ANALIZA REZULTATELOR UNEI PROBE DE ECHILIBRU DINAMIC PENTRU CANOTAJ

Emilian Popa

Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: canotaj, cercetare, echilibru dinamic, simulator ERGOSIM

1. INTRODUCERE  

 In canotaj, pe lânga calitatile de baza pentru practicarea acestui sport la nivel de performanta (forta, rezistenta), un rol important il reprezinta si mentinerea echilibrului in barca sau reechilibrarea, ca urmare a interventiei unor factori externi (valuri, vânt lateral). In "economia" cursei, aceasta mentinere trebuie sa fie un element intrinsec, sportivul netrebuind sa se concentreze asupra acestui fapt, ci asupra criteriului de performanta specific acestui sport (viteza maxima in ciclu de miscare).

 Din acest motiv, am considerat necesara masurarea capacitatii de (re)echilibrare a unor subiecti supusi unor teste de selectie pentru canotaj (proba poate fi sustinuta si de sportivii cu experienta).

2. DESFASURAREA PROBEI

 Aparatul pe care se desfasoara testul este un simulator de conditii de tip "ERGOSIM", având montat un cadru special cu balans in lungul axei longitudinale, pe care este montat un scaun similar cu cel din barca (cu miscare de "du-te-vino"), la capat având montat palonierul si prevazut cu mâner de vâsla.  Pentru a se mari sau micsora gradul de stabilitate, in functie de stagiul de pregatire in canotaj; sub axa scaunului exista o platforma pe care se adauga sau de pe care se iau greutati.

Instalatia este prevazuta cu calculator pentru achizitie si prelucrari sumare a informatiei (imaginea apare grafic pe ecran), in timp real a balansului si stocari de date. Nu se primeste feedback vizual in timpul prestatiei.

 Subiectul este asezat in pozitia de "start" din barca (scaunul adus in fata, incât genunchii sa fie indoiti la cca 90⁰, cu mâinile intinse in fata, tinând mânerul vâslei), in pozitia blocat de echilibru stabil.

 La startul probei, se deblocheaza sistemul, subiectul trebuind sa mentina pozitia de echilibru initiala timp de 30 sec, sau, in caz de dezechilibrare, sa caute sa revina la aceasta pozitie. In cazul in care subiectul nu-si mai poate reveni, operatorul opreste proba, considerându-se rezultatul pâna la momentul respectiv.

Observatii

Testul poate fi folosit si pentru o "cursa" dinamica, adica pentru un exercitiu maximal sau de control cu o miscare pe cadru specifica in canotaj, cu achizitie de forta in functie de pozitia pe anumite distante preprogramate, urmarindu-se simultan atât formele de forta realizate, cât si modul de mentinere a echilibrului in timpul actiunii. [5] Exemplificam un astfel de exercitiu de control cu un model de forta de 12 daN pe lungime de 120 cm, cu scaun mobil, in graficul nr. 1.

3.CRITERII DE APRECIERE

-  lungimea (Lung) totala parcursa pe cercul de rotatie al sistemului in plan stânga-dreapta, considerata in niste unitati de masura pe care le-am denumit "unitati unghiulare"(uU),

• - abaterea medie patratica a semnalului (achizitionat cu o rata de 25 milisecunde - Rata es), adica imprastierea in jurul valorii medii (Disp).

Acest criteriu este folosit, in special, la departajarea sportivilor in cadrul unui lot.

Pentru aprecieri calitative, individuale, se iau in consideratie si alti parametri:

 - raportul intre pozitii stânga-dreapta, procentual – Dr,

 - procentul de evolutie in intervalul [medie-abatere, medie+abatere],

 - frecvente de balans (pâna la 3 Hz a caror procent de cuprindere in acest interval este dat de P, cele mai mari având un rol nesemnificativ in tratarea rezultatului, fiind de sub 20 %), obtinute prin aplicarea transformatei Fourrier asupra semnalului brut inregistrat, putându-se astfel aprecia daca balansul se produce cu o anumita periodicitate sau este haotic si necontrolat,

 - histogramele frecventelor de mai sus cu evidentierea intervalului in care amplitudinea lor au o pondere majora (se produc cel mai des).

In cele ce urmeaza, vom insista asupra acestor din urma parametri.

4. DISCUTII DE CAZ

 Au fost testati un numar de cca 90 subiecti selectati antropometric pentru practicarea canotajului cu vârste intre 15-18 ani (baieti si fete), insa neavând nici un stagiu de pregatire in acest domeniu.

 In urma studierii rezultatelor obtinute la aceasta proba, s-a ajuns la concluzia ca exista urmatoarele tipuri de rezolvare a sarcinii impuse:

 1) balans destul de pronuntat stânga-dreapta, insa cu o frecventa dominanta, deci cu o periodicitate evidenta, indiferent de valoarea ei, fapt ilustrat in fig. 1a si 1b. In cazul de fata, subiectul a) oscileaza stânga-dreapta cam la 1.43-1.82 sec, iar b) la 2.3 sec cu un usor dezechilibru pe stânga, dar cu o amplitudine de balans mai mica. Se observa ca subiectul a) nu a terminat proba, rezultatul fiind obtinut prin extrapolare.

Putem afirma ca incapacitatea de mentinere este apreciabila, insa reechilibrarea se cauta sa se faca in mod controlat, dar cu un efort destul de mare.

 2) acelasi balans pronuntat, insa realizat intr-un mod haotic, necontrolat, cu "bâlbâieli", cu dezechilibrari de aceeasi parte. Din aceasta cauza, frecventa dominanta este insotita de destul de multe armonice cu aproximativ aceeasi amplitudine, efortul de revenire fiind foarte mare, influentând astfel negativ alti indicatori de performanta (vezi fig. 2a si 2b).

Se vede clar ca ambii subiecti nu au reusit sa se echilibreze pâna la sfârsitul probei, primul "evoluând" mai mult pe stânga, iar al doilea pe dreapta.

 3) balans amortizat dupa 5-6 sec cu o periodicitate bine conturata (1.8s), simetric stânga-dreapta. Dupa gasirea pozitiei de echilibru, aceasta este mentinuta aproape constant pâna la sfârsitul testului (fig. 3a si 3b).

Se poate spune ca acest tip de comportare este specific subiectilor cu un pronuntat control al capacitatii de reechilibrare.

 4) balans aproape inexistent, subiectii plecând din start in pozitie de echilibru, pozitie mentinuta cu foarte mici variatii (imprastiere foarte mica) pe tot parcursul testului cu o periodicitate dominanta bine conturata, specifica de la caz la caz (fig. 4a si 4b). Acest tip de evolutie este caracteristic subiectilor cu un foarte bun simt al echilibrului, chiar din pozitia "blocat".

 5) balans amortizat, insa intr-o pozitie asimetrica fata de cea normala (fig. 5a si 5b).

Si aici apare o frecventa de oscilatie destul de pronuntata, insa ea este insotita de altele destul de mari in amplitudine. Subiectii incearca sa se reechilibreze prin indoirea torsului.

5. CONCLUZII

 1. Fara a se constitui intr-un test eliminatoriu in selectie (de altfel, in cadrul unui set de probe sustinute, i s-a dat o pondere de 15 % din total), totusi acesta ne ofera unele informatii asupra capacitatii de mentinere-reechilibrare a unui canotor supus unor perturbatii externe.

 2. In cazul unei eventuale pregatiri ulterioare in canotaj, prin antrenament specific, aceasta capacitate se poate imbunatati acolo unde este cazul. Este utila folosirea acestui aparat, cu deosebire, pentru pregatirea sportivilor incepatori, in special in timpul iernii sau chiar in timpul sezonului, in vederea scurtarii timpului de acomodare si a reducerii uzurii ambarcatiunii.

 3. La formarea echipajelor, trebuie tinut cont de faptul ca acestea nu trebuiesc alcatuite din sportivi cu asimetrii de aceeasi parte (stânga sau dreapta), ci prin compensare.

BIBLIOGRAFIE

1.Garlasu, S.; Popp, C.; Ionel, S., Analiza spectrala si de corelati. Timisoara, Editura Facla, 1982.

2.Popa, E., Incercare de determinare a frecventei "proprii" intr-o proba de echilibru. Bucuresti, In: Stiinta Sportului, nr.6, 1997.

3.Popa, E., Tipuri de rezolvare ale unor sarcini de control motric si echilibru, Conferinta stiintifica internationala "Mutatii in sportul de performanta la sfârsit de secol XX". Bucuresti, 17-20 Septembrie 1997.

4.Tibara, C., Simulator pentru determinarea echilibrului specific in canotaj. Bucuresti, CCPS, 1974.

5.Trif, A., Cercetari privind elaborarea unor noi solutii metodologice pentru ameliorarea pregatirii canotorilor. Bucuresti, C.C.P.S., 1997.