EDUCATIE FIZICA SI SPORT – FENOMEN SOCIAL. ABORDARE AXIOMATICA

Prof. univ. Vasile GHENADI

   Lector univ. dr. Florin GRAPA

   Lector univ. Gheorghe BALINT

 Cuvinte cheie: sociologia sportului, concept, abordare axiomatica

 I. Introducere

• Educatia fizica si sportul constituie activitati cu caracter specific care au la baza exercitiile fizice practicate de oameni de diferite varste, de ambele sexe si din motive diferite.

Pentru unii, exercitiile fizice inseamna obligatii profesionale, scolare, sub forma de lectii si activitati sportive, pentru altii inseamna activitati recreative, compensatorii, de refacere psihomotrica sau neuropsihica, activitati optionale, in timp ce pentru altii, cei mai multi, inseamna distractie, loisir, sustinere, participare emotionala, incurajari la competitii sportive, dar si in fata televizoarelor. Pentru alte categorii de practicanti, exercitiile fizice inseamna miscarea ca medicament, tratament de recuperare, refacere, intretinere, cele mai multe platite si conduse de cadre de specialitate. Pentru o alta categorie, din ce in ce mai mare de practicanti, exercitiile fizice inseamna profesionism, afacere, conducere, organizare, perfectionare etc.

Se poate spune astfel ca formele de practicare ale exercitiilor fizice s-au diversificat foarte mult dupa interesele sociale, individuale si de grup.

Facand parte din viata membrilor societatii pe care o influenteaza, educatia fizica si sportul devine o problema sociala de interes national avand in vedere numarul in crestere al practicantilor acesteia.

In aceasta situatie, se poate spune ca educatia fizica pentru a fi eficientizata trebuie studiata ca fenomen social – complex dinamic la scara nationala, cu implicatii, motivatii, conceptii, interese individuale, de grup, variate si schimbatoare etc.

Rezolvarea atator probleme presupune conceptii realiste, stiintifice, obiective, capabile sa ofere deciziilor respective informatii permanente, ontice si obiective. Nu mai poate fi acceptat conceptul potrivit caruia sistemul educatie fizica are numai trei subsisteme: institutionalizat (invatamant), performanta si recreativ, pentru ca raman in afara celor trei subsisteme foarte multe alte categorii de practicanti direct sau indirect cu motivatii, scopuri directe si schimbatoare, organizati pana la nivel central sau neorganizati – individual, dar care practicand exercitiile fizice se incadreaza in exigentele acestora.

Intelegem astfel ca fenomenul social – educatie fizica si sport grupeaza toate categoriile de oameni, de relatii si toate categoriile si formele de practicare ale exercitiilor fizice.

Prin exercitiul fizic intelegem actul motric sau o forma adaptata executata sistematic si constient in scopul influentarii pozitive a starilor: fizice, psihice, motrice, fiziologice, morale, spirituale si materiale a oamenilor, in consens si cu interesul social general (concept modificat de noi).

Este foarte interesant de subliniat ca acest fenomen cu valentele sale multiple si diverse, influentand viata oamenilor de toate varstele si sexele, de toate categoriile sociale, este cautat sustinut si monitorizat de conducerea societatii in scopurile sale: formative, educative, recreative dar si politice si materiale.

Fenomen social complex si dinamic, educatia fizica si sportul urmeaza aceleasi legi ale progresului, legi conditionate in etapa actuala de cantitatea si mai ales de calitatea obiectiva a informatiilor si a managementului lor. A ignora aceste doua discipline necesare progresului social, inseamna a nu se asigura educatiei fizice si sportului dezvoltarea in ritmul necesar, comparabil nivelului international spre care tinde intreaga noastra societate.

Informatiile care s-au folosit si care se folosesc la ora actuala in intregul fenomen social al educatiei fizice si sportului in toate procesele activitatile si actiunile, cu cateva mici exceptii, sunt informatii secundare, recoltate si prelucrate pe baza unor concepte teoretice clasice depasite, prevazute la ora actuala in literatura de specialitate consacrata la nivel national.

In acest context teoretic secundar, fapt subliniat in randurile precedente, sunt elaborate legi, instructiuni, norme organizatorice, planuri, programe, modele de instruire, de lectii – antrenamente etc., care de care mai sofisticate, dar rupte total de realitatea carora se adreseaza.

Putem exemplifica:

• fenomenul social national – educatie fizica si sport (EFS) este administrat neunitar, in lipsa unei conceptii stiintifice unitare, este fragmentat pe „felii" si nu pe subsisteme, ceea ce atrage dupa sine mari lacune in derularea acestora, respectiv: educatia fizica si sportul in invatamant, educatia fizica si sportul in invatamantul de specialitate, educatia fizica si sportul pentru toti, educatia fizica si sportul de performanta, educatia fizica si sportul recuperator etc.;
• in invatamantul superior de educatie fizica si sport, cel care pregateste specialistii pentru procesele si activitatile specifice, planurile de invatamant sunt dominate de teoriile educatiei fizice si sportului, clasice care deturneaza informatizarea, managementul, aprofundarea motricitatii generale si practicarea sporturilor pe baze stiintifice, obiective;
• federatiile de specialitate, mai ales cele de jocuri sportive, dar nu numai, opereaza cu programe, recomandari, modele de joc sau de pregatire teoretice, cu foarte putine exceptii, determinate in afara informatiilor ontice si obiective si fara ajutorul specialistilor pregatiti interdisciplinar;
• exista principii, legi, axiome, care nu se regasesc in toate aceste modele;
• Ne intrebam care este structura si care este esenta modelelor determinate?
• jocurile sportive din tara noastra sunt in cadere libera, atat la nivel de inalta performanta, cat si la nivel de sport pentru toti (recreativ) si acest lucru se datoreaza, dupa parerea noastra, si crizei de conceptie stiintifica existenta la acest nivel.
• Amestecate la nivel superior, lucrurile raman amestecate si la nivel inferior al practicarii jocurilor sportive in invatamant unde programele de educatie fizica nu reusesc sa se desprinda de: „invatarea corecta a procedeelor tehnice". Ce nevoie au copii din scolile generale sa invete corect procedeele tehnice in lectiile de educatie fizica, cand aceasta, invatarea, este o problema foarte grea si stresanta si pentru colegii lor din cluburile sportive de performanta.

Atentie insa! competitia, pentru a-si realiza misiunea si scopurile educative, trebuie bine organizata si trecuta atent prin toate etapele cerute de orice curriculum, respectiv: conceptii, obiective, demers, mijloace etc. Acestea sunt informatii care lipsesc din teoria si din practica de specialitate, din programele jocurilor sportive din scoli, dar si din facultatile de educatie fizica.

O alta problema existenta la nivelul facultatilor de specialitate este proliferarea anumitor metodici ale educatiei fizice, care, impreuna cu anumite teorii, s-au transformat in discipline de sine statatoare, cu intentia vadita de a fi in centrul proceselor practice respective, uneori si cu intentia de a le suplini.

Cui servesc afirmatiile scrise de genul: „Educatia fizica – componenta a domeniului de cercetare al teoriei educatiei fizice si sportului", sau „Sportul – componenta a domeniului de cercetare al teoriei educatiei fizice si sportului"?

Parerea noastra este ca actele psihomotrice, activitatile psihomotrice din cadrul fenomenului social Educatie fizica si sport au un profund caracter practic si cu aceste valente specifice trebuie sa se regaseasca integral in centrul preocuparilor teoretice ale celor interesati sa le influenteze.

Daca in prezent, in teoriile de specialitate, sunt prezentate si analizate ca ultimele componente ale structurilor ramurilor sportive, elementele si procedeele tehnice, conceptie de mult depasita, aplicarea metodei „cutiei negre" in urma evaluarii unei ramuri de sport ca sistem ierarhizat a facut posibila si a permis stabilirea unui nou palier subiacent acestora, respectiv elementele actiunii motrice. La ora actuala, aceste elemente ale actiunilor sunt considerate cele mai mici parti componente ale ramurilor de sport, formand noul camp informational al acestora.

Aceste elemente sunt:

• sarcini psihomotrice;
• analize situationale;
• pregatiri – deplasari;
• decizii;
• executii – procedee;
• autoevaluari – reconsiderari.

Absenta unuia dintre elementele enumerate mai sus scoate executia actului, procedeului in afara fenomenului educatie fizica si sport, anulandu-i eficienta si existenta sa.

Atentie: aplicand metoda „cutiei negre" se considera in continuare fiecare din cele sase elemente ca fiind sase subsisteme, obtinand astfel de la fiecare in parte informatii ontice si obiective pe seama elementelor si subsistemelor nou create.

Vom constata ca de la acest palier incep sa-si faca simtita prezenta stiintele integrate fenomenului, respectiv: biomecanica, fiziologia, biochimia, psihologia, sociologia, teoria deciziilor etc.

Cu aceste elemente se opereaza la ora actuala in educatie fizica si sport pe plan international.

II. Educatie Fizica si Sport – Fenomen social. Abordare axiomatica

Intreaga filozofie a educatiei fizice si sportului se finalizeaza in procesele, activitatile si actiunile motrice ca forme specifice, proprii in care omul si exercitiul fizic constituie elementele fundamentale ale acestui fenomen social.

Finalizarea proceselor activitatilor si actiunilor motrice este determinata de valoarea demersurilor operationale, de conditiile de mediu, si de valoarea motrica, fizica, morala, stiintifica, spirituala si materiala a practicantilor, iar rezultatele pe masura abordarilor obiective si unitare (sistemice).

In tara noastra, modelarea ca metoda si modelul ca mijloc de cercetare obiectiva, teoretica si operationala in domeniul educatiei fizice a inceput sa diminueze mai inainte de a fi cunoscuta si aplicata corect.

Daca teoria generala a sistemelor este stiinta care a generat modelul in gandirea umana obiectiva, era de asteptat ca toate modelele elaborate sa tina seama si de: recomandarile, conceptele, principiile, legile si axiomele acesteia si nu numai de genericul: model – modelare.

Modelul in gandirea sistemica (cibernetica) este o reproducere obiectiva sau o transformare in valori cu existenta obiectiva a informatiilor din cadrul fenomenului social educatie fizica si sport.

Atat operatiile de reproducere – determinare, cat si cele de transformare in valori cu existenta obiectiva trebuie intelese ca obligatii stiintifice axiomatice, pentru ca fenomenul social educatie fizica si sport sa-si statueze si sa-si poata defini statutul de stiinta a proceselor, activitatilor si actiunilor motrice, care au la baza: omul si exercitiul fizic in interes social. In acest sens, ne permitem sa sugeram cateva obligatii stiintifice pe care le consideram ca ar fi bine sa si le asume orice practicant direct sau indirect al exercitiilor fizice, inclusiv teoreticienii domeniului, pentru a opera numai cu informatii obiective, singurele care duc la adevarurile stiintifice.

Plecand de la premisele – realitatile tarii noastre, ipoteza asumata de noi se contureaza pe seama convingerii ca efs din Romania ca fenomen social la nivel national va putea fi influentata pozitiv, comparabil nivelurilor internationale, daca pe toate palierele si nivelurile acesteia, in toate procesele, activitatile si actiunile specifice, se va actiona in directia obiectivarii informatiilor printr-o abordare interdisciplinara, in echipa de specialisti, coordonati de stiintele cercetarii umane: sociologie, biologie, teoria motricitatii, teoria sistemelor, cibernetica, psihologie etc.

Multitudinea de informatii interdisciplinare presupune atunci cand se cerceteaza fenomenul efs (asa se petrec lucrurile si in realitate) existenta unui concept general fundamental ca sinteza a tuturor stiintelor si disciplinelor integrate.

Noi apreciem ca valoarea si eficienta fiecarui concept va depinde de fiecare data de cantitatea si de calitatea informatiilor din cele doua categorii de stiinte: motrice si cercetarii umane, dar mai ales va depinde de obiectivarea informatiilor respective sau de transformarea lor in valori cu existenta obiectiva (vezi schita).

In aceasta situatie, rezolvarea este modelul generalizat elaborat in conformitate cu teoria generala a sistemelor (tgs). Modelul generalizat va fi cu atat mai eficient, cu cat va fi determinat – aplicat mai direct, respectand principiile, legile si axiomele informatizarii, existente deja in practica internationala.

Plecand de la aceasta ipoteza si de la exigentele, principiile si legile acestor stiinte, propunem un posibil algoritm al caror operatii sa fie constituite din axiomele necesare obiectivarii EFS – fenomen social la nivel national. Algoritmul presupune:

• operatiile care se succed sunt obligatorii in succesiunea lor;
• fiecare operatie este pregatita de operatia anterioara – obligatorie, si in acelasi timp, pregateste operatia obligatorie care urmeaza.

Definitie: Educatia fizica si sport este un fenomen social national, autonom, care cuprinde toate procesele, activitatile, actiunile si structurile logistice care au la baza exercitiile fizice sau o forma particulara a lor, a caror esenta este realizarea bunastarii fizice, mentale si materiale a oamenilor in consens si cu interesul social.

Operatia 2: fenomen social national, hipercomplex si dinamic, educatia fizica si sportul la nivel national trebuie cercetat permanent interdisciplinar ca sistem cibernetic (ierarhizat) deschizand larg ferestrele stiintelor cercetarii umane, singurele care pot asigura informatii interdisciplinare obiective necesare progresului la nivel international.

Ca sistem ierarhizat (cibernetic) fenomenul social national EFS indeplineste toate exigentele formulate de aceste stiinte.

Elementele fundamentale definitorii ale sistemului ierarhizat educatie fizica si sport sunt:

• oamenii
• exercitiile fizice.
• Aceste elemente fundamentale ale sistemului educatiei fizica si sport intrand in relatie, se interconditioneaza incepand de la acest nivel al campului fundamental informational cladesc structurile pe nivele si paliere adiacente care, la randul lor, devin subsisteme – sisteme subiacente a sistemului ierarhizat efs – fenomen national, ca structura cea mai generala a sa. Toate structurile sunt subordonate scopului sau finalitatii acestuia, respectiv influentarea pozitiva a starilor: fizice, psihice, fiziologice, motrice, biochimice, morale, spirituale si materiale ale practicantilor exercitiilor fizice.
• Operatia 3: modelarea ca metoda pentru cercetarea modelului unui sistem ia in consideratie faptul ca sistemul cercetat va exista numai prin conceptele sale de: structura, stare, esenta, organizare etc. si numai in momentul cercetarii care vizeaza un anumit scop.
• Cercetat in alte scopuri sau in acelasi scop, dar in alte conditii de spatiu si de timp, sistemul analizat va prezenta la urmatoarea analiza un alt model, un alt sistem diferit de primul.
• Fenomenul social educatie fizica si sport prin procesele, activitatile, actiunile si structurile sale are o existenta obiectiva, in afara simturilor noastre si independent de acestea postura in care este cercetat. Sistemul ierarhizat educatie fizica si sport are o existenta efemera, numai in momentul cercetarii sale.
• Pentru a fi cercetat obiectiv la un moment dat intr-un anumit scop, cu ajutorul stiintelor cercetarii umane, poate fi considerat sistem cibernetic (ierarhizat) pentru ca prin conceptele, principiile, axiomele acestor stiinte se obtin informatiile necesare prin determinarea modelului sa in momentul respectiv.
• Acelasi fenomen social educatie fizica si sport, cercetat in alt scop si in alte conditii de spatiu si de timp ca sistem ierarhizat, va evidentia modificari la aproape toti indicatorii de stare si de structura. De fapt, in aceasta evaluare fina, capabila sa evidentieze toate categoriile de diferente de la o cercetare la alta, consta marea valoare a teoriei generale a sistemelor ca stiinta integratoare a cercetarilor umane.

Modelele matematice obtinute cu aceasta metoda se vor completa permanent cu modelele filozofice obtinute si ele pe baza acelorasi axiome ale modelarii, realizand astfel exigentele legilor si principiilor formulate de cibernetica prin care orice afirmatie teoretica-filozofica trebuie sa fie confirmata sau negata de matematica-fizica sau si invers, cand orice afirmatie matematica-fizica sa fie sustinuta sau infirmata de filozofie – teoria proceselor sau a fenomenelor respective.

Modelarea ca metoda se va folosi la toate nivelele si la toate palierele fenomenului social efs prin determinarea modelelor respective in concordanta cu exigentele teoriei generale a sistemelor ca stiinta integratoare si ca stiinta generatoare a modelului.

Se va opera cu modele la nivel macrostructural: guvern, ministere, federatii pana la nivel microstructural: ramuri de sport ca exercitii fizice si practicanti ca modele fundamentale ale campului informational al educatiei fizice si sportului – fenomen social.

Operatia 5: pentru obtinerea modelelor sistemului ierarhizat efs – fenomen social national determinarea structurilor acestora este necesara si suficienta. Aceasta axioma presupune ca orice model filozofic, matematic sau fizic care va fi elaborat sa fie precedat de structura sa.

Structura fenomenului social national efs este constituita din gruparile specifice oamenilor care practica si gruparile specifice ale exercitiilor fizice practicate de oameni ca elemente (E) care se interconditioneaza si se influenteaza prin relatii interne (Ri) ale sistemului ca definitie teoretica a acestuia. Definitia sau structura matematica este reprezentata de S = E + Ri in conformitate cu exigentele interdisciplinaritatii.

Prin definitivarea modelelor matematice si filozofice si a celor filozofice-matematice, vor fi elaborate si celelalte concepte necesare obiectivarii printre care si esenta sistemului. Definitia matematica este data sub forma: E = Ri + Re. Definitie filozofica potrivit careia esenta reprezinta baza determinarii sistemului (in lipsa careia dispare fenomenul) care cercetata te apropie de adevar, de cunoasterea obiectiva a fenomenului educatie fizica si sport.

Esenta fenomenului social educatie fizica si sport exista in mod obiectiv, dar pentru a fi cunoscuta indirect prin cercetare, pentru ca direct nu poate fi cunoscuta (vezi DEX, 1998), ea trebuie cercetata inclusiv cu ajutorul structurilor matematice.

Vom evidentia mai intai esenta filozofica a fenomenului EFS la nivel national cunoscand ca studierea pentru cunoasterea ei presupune eforturi interdisciplinare deosebite.

Esenta fenomenului social efs la nivel national consta din:

• Influentarea pozitiva a oamenilor prin intermediul exercitiilor fizice avand ca finalitate starea: fizica, morala, psihica, fiziologica, motrica, spirituala si materiala a acestora, in consens cu interesul general al tarii.
• Definitia matematica a esentei fenomenului social EFS pleaca de la structura matematica cea mai generala a sistemului, respectiv:

in care:

- Es = esenta,

- om = practicant – model,

- Exercitiul fizic = modele – exercitii fizice,

- Finalitate = parametrii de stare fizica, psihica, motrica etc. (modele).

Esenta generala a fenomenului, formulata mai sus, se transmite pe filiera palierelor subiacente, operand in concordanta cu subsistemele si relatiile lor interne si externe pana la ultimul, de fapt primul subsistem al campului informational EFS:

S₁ = Om + Exercitiu fizic

Daca exista o esenta a fenomenului social national (FSN) autonom educatie fizica si sport, definita mai sus, atunci sigur exista si o esenta la nivelul fiecarui subsistem – structura subiacenta, subordonata efs-fsn, dar specifica, proprie fiecarui subsistem analizat.

Aceasta inseamna ca va exista o esenta a EFS la fiecare nivel din cele cinci, dar atentie: la fiecare nivel va exista si cate o esenta a fiecarui element – subsistem de pe nivelul respectiv. Astfel, la nivelul 1 – campul informational fundamental exista o esenta a subsistemului – sistem: OM + Exercitiu fizic, dar sigur exista si o esenta subiacenta pentru fiecare element – subsistem separat OM si separat Exercitiu fizic, precum si:

esenta subsistemului „Elev + Exercitiu fizic";

esenta subsistemului „Student + Exercitiu fizic";

esenta subsistemului „Militar + Exercitiu fizic";

esenta subsistemului „Pacient + Exercitiu fizic";

esenta subsistemului „Sportiv + Exercitiu fizic";

esenta subsistemului „Spectator + Exercitiu fizic";

etc.

Evidentiem conceptul potrivit caruia omul si exercitiul fizic devin in momentul activ al executiei un tot unitar – un sistem cibernetic care poate fi studiat interdisciplinar in vederea obtinerii informatiilor obiective, cu toate conceptele aferente tgs inclusiv esenta subsistemului.

Operatia 6: demersul necesar mentinerii caracterului obiectiv in studierea fenomenului EFS cu ajutorul modelelor pe tot parcursul acestora consta in: descrierea elementelor (oameni + exercitii fizice) si a relatiilor lor interne si externe ca si a finalitatilor cu ajutorul parametrilor de stare (psihica, fizica, morala etc.) care sa reflecte atat structura – organizarea cat si comportarea dinamica – functionala a intregului sistem – subsistem. Precizam ca in educatie fizica si sport se opereaza cu toate cele trei mari categorii de modele:

modele filozofice, conceptuale, teoretice;

modele matematice – software;

modele fizice – hardware si software.

Operatia 7: in determinarea modelelor operationale se aplica principiul: „drumului invers" de la modelul final – inapoi prin modelele intermediare pana la momentul initial al cercetarii: obiective operationale.

Principiul drumului invers folosit in modelare acopera toate exigentele programarii operationale, asigurand obiectivarea proceselor.

 III. Concluzii

Educatia fizica si sportul este, inainte de toate si inainte de orice altceva, un fenomen social de nivel national cu pronuntat continut practic specific si cu aceasta existenta obiectiva trebuie studiat.

Educatia fizica si sportul – fenomen social hipercomplex si dinamic cu existenta obiectiva poate fi influentat la nivel national si international numai printr-o abordare interdisciplinara ca singura cale pentru obtinerea informatiilor obiective necesare proceselor si activitatilor specifice tuturor structurilor.

Influentarea pozitiva a fenomenului social efs trebuie sa inceapa cu schimbarea conceptiilor generale fundamentale despre educatie fizica si sport intr-o societate aflata in tranzitie. Noile concepte vor trebui sa raspunda tuturor exigentelor cerute de interesele sociale, individuale si de grup. In aceasta situatie, educatia fizica si sportul trebuie studiata ca fenomen social complex, dinamic la scara nationala cu implicatii, motivatii, conceptii, interese individuale, de grup, variate si mereu schimbatoare.

Ca sistem social complex si dinamic, educatia fizica si sportul trebuie sa beneficieze de un sistem propriu de informatizare permanenta ca o conditie a existentei sale unitare.

Formarea specialistilor si a structurilor necesare cercetarii interdisciplinare a sistemului este problema acuta a fenomenului social educatie fizica si sport la nivel national, in etapa actuala.

IV. Bibliografie

constantinescu, p., Sisteme ierarhizate. Ed. Bucuresti, Academiei RSR, 1986

DRAGNEA, A., Teoria educatie fizice si sportului, Bucuresti, Ed. Cartea Scolii, 2000

GEORGESCU, F., Cultura fizica – fenomen social. Bucuresti, – Ed. Tritonic, 1998

GHENADI, V. – Informatizare (Curs). Universitatea din Bacau, 2001

MAROLICARU, M., Educatie fizica si sport – abordare sistemica, Universitatea Cluj, 1996