 |
 |
 |
 |
RASPUNSUL EMOTIONAL IN ACCIDENTAREA SPORTIVA
Marius CRACIUN Universitatea "Babes – Bolyai" - Cluj–Napoca
Ariana PATAC Policlinica Sportiva Cluj–Napoca
Cuvinte cheie : raspuns emotional, profilul POMS, sportivi accidentati
Keywords: affective responses, Profile of Mood States (POMS), injured athletes
Rezumat
Impactul emotional pe care accidentarea o are asupra sportivului nu este pe deplin inteles si de multe ori minimalizat. Studiul examineaza raspunsurile emotionale ale sportivilor in cazul accidentarilor suferite. Participantii la studiu (n = 317) au complectat testul POMS in perioada precompetitionala, iar apoi cei care au suferit accidentari (n = 27) au fost supusi din nou testului. Comparatia dintre medii releva o scadere semnificativa a vigorii, scaderi notabile in cazul oboselii, precum si o crestere a scorurilor pentru depresie, imediat dupa accidentare.
Aceste date, confirma rezultatele obtinute prin observatie, dupa care sportivii accidentati experientiaza tulburari emotionale.
Introducere
Accidentarile pun la mare incercare echilibrul psihologic al sportivilor. Trauma emotionala suferita de sportivul accidentat este foarte greu de inteles si adesea subestimata.
Putini sportivi scapa de accidentari pe parcursul carierei lor. Accidentarea ameninta starea de bine a sportivului sub aspect fizic, social si emotional (Heil, 1993). Multi cercetatori au luat in studiu factorii psihologici implicati in recuperarea dupa accidentarea sportiva. Concluziile acestor studii au avut un impact major asupra specialistilor din medicina sportiva care erau pregatiti sa tina seama doar de aspectele fizice ale recuperarii sportive, neglijand adesea aspectele psihologice (Hodge si Mcnair, 1990). Exista o nevoie reala de informare pentru kinetoterapeuti privind nevoile psihologice ale sportivilor accidentati. Identificarea timpurie a problemelor de adaptare poate modifica din vreme interventia recuperatorie si poate preveni tulburari comportamentale ulterioare (Gordon et al., 1991).
Exista probleme de perceptie in privinta accidentarilor sportive. Sportivii tind sa supraestimeze seriozitatea accidentarii, in timp ce antrenorii tind sa subestimeze seriozitatea accidentarii, mai ales perioada de timp necesara recuperarii, chiar daca ei recunosc ca aproape toti sportivii accidentati sufera traume psihologice. Luand in considerare implicarea si determinarea pe care sportivii o dedica activitatii lor, nu este de mirare ca o accidentare neasteptata este perceputa ca un eveniment traumatic. Nu trebuie sa desconsideram nici o clipa perceptia pe care sportivul o are asupra propriei accidentari. Multi cercetatori (McDonald si Hardy, 1990; Smith et al., 1993) au semnalat semnificative modificari ale dispozitiilor afective imediat dupa accidentarea sportiva, care s-au mentinut si in perioada de adaptare cu situatia. Cercetari ulterioare sugereaza ca accidentarile pot provoca tulburari emotionale mult mai grave decat ne-am astepta. Concret, multi sportivi traverseaza o perioada de stres emotional sever care necesita interventie clinica, putandu-se ajunge chiar la tentative de suicid (Smith si Milliner, 1994). Mentionam doar faptul ca pentru a intelege complexitatea factorilor care urmeaza accidentarii, este nevoie de un model teoretic comprehensiv. Modelul integrat al accidentarii in sport (Wiese-Bjornstal, Smith, Shaffer si Morrey, 1998) este considerat cel mai comprehensiv si de aceea facem apel la el. Raspunsul la accidentare si procesul de recuperare depinde de mai multi factori: evalurea cognitiva, raspunsul emotional si raspunsul comportamental.
Raspunsurile emotionale la accidentarea sportiva
Primele cercetari asupra reactiei emotionale la accidentare au fost initiate de Weiss si Troxel (1986). Prin intermediul unui interviu semistructurat, ei au invitat 10 sportivi de elita accidentati sa relateze despre problemele cele mai frecvente intampinate in procesul de recuperare. Sportivii au relatat frecvente ganduri irationale, autodialog negativ, trairi de neincredere, frica , furie si depresie. Intr-un studiu ulterior asupra dispozitiilor afective, Chan si Grossman (1988) abordeaza efectele psihologice ale limitarii in activitate pentru atletii accidentati. Cercetatorii au aplicat testul POMS si Inventarul Rosenberg privind stima de sine, la doua categorii de atleti. Prima categorie erau sportivi opriti de la antrenament din cauza unor accidentari, iar a doua categorie era formata din sportivi accidentati, dar care continuau sa se antreneze printr-un program limitat. Sportivii opriti de la antrenamente prezentau mai multa tensiune, depresie, confuzie si furie, semnificativ mai putina vigoare si stima de sine mai scazuta decat sportivii care se antrenau. Autorii au considerat ca activitatea fizica, chiar limitata, contribuie la imbunatatirea stimei de sine, imaginii corporale si a dispozitiilor afective.
Smith et al. (1990) isi propun sa determine prezenta, tipul, marimea si durata raspunsurilor emotionale la sportivii accidentati. Ei au examinat 72 de sportivi amatori aplicand testul POMS si Chestionarul raspusului emotional la accidentare (ERAIQ, Smith, Scott si Wiese, 1990). Testele au fost aplicate imediat dupa accidentare si la intervale de doua saptamani. Imediat dupa accidentare, sportivii accidentati mai grav (n = 23) au experientiat semnificativ mai multa tensiune, depresie, furie si mai putina vigoare, comparativ cu sportivii fara accidentari. Inexistenta unui profil emotional anterior accidentarii precum si raportarea rezultatelor la norme existente pentru sportivii din colegii, sunt limitarile acestui studiu.
In incercarea de a restrange limitarile primelor investigatii, Smith et al. (1993) intreprind un studiu prospectiv destinat sa evalueze impactul accidentarii asupra dispozitiilor afective si asupra stimei de sine. Esantionul a fost compus din 238 de barbati si 38 de femei care practicau sporturi de echipa: hochei, baschet, volei si baseball. Cercetatorii au folosit testul POMS, inventarul Rosenberg pentru evaluarea stimei de sine si o versiune modificata a ERAIQ. Datele au fost colectate in presezon, imediat dupa accidentare si apoi saptamanal pana la reluarea deplina a activitatii. Severitatea accidentarii a fost definita in termeni de durata a neparticiparii in competitii. Din totalul de accidentari (36), 27 au fost considerate minore sau moderate (non- participare de 1-2 saptamini) si 9 au fost clasificate ca severe (non – participare trei sau mai multe saptamani). Rezultatele testului „t" pentru esantioane dependente au relevat diferente semnificative intre aparitia tulburarilor emotionale si severitatea accidentarii. Pentru intreg esantionul, s-a observat o crestere semnificativa a depresiei si furiei, precum si o scadere a vigorii in comparatie cu profilele dinaintea accidentarii.
Literatura asupra psihologiei accidentarilor sportive furnizeaza multe date cu privire la reactiile emotionale si comportamentele de ajustare dezvoltate de sportivii accidentati. Metodologia de cercetare a evoluat mult de-a lungul timpului, folosindu-se studii longitudinale precum si instrumente de evaluare a dispozitiilor afective tot mai acurate. Dezvoltarea studiilor prospective a permis furnizarea unei baze necesare comparatiei intre esantioane.
Accidentarea sportiva poate avea consecinte psihologice debilitante. Tulburarile emotionale pot interfera cu aderenta la programul de recuperare si in consecinta vor afecta recuperarea fizica.
Scopul si ipotezele studiului
Studiul de fata, incearca sa evalueze nivelul reactiilor emotionale consecutive accidentarilor la sportivii din tara noastra. Cu alte cuvinte studiul nostru isi propune sa determine daca sportivii experientiaza o schimbare a dispozitiei afective, imediat dupa accidentare. Ipoteza de lucru este: sportivii accidentati prezinta o dispozitie afectiva negativa imediat dupa accident. Cercetarile calitative au relevat complexitatea modificarilor psihologice survenite dupa accidentarea sportiva. Ne asteptam, ca in urma unui studiu cantitativ ca si acesta, sa aducem informatii in plus pe acest subiect.
Metodologia cercetarii
Definitia accidentarii
Exista controverse in literatura cu privire la definirea accidentarii, ceea ce afecteaza mult probabilitatea generalizarea datelor. Am definit accidentarea usoara (neparticipare la antrenament timp de 3-7 zile), accidentare moderata (intre 8-21 de zile de neparticipare) si accidentarea grava (neparticipare mai mult de 21 zile).
Participanti
In prima faza a cercetarii am aplicat testul POMS la un numar de 317 sportivi de performanta neaccidentati. Apoi testul POMS a fost aplicat unui numar de 27 de sportivi de performanta cu accidentari grave (neparticipare mai mult de 21de zile), cu virste intre 17 si 32 de ani (M= 24,35) iar vechimea participarii in sport a fost de 8,92 ani. Sportivii vizati in studiul nostru practicau urmatoarele sporturi : baschet, handbal, tenis de camp, atletism, judo si diferite forme de arte martiale.
Testul POMS
Profilul dispozitiilor afective, dezvoltat de McNair, Lorr si Droppleman (1981) a fost utilizat pentru a evalua modificarile in ce priveste dispozitiile afective. POMS-ul este o metoda expeditiva utilizata pentru a identifica si evalua dispozitiile afective. Este un instrument usor de administrat, el putand fi complectat in 3-5 minute. POMS – ul cuprinde 65 de itemi cotati pe o scala Likert cu cinci puncte. Contine sase subscale : tensiune/ anxietate (TEN),depresie (DEP), furie/ ostilitate (ANG), vigoare/ activism (VIG), oboseala / inertie (FAT), si confuzie / consternare (CON). Testul POMS are caracteristici psihometrice bune, relevate prin studii de specialitate (Smith et al.,1993). Adaptarea pentru normele romanesti este in curs de desfasurare pe populatia de sportivi de performanta (Craciun,M., Szatmari, Cs., 2006).
Procedura
Sportivii si antrenorii au fost informati cu privire la scopurile umarite de studiul nostru. Partea mai dificila a fost identificarea sportivilor care au suferit accidentari, din rindul celor 317 pentru care am obtinut profile POMS inainte de accidentare. Cu ajutorul Policlinicii Sportive Cluj am identificat cat mai repede (3-5 zile ), sportivii care au suferit accidentari,carora le-am aplicat din nou testul POMS (Tabelul 1).
Mediile scorurilor inainte si dupa accidentare (POMS)
|
Analiza statistica
Pentru a determina daca sportivii accidentati (n = 27) au experientiat o schimbare semnificativa a dispozitiei afective comparativ cu situatia dinaintea accidentarii, am folosit testul „t" pentru a compara mediile subscalelor. Doar valorile „p" mai mici de 0.0083 sunt semnificative din punct de vedere statistic. Scaderea in vigoare dupa accidentare este semnificativa statistic, „t" = 4.77, „p" = 0.000, depresie are tendinta de crestere, „t" = - 2.42, „p" = 0.22, iar oboseala are tendinta de scadere, „t" = 2.26, p = 0.032.
Concluzii
Sportivii experientiaza o modificare a dispozitiilor afective imediat dupa accidentare. Mai specific, scaderea semnificativa a vigorii indica o lipsa de energie, activitate si alerta. Aceasta constatare este in conformitate cu studiile de specialitate (Smith et al., 1993).
Depresia se traduce prin trairi de lipsa de valoare, tristete, vina sau izolare. Valoarea mare ale deviatiei standard din acest studiu indica diferente individuale considerabile in ce priveste experientierea depresiei. Nivelul depresiei la sportivii din studiu (care se aproprie de pragul de semnificatie, in pofida esantionului redus numeric) demonstreaza importanta detectarii ei la sportivii accidentati.
Scorurile la oboseala sunt mai reduse la sportivii accidentati. Acest lucru poate fi explicat pentru ca la data aplicarii testului sportivii erau in perioada de odihna si recuperare.
In studiul nostru, nivelul de anxietate, furie nu este semnificativ crescut dupa accidentare, desi observatiile empirice indica faptul ca sportivul experientiaza nivele crescute de frustrare dupa accidentare.
Ca directie viitoare de continuare a studiului, ne gandim la utilizarea unor instrumente mai sensibile de masurare a dispozitiilor afective (ERAIQ) precum si la analizarea relatiei accidentare – stima de sine.
Abstract
The emotional impact suffered by injured athletes is not fully understood and has perhaps been underestimated. This study examined the affective responses and adjustments of athletes to sport injuries. In a prospective investigation, athletes (n = 317) completed the Profile of Mood States (POMS) in pre-season and immediately post-injury occurrence (n = 27). Paired „t"-tests revealed significant post-injury decreases in vigor, notable decreases in fatigue, and increases in depression immediately following the injury episode.
These results support the general observation that injured athletes do experience emotional disturbance.
Bibliografie
CHAN, C.S., GROSSMAN, K. Y., Psychological effects of running loss on consistent runners. Perceptual on Motor Skills, 66, 875 – 883,1988.
CRACIUN, M., SZATMARI, C., The effects of active – alert hypnosis on mood changes in elite athlete., Second World Congress of the Science of Physical Activities and Sports - New European Dimensions, Cluj - Napoca, 2006
GORDON, S., MILIOS, D., GROVE, R., Psychological aspects of the recovery process from sport injury: The perspective of sport physiotherapists, The Australian Journal of Science and Medicine in Sport, 23 (22), 53-60, 1991
HEIL, J., The psychology of sport injury. Champaign IL: Human Kinetics Publishers, , 24 -30, 1993
HODGE, K. P., MCNAIR, P. J., Psychological rehabilitation of sport injuries. New Zealand Journal of Sports Medicine, 18 (4), 64-67, 1990
MCDONALD, S. A, HARDY, D. J., Affective response patterns of the injured athlete: An exploratory analysis, The Sport Psychologist, 4, 261- 270, 1990
SMITH, A M., SCOTT, S. G., TALION, W. M., & YOUNG, M. L., Emotional responses to injury. Mayo Clinic Proceeding, 65, 3 8-50, 1990
SMITH, A M., STUART, M. I., WIESE-BJORNSTAL, D. M., MILLINER, E. K., O'FALLON, W.M., CROWSON, C. S. COMPETITIVE ATHLETES: Pre-injury and post-injury mood state and self-esteem. Mayo Clinic Proceeding, 6, 939 – 947, 1993
SMITH, A.M., MILLINER, E.X., Injured athletes and risk of suicide. Journal of Athletic Training, 29, 337-341, 1994
WEISE – BJORNSTAL, D. M., SMITH, A.M., SHAFFER, S. M., MORREY, M. A., An integrated model of response to sport injury : Psychological and sociological dynamics. Journal of Applied Sports Psychology,10, 46 – 70, 1998
