RASPUNDEREA PROFESORILOR SI ANTRENORILOR PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ELEVII SI SPORTIVII LOR IN TIMP CE SE AFLA SUB SUPRAVEGHEREA LOR

The responsibility of the teachers and coaches for the damage caused by the pupils and sportsmen while under their supervision

Prof. univ. dr. Alexandru-Virgil VOICU

Universitatea "Babes-Bolyai"

Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Cluj-Napoca

REZUMAT

Este cunoscut faptul ca institutia fundamentala a oricarui sistem de drept este institutia raspunderii juridice. Institutia raspunderii juridice, forma a raspunderii juridice, este alcatuita din totalitatea normelor de drept, a caror majoritate isi au sediul in Codul civil, prin care se reglementeaza obligatia oricarei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori a celor pentru care este chemata sa raspunda.

Conduita deontologica profesionala - conduita impusa si profesorilor de educatie fizica si antrenorilor – este si trebuie sa fie consonanta cu reglementarile juridice. Raspunderea profesionala este in relatie cu raspunderea juridica.

Ne propunem sa prezentam, neechivoc, un caz de raspundere (indirecta) pentru fapta altei persoane – in directa legatura cu profesiunea noastra.

REGLEMENTARE

Un caz de raspundere (civila) delictuala indirecta pentru fapta altei persoane, altul decat raspunderea parintilor este reglementat expres in articolul 1000 alin.4 Cod civil, unde se dispune ca sunt raspunzatori "institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere". Ei se pot apara de raspundere, la fel ca parintii "daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil" prevedere inserata in alin. 5 al aceluiasi art. 1000 al Codului civil. Si in acest caz, legiuitorul instituie o prezumtie relativa de raspundere, prezumtie care admite dovada contrara.

Aceste reglementari pot fi (si sunt) folosite in practica juridica si in solutionarea cauzelor in care se pune problema unei raspunderi pentru prejudiciile cauzate de sportivii incapabili de a raspunde sau de a repara ei insisi prejudiciile cauzate unor terte persoane, in interesul victimei cautandu-se justificarea obligatiei de a repara in sarcina antrenorilor si a profesorilor de educatie fizica sub conducerea si supravegherea carora s-a desfasurat activitatea sportiva prejudiciabila.

Spre deosebire de institutori si artizani, care nu au datoria de a educa, ci numai de a instrui, antrenorii-profesori, prin specificul activitatilor, prin sarcinile ce le revin, au si indatorirea de a participa la educatia sportivilor pe care ii pregatesc, manifestata prin acea educatie sportiva recunoscuta ca un obiectiv al sportului care trebuie sa se afle permanent in atentia acestei categorii socio-profesionale atat in timpul antrenamentelor, competitiilor, spectacolelor sportive, cat si a taberelor de pregatire (cantonamente sportive).

Astfel ca acestor categorii de institutori si artizani, profesori de educatie fizica, respectiv antrenori, care desfasoara activitati sportive le incumba o raspundere speciala, care rezida din aceea ca ei nu se vor putea exonera de raspundere, invocand carentele educative ale copilului datorate slabei supravegheri imputabile parintilor (sau ocrotitorului legal) datorita principiului enuntat in literatura noastra de specialitate (juridica) conform caruia "parintii nu sunt raspunzatori pentru fapta prejudiciabila pe care copilul a savarsit-o in exercitiul unui sport, potrivit cu varsta lui, intrucat practica sportului exclude pentru parinti putinta de a exercita supravegherea". Drept urmare, aceasta raspundere se intemeiaza exclusiv pe prezumtia unei greseli savarsite in supraveghere, in educatia sportiva a elevului si pe existenta unei legaturi cauzale intre aceasta deficienta prezumata in supraveghere si fapta prejudiciabila savarsita de sportivul minor.

• CALITATEA DE "INSTITUTOR, ARTIZAN, ELEV SI UCENIC" IN ACTIVITATEA SPORTIVA

Pentru a stabili domeniul de aplicare a raspunderii prevazute de art.1000 alin.4 Cod civil, este necesar sa cunoastem termenii de: institutor, artizan, elev si ucenic. Acest lucru este necesar pentru a desemna categoria persoanelor care raspund si categoria persoanelor pentru care se raspunde.

Potrivit art.1000, alin. 4 Cod civil, sunt prezumati raspunzatori institutorii si artizanii pentru care noi avem corespondent in functiile de profesor-antrenor si antrenor. Predarea educatiei fizice si sportului sau instruirea sportivilor, in forme organizate "se asigura numai de persoane atestate in domeniu prin diplome sau certificate recunoscute in conditiile legii". Si unii si ceilalti, in exercitarea profesiunii lor, dau instructiuni, fac educatie sportiva si asigura supravegherea. Raspunderea lor se angajeaza in calitate de persoane fizice. Pentru aceasta, nu poate fi antrenata raspunderea unitatii scolare – club sportiv scolar sau a persoanei juridice – club sau asociatie sportiva, unde aceste categorii socio-profesionale isi desfasoara activitatea. In literatura noastra juridica, M. Eliescu considera ca nu scoala este "institutor", ci persoanele fizice care au sarcini de serviciu, in cadrul institutiei, de a-i supraveghea pe tinerii care primesc in aceste scoli o instructiune profesionala. In cazul cluburilor sportive, de regula, activitatea sportiva nu urmareste formarea sportivilor profesionisti, ci pur si simplu, angrenarea tinerilor talentati, intr-o activitate benefica devenirii lor sociale in ansamblul ei, alta decat de a deveni sportiv profesionist. Trebuie mentionat ca raspunderea institutorului sau artizanului este identica, indiferent ca functioneaza avand aceasta calitate intr-o institutie publica, persoana juridica privata sau ca intreprinzator particular.

Reglementarile legale cu privire la calitatea celor care conduc activitati sportive organizate, chiar sub forma prestarilor de servicii, si care presupun instruire si supraveghere in domenii ce privesc, mai ales, sanatatea si buna dezvoltare fizica – trebuie sa constatam ca sunt incalcate. In cazul in care minorul va savarsi o fapta prejudiciabila aflandu-se sub directa supraveghere a unui asa zis "instructor" (sau altfel denumit si care a fost investit cu atributia de a "instrui si de a supraveghea" de catre organul persoanei juridice private), va raspunde si persoana fizica care a reprezentat organul si a consimtit de a i se atribui acestuia sarcinile specifice (si de mare responsabilitate) care revin unui antrenor specializat. Aceasta in masura in care fapta prejudiciabila a fost consecinta incapacitatii profesionale a celui angajat sa instruiasca si sa supravegheze. De fapt, aceasta raspundere, asa cum vom vedea, este instituita prin prevederile art.1000 alin. 3. 

In aplicarea prevederilor art.1000 alin.4 Cod civil, prin termenul de institutori, in prezent, pentru domeniul nostru, se intelege profesorii-antrenori si antrenorii, indiferent de functie sau grad didactic (sau grad de antrenor), din invatamantul public, unitatile de invatamant privat, precum si din structurile sportive cu scop nelucrativ. Prin artizani, in domeniul activitatii sportive, s-ar putea asimila acei profesori de educatie fizica, sau antrenori care au obligatia sa invete pe un ucenic o arta sau meserie, in cazul nostru, meseria de sportiv profesionist. In aceasta ipoteza, raspunderea prevazuta de art. 1000 alin.4 poate reveni atat meseriasului particular, cat si meseriasului salariat al unei persoane juridice in cadrul careia acesta are obligatia de a asigura pregatirea ucenicilor (sportivi).  

FUNDAMENTAREA RASPUNDERII

Literatura de specialitate si practica judiciara considera, fara exceptie, ca art.1000 alin.4 Cod Civil, coroborat cu alin.2 si 5 ale aceluiasi articol stabileste doua prezumtii:

a) prezumtia ca indatorirea de supraveghere nu a fost indeplinita in mod corespunzator; desi, alaturi de obligatia de supraveghere, institutorii si artizanii au si obligatia de educare, legea a instituit raspunderea lor numai in relatie cu indatorirea de supraveghere. Noi consideram ca profesorii-antrenori, ca si antrenorii, au si obligatia de a educa, dar numai in ceea ce priveste aspectul educativ al activitatii sportive.

b) prezumtia existentei raportului de cauzalitate intre lipsa de supraveghere sau supravegherea necorespunzatoare pentru care profesorul-antrenor sau, dupa caz, antrenorul este prezumat in culpa si savarsirea de catre sportivul minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu. Astfel, putem considera ca prezumtia de culpa pe care se fundamenteaza raspunderea profesorilor-antrenori este relativa. Ei pot face proba contrara, fiind suficient sa dovedeasca faptul ca si-au indeplinit corect obligatia de supraveghere si cu toate acestea sportivul minor a savarsit fapta cauzatoare de prejudiciu pentru victima. Pentru dovada contrara, trebuie sa se examineze continutul indatoririi de supraveghere, precum si "conditiile concrete in care supravegherea a fost exercitata, tinandu-se seama de o serie de factori, cum sunt, de exemplu, numarul elevilor si ucenicilor aflati sub supraveghere, circumstantele, momentul si locul unde a fost savarsita fapta, locul unde trebuie sa se afle institutorul sau mestesugarul si locul unde el se afla de fapt, daca o supraveghere oricat de exigenta ar fi putut impiedica faptul prejudiciabil, precum si alti asemenea factori care pot sa ofere imaginea posibilitatii ori imposibilitatii de impiedicare a faptului prejudiciabil " .

CONDITIILE GENERALE SI SPECIALE ALE RASPUNDERII

Pentru angajarea raspunderii profesorilor antrenori, victima prejudiciata trebuie sa faca dovada prezentei a trei dintre conditiile raspunderii pentru fapta proprie si anume: fapta ilicita a elevului sau ucenicului; prejudiciul cauzat; si raportul de cauzalitate dintre acea fapta si prejudiciul suferit. Conditia existentei greselii sau culpei elevului ori ucenicului, nu este atat de riguroasa si se inclina spre angajarea raspunderii profesorului chiar si in ipoteza in care nu se va face dovada capacitatii delictuale a elevului. Raspunderea profesorului sau celui asimilat acestuia se angajeaza indiferent daca sportivul a avut sau nu discernamant. Ba mai mult, el trebuie sa raspunda si in acele ipoteze in care sportivul era lipsit de discernamant ori a avut discernamantul diminuat, deoarece, indeosebi in aceste cazuri, supravegherea se impune a fi exercitata cu mai multa grija.

Angajarea raspunderii intemeiate pe prevederea art.1000 alin.4 Cod Civil este posibila numai daca sunt adaugate conditiilor generale mai sus mentionate inca trei conditii speciale, ce se cer intrunite si anume:

a) sportivul sa fie minor, adica sa fi savarsit fapta prejudiciabila inainte de implinirea varstei de 18 ani. Unii autori sustin ca raspunderea se angajeaza indiferent de varsta autorului, conditia minoritatii elevului sau ucenicului, in cazul nostru a sportivului, nefiind prevazuta de textul legal. Dar, doctrina considera ca aceasta raspundere se angajeaza numai pentru sportivul minor, opinie la care ne raliem si noi, caci, "de ce institutorii si artizanii ar trebui sa raspunda si pentru elevii si ucenicii majori, din moment ce raspunderea parintilor se limiteaza doar la timpul cand copilul este minor?" .

b) fapta ilicita sa fi fost savarsita de elev sau ucenic in timpul cat se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea cadrului didactic sau meseriasului, adica la club sau asociatie, ori intr-o alta activitate organizata, chiar in afara structurii sportive, dar sub indrumarea acesteia. In ipoteza in care elevul sau ucenicul trebuia sa se afle in supravegherea antrenorului, dar in fapt nu se afla sub aceasta supraveghere, in literatura de specialitate s-a aratat ca trebuie sa fie cercetata cauza unei astfel stari de lucruri. Raspunderea pe temeiul art.1000 alin.4 Cod civil se va angaja in acele situatii cand sportivul nu se afla sub supravegherea cadrului didactic sau meseriasului datorita unor fapte omisive sau comisive ale celui din urma. Asemenea fapte pot fi: profesorul sau antrenorul lipsesc ori intarzie de la ora, lectie de antrenament, datorita culpei lor; parasesc locul de antrenament, loc de incalzire sau competitie si nu instruiesc pe sportiv ce trebuie sa faca in lipsa lui; elevul este invoit sa lipseasca de la orele de clasa sau de instructie, in cazul liceelor cu programe de educatie fizica sau in timpul cantonamentelor, fara ca acest lucru sa fie determinat de un motiv temeinic justificat. In schimb, "daca sustragerea de sub supraveghere a elevului sau ucenicului nu-i este imputabila [supraveghetorului], cum ar fi cazul cand [elevul] nu se prezinta la scoala sau la programul de instruire, ori fuge de la orele de curs sau de antrenament, ori de la atelier, raspunderea cadrului didactic sau meseriasului nu poate fi angajata, deoarece nu-i este imputabila nici o culpa". Atunci cand sportivul locuieste in cantonamente impreuna cu antrenorul, raspunderea acestuia se va angaja si pentru prejudiciile cauzate de acesta in afara programului de lucru. In timpul desfasurarii pregatirii sportivilor minori in tabere sportive sau cantonamente, obligatia de supraveghere este continua.

c) elevul sau ucenicul sa fi cauzat prejudiciul unei terte persoane. Practica judiciara, asa cum am si amintit, a statuat ca raspunderea in baza art.1000 alin.4 intervine numai atunci cand prejudiciile sunt cauzate altor persoane. Profesorii antrenori nu raspund in temeiul acestei dispozitii legale pentru prejudiciile suferite chiar de elev, in timp ce acesta se afla sub supravegherea lor; problema raspunderii cadrului didactic, in astfel de cazuri, se poate pune numai in conditiile raspunderii pentru fapta proprie, pe temeiul art.998-999 Cod civil, "dar numai in masura in care profesorului i s-ar putea imputa o fapta culpabila proprie, comisiva sau omisiva"

EFECTELE RASPUNDERII

• Referitor la efectele raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 1000 alin. 4 Cod civil, doctrina si jurisprudenta au statuat ca daca sunt intrunite conditiile generale si cele speciale ale raspunderii, profesorul antrenor este tinut raspunzator fata de victima pentru intregul prejudiciu. Victima prejudiciata are dreptul la actiune impotriva profesorului-antrenor pe temeiul art.1000 alin.4 Cod civil. Daca sportivul a avut capacitate delictuala sau se poate dovedi ca in momentul savarsirii faptei avea discernamant, victima poate sa-l actioneze direct pe acesta in justitie pentru a fi obligat la reparare, in baza prevederilor art.998-999 Cod civil De asemenea, nimic nu impiedica victima sa cheme la raspundere numai pe sportiv, sau sa cheme, deopotriva, si pe sportiv si pe profesor.

Problema corelatiei dintre cele doua cazuri de raspundere pentru fapta altuia se pune numai in ipoteza in care copilul minor, avand calitatea de sportiv, cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane in timp ce se afla sau trebuia sa se afle in supravegherea cadrelor didactice sau meseriasului. Rezolvarea acestei probleme este necesara deoarece continutul prezumtiei de culpa prevazuta de lege in sarcina cadrelor didactice-antrenori este diferit fata de continutul prezumtiei de culpa a parintilor. Profesorii-antrenori si meseriasii sunt prezumati in culpa pentru lipsa de supraveghere, educatie sportiva si supraveghere necorespunzatoare a sportivului in timpul activitatilor sportive, iar parintii sunt prezumati in culpa pentru neindeplinirea atat a obligatiei de supraveghere, cat si a obligatiei de educare a copilului lor minor.

In legatura cu acestea, s-au conturat trei opinii, noi raliindu-ne la opinia care se sprijina pe argumente ce ni se par juste si convingatoare si anume ca: raspunderea parintilor este generala si subsidiara in raport cu raspunderea cadrelor didactice. Semnificatia acestei opinii, avansata in literatura de specialitate – "…spre generalizarea careia am inclina, este aceea de a considera ca in corelatia cu raspunderea profesorului ori meseriasului, raspunderea parintilor apare ca fiind o raspundere subsidiara, in sensul ca se va aplica ori de cate ori profesorul ori mestesugarul va face dovada ca desi a exercitat cum se cuvine supravegherea, nu a putut totusi sa impiedice savarsirea faptului prejudiciabil". Aceasta opinie a avut ecou si in practica judiciara, instantele pronuntandu-se, in sensul ca, in aceste cazuri, nu poate fi exclusa de plano raspunderea parintilor pentru prejudiciul cauzat de copilul lor minor. Astfel, potrivit acestei opinii, raspunderea parintilor are un caracter general si subsidiar fata de raspunderea speciala a cadrelor didactice, iar raspunderea speciala inlatura total raspunderea generala atunci cand sunt intrunite conditiile angajarii ei, prevazute de art.1000 alin.4 Cod civil. In argumentarea solutiei propuse s-a aratat ca pentru perioada de timp in care elevul sau ucenicul se afla in supravegherea cadrului didactic sau meseriasului, obligatia de supraveghere ce revine acestuia absoarbe "intr-o anumita masura si riscul insuficientelor din educatia ori cresterea minorului, in sensul ca o buna supraveghere poate sa impiedice comiterea unor fapte ilicite, chiar de catre un elev care prezinta unele carente ce tin de educatie ori de crestere" opinie deja exprimata in literatura de specialitate privitor la prejudiciile ce pot fi cauzate pe "terenul de sport" de sportivii minori.

Raspunderea parintilor, fiind generala si subsidiara, se va angaja cu excluderea in intregime a raspunderii speciale imediat ce cadrul didactic si meseriasul va face dovada ca si-a indeplinit "scrupulos obligatia de supraveghere si totusi a fost in imposibilitate de a impiedica savarsirea de catre minor a faptului prejudiciabil" . In toate aceste cazuri, nu poate fi exclusa de plano raspunderea parintilor si pentru prejudiciul cauzat de copilul minor insusi profesorului-antrenor.

In concluzie, potrivit acestei opinii, pe primul plan se afla raspunderea cadrului didactic. In masura in care prezumtia de culpa va fi inlaturata de catre cadrul didactic sau meserias, prin proba contrara, se reactiveaza raspunderea generala si subsidiara a parintilor (in temeiul art. 1000 alin. 2 C.civ.), dar numai in masura in care nu este incalcat principiul ca "parintii nu sunt raspunzatori pentru fapta prejudiciabila pe care copilul a savarsit-o in exercitiul unui sport, potrivit cu varsta lui, intrucat practica sportului exclude pentru parinti putinta de a exercita supravegherea". Astfel, angajarea raspunderii cadrului didactic, in conditiile aratate, exclude actiunea in regres a acestuia impotriva parintilor deoarece, neputand inlatura prezumtia de culpa legala instituita in sarcina sa, culpa lui in supraveghere absoarbe si riscul carentelor de educatie ale minorului. Aceste reguli se aplica si in cazul in care faptul cauzator de prejudicii constituie infractiune, "deoarece raspunderea pentru pagubele produse prin infractiune se stabileste dupa principiile dreptului civil".

ABSTRACT

It is well know the fact that the fundamental institutions of a law system is the institution of juridical liability (responsibility), a form a juridical liability is made up of the ensemble of the norms of the law, the majority of which care in the Civil Code through which regulations are given regarding each persons` obligation for repairing the damage caused to somebody else, through his deeds, or against those whom he has to be responsible for.

The imperatives of the professional deontological conduct – imposes to the teachers of physical education and sport, too – is and must be in consonance with the juridical regulations. The professional responsibility is related to the juridical liability.

We propose to present "straightly" a case of liability (an indirect one) for the deed of other person – in direct connection with our profession.  

(Gheorghe Haralambie – model in the Romanian sport scientific research) Talaban Maria-Denisa