 |
 |
 |
 |
CAPACITATEA MAXIMALA DE PRESTATIE A CANOTORULUI IN CONCURS SI FACTORII EI DE SUCCES
Prof.drd. Cristian MALIS Antrenor emerit al Lotului National de canotaj - masculin
Prof. Mariana MALIS Antrenor emerit al Lotului National de canotaj - juniori
Dr. Octavian POPESCU Membru de onoare al F.R.Canotaj
Cuvinte cheie: capacitate de prestatie, record, efort maximal
Keywords: work capacity, record, maximal effort
Rezumat
Prestatia competitionala in canotaj este intotdeauna maximala (din punct de vedere biologic), dar niciodata previzibila (din punct de vedere tehnic). Capacitatea de prestatie a canotorului intr-o cursa este insa neinchipuit de complexa, fiind influentata de un numar imens de „posibilitati de combinatie", dintr-o multitudine de „factori de influenta", depinzand de: om, barca, apa si mediul inconjurator.
Dar, pot aparea ocazional si „factorii de succes" nebanuiti, majoritatea de natura „energetica", mobilizatoare psihic, dintre care „regimul maximal de lucru" ramane cel mai constant, dar si cel mai putin agreat de catre tehnicieni, desi el este cel care realizeaza capacitatea maximala de prestatie (echivalenta recordului).
Prezentarea problemei
Sa precizam pentru inceput ca, desi notiunea de record nu exista in canotaj, consideram ca echivalentul ei este reprezentata de "capacitatea maxima de prestare", iar prestatia biologica dintr-o regata de canotaj, ar trebui sa fie o prestatie nautica maxima;
Este adevarat insa si ca performanta nautica nu are valoare absoluta, ci numai valoare de moment, fiind conditionata de o imensitate de combinatii posibile, intre 3 factori foarte complexi, omul, barca, si natura, in continua schimbare (schema nr. 1).
La toti acesti factori, se mai adauga si unii factori metodologici (cu rol generator), precum modul de selectie sau regimul intensitatii initiale de lucru (de ex. efortul „permanent-maximal", adica un „maximal" folosit tot timpul, individualizat, cu „auto-dozare" chiar de la „initiere").
Complexitatea* „factorilor generatori" ai prestatiei
Recunoastem de la inceput ca factorii care conditioneaza "prestatia competitionala", sunt multiplii, cu influente diferite, variati, (unii depinzand de om, altii de barca si altii de mediu), cu grad mai mare, sau mai mic de inrudire (unii generatori permanenti, altii ocazionali), plasati diferit in timp (unii cu influenta de moment, altii cu influenta indepartata), si avand efecte diferite, unii ajutand-o (factorii facilitanti), iar altii impiedicand-o (factorii restrictivi).
SCHEMA NR. 1
SISTEMATIZAREA FACTORILOR DE PERFORMANTA IN SPORTURILE NAUTICE
 |
Dr. Octavian POPESCU
Sa precizam ca cea mai mare influenta, asupra capacitatii de „prestare in competitie", o are cursa de acasa si experienta de concurs a canotorului. Este foarte importanta aceasta influenta primara a „cursei de acasa" (schema nr. 2), deoarece constatam ca unele influente primare asupra „cursei de acasa"(cum ar fi ergometrul) devin „factori secundari tarzii" de influenta asupra „prestatiei competitionale", cu influenta intarita la fiecare repetare a „cursei de acasa".
Dar - prima conditie pentru obtinerea „prestatiei maxime" in canotaj este realizarea unitatii barca - om, adica sa ai barca ta individuala (de buna calitate), cu alunecare perfecta (cu inertie cat mai prelungita) si potrivita greutatii tale, careia sa ii individualizezi „reglajul" dupa dimensiunile proprii ale segmentelor tale active (deci barca se adapteaza dupa om si nu omul dupa barca), deoarece regulile mecanice de plutire si de propulsie, folosind „reperele individuale" de reglaj, raman „factorii de succes" cei mai importanti, ai prestatiei competitionale.
Conditionarea mecanica a prestatiei „maximale"
De retinut: canotajul este academic, deoarece este condus de o multime de „legi bio-mecanice", pe care antrenorul este silit sa le aplice (in cunostinta de cauza si nu de la inceput dupa „cum se simte sportivul").
Astfel: acceptarea unei barci la care „instalatia de vaslit" cade calare pe „centrul de plutire" al barcii, inseamna sa se renunte la avantajele „alunecarii inertiale" din revenire din care de obicei castiga echipajele cu „simt de alunecare" foarte bun, deci sa se munceasca fara sanse de castig.
Important este faptul ca reglajul initial trebuie facut dupa date obiective: de lungime, oferite de ISA (Indici Segmentari de Aptitudine), masurati la „intrarea in lot" si de forta masurata la ergometru in conditii de oboseala (in min. 5).
„Perechile initiale", obtinute atat prin „similitudine", cat si prin „compensatie", trebuiesc facute dupa „profilele grafice" de aptitudine, prin suprapunere si nu dupa „simpatie". Ulterior insa, in faza de acomodare, atat reglajul, cat si perechile pot fi corectate sau chiar schimbate, dupa cum „simte" sportivul.
Exceptand „instalatia de vaslit", care are un plasament oarecum mai stabil, toate celelalte „14 puncte variabile" din schema nr. 3, plus greutatea sportivului si a barcii, sunt tot atatea conditionari ale performantei de timp, obtinute de „unitatea barca - om" in cauza. O mentiune speciala merita nivelul de „fixare a palonierului" (pp'), de la care se poate incepe reglarea, si care prezinta interes sa fie plasat cat mai aproape de „pupa", pentru a putea lungi, cat mai mult, partea „dinamic - activa" a barcii (PP'), si cat mai inalt (atat cat sa nu deranjeze ghemuirea), dar apropiind planul de intindere al picioarelor, de planul de tractiune a bratelor, sa nu mareasca frecarea de apa a barcii, prin impingera oblica in jos a piciorului, spre „profunzimea barcii".
Schema nr.2
ANALIZA „FACTORIALA" a PRESTATIEI COMPETITIONALE
 |
|
PUNCTE VARIABILE de REGLARE a BARCII * (cerute de CONDITIONAREA INDIVIDUALA a "TEHNICII DE VASLIT")
 |
Conditionari fericite „de succes": localitate, selectie si intensitate a „initierii".
Toata lumea este convinsa ca recordul nu pica din senin! El este rodul unei munci minutioase, evolueaza pe un teren cu calitati deosebite, este datorita unei coincidente fericite de „factori de succes", insotiti de un factor energizant „mobilizator", de obicei psihic.
Un factor, exterior, la care de obicei nici nu iti vine sa te gandesti, este locul natal, sau locul in care „ai plamadit" performanta minune. Sunt unele locuri cu „capacitati energizante" ca:
O astfel de „zona energizanta" este si „zona Bazei vechi" de la Snagov, de care raman legati toti cei care au trecut odata pe acolo. Acest loc singular, din „Codrul Vlasiei", cu plantatia lui de „leurda", cu aerul puternic ionizat al padurii de dimineata, in care isi fac sportivii „alergarile", de la inviorarea din zorii zilei sau de la „complectari", cu aromo-terapia involuntara in efort, cu polen de tei, cel putin cateva saptamani, din perioada pregatitoare a „vitezei" de la inceputul verii, sau cu aerul odihnitor al noptilor de la malul apei.
Cu o actiune energizanta deosebita ni s-a parut si „Poiana Neumblata" de pe „Batca Doamnei", de la Piatra Neamt, unde lotul de fete, format din junioare, si-a facut „relaxarea", inaintea confruntarii cu senioarele de la CNU, pentru deplasarea la C.E. din Danemarca.
Cateva secrete ale „Initierii"
Conteaza foarte mult, modul cum incepatorul face „initierea"! Una din observatiile noastre de la Orsova ne arata ca selectiile facute la sfarsitul anului scolar dadeau „rezultate finale" mai bune decat cele facute la inceputul anului scolar. Am crezut la inceput ca e vorba de „elemente" mai serioase, mai interesate de sport, in stare sa sacrifice „vacanta scolara" a copilului, pentru canotaj. Dar, ne-am dat seama ulterior ca e vorba de alt mod de a invata canotajul, si anume cei din vara treceau direct in barca mare, imitand pe ceilalti, in timp ce selectia din toamna, invatand pe uscat, la ergometru, avea probleme de trecere de la „lovitura pe uscat", la „lovitura pe apa", aceasta facandu-se cu modificarea „stereotipului dinamic de vaslit".
Legata de „practica initierii" o problema care framanta azi practicienii „marii performante", privind prin prisma „factorului biologic", si mult timp contestata, este ca regimul maximal de antrenament este regimul natural al marii performante. Noi romanii ne-am insusit de mult acest punct de vedere si am gasit chiar solutii pentru rezolvarea lui fiziologica si eficace, iar azi practica il confirma. S-a organizat si o consfatuire in Bucuresti a cadrelor universitare de EFS, cu tema: „Regimul maximal de antrenament cu autodozare" cu aplicare la studenti, elevi si sportivi de performanta. (prof. Anton Balan, prof. Sonia Balan, dr. Oct. Popescu).
Un vechi concept indraznet incercat de noi cu multi ani in urma (asemanator cu principiul de la „motoare", cand ai nevoie de o masina de mare viteza, o rodezi la „turatie mare") ne-a aratat ca initierea in „regim maximal de lucru", de la inceput, s-a dovedit a fi cea mai rapida si cea mai rodnica metoda de invatare (dupa aplicarea principiului de „corectitudine", al „auto-conducerii"), iar in marea performanta ii arata valoarea.
De exemplu:
Regimul Maximal de Antrenament - Principalul factor de succes al prestatiei maximale
Ne-a trebuit mult timp pana am inteles faptul, atat de logic, ca in planul anual de antrenament, o data cu schimbarea „perioadelor de lucru" trebuie sa schimbam metodica de lucru atat cea de lucru pe apa cat si „metodica de lucru pe uscat". Astfel, odata cu intrarea in etapa pre-competitionala trebuie sa incepem sa introducem regimul maximal de antrenament, iar in etapa competitionala sa lucram numai in acest regimul maximal de antrenament, in timp ce viata din cantonament se schimba din rai in iad, caci odata cu regimul de lucru se modifica si timpul liber si regimul de odihna si intervalele de repaus. Este adevarat ca aceasta situatie dureaza numai o luna si jumatate, caci mai mult timp nu suporta organismul fara daune, de scadere a randamentului. De retinut ca aceasta schimbare se observa, in mod special, nu atat in lucru pe apa, cat in lucrul pe uscat, fapt observat si in regimul natural de lucru, exemplificat in cele 3 cazuri, prezentate mai inainte, si care sunt prezentate si in afisele (vezi anexa 1) folosite in „lectiile teoretice saptamanale" de „pregatire biologica" in seara zilelor cu „probe de control", miercurea si sambata, cand dupa cina se prezentau „rezultatele", insotite intotdeauna si de „lectii teoretice", de tehnica, de regulament sau explicarea medicala a efortului si efectelor lui).
Concluzii
Dat fiind marea complexitate a posibilitatilor de combinatii dintre multiplii „factori de influenta" ai prestatiei competitionale, se impun urmatoarele concluzii:
* De complexitatea efortului in canotaj s-au ocupat multi cercetatori ai C.C.P.S. (laboratorul BIOMOTRIE - prof. Cornel Radut, prof. Ilie Stupineanu, Biofizician Pierre de Hillerin, mat. Vladimir Schor, mat. Emilian Popa, prof. Aurelia Trif, etc.) care impreuna cu inginerii electronisti Octavian Ciubotaru si Dorin Constantinescu au reusit sa realizeze "Simulatorul de Conditii ERGOSIM", cu mult superior fata de modelele straine.
Abstract
Competition work in rowing is always at the highest levels (biologically), but never predictable (technically). In competition, rower's work capacity is extremely great and complex, influenced by a great number of "combination possibilities", from a multitude of "ascendant factors", depending on: human, boat, water and environment.
Occasionally may appear unsuspected "success factors", most of them of "energetic" nature, psychic mobilizing, from which the "maximal work regime" remains the most constant, but also the less agreed by technicians, although it is the one factor that produce the maximal work capacity equivalent to record.
Bibliografie
De HILLERIN, P., STUPINEANU, I., SCHOR, VL., Studiul complexitatii efortului in canotaj. C.C.P.S., 1978
De HILLERIN, P., STUPINEANU, I., SCHOR, VL., Contributii biomecanice la cresterea performantelor in canotajul academic feminin. Al 7 - lea Congres International de Biomecanica, Varsovia, 12-21 Sept. 1979
STUPINEANU, I., SCHOR, VL., De HILLERIN, P., Metode de obiectivizare a caracteristicilor tehnice in canotajul academic. Revista Educatie Fizica si Sport Nr. 4 / 1978
STUPINEANU, I., SCHOR, VL., De HILLERIN, P., Mecanisme de Bio-Feedback pentru corectarea greselilor motrice in sport. Simpozion National C.C.F.S., Bucuresti, 1983
|
||||||
