Aspecte fiziologice si psihologice ale probelor de telegrafie-viteza

Lavinia Vaduva, Simina Calu, Diana Burluc

Institutul National de Cercetare pentru Sport

 1. Scopul lucrArii

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte cateva aspecte legate de problematica fizio-psihologica intalnita in efortul radioamatorilor, probele de telegrafie-viteza.

Sportivii telegrafisti, in incercarea lor de a-si creste performanta sportiva, se confrunta cu o serie de probleme de natura fiziologica si psihologica, pe care vom incerca sa le evidentiem si sa propunem cateva sugestii de rezolvare a lor.

2. Consideratii generale

Radioamatorismul este un hobby, dar este si o activitate cu un deosebit impact social, dezvoltand interes pentru electronica, radiocomunicatii si informatica. Lumea radioamatorilor este deosebit de eterogena cuprinzand cercetatori si specialisti in electronica, dar si elevi, studenti, actori, cosmonauti, savanti, medici etc. Pe toti ii unesc fascinatia noului, dorinta de perfectionare, de autodepasire, de interconectare umana.

Se poate spune ca radioamatorismul a aparut odata cu primele rezultate in domeniul transmiterii la distanta a undelor electromagnetice. Inventatorul radiotelegrafiei fara fir, Marconi Guglielmo a primit premiul Nobel pentru fizica in anul 1909. La scurt timp dupa primele sale experiente reusite, au fost multi cei care au incercat sa reinnoiasca rezultatele sale. Despre radioamatori, asa cum sunt ei cunoscuti astazi, se poate vorbi din momentul in care unii oameni, observand in noua descoperire un mijloc de comunicare intre ei, au cautat sa dobandeasca cunostintele care sa le ingaduie construirea si manuirea unei statii de transmisie. Astfel, radioamatorismul consta, in principal, in studierea, experimentarea si instalarea de mijloace de comunicatii fara un interes comercial. Dezvoltarea radioamatorismului se suprapune in mare masura cu dezvoltarea radiofoniei, a tehnologiei radiocomunicatiilor si informatiilor, enorm de multi radioamatori contribuind prin pasiunea cu care si-au realizat experimentele la dezvoltarea generala a stiintei si implicit a civilizatiei.

Radioamatorismul s-a nascut in SUA, cu putin inainte de primul razboi mondial. Incepand cu anul 1910, au luat fiinta numeroase asociatii care se ocupau de emisii radio. Razboiul a stimulat mult tehnica radiocomunicatiilor. In Romania, prin anii '20, nu era permisa instalarea unor posturi de radioreceptie, desi in Europa se instalau posturi nationale de radiodifuziune si exista o activitate de radioamatorism cu emisie si receptie. Cu toate ca situatia in tara era complicata, pasiunea a invins. Interesul pentru radiofonie, telegrafie fara fir si, in general, pentru experimentari in domeniul radiocomunicatiilor a crescut de-a lungul anilor. In prezent, la Politehnica din Bucuresti, exista cursuri pe aceasta tema, iar in tara s-au infiintat federatii sportive si radiocluburi. Activitatea acestora este diversificata, cuprinzand urmatoarele domenii: radiocomunicatii si trafic radio in unde scurte si unde ultrascurte; telegrafie viteza; radiogoniometrie de amatori; comunicatii digitale si retele de urgenta; constructii de aparatura si cercetari in domeniul radiocomunicatiilor; legaturi radio si constructii radio.

Activitatea de radioamatorism s-a dezvoltat de-a lungul anilor prin organizarea de competitii nationale si internationale (europene si mondiale). Astfel pe rand s-a inceput organizarea de campionate nationale de: -Unde Scurte (1951); Unde Ultrascurte (1952); Radiotelegrafie-Viteza si Radiogoniometrie de Amator (1961). De asemenea, s-a inceput organizarea de competitii cu caracter international de: Creatie tehnica (1980); Unde Scurte (1950); Unde Ultrascurte (1971); Telegrafie-viteza - Cupa Dunarii (1970). Odata cu trecerea timpului, nivelul performantelor sportive romanesti a crescut si un numar tot mai mare de radioamatori sunt atrasi spre activitatea competitionala.

In Romania, radioamatorismul este organizat intr-o federatie sportiva de sine statatoare, fiind una dintre cele mai prestigioase din cadrul sporturilor neolimpice datorita numarului foarte mare de participanti in competitiile mondiale. Federatia Romana de Radioamatorism a luat nastere in anul 1936 (sub numele de Asociatia Amatorilor Romani de Unde Scurte) si in anul 2000 avea un numar de 4453 de membri.

 Pana in prezent, cele mai importante performante in domeniul telegrafiei-viteza sunt reprezentate de: o medalie de aur obtinuta de Janeta Manea la CM de seniori din 1995 (proba RUFZ), recordul mondial detinut de Buzoianu Bogdan in proba de RUFZ, precum si ultimele succese - locurile III pe echipe la CM din 1999, 2001.

Telegrafia-viteza consta in receptionarea si transmiterea de semnale in cod Morse. Codul Morse reprezinta inlocuirea cifrelor, literelor si semnelor de punctuatie cu semnale sonore formate din sunete scurte (puncte) si lungi (linii - o linie are lungimea a trei puncte elementare) in diferite combinatii. Semnalele Morse pot forma cuvinte sau fraze pentru trafic radio obisnuit, dar in telegrafia-viteza (in sala) semnalele sunt transmise in grupe de cate 5. Pauza de semn (in grupa) are lungimea de trei puncte elementare, iar pauza dintre grupe are lungimea de sapte grupe elementare. Mai multe grupe alcatuiesc o radiograma. Frecventa de emitere a sunetelor este situata intre 700-900 Hz.

Activitatea competitionala cuprinde mai multe probe:

a) Proba de receptie-viteza (litere, cifre, combinat): telegrafistul receptioneaza, decodifica, inscrie peste 7-8 semne Morse standard pe secunda si se corecteaza vizual prin urmarirea semnalelor receptionate;

b) Proba de transmitere-viteza (litere, cifre, combinat): telegrafistul vizualizeaza textul de concurs, codifica informatia in cod Morse, o traduce in impuls nervos si o transmite organului efector (mana) ce va actiona asupra cheii manipulatorului electronic. Sportivul se verifica auditiv sau 'simte' corectitudinea transmiterii din mana.

c) Probe practice

- RUFZ – receptionarea de la PC a doua serii de cate 50 indicative de radioamatori la o viteza cat mai mare, cu cat mai putine erori.

- PED - simularea traficului radio pe PC la o viteza de lucru cat mai mare, in care operatorul este chemat simultan de catre patru statii (indicative) diferite pe aceeasi frecventa.

3. Criterii fiziologice si psihologice de selectie

performanta sportiva este multiplu determinata (3), fiind dependenta de o multitudine de factori, de calitatile innascute si dobandite (biologice, psihologice si socioculturale) ale sportivului.

Desfasurarea probelor de concurs la un nivel performant solicita din partea sportivilor anumite calitati anatomofiziologice deosebite, precum si o serie de insusiri psihologice.

Selectia telegrafistilor de performanta trebuie facuta din randul copiilor cu o foarte buna acuitate auditiva, in special intre 700-900 Hz, perceptie si discriminare auditiva fina, selectie auditiva concentrata pe stimuli sonori specifici, rezistenta acustica la stimuli sonori monotoni, rezistenta nervoasa crescuta la stres sonor, viteza de reactie foarte mare, memorie vizuala si auditiva performanta atat pe termen scurt, cat si de lunga durata, autocontrol tactilo-kinestezic deosebit, coordonare fina neuromusculara, emotivitate scazuta, rezistenta crescuta la stres. Este necesara si absenta unei patologii ORL (otite) in antecedentele personale ca si a uneia cardiorespiratorii. Majoritatea calitatilor fiziologice solicitate variaza ca nivel de dezvoltare de la un individ la altul, ele fiind conditionate genetic.

Solicitarile specifice acestei ramuri sportive implica si o componenta psihologica deosebit de importanta. De aceea este necesar ca procesul de selectie a sportivilor telegrafisti sa cuprinda o evaluare psihofiziologica si psihologica, prin care sa se urmareasca prezenta anumitor insusiri psihice (calitati), la nivel de potentialitate sau de dezvoltare optima, precum si a unor trasaturi de personalitate, acestea din urma fiind cele care conditioneaza performanta. Toate insusirile psihice solicitate sunt intercorelate, functionand dependent unele de altele, si fiind influentate de personalitatea sportivului. Nivelul atentiei concentrate, de exemplu, se poate modifica in functie de starea afectiva si motivationala a sportivului, iar mentinerea ei timp indelungat la un nivel performant (care sa asigure executia optima a sarcinii) depinde de abilitatile lui de autocontrol si mobilizare. De asemenea, concentrarea si mentinerea atentiei presupun interventia mecanismelor voluntare ale individului (vointa).

Problematica personalitatii in sportul de performanta nu este inca pe deplin elucidata. Ceea ce este insa clar este ca diferite activitati sportive solicita diferite seturi de trasaturi de personalitate, ca personalitatea poate influenta alegerea si practicarea unui anumit sport, si ca trasaturile de personalitate sunt influentate de practicarea sportului. (11)

Vom prezenta, in continuare, calitatile fiziologice necesare, precum si o incercare de realizare a unei psihograme a telegrafiei-viteza, evidentiind astfel si insusirile psihice si de personalitate solicitate, modalitatea in care sunt implicate in activitatea performanta a sportivilor si cateva modalitati de evaluare.

 Acuitate auditiva - o buna acuitate auditiva, in special in intervalul 700-900 Hz, ii confera sportivului capacitatea de a receptiona la un nivel calitativ ridicat sunetele si sta la baza unei perceptii adecvate.

Perceptia auditiva optima presupune detectarea rapida si corecta a stimulilor sonori, discriminarea fina a acestora, identificarea si interpretarea corecta a semnificatiei lor, asigurand intelegerea rapida a informatiilor.

Masurarea pragului diferential al sensibilitatii auditive (a capacitatii de discriminare a sunetelor) – se poate realiza prin utilizarea unui generator de ton, care emite sunete de intensitati si frecvente diferite. Subiectului i se prezinta un sunet - etalon in functie de care trebuie sa aprecieze, ca fiind mai scazute sau mai inalte, o serie de sunete diferite. Acuitatea acustica poate fi evaluata prin audiograma, insistand in special asupra intervalului de 700-900 Hz. Functia auditiva mai poate fi investigata prin acumetrie, impedancemetrie, metoda potentialelor evocate auditive si electrocohleografie.

Datorita selectiei auditive concentrate, sportivul este capabil sa preia stimulii sonori specifici si adecvati instantaneu din mediul exterior. In conditiile in care sportivul este supus unui stres sonor accentuat, datorat solicitarilor auditive repetate si intense, este necesara o anume constitutie nervoasa, care sa asigure rezistenta la stimulii sonori repetitivi si monotoni.

· Timpul de reactie scurt presupune transmiterea rapida a impulsului nervos de-a lungul fibrelor nervoase senzitive si motorii, o buna mielinizare a tractului nervos, fibre nervoase cu diametru mare, prezenta unui numar mare de noduri Ranvier si o epuizare sinaptica tardiva, cu o refacere rapida a depozitelor de neuromediatori excitatori postsinaptici (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina etc), iar periferic integritatea anatomofunctionala a complexului placa neuromotorie – fibra musculara si a sistemului osteomuscular (care executa actiunile).

In antrenamentul telegrafistilor, se urmareste realizarea nivelului erorilor de receptie in limite admise, cu scaderea treptata a pauzelor dintre semne. Este necesara o viteza de reactie deosebit de mare la stimuli sonori pentru a putea tine ritmul de scriere cu ritmul de transmitere a radiogramelor. Viteza de conducere nervoasa pe fibre nervoase senzitive si motorii este conditionata genetic; se poate masura prin stimulodetectie si culegerea potentialului evocat muscular prin EMG.

Conducerea impulsului nervos necesita integritatea anatomica si functionala a nervului (un nerv comprimat, ligaturat, tractionat, refrigerat sau novocainizat nu mai conduce influxul nervos). De asemenea fiecare fibra nervoasa trebuie sa conduca exclusiv si independent impulsurile proprii, fara ca acestea sa se transmita fibrelor invecinate din acelasi trunchi nervos (fapt care explica posibilitatea efectuarii unor miscari precis coordonate). Se pare ca transmiterea izolata s-ar datora prezentei tecii de mielina, dovada fiind faptul ca in axonii partial lezati, excitatia ar difuza si s-ar transmite si fibrelor paralele invecinate (conducere efaptica).

Este necesar ca impulsul nervos sa fie condus de-a lungul fibrei nervoase nedecremential (fara nici o pierdere), amplitudinea undei mentinandu-se aceeasi de-a lungul fibrei, indiferent de lungimea acesteia. Intarzierea sinaptica este de 0.5-0.7 milisecunde, in consecinta, conducerea printr-un lant de neuroni este cu atat mai inceata cu cat exista mai multe sinapse in lantul neuronal.

Timpul de reactie la stimul sonor poate fi masurat cu ajutorul unui dispozitiv care emite stimuli sonori de intensitati diferite, subiectul fiind solicitat sa reactioneze motor prin apasarea unui buton cu mana, metoda putand fi folosita atat pentru selectie, cat si in realizarea antrenamentelor. Aceasta tehnica poate fi utilizata si in antrenarea capacitatii de discriminare auditiva a sunetelor, de intensitati si frecvente diferite, subiectul reactionand motor in mod diferit, in functie de sunet.

 Capacitate de reprezentare auditiva foarte buna este indicata deoarece sportivul trebuie sa isi formeze reprezentari auditive adecvate, exacte, ale semnalelor Morse. Cu cat capacitatea sa de reprezentare este mai buna, cu atat sportivul va invata si va recunoaste mai repede semnalele, ceea ce va duce la cresterea vitezei sale de receptie.

 Gandire abstracta dezvoltata (cu tendinte accentuate spre abstractizare) este necesara in operarea performanta cu simboluri. Sportivul invata codurile Morse (transpunerea in semnale sonore – puncte si linii – a literelor, cifrelor si semnelor de punctuatie) si permanent prelucreaza cognitiv aceste simboluri, pe care le interpreteaza si le transcrie stenografic.

Gandirea eficienta si rapida ii permite sportivului invatarea rapida a codurilor Morse, precum si descifrarea rapida si adecvata a semnificatiei acestora.

Un test de inteligenta nonverbala - matricile progresive Raven - poate fi utilizat in evaluarea rationamentului nonverbal, a eficientei si rapiditatii gandirii, iar ca indicator al gandirii abstracte: factorul B al inventarului "16 PF".

 Memorie auditiva dezvoltata – care sa ii faciliteze encodarea, stocarea de informatie auditiva (semnalele sonore diferite) si recunoasterea acestora in timpul transmisiei. Sportivul trebuie sa aiba acces foarte rapid la informatia stocata pentru a face fata probelor competitionale.

Memoria de scurta durata, auditiva si vizuala este deosebit de importanta in timpul competitiilor, fiind implicata in stocarea informatiilor primite prin receptionarea audiogramelor pentru a putea compensa timpul de latenta al organului efector (mana). Sportivul primeste semnalele la o viteza mare de transmisie si de aceea este nevoit sa memoreze si sa stenografieze informatia (grupele de litere receptionate) din memorie, dupa incheierea transmisiei.

Evaluarea capacitatilor mnezice implica metode de masurare a memorizarii, a retentiei si a reactualizarii informatiilor. Pentru memoria auditiva se pot utiliza liste de silabe fara sens, serii de cifre, grupuri de litere si cifre combinate, al caror numar poate fi crescut progresiv. Acestea sunt citite subiectului, caruia i se solicita sa le reproduca imediat in ordinea in care i-au fost prezentate sau sa le recunoasca apoi pe un formular. Pentru studiul retentiei se poate folosi metoda reproducerii: dupa un anumit timp de la memorare subiectul incearca sa reproduca, urmarindu-se procentul materialului reprodus corect.

Memoria vizuala este implicata in invatarea codurilor Morse (combinatii variate de linii si puncte) si in stenografiere (utilizarea unor semne grafice in transcrierea semnalelor).

 Calitati atentionale - capacitatea foarte buna de concentrare a atentiei, la un nivel performant, reprezinta una din componentele de baza ale succesului sportiv. Atentia este un proces reglator care sustine energetic activitatea, facilitand buna desfasurare a celorlalte procese psihice precum perceptia, gandirea si memoria. Ea presupune activarea selectiva, concentrarea si orientarea energiei psihonervoase in vederea desfasurarii optime si eficiente a activitatii.

Atentia concentrata asigura perceptia optima a stimulilor sonori, precum si abilitatea de a ignora factorii perturbatori externi, de a se izola de influentele acestora, pentru a realiza o receptie cat mai buna a radiogramei. 

Evaluarea capacitatii de concentrare a atentiei se poate realiza prin: testul Bourdon - test de baraj (pe o pagina sunt imprimate 1600 de litere diferite, distribuite neomogen, iar subiectilor li se solicita bararea anumitor litere timp de trei minute); testul Toulouse-Pieron, care cuprinde o lista de figuri geometrice (patrate diferentiate prin modul de plasare a unui segment lateral, iar subiectul trebuie sa bareze, de cate ori intalneste, figurile mentionate; testul Klazow – are ca obiectiv masurarea atentiei concentrate de nivel performant. Comparativ cu celelalte probe de baraj, aceasta din urma prezinta un nivel mai ridicat de dificultate a sistemului constructiv si a modului specific de barare.

 Calitati volitive - perseverenta in urmarirea scopului, ambitia, tenacitatea.

Indicatori: factorul R al inventarului Guilford-Zimmermann (autocontrol, perseverenta), factorul G al inventarului de personalitate Cattel "16 PF" (constiinciozitate, perseverenta, responsabilitate, consecventa).

 Autocontrolul este capacitatea sportivului se a-si controla si regla voluntar procesele afective, cognitive si motrice. Este abilitatea de a se mobiliza voluntar, de a-si planifica actiunile, de a avea un bun control al propriilor actiuni, capacitatea de a se deconecta la nevoie de stimulii exteriori si de a se concentra.

Factorul R al inventarul Guilford-Zimmermann este un indicator al autocontrolului, care exprima spirit ponderat, perseverent in efort, stapanire de sine vs impulsivitate, autocontrol scazut. De asemenea scala Sc a Inventarului de Personalitate California (California Personality Inventory) indica gradul si adecvarea autoreglarii, capacitatea de autodisciplinare.

 Toleranta la frustrare si capacitatea de amanare, de efort sustinut si de urmarire a obiectivelor indepartate in lipsa unei recompense imediate. Indicatori: factorul G al 16 PF (forta supraeului – toleranta la frustrare, perseverenta).

 Resurse motivationale (motivatia intrinseca): trebuinta de reusita, de succes; dorinta de afirmare, de autorealizare.

 Trasaturi caracteriale

- Responsabilitate, constiinciozitate. Indicatori: factorul G al 16 PF (constiincios, simtul datoriei); factorul P al GZ (relationare personala, cooperare); factorul R al GZ (autocontrol), scala Re al CPI (constiinciozitate, responsabilitate, persoane de incredere), scala So a CPI (maturitate sociala, integritate morala).

- Atitudine pozitiva fata de activitatea desfasurata si fata de sustinerea unui efort intelectual intens.

- Increderea in fortele proprii – atitudine pozitiva fata de sine (siguranta de sine), care contribuie la obtinerea de performante stabile.

Indicatori: factorul C al chestionarului de anxietate Cattell, cote scazute la factorul O al 16 PF (incredere in sine, calm, viguros), factorul E al 16PF, scoruri ridicate la scala Do a inventarului California - "C.P.I." (dominanta, incredere in sine), scala Sa a CPI (acceptarea de sine, incredere in sine), factorul 3 al inventarului FPI (multumit, sigur pe sine) si factorul 6 (calm, incredere in sine). 

 Stabilitatea emotionala sau echilibrul emotional al sportivului are la baza abilitatea acestuia de a constientiza, de a cunoaste si controla starile emotionale perturbatoare, de a-si mentine calmul si luciditatea, de a nu lasa emotiile negative sa ii dezorganizeze conduita (capacitatea de autoreglare a starilor emotionale).

Mobilitatea manifestarilor comportamentale in activitatea sportiva depinde foarte mult de reactivitatea emotionala a sportivului. De aceea. stabilitatea emotionala contribuie la obtinerea unor rezultate constante in competitii, asigurand stabilitatea performantelor sportive.

La inventarul de personalitate Eysenck – "E.P.I" – notele standard ridicate (mai mari decat 6) pe scala N (nevrozism) sunt indici ai instabilitatii, hipersensibilitatii, iar cele mai mici decat 4 sunt indici ai stabilitatii emotionale. Alti indicatori: factorul E al inventarului Guilford – Zimmermann ("G.Z.") evalueaza echilibrul emotional (egalitate in dispozitii, calm); scorurile ridicate la factorul C al inventarului "16PF" (stabil emotional, realist, calm, matur emotional, linistit), factorul N al testului Freiburg Personality Inventory "FPI" (stabilitatea emotionala).

 Rezistenta psihofiziologica se refera la rezistenta sportivului la suprasolicitare, la stres, la oboseala; rezistenta la monotonie, la emotii puternice, la efort intens.

Toleranta la stres este capacitatea de a rezista la influenta factorilor stresanti. Ea este o particularitate a personalitatii, care tine de structura sistemului nervos, de tipul temperamental, de educatie, si care poate fi optimizata prin tehnici de autoreglare si autocontrol psihic. 

Indicatori ai rezistentei la stres: notele standard scazute (1, 2) la chestionarul de anxietate Cattell – "C" (anxietate scazuta); scoruri ridicate la factorul C al inventarului "16 PF"(calm, stabilitate emotionala, eu linistit); scoruri scazute la factorul Q4 al 16 PF (destins, calm); note mari la factorul G al inventarului "GZ" (activism, eficienta, energie, vitalitate) si factorul E (stabilitate emotionala).

Rezistenta crescuta la stres poate fi obiectivata fiziologic prin monitorizarea pulsului, tensiunii arteriale si temperaturii corporale. In situatia in care valorile acestor parametrii nu variaza foarte mult fata de conditiile bazale, de repaus competitional, ele permit sportivului o mai buna concentrare si o capacitate performanta de receptie, perceptie (detectare, discriminare, identificare, interpretare a semnalului), transmitere si efectuare (executie).

• 4. psihodiagnoza. Elemente de fiziopatologie, manifestari psihosomatice si comportamentale dezadaptative

Testarea psihologica s-a realizat asupra unui grup de 10 performeri in probele de telegrafie – viteza (4 baieti cu varste intre 15 si 21 de ani, 6 fete cu varste intre 15 si 41 de ani), cu scopul evidentierii catorva trasaturi psihologice.

In evaluarea sportivilor, s-a utilizat o baterie de probe psihologice, cuprinzand un inventar de personalitate, un chestionar de evaluare a anxietatii, un test proiectiv si o proba de atentie:

1. Inventarul de personalitate Eysenck – "EPI"- evalueaza tendinta temperamentala:

- Extraversia (orientarea spre exterior, spre lume, nevoie de contacte sociale, afirmare, dominanta, energie si tendinta de supraevaluare a propriilor performante)

- Introversia (orientarea spre sine, interiorizare, relatii sociale restranse, lentoare, tendinta de subestimare a propriilor performante)

Scor standard mai mic de 4 - Introvert

Scor standard intre 4 – 6 Ambivert

Scor standard peste 6 – Extravert

- Nevrotismul (instabilitate emotionala, tendinta spre anxietate, dificultati de adaptare)

Scor standard mai mic de 4 – stabilitate emotionala

Scor standard 4 – 6 – nevrotism normal

Scor standard peste 6 – instabilitate emotionala

2. Chestionarul de anxietate Cattell – "C"- evalueaza nivelul anxietatii ca trasatura de personalitate (tendinta de a reactiona prin stari afective difuze de neliniste, apasare, tensiune interioara, instabilitate, ingrijorare, teama fara obiect, lipsa increderii in sine, manifestari psihosomatice).

Chestionarul evalueaza atat manifestari indirecte ("anxietatea voalata"), cat si expresii directe ale acesteia la nivel comportamental ("anxietatea manifesta"), oferind astfel un indicator al gradului de mascare sau accentuare a comportamentului observabil al anxietatii (10).

In viziunea lui Cattel, anxietatea rezulta din combinarea a 5 factori: constiinta de sine Q3, forta eului C, tendinta paranoida L, tendinta spre culpabilitate O, tensiunea ergica Q4.

 Notele standard cu valori peste 6 obtinute la aceste scale indica factorii respectivi ca surse de anxietate ridicata.

3. Testul arborelui este un test proiectiv de personalitate, o metoda expresiva ce are la baza ideea ca, desenand, omul lasa sa se intrevada anumite particularitati legate de specificul personalitatii sale. Desenand un arbore subiectul isi dezvaluie raporturile cu lumea externa, conceptia despre sine, energia depusa in activitate, modul de raportare la sarcina, iritabilitatea si eventualele conflicte interne.

Dintre elementele desenului arborelui, s-au urmarit, in general, aspecte evaluate si prin celelalte teste psihologice aplicate : aspecte temperamentale, nevrotism, anxietate.

4. Testul de atentie Klazow – test de baraj care evalueaza capacitatea de concentrare a atentiei de nivel performant, caracterizat printr-un nivel mai ridicat de dificultate fata de alte teste de atentie. Cuprinde 50 de figuri (arce de cerc concentrice), iar subiectul trebuie sa bareze diferit doua tipuri de figuri.

Tabel 1. Scorurile standard la testele EPI si C ; scorurile brute la testul de atentie

Sub.	T	Nevrotism	Anxietate	Q3	L	Q4	Atentie
							Corecte	Eronate	Omise
1	9	6	6	7	7	6	25	26	1
2	8	1	2	6	7	1	49	1	1
3	8	7	5	7	7	4	27	1	2
4	8	9	6	7	7	9	36	0	14
5	9	7	6	6	5	5	39	0	11
6	9	8	2	8	5	5	25	2	1
7	6	6	3	8	7	4	37	1	3
8	7	10	4	7	10	5	49	0	1
9	3	10	8	10	10	8	49	0	1
10	5	10	6	8	8	7	36	32	2

Discutiile purtate cu sportivii si antrenorii au indicat faptul ca unii dintre sportivii telegrafisti prezinta o serie de probleme fiziologice, psihosomatice si comportamentale care le afecteaza performantele si care necesita interventii ameliorative. Aceste acuze pot fi grupate dupa cum urmeaza:

1. Acuze cu caracter general, care apar in timpul antrenamentelor:

• - insomnie, cefalee si crampe abdominale matinale, tahicardie
• - oboseala psihica, nervozitate, irascibilitate, diminuarea capacitatii de memorare
• - consum excesiv / dependenta de cafea si tutun, scaderea performantelor scolare

• - incordare, agitatie, emotivitate, nervozitate, stres
• - senzatie de 'explozie in cap', senzatie de 'gura uscata', de 'maini reci', nevoia de masaj a pielii capului si de aplecare inainte a capului, senzatia ca 'nu mai aud sunetele audiogramei', incapacitatea de a face discriminarea intre sunete, dificultati de recunoastere a sunetelor, blocaj muscular ('mana refuza sa scrie'), respiratie sacadata precum si frecventa respiratorie scazuta, hiperreactivitate la stimuli sonori nespecifici, tahicardie.

- Din punct de vedere temperamental, nu putem stabili o dominanta specifica acestor sportivi: rezultatele indica 3 extraverti, 3 ambiverti cu tendinte spre extraversie, 2 ambiverti si 2 introverti.

- Se remarca o tendinta spre nevrotism la majoritatea sportivilor (instabilitate emotionala, anxietate crescuta manifestata in situatiile stresante, dificultati de adaptare): sportivii devin nelinistiti, agitati, tensionati, nesiguri, nemultumiti de ei insisi, neincrezatori in sine si in ceilalti, impulsivi, manifestand reactii psihosomatice.

- Tendinta spre anxietate ridicata manifesta 5 dintre sportivi (doi fiind introverti cu nevrotism mare ; doi extraverti cu nevrotism normal, un ambivert cu tendinte extraverte si nevrotism mare), avand ca surse principale slaba dezvoltare a constiintei de sine si nesiguranta sociala.

Se constata la 8 dintre sportivi existenta unor dificultati de intergrare a comportamentului datorate insuficientei structurari a unei constiinte de sine clara (la adolescenti probabil datorate specificului varstei). Aceasta constituie una din cauzele anxietatii si poate explica si instabilitatea si nesiguranta crescuta in situatii stresante.

- Capacitatea de concentrare a atentiei este buna si foarte buna la majoritatea sportivilor investigati. In general, se observa ca numarul de erori este redus, doar doi dintre sportivi avand un numar foarte mare de greseli in rezolvarea sarcinii. Alti doi sportivi nu au nici o eroare, dar au rezolvat sarcina cu foarte multe omisiuni.

- Se evidentiaza la majoritatea sportivilor o nevoie crescuta de afirmare.

Se poate observa ca tendinta spre anxietate mare este confirmata si de acuzele mentionate mai sus, printre care se pot identifica o serie de manifestari psihice si fiziologice tipice anxietatii, precum iritabilitatea crescuta, instalarea timpurie a oboselii, palpitatiile, starea de neliniste, insomnia, senzatia de ameteala si durerile de cap. De asemenea, in starile de anxietate pot aparea senzatia de apasare in stomac, tulburari ale digestiei si tremuraturi. Adeseori, sportivii au mainile si picioarele reci si multora le transpira palmele.

In timpul competitiilor, telegrafistii pot avea blocaje de receptie a sunetelor la nivel de ureche interna. Sensibilitatea auditiva scade treptat daca urechea primeste unde sonore de aceeasi amplitudine si frecventa, timp indelungat. Aceste sunete pot deveni imperceptibile, instalandu-se fenomenul de "adaptare la zgomote".

Traumatismul sonor intra in cadrul vast al adaptarii si oboselii. Daca adaptarea constituie mecanism de protectie al aparatului auditiv, oboseala este expresia unei tulburari celulare momentane careia ii urmeaza traumatismul sonor (stadiul de ireversibilitate al aceluiasi fenomen). In timp, se produce o degenerescenta a celulelor afectate de trauma sonora. Afectiunile anterioare ale urechii sunt importante pentru predispozitia la trauma sonora. Audiograma va prezenta asa-numita "gaura auditiva" in intervalul de frecventa la care poate apare surditatea. In timp, se poate instala o hipoacuzie de perceptie prin lezare de nerv acustic.

La nivel central, datorita suprasolicitarii corticale, se poate instala fatigabilitatea transmiterii sinaptice, ceea ce conduce la imposibilitatea discriminarii sunetelor. Stimularea repetitiva, precum si la o rata rapida a terminatiilor presinaptice, face ca numarul de descarcari prin neuronul postsinaptic, la inceput foarte mare, sa devina progresiv mai mic in milisecundele sau secundele care urmeaza stimularii. Acest fenomen, numit oboseala (fatigabilitatea) transmiterii sinaptice, este o caracteristica extrem de importanta a functiei sinapsei, in special pentru acele arii ale sistemului nervos, care sunt supraexcitate; oboseala apare ca un mecanism protector impotriva unei hiperactivitati neuronale. Mecanismul oboselii s-a presupus a fi simpla epuizare a rezervelor de substante transmitatoare din terminatiile presinaptice, in special cand s-a calculat ca terminatiile presinaptice pot stoca substanta excitatoare suficienta numai pentru 10.000 de impulsuri succesive, cantitate ce poate fi epuizata in cateva secunde (daca frecventa este de 50 de impulsuri pe secunda, se epuizeaza in 200 de secunde). Comparativ cu fibrele nervoase, sinapsele sunt mult mai sensibile la hipoxie si unele medicamente, ca urmare a consumarii ATP-ului generator de energie, necesar pentru sinteza mediatorilor. Ca urmare, eliberarea mediatorului devine insuficienta pentru activarea membranei postsinaptice. Oboseala sinaptica ar rezulta partial si in urma interventiei altor doi factori: 1) inactivarea treptata a unui numar crescut de receptori membranari postsinaptici; 2) acumularea de Ca⁺⁺ in neuronul postsinaptic, produsa de potentialele de actiune succesive. Surplusul de Ca⁺⁺ deschide anumite canale de K⁺, ceea ce exercita un efect inhibitor asupra nuronului postsinaptic.

O problema importanta, cu care se mai confrunta telegrafistii, este faptul ca, in timpul receptionarii radiogramelor, apare, pentru cateva secunde, un blocaj la nivel de efector (mana), ceea ce determina pierderea ritmului de stenografiere a sunetelor Morse receptionate.

Fatigabilitatea se poate instala si la nivel periferic, de placa neuromotorie (jonctiune neuromusculara), daca exista o excitatie mai indelungata, cu o frecventa mai mare de 150 de impulsuri pe secunda, producandu-se epuizarea veziculelor de acetilcolina si o contractie mai scazuta. Fatigabilitatea de placa neuromotorie apare mai rar in conditii fiziologice, oboseala instalandu-se mai frecvent la centrii nervosi superiori si medulari. Placa motorie este sensibila fata de oboseala, modificari de pH, soc, substante medicamentoase.

Se pot emite mai multe ipoteze de explicare a blocajului motor care apare la nivelul mainii:

- oboseala musculara la nivelul muschilor implicati in miscarea degetelor solicitate in actul de scriere;

- distonie focala (pe tract extrapiramidal);

- oboseala centrala prin epuizarea sinaptica;

- spasm muscular datorat unei tetanii hipocalcemice;

- nevroza ocupationala – 'crampa telegrafistului'.

Sportivii relateaza ca, atunci cand incearca sa scrie, muschii degetelor intra in spasm sau sunt inhibati de o senzatie de intepenire si durere, sau pur si simplu sunt blocati intr-un mod inexplicabil. Pentru explicarea senzatiei de 'mana care refuza sa scrie' exista mai multe opinii :

Oboseala musculara consta in reducerea temporara a capacitatii functionale a muschilor si apare ca urmare a unei contractii frecvente sau prelungite a muschilor mainii (cresterea travaliului muscular), implicate in actul de scriere, datorita scaderii depozitelor energetice (ATP,CP, glicogen) si acumularii de acid lactic. Descompunerea ATP-ului se face cu o rata ce depaseste capacitatea muschiului de a-l resintetiza. Manifestarile oboselii musculare sunt : scaderea fortei de contractie, scaderea excitabilitatii, alungirea perioadei de relaxare care, in stadii mai avansate, poate ajunge la contractura fiziologica prin disparitia relaxarii, uneori insotita de dureri.

Acest fenomemen mai poate fi interpretat si ca o crampa, propunandu-se diverse ipoteze precum: o disfunctie cerebrala, o disfunctie a terminatiilor nervoase periferice sau o inflamare a tendoanelor.

Crampa este considerata si ca o distonie focala de sarcina specifica ce afecteaza atat barbatii, cat si femeile cu varste intre 20 si 50 de ani. De obicei, apare spasmul muscular care, daca se prelungeste, poate deveni dureros sau se poate extinde in tot bratul pana la umar. Deutschl a demonstrat recent ca la pacientii cu crampa telegrafistului exista o anomalie a potentialelor corticale legate de miscare, care preced miscarea voluntara a degetelor. Aceasta indica faptul ca anomalia este una din activarile cortexului motor controlateral. O data dezvoltata, aceasta disabilitate persista in grade diferite de severitate, chiar si dupa lungi perioade de inactivitate a partii afectate.

Unii specialisti sustin ca pacientul poate fi ajutat printr-o procedura de deconditionare, care administreaza un soc electric, de fiecare data cand apare spasmul, sau prin biofeed-back. Aceste forme de tratament nu au fost insa testate riguros. S-a obtinut insa succes in tratarea crampei prin injectarea de toxina botulinica in muschii mainii si antebratului implicati specific in miscare.

De asemenea, acest blocaj la nivel de efector s-a considerat ca poate avea cauze psihiatrice, dar analizele clinice nu au demostrat acest lucru. Hipnoza si alte tratamente psihiatrice nu au avut rezultate.

'Crampa telegrafistului ' este abordata si ca o manifestare psihofiziopatologica, deosebit de controversata. Deocamdata, natura ei ramane obscura, fiind inclusa de specialisti in categoria nevrozelor, ca un „prototip" al nevrozelor ocupationale. S-a propus viziunea conform careia spasmul si necoordonarea muschilor aparute in telegrafie sunt rezultatul disfunctiei unor mecanisme centrale (cerebrale) de control. Aceasta disfunctie a fost atribuita combinatiei urmatorilor doi factori: instabilitatea psihologica accentuata (predispozanta) si oboseala musculara repetata, cauzata de miscarile musculare complicate efectuate in transmiterea mesajelor. Datorita faptului ca nu toti telegrafistii manifesta acest simptom, de-a lungul timpului s-a concluzionat ca factorul personal - predispozitia nevrotica - joaca un rol mult mai important in dezvoltarea crampelor decat factorii ocupationali.

In continuare, vom discuta despre implicatiile stresului in acest sport. In conditii de stres pot sa apara urmatoarele modificari: senzatie de "gura uscata", frecventa cardiaca crescuta, respiratie sacadata, transpiratie excesiva (la unele persoane si la nivelul mainilor), incordare si contractura musculara, senzatie de "nod in gat", incetinirea frecventei respiratorii in timpul probelor de transmitere.

Tonusul muscular este o stare de tensiune usoara, permanenta pe care o prezinta orice muschi in repaus. Starea functionala a etajelor nervoase superioare influenteaza puternic tonusul muscular, care scade in timpul somnului si se intensifica in timpul unei solicitari corticale puternice, detinand un rol important in cadrul mecanismelor termoreglarii. Stresul psihic al sportivilor telegrafisti presupune o suprasolicitare corticala care poate produce o crestere a temperaturii corpului inconstanta si de mica intensitate.

In stresul emotional, se poate produce si coborarea temperaturii, mai ales la nivelul fetei si mainilor, datorata vasoconstrictiei in regiunile respective, aceasta explicand senzatiile de 'mana rece' raportate de sportivi.

 Iritabilitatea, insomnia, cefaleea si crampele abdominale matinale se pot datora unei suprasolicitari de antrenament si unei anxietati precompetitionale.

 O serie de modificari fiziologice mentionate de sportivii telegrafisti pot fi cauzate de reactiile emotionale provocate de probele competitionale. Astfel ca modificarea secretiei salivare poate fi un indice al reactiei emotionale la stres. Teama, frica, anxietatea pot fi adeseori insotite de simptome somatice precum "uscarea" gurii, ca urmare a reducerii secretiei salivare sau a cresterii consistentei ei (efect al stimularii sistemului nervos simpatic), sete paroxistica. 'Respiratia sacadata' caracterizata prin cresterea frecventei respiratiei si pastrarea amplitudinii in limite normale, apare mai ales in situatii de asteptare anxioasa, precum cele precompetitionale si competitionale. Senzatia de 'explozie in cap' se poate datora tot starii de anxietate si se poate traduce prin cefalee frontooccipitala si senzatie de presiune, de constrictie.

 Nervozitatea, iritabilitatea, insomnia si cefaleea pot fi interpretate si ca manifestari nevrotice. Ca urmare a unei posibile nevroze anxioase competitionale a telegrafistilor, pot sa apara iritabilitatea, concentrarea dificila, hipersensibilitatea la zgomote nespecifice (de exemplu: un pix care cade pe jos determina o hiperreactivitate - tresarire puternica -, cu intreruperea executiei probei de catre sportiv), unele fenomene neurovegetative (tahicardie, transpiratii), labilitate emotionala, si, probabil, un deficit de memorie („nu mai retin nimic", „am uitat totul").

Scaderea temporara a frecventei respiratorii datorata incordarii din timpul probelor competitionale poate determina o diminuare a schimburilor gazoase alveolo-capilare cu acumulare sangvina de CO₂ (creste Pa CO₂) si scaderea nivelului sangvin de O₂ (scade Pa O₂) cu consecinte negative asupra SNC. O ventilatie alveolara adecvata contribuie la schimburile de O₂ si CO₂ dintre alveolele si capilarele pulmonare. O hipoventilatie alveolara determina hipoxemie (Pa O₂ scazut) si hipercapnie (Pa CO₂ crescut). La randul ei, hipoxemia produce tulburari neuropsihice: cefalee, tulburari de concentrare si memorie, instabilitate motorie, lentoare a ideatiei, iar hipercapnia produce: somnolenta, confuzie, anxietate.

Starile emotionale intense duc la aparitia stresului oxidativ care se datoreaza formarii de radicali liberi ce reactioneaza la intamplare cu numeroase tipuri de substante, pe care le inactiveaza sau le distrug conducand la aparitia de distructii celulare. Cu toate ca organismul nostru poseda mijloace endogene de aparare (sisteme enzimatice cu actiune antioxidanta), in cazul practicarii unor activitati de suprasolicitare este necesara si adaugarea de substante de origine exogena – scanvergeri -, care sporesc rezistenta la efort si longevitatea capacitatii de performanta prin epurarea radicalilor liberi. Cele mai cunoscute substante antioxidante sunt: vitamina A, vitamina C, vitamina E, betacarotenul, seleniul.

• 5. Sugestii terapeutice si recomandari privind optimizarea performantelor sportive 
• 5.1.Asistenta medicala

Neurologii au o sarcina si mai grea pentru ca cercetarile referitoare la problemele neuromotorii sunt incomplete. Se pot administra medicamente cu eficienta partiala care imbunatatesc transmisia la nivel de sinapsa (Rivotril) sau se injecteaza toxina botulinica in muschii interesati, in cazul in care exista o distonie focala. Urmeaza ca cercetarile ulterioare sa inventeze acel medicament minune neuroprotector care sa poata actiona asupra neuronului, deoarece, dupa cum se stie, neuronul are receptori diferiti.

Recomandari pentru perioada antrenamentelor:

- pentru a sustine carentele alimentare – suplimente nutritive Protein forta, Bio-multi ;

- pentru a sustine efortul intelectual - supliment nutritiv Marko biloba (vitamina C si vasodilatator cerebral);

- vitamine din complexul B si antioxidante: uleiul de catina alba, suc de orz verde;

- Memo on pentru memorie;

- antioxidant Margusa;

- Geriforte pentru stres;

- Royal jelly si ginseng – pentru cresterea numarului de eritrocite si producerea de acetilcolina;

- Guarana pentru cei dependenti de cafea ;

- ceai de obligeana si rozmarin cu lamaie si multa miere (inainte si dupa efort); felii de lamaie cu zahar ;

- se mananca cu 2 - 3 ore inainte de antrenament (daca se sare peste masa de dimineata se poate instala hipoglicemia care produce cefalee, oboseala, labilitate emotionala, iritabilitate, tremuraturi, vertij, diminuare a capacitatii de concentrare, stare de voma, foame intensa, senzatie de slabiciune, lipotimie);

- se respecta perioadele de somn fiziologic;

- pentru marirea mobilitatii degetelor se fac urmatoarele exercitii: simulare cantat la pian, exercitii de flexie a degetelor mainii cu ajutorul inelelor sau bilelor de cauciuc, dactilografiere oarba;

- antrenament cu varierea frecventei sunetelor intre 800-850 Hz;

- activitati sportive in are liber – jocuri, alergari, gimnastica, plimbari – pentru dezvoltarea capacitatii cardio-respiratorii. Exercitiul fizic dilata vasele sangvine si imbunatateste circulatia sangvina, reduce nivelul de colesterol, favorizeaza producerea endorfinelor si in consecinta simtamantul de bine, relaxeaza muschii, mentine flexibilitatea articulatiilor, arde excesul de grasimi acumulate, contribuind la mentinerea greutatii ideale, favorizeaza oxigenarea tuturor celulelor organismului, ajuta la controlul hipertensiunii, normalizeaza transpiratia si favorizeaza eliminarea toxinelor.

Recomandari pentru perioada competitionala

- se respecta ritmul nictemeral;

- in ultima saptamana precompetitionala - program redus de antrenament, pauza in ultima zi;

- ceai de obligeana si rozmarin cu lamaie si multa miere – cu o jumatate de ora inainte de competitie si dupa efort intelectual; felii de lamaie cu zahar;

- cu 5 minute inainte de competitie si in timpul pauzelor se consuma glucoza ,zahar ;

- se mananca cu 2 - 3 ore inainte de competitie;

- precompetitional - hrana bogata in glucide, variata, adecvata ;

- se mananca moderat pentru evitarea senzatiei de „stomac prea plin";

- masa de seara intre orele 18-19 , usoara, cu doua-trei ore ore inainte de culcare, fiindca procesul digestiv incetineste in somn - daca se cineaza tarziu, alimentele retinute in stomac fermenteaza, producand gust neplacut in gura, respiratie neplacut mirositore, senzatie de greutate in stomac ; somnul este mai odihnitor, cand stomacul nu are mult de lucru ;

- este contraindicata apa minerala (poate provoca eructatii, care pot perturba ritmul respirator);

- se recomanda consumarea de apa plata, sucuri naturale neacidulate;

- medicatie in situatii critice neprevazute: algocalmin, paracetamol, lizadon, furazolidon, bromhexim, ampicilina, fiola de ampicilina pulbere injectabila si ser fiziologic, claritine, bioparox, doxiciclina, amoxiciclina, vitamina C, carbo medicinalis, nasivin, dicarbocalm, indometacin supozitoare, piroxicam, triferment, anghirol, papaverina, metoclopramid, scobutil, piafen, piroxicam, clorzoxazona (nu exista probleme de dopaj in acest sport).

• 5.2. Asistenta psihologica

Avand in vedere stransa legatura dintre tonusul muscular si starile emotionale, propunem ca metoda initiala in procesul de refacere si de optimizare relaxarea, metoda de autoreglare a starilor psihice, de deconectare generala a individului. Tehnicile de relaxare incearca sa reduca gradul de incordare psihica prin scaderea tonusului muscular, iar la baza invatarii acestora se afla fenomenul reglarii corticale voluntare a tonusului. Sunt "tehnici autoformative si psihoterapeutice ce urmaresc realizarea unei decontractii musculare si nervoase, avand ca efect un repaus cat mai eficient, economisirea energiei fizice si psihice, cresterea rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat" (6).

Una dintre metode eficiente de interventie psihologica in pregatirea sportivilor este antrenamentul psihoton – o metoda de reglare si autoreglare a starilor psihice, de optimizare a capacitatii de adaptare la situatiile de antrenament si competitii. (3) Antrenamentul psihoton are la baza o faza initiala de relaxare (realizata de obicei prin antrenamentul autogen sau relaxarea progresiva), urmata de activarea musculara si psihica specifica, avand ca obiectiv mobilizarea generala a sportivului. 

- Antrenamentul autogen este un sistem de relaxare destul de raspandit, fiind simplu si usor de invatat. Se bazeaza pe o serie de exercitii psihofiziologice, ce produc decontractia generala a organismului, prin intermediul provocarii unor senzatii de greutate si caldura a membrelor, calmarea respiratiei si racoarea fruntii. Se recomanda combinarea relaxarii cu utilizarea unor formule sugestive pentru cresterea rezistentei sportivilor la stresul competitional.

Aceasta tehnica contribuie la linistirea generala a organismului (diminuarea oboselii, a iritabilitatii, a anxietatii, incordarii si agitatiei) reducerea rezonantelor starilor afective negative, cresterea capacitatii de concentrare si autoreglarea propriului organism.

- Exercitii de relaxare progresiva implica relaxarea fiecarui grup muscular, extinzandu-se treptat in tot corpul. Sportivul invata sa constientizeze si sa controleze tensiunile musculare ce apar in starile emotionale si sa le reduca voluntar, regland astfel starea emotionala. 

- Exercitiile de respiratie se utilizeaza atat in etapa de relaxare (eliminarea tensiunilor, calmare), precum si in activarea psihica si fizica (gimnastica respiratorie cu autosugestie).

Sportivii telegrafisti acuza o respiratie deficitara (frecventa respiratorie diminuata si respiratie sacadata) in timpul competitiei, si de aceea este necesara invatarea unor exercitii respiratorii de relaxare, de reducere rapida a incordarii emotionale, de crestere a capacitatii de concentrare a atentiei si de crestere a randamentului. 

Acestea pot contribui la reducerea oboselii, la inviorarea organismului si tonifierea sistemului nervos, la ameliorarea circulatiei periferice (disparitia senzatiei de 'mana rece') si la cresterea rezistentei la stres.

De asemenea, sunt deosebit de utile in optimizarea capacitatii de invatare si de memorare. Se memoreaza mai usor pe fondul unei stari de relaxare cu respiratie ritmica, si se poate reactualiza mai usor si mai rapid informatia memorata, datorita bunei irigari cerebrale, si deci a functionarii eficiente a proceselor nervoase corticale.

Antrenamentul psihoton prezinta o serie de efecte pozitive precum echilibrarea tensiunilor musculare, recuperarea dupa efort, cresterea capacitatii de concentrare, controlul emotiilor, diminuarea anxietatii in competitie, mobilizarea pentru concurs, cresterea rezistentei la stres si a increderii in sine.

Tehnicile PNL (programare neurolingvistica) reprezinta o modalitate de autoperfectionare psiho-somatica, prin care se pot antrena abilitatile sportivului de a-si modifica voluntar trairile afective perturbatoare si de a-si optimiza comportamentul. Prin tehnicile de programare neurolingvistica realizate pe fondul relaxarii se urmareste modificarea gandurilor negative si starilor afective neplacute, cu efecte dezorganizatoare asupra propriului comportament. 

Tehnica este utila sportivilor telegrafisti in reducerea anxietatii competitionale, a durerii si a crampelor musculare, dar si in cresterea increderii in fortele proprii, imbunatatirea performantelor scolare si abandonarea consumului de tutun si cafea.

In vederea reducerii sau inlaturarii blocajului muscular al mainii -"crampa telegrafistului" – acesta poate fi abordat si psihoterapeutic, fiind considerat in literatura de specialitate o manifestare psihosomatica nevrotica cauzata de stres, insatisfactii, conflicte interioare, anxietate. Se pot utiliza diferite metode de psihoterapie precum cognitiv – comportamentala sau experientiala.

Pentru antrenarea si perfectionarea insusirilor psihice solicitate se realizeaza pregatirea psihologica de ramura, care cuprinde exercitii ce urmaresc educarea si dezvoltarea acelor calitati psihice care asigura performanta in telegrafia - viteza:

- Educarea capacitatii de concentrare prin exercitii de focalizare a atentiei, de concentrare pe diferite sunete.

- Exercitii de desensibilizare la stimulii externi perturbatori (de disociere) – se poate efectua antrenament in stres sonor, cu exercitii de concentrare pe stimulii auditivi specifici. Se urmareste prin acest antrenament simularea conditiilor competitionale, in care pot oricand interveni perturbari exterioare (zgomote), cresterea rezistentei psihice si adaptarea sportivului la astfel de conditii, astfel incat activitatea lui sa nu fie afectata. 

Un exercitiu de disociere poate presupune asezarea in fata sportivului a unui ceas cu tic-tac puternic. Acesta inchide ochii, se relaxeaza, isi spune (in limbaj interior) ca nu aude ceasul si isi imagineaza ca este insensibil la actiunea factorilor exteriori. O data familiarizat cu aceasta tehnica, sportivul va reusi sa auda doar ceea ce doreste. (3)

Antrenamentul mental poate fi utilizat cu scopul familiarizarii sportivului cu situatia de concurs si a desensibilizarii fata de factorii stresanti.

Exercitii de antrenare a capacitatilor mnezice auditive.

Avand in vedere faptul ca sportivii telegrafisti acuza o stare de nervozitate foarte intensa si de nesiguranta in concursuri, pregatirea psihologica pentru competitie se va centra pe formarea de montaje atitudinal – cognitiv – afectiv – volitive adecvate, care sa favorizeze obtinerea de performante.

Aceasta pregatire presupune formarea unor atitudini adecvate fata de competitie (fata de sine, de adversari) pentru asigurarea celor mai bune conditii de mobilizare a energiei fizice si psihice a sportivilor.

• Antrenamentul motivational consta in constientizarea si stabilirea obiectivelor, analiza lor, formularea precisa a obiectivelor prioritare – utilizarea acestora in formule sugestive activatoare in situatii competitionale.
• Antrenamentul atitudinal presupune antrenarea gandirii pozitive si a increderii in sine, in fortele proprii, prin sugestii de intarire a Eului.
• Pregatirea afectiva se refera la educarea capacitatii de autocontrol emotional si de autoreglare a starilor emotionale perturbatoare, negative.
• Pregatirea cognitiva presupune educarea calitatilor atentionale, a perceptiei specializate (auditive) si a gandirii pozitive.
• Antrenamentul modelat are in vedere modelarea conditiile exterioare ale unei competitii (factori perturbatori, restrictii de timp, obstacole etc) si se realizeaza cu scopul familiarizarii sportivilor cu situatia de concurs.

• 5.3. Metode clinice si paraclinice de investigare

- examen clinic general pe aparate si sisteme;

- analize uzuale (hemoleucograma, hematocrit, trombocite, VSH, fibrinogen, transaminaze, uree, creatinina, proteine, lipide, glicemie, ionograma (calcemie, magnezemie), sumar de urina);

- examen ORL cu audiograma, urmarind, in special, intervalul de 700 – 900 Hz. Audiograma se efectueaza dupa antrenamente cat mai des posibil (pentru evidentierea unui eventual traumatism sonor acut) si se repeta obligatoriu la fiecare 6 luni (pentru depistarea aparitiei unei eventuale hipoacuzii de perceptie);

- examen oftalmologic pentru a elimina prezenta eventualelor vicii de acomodare, care pot provoca cefalee;

- consult neuropsihiatric;

- examen stomatologic;

- evaluarea functiei hepatice si a tranzitului intestinal;

- oscilometrie pe vasele membrelor superioare cu urmarirea existentei unor eventuale modificari ale pulsului, ale culorii si temperaturii tegumentului.

- este necesar ca avizul medical sa preceada obligatoriu orice competitie, punandu-se accent pe examenul O.R.L. si consultul neuropsihiatric.

- este recomandabil ca examinarea psihologica a sportivilor sa fie mai completa si mai profunda, cea prezentata constituind doar o prima etapa si oferind doar cateva informatii. Pentru realizarea unui bune cunoasteri a sportivilor, iar pe aceasta baza a unei interventii adaptate nevoilor fiecaruia, se pot folosi instrumente de diagnoza mai complexe precum inventarele de personalitate California CPI sau 16 PF (Cattel), teste proiective de personalitate, probe care sa evalueze perceptia, memoria, structurile motivationale, inteligenta, dar si metoda anamnezei si a observatiei sistematice in antrenamente si competitii.

• Metode de control in timpul antrenamentelor:

- monitorizarea pulsului, a tensiunii arteriale si temperaturii corporale;

- EEG sau maping cerebral – in functie de posibilitati – cu EMG pe grupele musculare agoniste-antagoniste solicitate in timpului actului de scriere;

- Stimularea Magnetica Transcorticala – pentru a decela ariile corticale care descarca impulsuri in timpul probelor (indica modul in care se initiaza miscarea la nivel cortical) – metoda utilizabila ipotetic;

- RMN de difuzie si perfuzie (ipotetic)-cu ajutorul unui marker se determina imagistic consumul de glucoza in diferite arii corticale;

- testari biochimice bazale si dupa probe pentru identificarea tipului de efort (lactat, echilibru acido-bazic, glicemie, trigliceride, etc.).

Concluzii

 In urma celor prezentate mai sus, se evidentiaza necesitatea realizarii unor cercetari complexe, precum si crearea unei baze de date cu observatii corespunzatoare, acumulate de-a lungul mai multor ani.

In procesul de interventie asupra antrenamentelor telegrafistilor, trebuie sa se actioneze constient si organizat. Exista sanse, cel putin teoretice, pentru ridicarea nivelului de performanta, iar acest drum spre inalta performanta trebuie sa se bazeze pe cunoastere si nu pe hazard.

 Aceasta lucrare se doreste a fi un prim pas in investigarea problematicii complexe fizio- psihologice intalnite in telegrafia-viteza, prin sugerarea catorva directii de cercetare, care speram sa aduca noi clarificari.

 Cel mai bun ambasador al unei tari este sportul, iar sportul nu se poate dezvolta fara cercetare, stiinta, cunoastere.

Bibliografie 

DOROFTEIU, M. , Fiziologie – Coordonarea organismului uman. Cluj – Napoca, Ed. Argonaut, 1992

EXARCU TEODORESCU, I.; BADIU, G., Fiziologie. Bucuresti, Ed. Medicala, 1993

EPURAN, M.; HOLDEVICI, I.; TONITA, F., Psihologia sportului de performanta. Teorie si practica. Bucuresti, Ed. Fest, 2001

GARBEA, S.; CIUCHI, V.; MILOSESCU, P.; OLARIU, B.; SARAFOLEANU, D.; SARJITA, N.; TEODORESCU, L.; TOMESCU, E., Otologie. Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1987

GHERASIM, L., Medicina interna. Bolile aparatului respirator si locomotor. Vol I . Bucuresti, Ed. Medicala, 1995

GROZA, P., Fiziologie. Bucuresti, Ed. Medicala, 1991

HOLDEVICI, I., Autosugestie si relaxare. Bucuresti, Ed. Ceres, 1995

Larousse, Dictionar de medicina. Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998

MINULESCU, M., Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica. Bucuresti, Garell Publishing House, 1996

MOGOS, G.; IANCULESCU, A., Compendiu de anatomie si fiziologie a omului. Bucuresti Ed. Stiintifica

NICULESCU, M., Personalitatea sportivului de performanta. Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 2000

NOHFF,W.G.P., The art and skill of radio-telegraphy. Internet

SARAFOLEANU, D.; CHIRIAC, G., Oto–rino–laringologie. Bucuresti, Ed. Medicala, 1993

Writers cramp and its epidemics. Internet