PROBE CONDITIONALE IN INVATAREA SPORTURILOR NAUTICE

NECESITATEA SCHIMBARII IN REGULAMENTUL DE SPORTURI NAUTICE A PROBEI ELIMINATORII DE INOT CU PROBA COMPLETA A LUI: PROBA DE RASTURNARE SI ADUCERE LA MAL A BARCII

Dr. Octavian POPESCU

Membru de onoare al F.R.Canotaj

Membru Onorific in C.S.S.R.

Cuvinte cheie: invatamant protejat, rasturnare controlata, prevenire de la inec, sport cu risc

Keywords: protected teaching, controled overbalance, prevention of drowning, risk's sport

Rezumat

Curiozitatea complexa a sporturilor nautice este ca se pregatesc pe uscat, se invata pe apa de acasa, si concureaza pe apa necunoscuta. Problema se complica prin faptul ca se aluneca pe un mediu advers, in care daca te rastorni poti sa te ineci. Inainte de a urca in barca trebuie sa stii sa inoti, iar dupa ce te-ai urcat, trebuie sa inveti sa nu te rastorni! De aici obligativitatea prezentarii la inscrierea in concurs, alaturi de avizul medical, de sanatate si capacitate de efort nautic, si a „dovezii de inot", insuficienta insa pentru „salvarea de la inec". Este nevoie si de completarea cerintelor cu submersie si inot pe sub apa, rasturnarea barcii si aducerea ei la mal (metode deja folosite, dar uitate), precum si salupa de urmarire, echipata cu mijloace medicale de salvare de la inec, si baza nautica dotata cu dispozitivele regulamentare salvarii de la inec.

Prezentarea problemei

In codul deontologic al invatarii sportului de performanta, (spre deosebire de sportul de agrement) ar trebui sa se avertizeze ca teoretic, performanta prin „selectia ei timpurie" si prin metoda ei de invatare accelerata, poate constitui o agresiune la dezvoltarea si cresterea, sportivului in formare (de varsta scolara), si un factor de risc, de suprasolicitare, cu efecte vizibile, fie la acesta varsta, fie mai tarziu, dar care necesita masuri de prevenire, luate din vreme;

In plus, pentru sporturile nautice, adaugarea pericolului de inec si necesitatea adaptarii la mediul acvatic, au pus „capac" disputei dintre avantajele si pericolele „invatarii" lor, si au definitivat obligativitatea introducerii notiunii de invatamant protejat;

Acestea au fost ideile de baza, care ne-au determinat ca, de la nivelul cabinetului de cercetari stiintifice al Dispensarului Central pentru Sportivi, sa emitem ideia formarii omului complet de apa, adica: a omului care stie sa inoate, care stie sa se descurce in mediul acvatic, in orice situatie, fie ca are la dispozitie o barca, fie ca dispune sau nu, de un alt corp plutitor care sa-l sustina;

Aceasta ar fi inseamnat, introducerea in sportul scolar :

• inotul la varsta prescolara;
• kaiacul in invatamantul primar;
• canotajul pe vasle in clasa a V-a;
• canotajul pe rame in clasa a VI-a;
• kanoia in clasa a VII-a.

Invatamant protejat in sporturile nautice

Federatia la inceputurile ei, in 1950, cuprindea toate disciplinele nautice laolalta, intrunite sub denumirea de FRSN (Federatia Romana de sporturi nautice –Canotaj, Kaiac-Canoe si Vele), dar lipsea ceva esential: inotul. De aceea, chiar de la inceput, a fost trecut in regulamentele sporturilor nautice drept conditie prealabila, obligatorie.

Este de retinut urmatorul exemplu de invatare protejata folosita in sporturile nautice, dinainte de anul 1950 si anume: „Cursa de mare fond pe Dunare (1000 km)" care incepea cu rasturnarea barcilor la 50 m, in curent si aducerea barcilor la mal, asa cum arata filmul cursei.

Aceeiasi persoana care a imaginat cursa de mare fond pe Dunare si a supraveghiat-o ca medic, a fost mai tarziu si medicul lotului national de canotaj – fete, fiind in acelasi timp si asistent la catedra de Fiziologie a sportului din I.C.F. De fapt toata frumusetea conceptului de pregatire din loturile de sporturi nautice, care mult timp a ramas ca „model metodic" in C.O.R. (prezentat de prof. C. Florescu, antrenorul lotului national de canotaj) se datoreaza „Patronatului stiintific" al celor 2 mari institute – medicale si tehnice, ale DCS din p.d.v. medical si ICF d.p.v. tehnic, care explica acum rezultatele inalte si rapide obtinute de aceste sporturi.

Numai ca, diferenta dintre cele 2 activitati sportive („Cursa de mare fond pe Dunare" si cursele din campionatele nationale) este ca:

acum 50 de ani, sportul avea caracter sindical si

• practicarea lui era gratuita,
• dar barcile trebuiau recuperate,

acum, sportul are caracter federal,

• practicarea lui are caracter reprezentativ, national si
• materialul, este al nimanui

Astfel, in legiferarea care a aparut odata cu organizarea federatiei, ramane valabila numai pentru protejarea omului in practicarea efortului de mare performanta (prin proba de inot si prin avizul de sanatate, echivalent aici cu capacitatea integrala de efort), dar NU si pentru material.

Reactualizari (insuficienta, reamintiri si necesitati de amplificare)

Faptul ca inecurile se mai produc inca - cu toata grija noastra de prevenire, chiar la sportivii din sporturile nautice, dar niciodata la lipovenii din Delta, arata ca masurile existente astazi sunt insuficiente, si vislasii nu sunt inca suficient de familiarizati cu apa. Uneori au fost consecinte dramatice: cel mai constincios dintre marii nostri antrenori, Montzy-Baci, si-a dat sfarsitul pe malul Muresului, privind cu ochii in lacrimi de la mare departare, spre baza lui de canotaj, pe care o servise toata viata lui si in care acum nu mai avea voie sa intre, pentru ca i se inecase un sportiv.

Sa reamintim deci, ca pe vremea cand eram nestiutori inca (in primul cincinal al sportului 1945-1950, cand sportul era nelegiferat, era centralizat de Confederatia generala a Muncii), de frica adoptam masuri mai eficace, caci proba de inot linistit in bazin, nu e suficienta, si nu se poate compara, cu rasturnarea unei barci, in plina cursa pe vreme rea, cu complicatia traumatica a unui „rac", sau de alta cauza neprevazuta si mai grava.

In orice caz, proba de inot in bazin trebuie completata cu o proba de inot pe sub apa, un minut si jumatate (asa cum incercam sa facem noi la Orsova, proba de inot pe sub apa intre cele doua pontoane), caci numai cine nu a suferit spaima unei rasturnari accidentale nu-si poate da seama de „teama" de a fi dezorientat sub apa, scufundat, cand nu esti obisnuit sa deschizi ochii sub apa, si nici sa-ti tii respiratia peste un minut.

Recomandarea „submersiei", este cu atat mai puternica, cu cat, antrenamentul de apnee este verificat si folosit de noi cu foarte bune rezultate in prepararea „conditiilor de finis".

Concluzii

Putem spune ca apa a ramas un mediu advers omului pentru care trebuie sa te adaptezi, ca sa il suporti si ca sa te suporte, caci pe apa fiind, pericolul de inec ramane problema "nr.1 a existentei". Iar barca este o pluta, care nu te apropie de apa ci dinpotriva, te separa si te apara de ea. De aceea trebuie sa facem si corectia ca, asa zisele sporturi nautice, nu sunt „sporturi de apa" (Wasser –sporturi) cum ar fi inotul, ci „sporturi de alunecare" pe apa, ceea ce este cu totul altceva, caci chiar inotul pe apa, difera fata de inotul pe sub apa" din p.d.v. al adaptarii.

De aceea „frica de apa", este unul din multiplii „factori restrictivi", ai prestatiei competitionale, care transmite incomplet „forta de tractiune" spre pala, de teama de a nu produce un „rac", care sa rastoarne barca.

In acest fel, ramane deschisa problema „selectiei optime" la canotori:

Pentru ambele cazuri avem „argumente pledante" din practica zilnica.

Abstract

The complex curiosity of the nautical sports is that the training is done on the land, the learning is done on the home water and the competitions on an unknown water.

The problem became more complicated by the fact that on glide on an adverse medium, in which you can overturn and drown.

Arising from this the incumbency to present at the registration for the competition of a „proof of swimming", alongside the medical notice (health and nautical effort capacity), but insufficient for salvation in case of drowning.

It is neccesary to add to the above demands submersion and underwater swimming, overthrowing the boat and bringing it to the shore (methods allready used but forgoten) and also a fully equiped nautical base with medical salvation kits as a follow-up motorboat.