 |
 |
 |
 |
Tratamentul complex al deranjamentelor intervertebrale minore in conditiile Bailor Felix
Mircea CHIRIAC, Carmen SERBESCU, Iuliana STEIN
INTRODUCERE
Deranjamentele intervertebrale minore (DIM) sunt responsabile de durerea locala sau la distanta (consecinta a manifestarilor reflexe) in patologia vertebrala lombara.
Clinic, pacientul prezinta:
manifestari algice musculare (in cordoane mialgice care pot fi palpate);
manifestari algice periostale (localizate mai frecvent pe trohanter ori pubis) in dermatomul corespunzator (nu neaparat pe tot dermatomul);
sensibilitate deosebita la presiunea pliului cutanat (se compara cu pliul din regiunea simetrica);
sensibilitate dureroasa la palparea tendonului (ce poate sa apara si spontan).
Manifestarile clinice sunt mai evidente intr-o patologie degenerativa asociata, dar exista si pe segmente vertebrale normale.
Etiologie: miscari "gresite", eforturi musculare mentinute si repetate, tulburari de statica sau posturi vicioase mentinute timp indelungat (dau o repartitie presionala inegala si duc la o disfunctie articulara posterioara), patologia articulara posterioara, herniile discale (de la blocaj intradiscal pâna la hernia propriu-zisa), leziunile ligamentului interspinos.
Oricare ar fi etiologia, ea provoaca un raspuns imediat la nivelul segmentului vertebral sub forma contracturii musculare reflexe antalgice, intrându-se in cercul vicios a lui Travis: durere → contractura → ischemie → acumulare cataboliti → durere.
Subiecti
Acest studiu s-a realizat pe un lot de 50 de pacienti aflati in tratament la baza hotelului Unirea, Baile Felix, in perioada 01. 05-31.05. 2002. Durata medie de tratament este de 11 zile. Dintre cei 50 de pacienti, 18 au urmat tratament ambulator. Trierea initiala a pacientilor s-a facut pe baza diagnosticului medical ce indica o patologie a coloanei vertebrale, iar dintre acestia, pentru studiul nostru, selectarea lor s-a facut in functie de corespondenta tabloului clinic cu cel al deranjamentelor intervertebrale minore (vezi la cap. Evaluare - 5.Testarea durerii). In functie de nivelul de localizare al DIM-ului, tratamentul a fost individualizat, urmând insa algoritmul prezentat in aceasta lucrare.
Material si metoda
In urma evaluarii (examinarea clinica, testele de amplitudine a miscarilor vertebrale, testingul muscular, testele neurologice), fiecarui subiect i s-a indicat procedura necesara (dintre cele mentionate la capitolul Tratament Kinetic: A, C, D, E, F, G). Cele 4 teste specifice (vezi la cap. Evaluare - 5. Testarea durerii) de determinare a DIM au indicat tipul manipularii vertebrale specifice.
Pentru aprecierea beneficiilor tratamentului efectuat, s-a aplicat chestionarul EIFEL de cuantificare functionala a lombalgiilor, iar prin prelucrarea datelor acestui chestionar, s-a putut face reprezentarea grafica a rezultatelor.
EVALUAREA CLINICA SI DIAGNOSTICAREA
FUNCTIONALA A PACIENTULUI
1. Inspectia
▪ La inspectia din spate, se verifica orizontalitatea si paralelismul liniilor scapulare si pelviene. Prin examinarea liniilor biiliace si ale gaurilor sacrate (Fig. nr. 1), se observa nivelul liniilor gluteale si eventuala hipotrofie a fesierilor si a muschilor membrelor inferioare. Prin palpare, se pune in evidenta contractura si asimetria muschilor sacrospinali.
▪ Din lateral, se observa bascularea bazinului si cresterea sau descresterea curburii lombare.
▪ La inspectia din fata, se cerceteaza simetria spinelor iliace anterosuperioare, conturul abdomenului si a musculaturii coapsei. Devierile laterale sau rigiditatea coloanei lombare este urmarita prin observarea comparativa in timpul miscarii de flexie din asezat si din ortostatism. Se elimina astfel prin compararea ortostatism-asezat posibilitatea inegalitatii MI. In pozitia flectata a coloanei, se observa si rotatiile vertebrale, hipotrofia musculaturii paravertebrale sau eventuala corectare a deviatiilor observate in pozitia erecta.
2. Testarea mobilitatii coloanei lombare
Limitarea amplitudinii de miscare poate avea urmatoarele cauze: durerea, contractura sau spasmul grupului muscular antagonist, contracturile altor tesuturi necontractile, compresia data de osteofiti, sau de cauze intraarticulare (afectiuni discale).
Cercetarea amplitudinii neutrale a miscarilor, pentru a determina amplitudinile de miscare ale exercitiilor de recuperare, s-a facut prin testarea miscarilor active posibile ale coloanei lombare, din pozitiile de ortostatism-asezat-decubit, notându-se care miscari (si la ce amplitudine) reproduc sau agraveaza simptomele pacientului. Aceasta limitare se inregistreaza in fisa kinetica a pacientului dupa o schema in stea (Fig. nr. 2), schema ce ofera un excelent instrument de ghidaj in aplicarea tratamentului kinetic.
Atunci când exista: limitare indolora de miscare articulara → se traseaza, in functie de valoarea acesteia /usoara, moderata, sau severa/ una, doua sau trei linii pe ramura corespondenta in directia respectiva,
durere → se inscrie una, doua sau trei cruci, in functie de intensitatea durerii, pe ramura corespondenta in directia respectiva,
durere pasagera la executia unei miscari → se noteaza cu un cerc.
Dintre testele specifice de mobilitate s-au folosit:
a) testul Schöber
teste de mobilitatea segmentara (Fig. nr. 3 , 4)
Fig. nr. 3 – Miscare fiziologica - pasiva de testare a flexiei, intre segmentele T10-S1 Terapeutul (T), cu fata la pacient (P), aseaza mâna sa caudala peste coapsa heterolaterala a P-lui. Prin miscarea in sens cranial a T-lui, prin intermediul antebratului, se determina o miscare pasiva de flexie laterala a trunchiului P-lui, care poate fi palpata/simtita cu degetul mâinii craniale fie ca o distantare, fie ca o apropriere. Se repeta testarea pe partea opusa.
Fig. nr. 4 – Miscare fiziologica-pasiva de testare a flexiei laterale, intre segmentele T10-S1 – Terapeutul, in stând pasire anterioara pe MI din interior, cu fata la fata pacientului, isi fixeaza bazinul pe gambele P si isi plaseaza MS exterior pe genunchii P, iar indexul si mijlociul MS din interior, intre procesele spinoase adiacente. Printr-o miscare ritmica de ducere a genunchilor pacientului catre cap si revenire, datorita miscarii in sens cranio-caudal a bazinului T-ului, poate fi perceputa prin palpare amplitudinea distantarii.
3. Testingul muscular s-a facut prin contractii izometrice localizate
4. Testele neurologice au cuprins:
▪ cercetarea reflexului rotulian si a celui achilian;
▪ modificarile de sensibilitate ale dermatoamelor;
▪ testul de intindere a sciaticului – Lasegue.
Testarea durerii
Punerea in evidenta a DIM se face la pacientii asimptomatici, care nu sufera decât episodic si nu cu intensitate mare cu ajutorul examenului segmentar. Acesta se face prin 4 manevre ce declanseaza durerea in etajul vertebral afectat de DIM:
Presiunea laterala pe spinoasa cauta sa imprime o rotatie a corpului vertebral de la dreapta la stânga si viceversa (sensul de rotatie este dat de miscarea transversei in raport cu planul subiacent). Aceasta manevra este, in general, dureroasa intr-un sens.
Presiunea pe masivul articular posterior se efectueaza cu pulpa mediusului intarita de index. Apasarea puternica se combina cu miscari cranio-caudale.
Presiunea axiala pe spinoasa; se apasa cu cele doua police unul peste altul, lent, profund, mentinut pe fiecare vertebra, notându-se etajul dureros (ca si mai sus).
Presiunea pe ligamentul interspinos, cu pulpa degetului (ca si mai sus) sau cu inelul unei chei
Pentru cuantificarea intensitatii dureroase, s-a aplicat "Scala de incapacitate functionala pentru evaluarea lombalgiilor" – EIFEL, versiunea franceza a testului Roland si Moris (Tabelul nr.1). Timpul de completare a chestionarului este aproximativ de 5 minute. El consta din 24 de intrebari, care descriu dificultatile de a efectua o activitate fizica cotidiana in raport direct cu durerea lombara. Daca subiectul raspunde „DA" la una din intrebari, i se acorda un punct pentru intrebare (nici un punct in caz contrar). Scorul maxim este deci 24 de puncte (24 de intrebari), iar scorul minim este 0.
Tabelul nr. 1 – Chestionarul de evaluare a durerii - EIFEL
|
1. Acasa stau in pat, practic tot timpul din cauza spatelui |
□ |
|
2. Schimb adesea pozitia pentru a-mi usura durerea de spate |
□ |
|
3. Merg mai lent decât de obicei din cauza spatelui |
□ |
|
4. Din cauza spatelui, nu efectuez nici una din sarcinile care imi reveneau de obicei acasa |
□ |
|
5. Din cauza spatelui, ma ajut de rampa pentru a urca scarile |
□ |
|
6. Din cauza spatelui, ma intind mult mai des pentru a ma odihni |
□ |
|
7 Din cauza spatelui, sunt nevoit/a sa ma sprijin pentru a ma ridica dintr-un fotoliu |
|
|
8. Din cauza spatelui, incerc sa obtin ca altii sa faca anumite lucruri in locul meu |
□ |
|
9. Din cauza spatelui, ma imbrac mai lent decât de obicei |
□ |
|
10. Din cauza spatelui, nu stau in picioare decât câteva momente |
□ |
|
11. Din cauza spatelui, incerc sa nu ma aplec, nici sa ingenunchez |
□ |
|
12. Din cauza spatelui, ma ridic greu de pe scaun |
□ |
|
13. Ma doare mijlocul mai tot timpul |
□ |
|
14. Din cauza spatelui, am dificultati pentru a ma intoarce in pat |
□ |
|
15. Apetitul meu a scazut din cauza durerilor de spate |
□ |
|
16. Din cauza durerilor de spate, imi imbrac cu dificultate sosetele /sau ciorapii cu chilot |
□ |
|
17. Nu mai pot merge decât pe distante scurte din cauza durerilor de spate |
□ |
|
18. Dorm mai putin datorita durerilor de spate |
□ |
|
19. Din cauza spatelui, cineva trebuie sa ma ajute sa ma imbrac |
□ |
|
20. Din cauza spatelui, ramân asezat in cea mai mare parte a zilei |
□ |
|
21. Din cauza spatelui, evit sa fac munci grele acasa |
□ |
|
22. Din cauza spatelui sunt mai iritabil decât de obicei si am o dispozitie mai proasta fata de oameni |
□ |
|
23. Din cauza spatelui, urc scarile mult mai lent decât de obicei |
□ |
|
24. Din cauza spatelui, stau in pat aproape tot timpul |
□ |
TRATAMENTUL KINETIC
A) Posturile
Fenomenul centralizarii durerii se realizeaza ca urmare a adoptarii unor pozitii, drept urmare, durerea se diminueaza si se muta intr-o pozitie mult mai centrala sau mai aproape de origine.
Este acceptabil ca durerea sa creasca in zona centrala, numai daca ea diminueaza distal sau central. Acest principiu al centralizarii, dupa McKenzie, se aplica numai in sindromul de deranjament (miscarea care cauzeaza centralizarea reduce si deranjamentul), nu se aplica la sindromul de disfunctie si nu este valabil la sindromul postural.
In sindromul postural, cauzat de deformarile mecanice ale tesutului moale ca rezultat al stresului postural, durerea este produsa la mentinerea anumitor pozitii si nu la miscari; are un caracter intermitent, dispare la miscari usoare; bolnavul nu prezinta deformari, nu are pierdere de mobilitate sau arc dureros, pozitia asezat este deficitara si poate fi dureroasa.
In sindromul de deranjament, repetarea miscarilor in directia ce creste acumularea de material la nivelul nucleului pulpos va produce o accentuare progresiva a deranjamentului si o crestere si periferizare a durerii.
In sindromul de disfunctie, intinderea tesuturilor va produce durere la finalul excursiei de miscare pe când la sindromul postural nu miscarile produc durere, ci posturile; daca postura nu se corecteaza, disfunctia va determina o scurtare adaptativa
Caracteristic durerii cauzate de elementele anterioare, este agravarea ei in pozitia asezat si ameliorarea ei in ortostatism.
Posturile folosite la pacientii din acest studiu sunt redate in continuare, cu mentiunea ca posturile neutrale (indolore) au diferit de la pacient la pacient:
Fig. nr. 5 - Postura de repaus recomandata in lombalgiile acute
In decubit dorsal, soldurile si genunchii la 90, mentinerea gambelor pe un scaun - l5 min.
Indicatii pentru somn in pozitia de decubit dorsal: suporturi tari, rulou sau perna pentru mentinerea lordozei.
- in deplasarea minora cu minima interferenta la extensia maxima se recomanda decubit ventral timp de 5 minute; in primele 24 de ore, nu se mobilizeaza (Fig. nr. 6).
Fig. nr. 6 - Postura in DV cu extensie lombara
Din DV, se face extensia coatelor; se mentine 5 minute (Fig. nr. 7). Lordoza se reformeaza mentinându-se 50-60 minute pe zi; dupa 3-5 zile, P-ul trebuie sa sesizeze ca deranjamentul a cedat (exceptând decubitul lateral); daca nu se inregistreaza o ameliorare, se va trece la exercitiile pe flexie.
Fig. nr. 7 - Postura in DV cu extensie in sprijin pe antebrate
Asezat pe un scaun fara spatar
- miscari uzuale ale MS (cu coloana in pozitie corecta);
- miscari de flexie / extensie a trunchiului din articulatia coxo-femurala, cu mentinerea blocata a rahisului;
Indicatii cu privire la adoptarea posturii corecte „asezat": ambele picioare in contact cu solul (genunchii la nivel cu soldurile), spatele sprijinit de spatar, suport lombar (rol, perna) pentru mentinerea lordozei normale, nu se va departa bazinul (lombele) de spatar; la scaune fara spatar greutatea corpului se va sprijini anterior prin asezarea antebratelelor pe masa.
Ortostatism:
- luarea posturii ortostatice in fata oglinzii, eventual cu o greutate pe cap → intindere in ax → retragerea abdomenului → apoi mers;
- cu spatele la scara fixa: se desprinde spatele, vertebra cu vertebra (de sus in jos) de scara fixa, pâna la fese si apoi se reia contactul tot prin rulare;
- crearea unei presiuni abdominale ce preia o parte din presiunea de pe discurile lombare;
- la 25-30cm de perete, spatele ia contact cu peretele, apoi prin pasi mici (mentinând lomba in contact cu peretele) se apropie si calcâiele de perete.
Indicatii cu privire la adoptarea posturii ortostatice corecte: pastrarea CGG deasupra poligonului de sprijin si cât mai in centrul acestuia; se cauta pozitia "inalta" cu realizarea „barbiei duble" → corectare: la un perete, trebuie sa se atinga cu occiputul, zona dorsala, fesele, calcâiele (sa existe un spatiu minim intre perete si zona lombara si cea cervicala); contractia fesierilor si abdominalilor, diminuându-se astfel cât mai mult curbura lombara; in ortostatism prelungit, sprijinirea unui picior pe un obiect (taburet) nu prea inalt.
Suspendari la scara fixa – redresarea (bascularea posterioara) a bazinului.
B) Manipularile
directe (presiune directa pe apofizele transverse sau spinoase)
indirecte, care utilizeaza o pârghie naturala (Fig. nr. 8, 9)
Contraindicatiile manipularilor: patologii infectioase, tumorale, inflamatorii, fracturi vertebrale, osteoporoze.
Manipularea se face in sensul directiei "libere" (dupa schema „in stea" de evaluare a mobilitatii), opusa miscarii limitate, incepându-se cu cea mai "libera" directie. A doua conditie a manipularii este ca manevra sa fie indolora. In faza acuta, manipularea se face la interval de 2 zile, iar in cazurile cronice, o singura manipulare, P-ul fiind revazut dupa câteva zile.
Din DV se efectueaza 10 presiuni ritmice, ce cresc progresiv in intensitate, pe ambele apofize transverse ale fiecarei vertebre lombare. In acelasi mod, se poate face si doar un singur impuls manipulativ, respectiv o apasare scurta si puternica (se aude un cracment). In caz de rotatie vertebrala (ca in scoliozele antalgice), se poate face apasarea doar pe o parte a apofizelor transverse.
Evolutia (clasica) post manipulare a constat din urmatoarele faze:
disparitia imediata a durerii (indica efectuarea corecta a manipularii);
reaparitia durerii dupa 6-24 ore impreuna cu febra musculara
disparitia definitiva a durerii, care indica oprirea manipularilor.
C) Tractiuni (elongatii) in apa termala
Acestea beneficiaza de efectele generale ale hidroterapiei termale: actiunea asupra laturii psihice a P-lui, care constata ca poate totusi executa unele miscari; termalitatea apei (vasodilatant, antispastic, analgezic); compozitie chimica, radioactivitate radonica.
La ele se adauga efectele tractiunilor lombare:
Cresterea inaltimii spatiului intervertebral
Modificarea profilului inelului fibros
Reducerea presiunii intradiscale si astfel crearea efectului de suctiune
Exercitarea presiunii centripete prin cresterea tensiunii tesuturilor moi periadiacente.
Precautii pe parcursul aplicarii tractiunilor (reevaluarea intensitatii si duratei in functie de efecte):
Durerea trebuie sa se reduca; P-lor cu dureri severe ale radacinii nervului, li se aplica testele neurologice dupa fiecare sedinta, deoarece o scadere a durerii poate, de fapt, sa fie semnul ce insoteste o crestere a compresiunii radacinii nervoase (daca durerea severa dispare dupa primele manevre blânde de tractiune, se renunta la tractiune deoarece poate sa apara o reactie dureroasa post-tractiune).
Se evita stranutul si tusea in timpul tractiunii.
Imediat dupa tractiune se poate inregistra chiar o oarecare redoare.
Daca dupa 3 sesiuni nu exista nici o imbunatatire sau când se constata o crestere a simptomelor dureroase dupa primele 2 sedinte, in ciuda ajustarilor de intensitate si durata, se abandoneaza.
D) Miscarile pasive (Fig. nr. 11, 12, 13)
Dubla flexie din sold-genunchi este cea mai eficienta tehnica deoarece: majoritatea lombalgiilor sunt consecinta apropierii structurilor articulare posterioare, in absenta patologiei discale clare si contracturile cronice ale planurilor fasciale (fascia dorso-lombara) si a musculaturii vertebrale trebuie indepartate (reduse), in scopul inceperii reeducarii posturale.
Fig. nr. 11 - Flexia dubla din solduri si genunchi
Tehnica poate fi modificata prin adaugarea flexiei trunchiului, cu efect directionat pe un anumit segment. T-ul, prin ridicarea sacrumului datorita apasarii craniale cu antebratul asupra partii postero-distale a coapselor P-lui, accentueaza efectul intinderii tesuturilor moi lombare. O si mai buna localizare asupra regiunii lombare se obtine daca Kt-ul se apleaca asupra gambelor P-lui si aplica o presiune in directie caudo-inferioara. (Fig. nr. 12)
Fig.nr. 12 - Apasare cu greutatea T-lui pentru accentuarea intinderii musculaturii lombare
Fig. nr. 13 – Accentuarea intinderii musculaturii lombare prin incrucisarea MI. Kt-ul sta lateral de P., incruciseaza gamba MI apropiat pe coapsa celui indepartat si apuca genunchiul apropiat dupa ce-si trece antebratul sub genunchiul indepartat. Realizeaza astfel o flexie ampla in articulatia CF si lomba, ca si o latero-flexie zonei lombare. Adoptând o baza larga de sustinere (indepartarea talpilor) si prin miscari ample ale propriului trunchi, Kt-ul apropie genunchiul P-lui de capul sau si astfel se realizeaza o flexie caudala care cuprinde si coloana toracica.
E) Exercitii autopasive
1. Kt-ul ajuta initial efectuarea stretchingului, care insa trebuie continuat de catre pacient, ca in figura nr. 14. Câte o intindere din 2 in 2 ore.
. Fig. nr. 14 - Stretching autopasiv al musculaturii lombare
2. Adoptarea pozitiei „cavaler"; pentru a realiza intinderea psoasiliacului MI-lui sprijinit pe genunchi, se face deplasarea CGG cât mai anterior, spre MI-ul dinainte ce se sprijina pe picior.
3. Ortostatism, mâinile pe lombe, indoirea trunchiului inapoi (Fig.nr.19); mentinere 30-60 sec.
4. Asezat, indoire inainte, 5 minute (Fig.nr.15,16).
In tratamentul sindromului de disfunctie, trebuie alese miscarile care produc durerea, deoarece aceste miscari vor intinde treptat tesuturile moi contracturate:
- durerea trebuie sa apara, dar sa dureze doar atât timp cât dureaza stretchingul nu si dupa incetarea acestuia;
- decât un stretching prelungit, care poate provoca leziuni, se prefera stretchingul repetitiv;
- daca nu se realizeaza un progres, atunci probabil ca nu se merge cu intinderea pâna la amplitudinea optima sau exista o perioada de repaus prelungit;
- daca apare durerea si ea se mentine in timp, se reduce amplitudinea si/sau frecventa stretchingului.
Fig. nr. 15 - Stretching autopasiv al musculaturii lombare
Fig. 16 - Revenirea in pozitia asezat din stretchingul autopasiv al musculaturii lombare
F) Exercitii active (Fig. 17 - 24)
Selectia pacientilor pentru aceste exercitii s-a facut in functie de urmatoarele caracteristici:
- manevra Lasègue – activa 40, pasiva 70,
- indicele Schöber 14 cm,
- adoptarea diverselor posturi sa nu fie hiperalgica.
Durerile care dureaza mai mult de 2 ore dupa exercitiile active indica intreruperea programului pentru 2-3 zile. Expiratia se face in timpul miscarii, iar inspiratia intre doua miscari. Reeducare respiratorie se va face in sensul mentinerii abdomenului relativ imobil si retras.
Când simptomele incep sa scada in severitate si dupa ce in prealabil Kt-ul a testat toleranta la flexie, se fac exercitii de flexie ale ambelor MI pe bazin, cu genunchii flectati (Fig. nr.17). Daca se simte confortabil, P-ul poate ramâne in repaus in aceasta pozitie; odata cu diminuarea durerii, se va creste treptat unghiul de flexie a soldurilor si astfel va creste si unghiul lombar.
Fig.17–Postura activa in flexie lombara
Elemente de progresivitate (dozarea se face zilnic de catre terapeut): genunchii adusi cât mai sus, deasupra capului; P-ul atinge pieptul cu genunchii, iar apoi extinde treptat soldurile si genunchii la verticala, pâna când miscarea va provoca durerea lombara. Durerea va reapare de fiecare data tot mai târziu, pe amplitudinea de miscare. Miscarea se repeta de câte 12 ori, in 2-10 sedinte/zi.
Pentru P-tii al caror episod dureros este insotit de diminuarea lordozei lombare, se vor face exercitii de realizare a extensiei progresive (Fig. nr. 18). Translarea inainte a bazinului reduce mult contractia musculara, permitându-se extensia lombara; diferenta subtila este foarte importanta.
Exercitiul de extensie lombara din ortostatism se executa dupa ce s-a realizat extensia controlata din DV. Efectul mecanic al extensiei din ortostatism este maxim datorita incarcarii cu propria greutate a trunchiului. Se repeta de 12 ori la fiecare ora, mentinându-se tot mai mult pozitia.
Exercitiile de stretching activ intaresc actiunea celor de stretching pasiv (Fig. 20). Contractia activa a musculaturii antagoniste determina in mod reflex relaxarea celei agoniste.
Exercitiul obisnuit de flexie asistata de gravitate este de data aceasta un exercitiu ce determina o contractie izometrica a musculaturii abdominale. Prin aceasta, se realizeaza o relaxare reciproca a musculaturii antagoniste - musculatura extensoare lombara.
G. Principii de simplificare a activitatilor si conservare a energiei aplicate in activitatile si gesturile vietii curente - ADL-uri:
ridicare de greutati: prin indoirea genunchilor (genuflexiune), doar pâna la nivelul pieptului, baza cât mai larga de sustinere (departând picioarele);
transport de greutati: se tin aproape de corp, se folosesc bratele; purtate la nivelul taliei; obiectele grele vor fi trase si nu impinse, cu spatele lipit de obiect si nu cu fata - trunchiul blocat; cumparaturile sunt plasate pe bancheta din spate a autovehiculului, nu in portbagaj (exceptie - modelele combi);
pozitia si comportamentul corect „la volan": scaunul tras cât mai aproape de pedale (genunchii sa fie cel putin la acelasi nivel cu soldurile); spatarul scaunului inclinat inapoi si suficient de inalt (sa sprijine toracele superior si umerii); suporturi laterale pentru trunchi si fese; perna - semicilindru la nivel lombar; ambele mâini pe volan; se evita socurile datorate deplasarii pe teren accidentat,
adaptari/amenajari ale mobilierului, obiectelor de uz casnic/sanitare: inaltarea WC-ului sau adoptarea unei pozitii de asezat calare cu fata spre capac (previne aplecarea inainte si asigura un sprijin la coborâre-ridicare); inaltime convenabila a mesei de lucru/chiuvetei (incât trunchiul sa nu se aplece); plasarea obiectelor cu utilizare mai frecventa pe rafturi cu inaltimea situata intre talie si piept; la incaltatul pantofilor/imbracatul ciorapilor se folosesc instrumente ajutatoare (limba de pantofi cu mâner lung, dispozitiv cu „gherute" pentru imbracarea ciorapilor, etc.),
indicatii cu privire la schimbarile de pozitie in activitatile si gesturile vietii curente: nu se mentin aceleasi pozitii timp prea indelungat - ridicarea de pe scaun la fiecare 45 min si intinderea musculaturii; la ridicarea din asezat, nu se rasuceste trunchiului; pentru luarea unui obiect usor de jos, sau pentru verificarea cuptorului sau a masinii de spalat, se va adopta pozitia "cavaler" sprijinind mâna pe genunchi astfel: aplecarea trunchiului se face cu "cedare" in brat iar ridicarea lui prin impingere in mâna (este indicata existenta unui covoras in bucatarie care sa fie plasat sub genunchi); pentru apucarea unui obiect care se afla in lateral sau inapoia subiectului, acesta va face intoarcerea cu intregul corp (isi va reorienta directia prin deplasarea picioarelor) si nu se va rasuci din coloana vertebrala; pentru aranjarea lenjeriei: - nu se apleaca trunchiul din ortostatism, ci se utilizeaza pozitia „cavaler"; - pentru a ajunge in partea opusa a patului, nu se face aplecarea peste pat, ci se face deplasarea pâna pe partea opusa; la aplecarea/ridicarea la chiuveta: se aseaza o mâna pe marginea chiuvetei, se aseaza un picior pe un suport mai ridicat in timpul activitatilor zilnice, coloana se va mentine in pozitie echilibrata-neutrala; in orice pozitie, se recomanda mentinerea (pastrarea) curburilor fiziologice (normale) ale coloanei vertebral; se poarta incaltaminte confortabila, cu tocuri joase; este contraindicata cresterea in greutate ori purtarea de greutati mari; inainte de inceperea oricarei activitati sportive, se va face cât mai temeinic pregatirea organismului pentru efort ("incalzirea"); se va evita constipatia,
indicatii privind adoptarea pozitiei de decubit in pat (si pozitia in timpul somnului): adoptarea pozitiei de DD din ortostatism: - se face prin abordare ventrala (usor laterala), mâinile iau contact cu patul, membrul inferior apropiat de pat se ridica pâna la nivelul patului concomitent cu flexia MS si a trunchiului; - se plaseaza MI pe pat dupa care se aduce si celalalt MI; - apoi, se face intoarcerea in DL sau DD; - invers pentru ridicarea din pat; repausul in DD este recomandabil sa se faca numai pe pat tare; pozitia in timpul somnului: - fie in DD cu perna tinuta intre genunchii flectati, cu coapsele flectate pe bazin la aproximativ 90°, iar coloana lombara in usoara cifoza (cocos de pusca); - fie in DD cu o perna mica sub genunchi,
folosirea suporturile lombare (corsete, lombostate): trebuie sa fie purtate macar in timpul perioadelor in care se depune o activitate ce are ca efect cresterea stresului la nivel lombar (sofat prelungit, ortostatism, etc.); un corset strâns, prin cresterea presiunii intraabdominale, reduce cu pâna la 30% din presiunea intradiscala; mentine caldura; readuce aminte P-lui de particularitatile de care trebuie sa tina cont in timpul activitatilor; purtarea suporturilor lombare pe o perioada de pâna la 5 ani nu au dus la "slabirea" muschilor paravertebrali lombari.
Concluzii
In urma aplicarii manipularilor vertebrale tintite, pe baza unei testari prealabile a etajului vertebral afectat, precum si a procedurilor clasice de reeducare vertebrala specifice conditiilor Bailor Felix, in care un loc central il ocupa tractiunile subacvale, pacientii supusi unui tratament cu o durata medie de 11 zile au suferit ameliorari ale durerii cu implicatii directe in activitatile cotidiene. Ameliorarea capacitatii functionale, a limitarii de activitate si a restrictiei de participare pe care le indica chestionarul de evaluare ni se pare evidenta. Propunem aplicarea algoritmului de tratament si de evaluare chiar in conditiile in care apa termala lipseste.
Abrevieri:
P = pacient T = terapeut MI = membrele inferioare
BIBLIOGRAFIE
Association française pour la recherche et l'évaluation en kinésithérapie- AFREK Prise en charge kinésithérapie du lombalgique. SPEK, 1998
Castaing, J.; Videgrain, M.; Delplace, J.; Renault, B., L'examen clinique du rachis Besins-Iscovesco. Paris, 1976
Grieve, G., Common vertebral joint problems. Edinburgh, London, Melbourne and New York, Ed. Churchill Livingstone, 1981
Laredo, J.-D. , Le rachis lombaire. Laboratoire Houde, 1993
Le Parc, J-M. (coordonnateur), Carnets de sémiologie rhumatologique. Franta, 1998
Meyer, O. (coordonnateur), Douleurs lombo-sacrées et des membre inférieurs, Franta, 1998
Maigne, R., L'examen clinique du rachis. Wyeth France, 1996
Perocheau, D.; Bergal, S.; Nores, J.-M., Les Manipulation vertébrales. Franta, 1999
ABSTRACT
The effectiveness of physical therapy in Bad Felix conditions in chronic lumbar disorders
This paper demonstrates the beneffits of the physical therapy applied in Bad Felix conditions for the pacients presenting chronic disorders of the lumbosacral spine.
The two major lumbar spine therapies Williams and McKenzie were applied, under the physician prescription. The PT procedures, applied in termal water as well, were: postures, tractions, passive and active motions. Progression was quantiffied by EIFEL questionaire. A better EIFEL score is determined by a decrese of the pain syndrome. An increse of the neutral ROM is also figured out by the final test results.
a
