ARTICOL CONFERINTA 2007

STUDIU CONSTATATIV PRIVIND MANIFESTAREA ECHILIBRULUI LA COPII DE 11-13 ANI, IN FUNCTIE DE DOMINANTA EMISFERELOR CEREBRALE

Dan Iulian ALEXE Universitatea Bacau

 

Cuvinte cheie: echilibru, emisfere cerebrale, copil

Keywords: body balance, cerebral hemispheres, children

 

Rezumat

Aceasta lucrare isi propune sa prezinte cateva aspecte privind manifestarea echilibrului in functie de dominanta emisferelor cerebrale. Studiul a fost realizat pe copii cu varsta cuprinsa intre 11-13 ani si reprezinta parte din cadrul unui proiect de cercetare mai vast. Subiectii cuprinsi in studiu nostru prezinta dominanta emisferica cerebrala atat dreapta, cat si stanga.

 

Delimitarea problemei

Reglarea echilibrului, ca o conditie de baza a omului pentru initierea, continuarea si controlul miscarilor implica o precizie crescuta a miscarii fiecarui segment si a corpului in ansamblu. Precizia miscarilor este data si de raspunsul motric elaborat, corectat, programat si transmis de catre structurile nervoase superioare (emisfere cerebrale, cerebel, ganglioni bazali, etc.). Studiul echilibrului cuprinde analiza statului in picioare (functie statica) si analiza functiei de echilibrare propriu-zisa (care vizeaza coordonarea centrului gravitatiei in timpul miscarii). Anumiti autori considera un „sistem postural fin" acela care se distinge de celelalte mecanisme de echilibrare prin importanta rolului fusurilor neuromusculare, importanta oculo-motricitatii si tacerea canalelor semicirculare. Fiecare segment corporal poate sa adopte o mare varietate de pozitii cu o simpla limita a constrangerii echilibrului.

In literatura de specialitate, echilibru este analizat in relatie cu notiunea de stabilitate (abilitatea organismului de a-si mentine echilibrul fara sa cada in momentul cand acesta a fost perturbat). Acest proces complex necesita receptionarea impulsurilor senzitivo-senzoriale, organizarea lor, planificarea si executia miscarilor. Notiunea de echilibru nu poate fi limitata, conform specialistilor, la o simpla definitie tocmai datorita complexitatii proceselor care il sustin. In biomecanica, (dupa A. Gagea, 2001, pag. 137), echilibrul se refera la fortele interne generate de contractia musculara. Realizarea unei miscari este insotita de o modificare a geometriei segmentare a subiectului ceea ce modifica pozitia proiectiei centrului de greutate pe sol. Fortele interne generate de muschii in contractie provoaca reactii de intensitate egala si directie opusa care se aplica diferitelor puncte fixe ale miscarii. In consecinta, miscarea perturba, in acelasi timp, postura si echilibrul si din aceasta cauza eficienta executiei miscarilor voluntare depinde de activarea concomitenta a unor ajustari posturale proprii. Functia acestor ajustari posturale anticipate este de a minimaliza deplasarile efective ale centrului de greutate. Pierderea echilibrului intr-un anumit moment face ca redresarea sa se faca la inceput reflex, involuntar, constiinta subiectului sesizand pericolul ceva mai tarziu.

Controlul echilibrului ia in considerare cinci elemente (Raveica, G, 2006, pag. 46):

  • valoarea de referinta regulata - deplasarea unui segment este insotita in mod automat de deplasarea in directia opusa a unui alt segment in vederea mentinerii in limite stranse a pozitiei centrului de gravitatie in raport cu solul. Deci, prin schimbarile geometriei survine regularizarea centrului de gravitatie;
  • schema corporala posturala;
  • mesajele detectoare de eroare;
  • ajustarile posturale;
  • strategiile de sinergie angrenate.
  • Conceptia lui Descartes despre „universul mintal unificat" a fost mentinuta pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand Paul Broca si Karl Wernike, prin descoperirile lor, au evidentiat ca leziuni ale unei parti a cortexului, ale unei emisfere, nu provoaca si leziuni la nivelul altei parti, a celeilalte emisfere. Astfel, a aparut ideea unei emisfere dominante si a unei emisfere de releu, fiecare din cele doua emisfere avand sarcini cognitive diferite.

    Din punct de vedere anatomic si functional, omul, pentru a se adapta la mediu, prezinta si foloseste doua emisfere cerebrale, insa tot el proceseaza, stocheaza si utilizeaza preponderent numai una, dovedind o anumita „preferinta cerebrala". Aceasta preferinta cerebrala se dezvolta atunci cand folosim frecvent anumite cai neuronale si este data de dominanta uneia din emisfere asupra celeilalte in actiunile motrice efectuate.

    Cele doua emisfere, cu egala importanta, sunt complementare, dar au functii diferite, au propriul cod de activitate, propriul limbaj, propria memorie. Dupa Roco M. (2001, pag. 44), „oamenii difera in privinta echilibrului celor doua emisfere. Anumite persoane abordeaza o problema intr-un mod preponderent logic, analitic, punand pe masa toate detaliile inainte de a face un examen minutios al acestora. Alta categorie de oameni vad imediat solutia fara sa se intereseze de analiza detaliilor care nu ii preocupa, dupa cum au capacitatea de a vedea obiectele in spatiu si de a le manipula prin imaginile lor tridimensionale". Din punct de vedere fiziologic, Guytom si Hall (2006) prezinta conceptul emisferei dominate prin raportare la cele doua arii descoperite anterior de specialistii amintiti si al caror nume a fost „imprumutat" respectivelor segmente ale neocortexului (aria Broca si aria Wernike).

    Dupa Guyton si Hall (2006, pag. 718), functiile generale de interpretare ale ariei lui Wernicke si ale girusului angular, precum si functiile ariei limbajului si ariilor pentru controlul motor, sunt, de obicei, mult mai bine dezvoltate la nivelul unei emisfere cerebrale decat la nivelul celeilalte. De aceea, aceasta emisfera este denumita emisfera dominanta. La circa 95% dintre persoane emisfera dominanta este reprezentata de emisfera stanga.

    Inca de la nastere, zona corticala care va deveni in final aria lui Wernicke este cu aproape 50% mai mare in emisfera stanga comparativ cu emisfera dreapta, situatia fiind intalnita la mai mult de jumatate din nou-nascuti. Astfel, devine evident motivul pentru care emisfera cerebrala stanga devine dominanta asupra emisferei drepte. Insa, daca emisfera stanga este distrusa sau indepartata in primii ani ai copilariei, emisfera dreapta dezvolta, de obicei, caracteristici dominante. Dominanta unei emisfere asupra anumitor miscari influenteaza manifestarea ei din punct de vedere al randamentului si executiei cu precizie si consum minim de energie. In ceea ce priveste manifestarea echilibrului la 11-13 ani, conform literaturii de specialitate, puternica crestere a taliei si greutatii la aceasta varsta afecteaza raportul forta – greutate, lucru ce duce la o usoara diminuare a coordonarilor specializate si, prin urmare, la o manifestare mai mare a echilibrului dinamic instabil.

     

    Scopul cercetarii

    Se identifica cu titlul lucrarii. Avand in vedere ca toate miscarile sunt surse permanente de dezechilibru, ne-am propus ca scop pentru prezenta lucrare depistarea diferentelor de realizare a echilibrului la copii de varsta pubertara, cu dominanta emisferica cerebrala diferita.

     

    Ipoteza cercetarii

    Exista diferente de manifestare a echilibrului date de dominatia emisferelor cerebrale, la copiii de 11-13 ani.

     

    Subiectii cercetarii

    Subiectii prezentei cercetari au fost selectionati dintre copiii de varsta pubertara din localitatea Bacau, in numar de 8 (4 dreptaci, 4 stangaci).

     

    Instrumentele de cercetare utilizate au fost:

  • Chestionar pentru determinarea preferintei manuale - R.Rigal (1998)
  • Proba de alergare peste 10 gardulete (h = 40cm, 5 m intre gardulete). S-a urmarit preferinta pentru piciorul care trece primul gardul -„piciorul de atac";
  • Testarea coordonarii oculo-manuale - "Punctare" test adaptat. S-a urmarit cu ce mana executa mai repede si corect, in acelasi timpag.
  • Testarea echilibrului pe platforma SYNAPSYS (fig.1), atat cu ochii deschisi cat si cu ochii inchisi (soft-ul utilizat este SPS versiunea 2.4.). Aceasta permite:
    • evaluarea performantei in asigurarea posturii, tinutei corpului si identificarea sistemului responsabil pentru disfunctia echilibrului;
    • noi factori de discriminare pentru descrierea echilibrului static si dinamic;
    • in timpul aceleasi investigatii, clasificarea in ordinea importantei a diferitelor aferente vizuale, vestibulare si proprioceptive responsabile de asigurarea echilibrului;
    • studiul reactiilor subiectilor prin producerea unor miscari controlate si reproductibile ale sprijinului.

      conf2007_1_1

      Fig. 1 - SYNAPSYS

    Soft-ul utilizat impreuna cu aceasta platforma ofera indicatii pertinente de depistare a deficientelor si a riscului de cazaturi prin cuantificarea performantelor legate de echilibru.

    Printre parametrii oferiti de statokinezigrama (SKG), inregistrati cu ochii inchisi si deschisi, platforma orienteaza atentia spre suprafata de sprijin si coeficientul Romberg (asigura informatii despre calitatea controlului posturii corpului si a strategiilor senzoriale implicate).

    Factorii care au fost luati in considerare: 1) energia totala a balansarii de-a lungul celor doua axe (x si y), cu ochii deschisi si cu ochii inchisi, 2) distribuirea energiei (in procente) in cele 3 zone de frecventa cu ochii deschisi si ce schimburi au loc dupa inchiderea ochilor si 3) distribuirea energiei in banda de frecventa joasa:

  • zona 1 (oscilatiile dintre 0 si 0,5 Hz) – controlul vizual-vestibular;
  • zona 2 (oscilatiile dintre 0,5 si 2 Hz) – participarea structurilor centrale ale creierului si cerebelului
  • zona 3 (oscilatiile dintre 2 si 20 Hz) – participarea structurilor proprioceptive si cutanate plantare
  • conf2007_1_2

    conf2007_1_3

    Fig. 2 - cele 3 zone de frecventa

    Fig. 3 - statokinesigrama

    Analiza frecventei joase se bazeaza pe spontaneitatea oscilatiilor centrului de presiune pe sol.

     

    Rezultatele cercetarii

  • distribuirea energiei in banda de frecventa joasa pe zone este diferita, cu o pondere mai mare in dreptul zonei 1 (controlul vizual vestibular) la toti subiectii analizati;
  • implicarea structurilor nervoase centrale si a structurilor proprioceptive si cutanate in controlul echilibrului este mai mare atunci cand subiectii au incercat sa-si mentina cat mai bine postura cu ochii inchisi (tabelul nr.1 si tabelul nr. 2).
  • Tabelul nr. 1 - Rezultatele inregistrate de subiectii cercetati, in plan antero-posterior

    Nume

    Antero-posterior

    Organizarea senzoriala

    Zona 1

    Vizual-vestibular

    Zona 2

    Structuri nervoase centrale

    Zona 3

    Proprioceptiv cutanat

    Energie totala

    Somestezic

    Vizual

    Vestibular

    DREPTACI

    A.D.

    EO

    0,49 (64,32%)

    0,08 (9,93%)

    0,20 (25,76%)

    0,76

    90

    100

    62

    EC

    0,73 (59,03%)

    0,26 (21,29%)

    0,24 (19,69%)

    1,24

    D.F.

    EO

    1,06 (73,86%)

    0,20 (13,66%)

    0,18 (12,47%)

    1,44

    82

    99

    25

    EC

    2,47 (78,17%)

    0,46 (14,54%)

    0,23  (7,28%)

    3,16

    T.T.

    EO

    0,16 (38,90%)

    0,09 (21,17%)

    0,16 (39,93%)

    0,41

    72

    100

    75

    EC

    0,52 (47,16%)

    0,37 (33,81%)

    0,21 (19,02%)

    1,11

    A.I.

    EO

    1,85 (90,47%)

    0,13 (6,41%)

    0,06  (3,12%)

    2,04

    49

    100

    92

    EC

    1,22 (68,29%)

    0,46 (25,87%)

    0,10  (5,84%)

    1,79

    STANGACI

    M.A.

    EO

    0,16 (36,03%)

    0,06 (14,46%)

    0,22 (49,52%)

    0,43

    100

    98

    65

    EC

    0,15 (30,47%)

    0,09 (19,56%)

    0,24 (49,96%)

    0,48

    B.C.

    EO

    1,16 (96,16%)

    0,04 (3,23%)

    0,01  (0,61%)

    1,20

    86

    95

    59

    EC

    3,37 (96,75%)

    0,09 (2,66%)

    0,02  (0,58%)

    3,49

    M.L.

    EO

    0,44 (59,03%)

    0,05 (7,01%)

    0,26 (33,96%)

    0,75

    92

    98

    73

    EC

    0,73 (68,66%)

    0,08 (7,46%)

    0,25 (23,89%)

    1,06

    L.I.

    EO

    0,12 (70,11%)

    0,02 (12,96%)

    0,03 (16,92%)

    0,17

    99

    100

    50

    EC

    0,13 (63,18%)

    0,04 (20,77%)

    0,03 (16,05%)

    0,20

    Tabelul nr. 2 - rezultatele inregistrate de subiectii cercetati, in plan medio-lateral

    Nume

    Antero-posterior

    Organizarea senzoriala

    Zona 1

    Vizual-vestibular

    Zona 2

    Structuri nervoase centrale

    Zona 3

    Proprioceptiv cutanat

    Energie totala

    Somestezic

    Vizual

    Vestibular

    DREPTACI

    A.D.

    EO

    0,19 (75,37%)

    0,03 (12,15%)

    0,03 (12,48%)

    0,26

    82

    100

    64

    EC

    2,25 (91,75%)

    0,15 (5,96%)

    0,06  (2,29%)

    2,45

    D.F.

    EO

    0,78 (82,19%)

    0,12 (13,08%)

    0,04  (4,72%)

    0,95

    98

    82

    51

    EC

    0,66 (77,54%)

    0,13 (15,95%)

    0,06  (6,51%)

    0,85

    T.T.

    EO

    0,20 (78,48%)

    0,04 (14,12 %)

    0,02 (7,40%)

    0,25

    100

    100

    48

    EC

    0,29 (71,65%)

    0,09 (21,80%)

    0,03 (6,55%)

    0,41

    A.I.

    EO

    0,37 (82,40%)

    0,06 (13,98%)

    0,02 (3,61%)

    0,45

    89

    96

    30

    EC

    0,62 (79,01%)

    0,14 (18,20%)

    0,02 (2,79%)

    0,79

    STANGACI

    M.A.

    EO

    0,17 (65,81%)

    0,03 (9,94%)

    0,06 (24,25%)

    0,26

    100

    96

    51

    EC

    0,16 (64,21%)

    0,02 (8,29%)

    0,07 (27,50%)

    0,25

    B.C.

    EO

    0,16 (71,63%)

    0,06 (26,41%)

    0,00 (1,96%)

    0,22

    96

    83

    58

    EC

    0,25 (80,28%)

    0,06 (18,84%)

    0,00 (0,89%)

    0,31

    M.L.

    EO

    0,83 (81,16%)

    0,04 (3,84%)

    0,15 (15,00%)

    1,02

    100

    94

    96

    EC

    0,44 (69,65%)

    0,05 (7,44%)

    0,14 (22,91%)

    0,63

    L.I.

    EO

    0,06 (75,04%)

    0,01 (15,52%)

    0,01 (9,44%)

    0,07

    93

    86

    63

    EC

    0,14 (81,45%)

    0,02 (13,92%)

    0,01 (4,63%)

    0,17

    Legenda: EO – eyes open (ochi deschisi), EC – eyes closed (ochi inchisi)

  • la o comparatie a organizarii senzoriale in plan antero-posterior (tabel nr.1), se observa ca dreptacii au valori superioare pe segmentul vizual, iar stangacii inregistreaza valori mai mari pe segmentul somestezic, in timp ce analiza datelor pe segmentul vestibular prezinta valori apropiate (dreptaci medie 63,5, stangaci medie 61,7);
  • la o comparatie a organizarii senzoriale in plan medio-lateral (tabel nr.2), se observa ca dreptacii inregistreaza valori mai mari tot pe segmentul vizual, in timp ce subiectii cu dominanta cerebrala dreapta – stangacii - prezinta valori mai mari pe segmentele somestezic si vestibular;
  •  

    Concluzii

    In urma analizei si prelucrarii datelor am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • ipoteza s-a confirmat, existand diferente de manifestare a echilibrului date de dominatia emisferelor cerebrale, prelucrarea datelor inregistrate pe subiecti supusi studiului nostru evidentiind acest lucru;
  • din punct de vedere al organizarii senzoriale, controlul echilibrului atat la dreptacii, cat si la stangacii analizati se realizeaza mai bine prin implicarea segmentelor somestezic si vizual, segmentul vestibular prezentand la toti copiii cercetati valori comparativ mai mici cu celelalte doua segmente implicate.
  •  

    Abstract

    The aim of this paper is to present some aspects concerning the manifestation of the body balance according to the cerebral hemispheres dominance. The study involved 11-13 years old children and it's only a part of an ample research. The subjects involved within our study present both right and left cerebral dominance.

     

    Bibliografie

    GAGEA, A., Metodologia cercetarii stiintifice in educatie fizica si sport. Ed. Fundatiei „Romania de maine", Bucuresti, 2001

    GUYTON, A., C., HALL, Jh.,E., Tratat de fiziologie a omului. Traducere 2007, Editura Callisto, Bucuresti, 2006

    RAVEICA, G., Principii de biomecanica in kinetoterapie. Biomecanica mersului. Ed. PIM, Iasi, 2006

    ROCO, M., Creativitate si inteligenta emotionala. Ed. Polirom, Iasi, 2001

    bannersportscsus
    Numai pe SPORTSCIENCE.RO
    @ 2007, INCS. Toate drepturile rezervate
    Webdesign SUPERFIT EXPERT