MODELAREA "FIZIOLOGICA" A OBOSELII IN CURSELE DE CANOTAJ

Dr. Octavian POPESCU

Consultant pt. Sporturi Nautice al COSR

Membru de Onoare al Fed. Rom. de Canotaj

Cuvinte cheie: coeficienti de oboseala, oboseala restanta, modelarea electrica, graficul de cursa.

Keywords: fatigue coefficients, residual fatigue, race physiological fatigue ,races graphic.

Rezumat:

Studiind intre 1950-1960 oboseala in cursele de canotaj, cu dozare normala (uniforma) a efortului, cu ajutorul "coeficientilor de oboseala" (descoperiti de el), autorul constata o deosebire foarte mare de comportare intre scaderea vitezei in cursele de fond, unde Ko scad linear, si scaderea vitezei in cursele de viteza, unde Ko scad exponential, continuu descrescator.

Observand ulterior ca aceasta este o lege generala a proceselor naturale de transformare in momentul plecarii initiale, cu toata energia, obtinand viteze uniform descrescatoare, pana in momentul de echilibrare, cand devin, practic, lineare. Chiar si in functionarea unei instalatii electrice elementare, a carei ecuatii de functionare o cunoastem si pe care o putem considera ca model fiziologic al regimului functional maximal al vitezei intr-o cursa, in care momentul de echilibrare a efortului uman cu viteza de inaintare a barcii se plaseaza in jurul minutului 5' al cursei.

I. PUNEREA IN TEMA

Sa aratam pentru inceput ca una din prioritatile stiintifice romanesti, in sportul de performanta, este "modelarea electronica" a alurii de "efort maximal" din cursa, considerata ca "prioritate mondiala" intr-una din publicatiile centrului nostru de documentare : "Sportul si Cibernetica" de acum cateva decenii.Sa aratam de asemenea ca principala caracteristica a unei "curse" este regimul ei maximal de lucru in care dirijarea "oboselii de lucru" constitue principalul obiectiv, al intregii "etape pre-competitionale" a pregatirii.

Sa precizam totodata, ca oboseala, este o "senzatie" psihica, de «neputinta», care insoteste o "scadere" a energiei generale, (sau a energiei speciale, pentru o "anumita actiune"), si care poate fi ajutata, de orisice alta posibila incarcare energetica cu mentiunea ca totusi, pot exista si exceptii: de supra-incarcare energetica, ce poate obosi prin "prea plin", sau de simpla "risipa energetica" inutila, ce poate obosi "in gol" (fara nici o treaba efectuata).

Sa precizam insa ca: oboseala este de multiple feluri (asa cum arata si tabelul alaturat), obosim din orice fleac, obosim chiar stand, si nefacand nimic. Prin urmare oboseala are multe fete, dar de fapt, "oboseala", in esenta, este una si aceias scadere, a unicului nostru "potential energetic" personal, (care ne diferentiaza cantitativ, pe unii de altii). Mai precis oboseala este o consecinta obligatorie a oricarui "travaliu" (fizic, psihic, etc) aparuta concomitent cu "efortul" care a produs-o si proportionala cu marimea lui; dar continuata si dupa terminarea efortului, uneori chiar si dupa o noapte de odihna, sub forma oboselii restante pana la completa refacere bio-chimica locala a muschiului.

II. MONITORIZAREA OBOSELII

Pentru cei care nu asista la "cursa", oboseala este "oglinda" lucrului prestat, ochiul "antrenorului priceput"(care asista la cursa), poate vedea insa, mai multe ! Alte lucruri insa, le pot vedea mai bine, cei de la laborator. De aceea , este necesara colaborarea, intre 2 oameni care vorbesc insa,aceeasi limba ! (medicul, metodistul, biochimistul, etc.).

Este usor de inteles ca nu este deloc usoara studierea obiectiva a "oboselii din cursa" si in special dirijarea "dozarii efortului" pe parcurs, din cauza naturii energetice (si nu substantiale) a ei. A trebuit mai intai, sa-i gasim un echivalent cantitativ masurabil: tehnic si nu medical, cu posibilitati de inregistrare de la distanta (pentru a nu deranja nici, cursa si nici vaslasul). Astfel am imaginat "coeficientii de oboseala", pentru punerea in evidenta a gradului de "decelerare" a vitezei de alunecare a barcii in concurs, (reprezentand "gradul de oboseala" in efort maximal, masurabil in "secunde pe distanta fixa" a unui "sfert de parcurs"). Iar in al doilea rand, a trebuit sa gasim modalitatea optima de dozare a efortului pe intreg parcursul, pentru realizarea rezultatului cel mai bun posibil ("dozarea fiziologica"), valabila si pentru fete si pentru baieti, si pentru juniori si pentru seniori. Aceasta a necesitat mult timp, pentru ca rezultatele inregistrate, au fost constant contradictorii cu coeficientii de oboseala "lineari", in cursele de fond (de 10.000 m.) si cu coeficienti de oboseala "exponentiali", in cursele de viteza (de 1.000 si 2.000 m.).

III. COEFICIENTII DE OBOSEALA si "TIPOLOGIA OBOSELII"

Considerand ca identificam gradul de oboseala al sportivului cu coeficientul de oboseala din acel moment, al barcii putem considera gradul de oboseala al sportivului in cursa, echivalent cu diferenta de viteza ("decelerarea") dintre "timpii Intermediari" ai traseului, luati din sfert in sfert de parcurs (in cursele de viteza) si din mila in mila (in cursele de fond). De asemenea, considerand ca modul de obosire constitue, o caracteristica personala. In practica, putem diferentia cel putin 3 tipuri de oboseala intre "concurentii de Canotaj": tipul de viteza (V), tipul de rezistenta (R) si tipul mediu (M), cu urmatoarele caracteristici "tehnice" de viteza in cursa :

TIPURI de OBOSEALA PLECARE PARCURS FINIS Tipul de VITEZA V. Excelenta V. Scazata Finis Foarte Puternic Tipul MEDIU V. Mediocra V. Medie Finis Mediu Tipul de REZISTENTA V. Slaba V. Constanta Finis Bun

corespunzatoare urmatoarelor "Grafice de Cursa"

IV. DEFINIREA "TIPURILOR NATURALE" DE OBOSEALA IN CURSA

Tipul de viteza, se caracterizeaza prin: viteza de plecare si viteza de finis, la nivel excelent (I), iar viteza de parcurs (la 1000 si la 1500 m) la sub-mediocru (II si III).

Ceea ce matenatic se poate scrie:

Tipul mediu se caracterizeaza prin: viteza de nivel II, atat la plecare, cat si pe parcurs si in finis, iar finisul la nivelul clasei de plecare.

Ceea ce matematic se poate scrie:

Tipul de rezistenta, se caracterizeaza prin: viteza de nivel II, la plecare, viteza constanta pe parcurs, si finisul mai bun decat plecarea.

Ceea ce matematic se poate scrie:

De retinut este faptul ca importanta stabilirii tendintei, spre un anumit "tip de oboseala" este pentru formarea de echipaje compuse mici la care,ori se merge pe criterii de asemanare, ori se merge, pe criterii de compensare, (la care, cele 2 tipuri, isi completeaza "deficientele"). Dar mai dificil este cazul cand, nu este vorba de o tipologie naturala (Genetica) de "oboseala" ci numai de o "dozare dentala a efortului" (dozare voita spre un anumit tip). De obicei, spre un tip retinut, de "viteza constanta", (din motive de "crutare" a fortei initiale"), uitand ca intr-o cursa: forta nu se economiseste, ci se pierde, prin necombativitate si ceea ce s-a pierdut initial, (in conditii de odihna), nu se mai poate recupera ulterior, (in conditii de oboseala). De asemenea, indiferent de tipul genetic de oboseala al canotorului, el trebuie sa invete sa-si dozeze efortul, dupa tiparul randamentului optim (considerat "fiziologic"); altfel, el nu se poate incadra in echipajul unei barci mari.

V. COEFICIENTII DE OBOSEALA (si "curiozitatile" lor)

S-a inteles, din cele expuse pana acum, ca regimul de lucru dintr-o "cursa de campionat" este constant maximal. Din aceasta cauza, oboseala intr-o cursa cu regim constant maximal de lucru, este reprezentata de "scaderea vitezei" pe parcurs. Iar "scaderea vitezei", intre 2 timpi intermediari succesivi, defineste termenul de "coeficienti de oboseala" (ko). Dar, acesti coeficienti de oboseala, prezinta "o serie de «curiozitati» (pentru persoanele neavizate, in special), ca exponenti ai "fenomenului de oboseala", cum ar fi spre exemplu: de ce cei mai mari ko , sunt la inceput de cursa, cand acolo, "oboseala" nici n-a inceput sa se simta sau de ce in cursele de viteza ko sunt "exponentiali" si in cursele de fond, ko sunt "lineari" ?

Diferenta este simpla oboseala, este o "senzatie" de neputinta in urma "scaderii potentialului" de lucru (fenomen, care se accentueaza cu timpul), iar "coeficientii de oboseala", sunt rezultatul unor decelerari ale vitezei de cursa (fenomen, care este cu atat mai mare, cu cat viteza barcii este mai mare); adica, la inceputul cursei – cand, senzatia de oboseala, nici nu a inceput sa se simta. Reproducem in Anexa, o foaie actuala de arbitraj, a unui concurs FISA, care a acceptat inca demult "ideea" coeficientilor nostri de oboseala, si sunt trecuti intotdeauna, sub timpii intermediari, (pentru a fi de folos antrenorilor, in analiza cursei).

VI GRAFICUL DE CURSA

Cunoastem ca pe un "sistem" de axe rectangulare, cu spatiul, pe abscisa si cu timpul, pe ordonata, putem obtine grafice de viteza. In acest fel, in canotaj, pe un caroiaj, in care pe abscisa notam cele "4 repere" ale parcusului (de 500, 1.000, 1.500 si 2.000 m.), iar pe ordonata, notam timpii intermediari, corespunzatori ai fiecaruia, putem obtine graficul scaderii de viteza, din cursa. Practic, obtinem imaginea clara, a modului de obosire in Cursa, a unui echipaj, in "regim maximal" de viteza.

Iata acum, si graficul cursei facuta de echipajul nostru de 8+1 baieti, la "CUPA MONDIALA 2006", (de la Munchen), in care se poate vedea la optul nostru: o plecare buna, cu viteza de 355 m/'(comparativ cu locul II (Elvetia) = 352 m/'), o "scadere" normala a vitezei pe parcurs, de 14 m/' (oboseala), (la fel ca si la elvetieni), si un "finis" mediocre, de numai 3 m/' de recuperare a vitezei (mai slab ca al optului Elvetian), totusi suficient, pentru a castiga cursa, iar in foaia de arbitraj a acestei Curse (Nr.175) (prezentata de noi in Anexa B, de la sfarsitul lucrarii), se poate vedea confirmata, obligativitatea FISA de prezentare pe foile de arbitraj a «Coeficientilor de Obosela», (in Randul 2), sub fiecare «timp intermediar» avand in paranteza trecuta si clasificatia acestor Ko pe fiecare interval.

De observat ca dozarea efortului din cursa, se judeca, numai in regim maximal de lucru, ceea ce ne da dreptul sa consideram, in mod natural: decelerarea, drept «oboseala», si accelerarea, drept «fortare de ritm».

VII. DOZAREA EFORTULUI IN CURSA

Pentru intelegerea corecta, a notiunii de "dozare a efortului", sunt necesare cateva precizari : mai intai "efortul", inseamna consum energetic,dintr-un "potential individual" fix, caracteristic persoanei, si ajustat la conditiile variabile de "moment", de aceea, efortul trebuie "dozat", in functie: de distanta de parcurs si de conditiile de moment (ale cursei) caci fiecare "moment" al distantei de parcurs, isi are viteza lui maximal-echilibrata, (care ii asigura un potential restant suficient, pentru a putea termina cursa, pana la "ultima lovitura"amintindu-ne, diferentierea "regimului maximal de lucru, pentru parcurs R.M. "echilibrat", si pentru Finis R.M. "la epuizare", conform schemei:

"Intrecerea", genereaza necesitatea: "regimului maximal" de lucru, si "dozarea" lui (in toate cele 3 portiuni ale parcursului). Cu alte cuvinte, "efortul de intrecere" este altceva decat "efortul de croaziera", si obliga, la adoptarea "regimului continuu maximal de lucru", (de la cap la cap), in toate cele 3 portiuni ale parcursului), adica regimul continuu-maximal de lucru obliga la folosirea intregului potential tot timpul, si la dozarea lui «totala», pe intregul parcurs.

VIII. OBOSEALA RESTANTA

Sa precizam ca distanta parcursului este parametrul, care "dozeaza" viteza de plecare. In schimb, inaltimea nivelului de cursa este "dozata" de taria antrenamentului de durata cronometrata (care mareste nivelul "capacitatii de reimprospatare" a fortei, in timpul lucrului in "regim maximal"). Sa adaugam si ca fiecare "moment" intra in lucru, cu "potentialul restant", ramas de la "momentul" trecut, si transmite momentului urmator potentialul restant, ramas dupa consumul datorat tariei lucrului iar asta conditioneaza oboseala, in asa fel incat fiecare "moment" intra in lucru, cu oboseala restanta, ramasa dupa "travaliul" momentului anterior, dupa cum intreaga proba de azi intra in Cursa, cu «oboseala restanta» a zilei de ieri, (adica cu «ramasitele» din potentialul zilei de ieri, nedezobosit suficient, prin somnul din noaptea asta. De retinut ca acest rest de oboseala, ramas din zilele anterioare se testeaza printr-un «Indice Cardio-Vascular», conceput si denumit de noi «Indice de Oboseala Restanta» (IOR) care se ia in conditii bazale (dimineata, inainte de scularea din pat). Desi este foarte dificil, el este aproape indispensabil antrenorului, pentru individualizarea antrenamentului zilnic; dar se adreseaza numai loturilor foarte bine organizate, cu un corp medical foarte harnic,deoarece se calculeaza dupa Formula IOR=p/4+2Mx-(mn+25) si se interpreteaza pe Grafic Individual.

IX. "SIMULATORUL ELECTRIC" AL OBOSELII DE CURSA

Dar poate ca cel mai important lucru, il constituie faptul ca modul de obosire in timp, este la fel, cu: descarcarea unui Condensator (C), alimentat de un Generator continuu (G), intr-o instalatie electrica, in care intampina o rezistenta fixa (R) prin urmare, aceasta instalatie electrica simpla, cu: "schema de principiu" ca in figura urmatoare, si "modul de functionare" aratat de Formula alaturata, poate sa ne serveasca drept "Simulator Electric"

Sa retinem deci ca, in regim «tranzitoriu-initial» (dupa inchiderea circuitului, din k), descarcarea condensatorului este "exponentiala", (ca la noi, in cursele de viteza), iar dupa momentul de echilibrare, descarcarea condensatorului se face "linear" (ca la noi, dupa minutul 5', sau in cursele de fond).

X. DOZAREA NATURALA

Si in ultima analiza "dozarea" reprezinta "arta" de a concura, intr-o intrecere de alunecare cu barca, pe apa care presupune: sa te cunosti bine, si in ocazii diferite, sa poti aprecia "starea de moment" a factorilor externi, si sa ai capacitatea de a-ti "adapta" la ea, propria ta stare de moment. Deoarece concursul este o intrecere de clasificare: la locul I, pentru campioni, si la locul potrivit, pentru restul de competitori, in care nu te confrunti numai cu apa si cu timpul, ci cu un "complex" de necunoscute, care dau rezultatului final, un coeficient mare de probabilitate si de risc (dar si un plus de atractivitate). Cunoscut fiind faptul ca in nici un concurs sportiv, nu ai "siguranta" rezultatului, din cauza unui "complex" de neprevazute, care dau: frumusete, concursului, arta, concurentului, si suspans, spectatorului. Sa mai adaugam si faptul ca oricat s-ar fi incercat sa fie conceputa, organizarea unei "Regate Internationala" in afara influentelor de adversari, totusi este aproape obligatoriu sa existe o usoara orientare tactica, in privinta "dozarii" in cele 4 curse ale unei probe, in care dozarea oboselii, sa primeasca "indicatii": fata de "particularitatile de moment" ale subiectilor, si fata de "particularitatile de moment" ale situatiei factorilor externi ai organizarii. In orice caz insa faptul ca, se pot obtine rezultate bune, si fara prea mlta stiinta de carte, si de catre antrenori mai putin scoliti, arata ca si in domeniul intrecerii, ca si in domeniul instruirii initiale, a tehnicii, lupta dintre: individualismul «talentatului»,care se pregateste pentru simplu si uniformizarea «mediocritatilor», dupa principiile teoriei, (care sunt pregatiti pentru echipajele mari), ramane deschisa.

XI CONCLUZII

 Precizand ca oboseala face parte dintre «manifestarile energetice» ale organismului; ii definim si domeniul, in care poate fi definita (si masurata) deci desi oboseala, este o simpla senzatie, (de neputinta) ea, reprezinta o scadere a potentialului energetic de lucru. Dar, nimic mai adevarat decat faptul ca: sportul, defineste calitatile oboselii si oboseala, defineste calitatile sportivului.

Deci oboseala este: o senzatie (naturala si obligatorie), dupa lucru, cu substrat energetic (de scadere a potentialului de lucru), proportionala cu marimea efectului (dorit si obtinut). Ea are caracter variabil: (de la om la om, si de la moment la moment), in functie de sensibilitatea subiectului. Ea este proportionala: cu intensitatea efortului depus si cu durata lui. Ca fenomen energetic : se inrudeste cu toate celelalte transformari energetice, si sufere influenta lor (care se alimenteaza din acelasi potential). Modalitatile lor de functionare si de apreciere obiectiva, ca si de masurare cantitativa a lor, se poate face pe un simulator electric, (ca cel propus de noi), dupa modul de descarcare, a unui condesator, alimentat de un generator continuu si care intampina in circuit o rezistenta fixa. De aceea, ne-am permis sa consideram ca fiziologica, dozarea: «efortului din cursa» care, respectand formula clasica a acetui circuit, in conditiile de inceput (cand pleaca de la 0) adica in regimul tranzitoriu (dinainte de «momentul de echilibru», pe care noi in cursa, am reusit sa-l recunoastem, in jurul minutului 5').

In aceste conditii se lamureste si paradoxul diferentei dintre coeficientii lineari de oboseala din cursele de fond si ko, exponentiali din cursele de viteza. Si «modelul» acesta electric, este valabil (probabil) si in celelalte transformari biologice de natura energetica. Acest «mecanism uniform» poate capata si comenzi voluntare, suplimentare, care se platesc in scaderi suplimentare de potential, si se contabilizeaza in «oboseala restanta». Oricat ar fi insa de mare oboseala, ea are refacerea asigurata automat, prin mecanisme vegetative. (intr-un timp, mai mare sau mai mic).

 Acest mecanism « umanizat » de obosire-refacere se antreneaza si se perfectioneaza atat prin marirea randamentului in transferul incarcare-descarcare, cat si prin incercarea de marire a potentialului energetic personal (cel mai eficace dovedindu-se in practica, masajul electric si Baile Felix). Abaterile de la aceasta desfasurare fiziologica armonioasa a oboselii constitue descoperirea unor calitati personale deosebite, si devin cele mai puternice probe de cunoastere a «Individualitatii Sportivilor» necesare pentru dirijarea in continuare a pregatirii lui. Coeficientii de oboseala, si-au trecut proba timpului pastrandu-si aceleasi caracteristici si acum, si in anul 2000, si in 1980, ca si in 1954 (cand au fost folositi prima oara, desi rezultatele si viteza ambarcatiilor, s-a schimbat mult).

EXPLICATIA "ANEXELOR"

In ANEXA I, se poate vedea:

A. Un tabel, cu "coeficientii de oboesala" din cursa, la diferite ambarcatiuni deoarece coeficientii de oboseala difera, de la o ambarcatiune la alta (in cursele pe aceeasi distanta, de 2.000 m), nu numai in functie de viteza specifica, a acelui "tip" de ambarcatiune, de vasle sau de rame, cu numar diferit de canotori in echipaj, (1, 2, 4, sau 8), cu sau fara Carmaci ci si greutatea acelei ambarcatiuni (incarcata cu canotori in ea) uneori si de locul de fabricatie caci practica, ne arata ca nu gasesti 2 ambarcatii, care sa alunece la fel. Si fiecare canotor, se simte mai bine: in anumit "tip" de barca: de anumita fabricatie, inalta sau scunda, cu fundul in V, sau in U * sau pe un anumit loc numerotat: pe stanga sau pe dreapta, in prova, in pupa, sau in mijlocul barcii.

B. Doua Grafice foarte suggestive ("in oglinda"), cu evolutie inversa in timp, a intensitatii: una , de crestere lenta a energiei, in timp (in decursul etapelor de pregatire), si alta, cu scaderea rapida a energiei, in timpul unei singure curse.

C. Si un Grafic de cursa cu "forma corecta" a dozarii efortului pe parcurs si cu "exprimarea matematica" a acestei forme corecte, la care am putea sa adaugam si exprimarea matematica a "dozarilor gresite" a efortului pe parcurs:B > A, D < C, D > A, C > B, D < B, D > AB/2.

Abstract

The author, after having studied between 1950-1960 the fatigue involved in rowing races, with normal (uniform) dossage of the effort by «Fatigue cœfficients – FC»' (which he discovered), observed a large behaviour difference between the diminushing of long distance races, in which the FC's drop linearly, and in sprint races, in which the FC's drop exponentially.

Bibliografie

Dr. Popescu, O., Coeficientii de Oboseala in Cursele de Canotaj Academic. DCS - Cabinetul de Cercetari Stiintifice -1954

Dr. Popescu, O., Doua Deziderate in Canotajul de Performanta. Caiete de Natatie si Sporturi Nautice 1957

Dr. Popescu, O., Dozarea Fiziologica in Pistele de Canotaj. A X-a Sesiune Jubiliara de Comunicari a Centr.de Cercetari Stiintifice Timisoara - 1963

Dr. Popescu, O., Difference in the Behaviour of Fatigue-Coefficients, during Long and Short Distance Academic Rowing Race, explained by the Electronic Patern of the Race International Congres of Sport Sciences - Tokyo 1964

Dr. Popescu, O., Principii Biologice in Antrenamentul pe Uscat al Vaslasului. Consf. Metodico-Stiintifica - Constanta - 1966

Dr. Popescu, O., Model Electronic al Functiei Motoare, aplicat in Canotajul Academic In: Soc. Stiintelor Medicale- Sedinta din 4.V.1966 a Sectiei de Med.Cult.Fiz.

Dr. Popescu, O., Modelarea Electronica in Sporturile Nautice. Brosura «Cibernetica si Cultura Fizica» Ed. UCFS - 1967

Prof. Bielz, M., Dozarea Efortului in Pistele de Canotaj-Fete. Teza de Doctorat - Leipzig - 1969