gimnastica - GutsMuts, de cel englez - Thomas Arnold, de cel francez - Amoros, care, infiintate incepand cu secolul al XIX-lea, la intervale diferite, au avut o importanta deosebita in recunoasterea exercitiului fizic ca important catalizator al dezvoltarii personalitatii umane. Incepand cu primi ani ai secolului trecut, mai precis cu anul 1936, si-a facut aparitia un proces de declin in initiativele originale ale ideilor pedagogice ce au stat la baza sistemelor amintite. Dintre conceptele nou-aparute, facem referire speciala la cel de socio-motricitate, definit de P. Parlebas (1974) care, printre altele, sustinea ca dezvoltarea motricitatii se face in stransa relatie cu factorul social si ca evolueaza in special prin joc. S-au manifestat ulterior si alte curente care, prin incidenta sociala, recreativa, culturala si educativa, au dus la conturarea unor noi principii si reguli privind mai buna manifestare a relatiilor dintre turism si sport. Bunaoara, amintim curentul central-european, din care deriva un model educativ specific, denumit traditional. Curentul abilitatilor motrice de baza, pe de alta parte, aparut in SUA, sustine modelul integrator, potrivit caruia expresivitatea si comunicarea se dezvolta dupa modelul ritmic. La randul sau, curentul multisportiv defineste modelul omonim, care promoveaza ideea practicarii mai multor ramuri sportive cumulat. Pe de alta parte, curentul alternativ a fost dezvoltat impreuna cu cele ulterioare, dupa modelul constructiv, determinat de diversificarea metodelor si mijloacelor educatiei fizice. Acesta din urma a survenit ca o consecinta a degenerarii sporturilor traditionale, la scara mondiala, ramuri de specialitate care nu inceteaza sa se adapteze schimbarilor de natura sociala, prezentandu-se cu oferte alternative, cum ar fi feminizarea unor discipline, ramuri sau probe sportive. In alta ordine de idei, spre sfarsitul mileniului trecut apare curentul activitatilor fizice in natura, care militeaza pentru practicarea miscarii in vederea ecologizarii vietii sociale, chiar daca, uneori, aceste tipuri de activitati intalnesc opozitia traditionalistilor, datorita riscurilor potentiale pe care le-ar presupune. Pe de alta parte, cum impactul ambiental pozitiv al activitatilor desfasurate in natura este indiscutabil, devine necesar ca, in paralel, in pregatirea viitorilor specialisti in domeniul culturii fizice si sportive, sa implementam discipline care sa permita si sa inlesneasca mai buna cunoastere a potentialului natural si a valentelor sale multiple. Pentru aceasta se impune reconsiderarea strategiilor didactice de consolidare a ceea ce presupune actualizarea permanenta a relatiei om - mediu, in general, si in special a celei dintre mediu si practicarea de catre om a unor sporturi relationate cu acesta. Un asemenea demers are sanse de a avea succes prin adoptarea activitatilor recreative si includerea lor in planurile de pregatire a viitorilor specialisti ai domeniului culturii fizice si sportului.

Curentul activitatii fizice pentru sanatate, de altfel de stricta actualitate, vine sa sugereze si el ca obisnuintele fizice se reflecta in senzatia de bine individual, in prima instanta, aceasta neinsemnand ca trebuie sa ne oprim doar la acest stadiu. Revenind la tema prezentului material, afirmam ca relatiile turism - sport si individ - societate constituie factori de dirijare a activitatilor fizice in directia apropierii individului de mediul natural din care face parte si de care este indepartat prin aportul stimulilor sociali si tehnologici. De asemenea, este evident ca sportul este parte a culturii si ca, pentru cunoasterea unor aspecte ale acesteia (arhitectura, gastronomie, ecologie, urbanism etc.), este imperioasa reorientarea catre mai buna asimilare a acestora ca valori universale, curmand denaturarea suferita de-a lungul istoriei civilizatiei, dar facand in acest scop apel la utilizarea cuceririlor stiintei si tehnicii de care se bucura omenirea (transporturile si telecomunicatiile, in special).

d) Termenul de cultura. Enciclopedia „La Rousse" (1995) defineste cultura ca fiind un termen ce provine din latinescul cultura, care semnifica cultivarea generala, in special a facultatilor umane. Cultura fizica este definita de Terminologia educatiei fizice si sportului (1974) ca un domeniu al culturii universale care sintetizeaza categoriile, legitatile, institutiile si bunurile materiale create pentru valorificarea exercitiului fizic, in scopul perfectionarii potentialului biologic si, implicit, spiritual al omului. Aceasta notiune are o valoare de circulatie mai restransa, facandu-se apel la ea pentru a evidentia efectele generale ale utilizarii concentrice a tuturor elementelor componente. Aceeasi lucrare face referire si la cultura sportiva, sensul principal pe care il da acesteia fiind acela ca ea, ca parte integranta a culturii universale, sintetizeaza categoriile, legitatile, institutiile si bunurile materiale create pentru valorificarea intensiva a exercitiului fizic in cadrul intrecerii, cu tinta finala a obtinerii unei suprematii sau a unui record, ca urmare a perfectionarii biologice si spirituale a omului. Credem ca interrelatia turism - sport, ce se stabileste in functie de activitatea fizica si de cultura, incepe sa nu mai fie considerata ca fenomen elitist si, putin cate putin, se incearca generalizarea si acceptarea acestei relatii ca si cultura de masa.

e) Termenul de activitate de timp liber. Din punct de vedere sociologic, activitatea de timp liber este ansamblul activitatilor carora li se poate dedica un individ in mod voluntar, pentru a se odihni, distra, pentru a dezvolta informatiile sale, in general dupa ce isi incheie o activitate uzuala. Civilizatia de astazi, denumita de preocupari libere, este generatoare de cel mai mult timp liber de care dispune o persoana, ceea ce permite acestuia sa se dedice, in viitorul apropiat sau indepartat, altor activitati ce-i pot asigura o stare de bine. Din acest punct de vedere, sportul, in relatie cu turismul, poate evidentia unele dintre trebuintele omului.

f) Termenul de „sanatate". Grija privind starea sanatatii constituie o parte esentiala a formarii caracterului uman. Cu alte cuvinte, sanatatea nu este numai un dar de la natura, ci si rezultatul unor actiuni tehnice, adica putem si trebuie sa obtinem o sanatate optima, mai ales actualmente, cand se cunoaste ca ea nu depinde numai de dotarea biologica, ci si de modurile de viata sociala. Iata de ce consideram ca educatia sanitara si cea fizica sunt doua domenii care se interfereaza si se completeaza reciproc. Totodata, astazi, termenul de sanatate este mai amplu si include si sanatatea psihologica. Prin cele doua aspecte ce se contopesc - fizic si psihic -, sanatatea este indiscutabil legata de activitatea fizica si, daca incercam sa punem in relatie sportul si turismul, vom intelege ca cele doua domenii implica o deschidere individuala si sociala de mare importanta in directia unui nou stil de viata, mai sanatos, din care nu lipsesc cunoasterea si protejarea mediului ambiant.

Turismul, noile sale tendinte si activitatea fizica.

Drept consecinta a schimbarilor socio-economice actuale produse in Romania si in lume, au aparut, credem ca pentru un viitor indelungat, tipuri de turism specializate pentru toate categoriile de varsta. Deoarece conceptul de educare a corpului presupune si turismul ca forma de ocupare a timpului liber, consideram ca includerea sa in planurile de studiu, de formare a profesorului de educatie fizica, este necesara si benefica. Aceasta deoarece turismul ar aduce in atentia celor care studiaza cunostinte despre biodiversitate, despre traditii folclorice, artizanale, gastronomice, toate acestea nefiind altceva decat o cale de imbogatire a bunei stari a cunoasterii.

Dintre noile tendinte ale turismului putem aminti:

a) turismul verde (ecologic) si modalitatile sale distincte, care incearca sa apropie omul de natura, permitandu-le, in conditii de rezonabila securitate, a realiza un anumit tip de aventura, fara ca aceasta sa presupuna o deteriorare ecologica a mediului ambiant.

b) turismul rural, care se confunda cu cel de spatiu rural sau societate rurala, neexistand nici o definitie concreta, nici macar in Uniunea Europeana; de aceea credem convenabil ca el sa fie legat de conceptul traditional, in interiorul caruia se vorbeste de posibilitatea de cazare si relaxare in zonele rurale, la care se adauga alte aspecte pe care incercam sa le numim, cum sunt patrimoniul istoric-cultural, cunoasterea altor locuitori si a formelor lor de viata, viata in natura si legatura lor cu activitatile sportive. Facand loc distinctelor tipuri de turism relationate direct cu activitatea fizica, amintim ecoturismul sau turismul de natura, care contribuie la conservarea mediului ambiant, turismul de aventura, turismul cultural, sportiv, agroturismul, care se caracterizeaza prin utilizarea propriilor case rurale, a corturilor sau caselor de la camp.

In stransa legatura cu noile tendinte ale turismului pe plan mondial si-a facut aparitia un nou domeniu sportiv cunoscut sub denumirea de sporturi de risc. Acestea includ actiuni si activitati realizate in timpul liber, precum: cele desfasurate in mediul acvatic - natatie, canotaj, yahting, surfing, hidrospeed, tirolina acvatica, schi acvatic, circuite de aventura, pescuit sportiv, salvare si prim-ajutor acvatic, supravietuire etc.; activitati in mediul aerian - deltaplan, parasutism, zbor acrobatic, zbor cu dirijabilul etc.; activitati in mediul terestru - parcurgerea de trasee turistice calare, cu masini de teren, cicloturism, bicicros, escalada, alpinism, orientare sportiva, parcursuri pe piste special amenajate, motociclism, parcursuri si probe cu masini de teren, surfing si schi pe dune, snowboard, vanatoare sportiva etc.

Concluzii

Conform argumentelor de mai sus, prin care s-a incercat conturarea unei viziuni globale asupra nenumaratelor posibilitati pe care le ofera curentul de turism si sport in mediul educativ si mai ales in formarea initiala a profesorului de specialitate, putem afirma ca turismul are un dublu obiect - de exercitiu si recreere, acesta din urma bazat pe primul, de mare importanta pentru obtinerea de rezultate pozitive in educatie, cu repercusiuni directe in rezultatele culturale. Mai importanta decat perfectionarea si conservarea instalatiilor sportive traditionale, si nu numai, este necesitatea de a realiza un studiu amplu asupra posibilitatilor pe care le prezinta noul curent ce relationeaza cu turismul si sportul prin activitatea fizico-culturala in care administratia publica, initiativa privata si profesionistii in educatie fizica trebuie sa aiba un rol prioritar. Acestia din urma, atat la nivel pedagogic, cat si recreativ, cultural, prin intermediul firmelor prestatoare de servicii de specialitate, trebuie sa promoveze dezvoltarea acestor activitati in mod special in centrele universitare de formare initiala a profesorilor din domeniu.

Abstract

Through our approach, we endeavor to highlight the relation that forms between the practice of physical exercise and the natural environment, which represents a topical concept in the Occident, but whose theoretical aspects require a documentation that would allow the progress in different curricular areas specific to the Romanian education that can relate to physical education, like eco-tourism, bio-tourism, cultural tourism etc.

Bibliografie

Iacob, I. & Iacob M.R., Sportul ca loisir. Iasi, Editura Demiurg, 2005

Parlebas, P., Activités physiques et education motrice. Paris - Editions Revue Education Physique et Sport, 1974

Pehoiu, C. & Pehoiu G., The role of tourist activity in forming the personality of adolescent pupils. Congreso Internacional de Ciencias del Deporte, II Seminario Nacional de Nutricion, Medicina y Rendimiento en el Joven Deportista. Pontevedra, Spain, 4-6 May, 2006

Pehoiu, C., The Structure of the Factors sustaining the Motor Activities of the Romanian Adults, in vol. „The Role of Physical Education and Sport in Promoting Physical Activity and Health", 3^rd EASS Conference, 2-5 July, AIESEP World Congress, 5-8 July, Jyväskylä, Finlanda, 2006

* * * Terminologia educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura Stadion, 1974

* * * Le Petit Larousse. Dictionnaire Encyclopédique, Paris, Editions Cedex 06, 1995