 |
 |
 |
 |
DESCHIDEREA „CONSTANTIN" ( SAH )
Constantin Paul – Lucian
Miron Jean Cristea
Cuvinte cheie: sah, deschiderea „Constantin"
Introducere
Intotdeauna, in sah, deschiderile au fost piatra de incercare a sahistilor. Informatiile introduse prin toate canalele, filtrate si depozitate prin toate canalele si depozitate in memoria enciclopediilor, demonstreaza ca „teoria deschiderilor" a luat in prezent formele unei veritabile stiinte. La aceasta dezvoltare, contribuie zi de zi si turneu dupa turneu, toti sahistii lumii care-si experimenteaza pe viu cercetarile de „laborator". Din acest motiv, „teoria deschiderilor" este intr-o permanenta agitatie si transformare, viabilitatea unei variante putand fi rasturnata de la un concurs la altul, fie datorita unui plan nou de joc, fie datorita descoperirii unei mutari mai greu de observat. In general, drumul diferitelor deschideri are la baza cate o partida "experimentala", care formeaza apoi curentul de opinie.
La ora actuala, lucrarea „Enciclopedia deschiderilor", elaborata sub egida F.I.D.E., contine aproximativ 50 de sisteme principale si mii de variante ale lor. Problema care se pune este cum poate insa un simplu sahist, care nu este mare maestru, care poate nu joaca in fiecare saptamana sa tina minte, fie si jumatate din aceste metode de joc ?
De fapt, deschiderile nu sunt nimic altceva decat niste metode care sa te ajute sa castigi respectiva partida.
Totusi, cum poti castiga o lupta in care se infrunta doua „armate " egale atat din punct de vedere material, cat si tactic ?
Teoretic, in asemenea conditii lupta ar trebui sa se incheie intotdeauna cu remiza. Si daca totusi doriti o comparatie mai ilustrativa, ganditi-va ca, in fond, sahul nu este altceva decat un joc de " X si O " mai complicat.
Din acest motiv, dupa lungi studii de variante si deschideri am ajuns la urmatorul "produs finit", pe care il veti putea examina in paginile urmatoare.
Spre deosebire de alte deschideri care urmaresc ocuparea centrului, sau a unor puncte strategice, aceasta vizeaza numai organizarea strict defensiva a pozitiei, "tragand cat mai mult de timp" si evitand, pe cat posibil, orice tentative de schimb, complicand cat mai mult pozitia si incitand astfel adversarul sa recurga la sacrificii.
Aceasta deschidere beneficiaza de urmatoarele :
Avantaje :
- efectul surprizei – avand in vedere ca aceasta deschidere nu este cunoscuta, multi dintre adversari vor fi surprinsi de noua idee de joc;
- avantajul lungimii deschiderii este, in general, o deschidere se incheie la mutarea 4.-5., trecandu-se din acest punct la schimburi, sacrificii s.a. Aceasta deschidere se incheie la mutarea a 13-a cand se face rocada (mare sau mica), fapt ce duce, este adevarat, la o complicare a jocului, dar care, in realitate, reduce drastic numarul de variante posibile de urmat pentru cel ce utilizeaza aceasta deschidere. In plus, la o partida la masa, cel ce va aplica aceasta deschidere va castiga un timp de gandire destul de mare in fata adversarului sau ;
- avantajul formei generale – prin forma ei: aceasta deschidere poate fi aplicata, indiferent cu ce culoare se joaca, oricarei deschideri;
- avantajul evitarii schimburilor – in afara faptului ca partida se va complica, asa cum am relevat mai sus, evitandu-se schimburile, se va obtine un avantaj psihologic asupra adversarului. Imaginati-va doar ce poate gandi un sahist profesionist cand joaca cu un "amator" si nu a reusit sa captureze nici o piesa dupa 13. mutari ! In orice caz, va asigur ca el nu se va simti la fel de bine cum se simtea la inceputul partidei;
- avantajul rocadei tarzii: de obicei , rocada se face mai devreme , nu la mutarea 13. Prin efectuarea rocadei atat de tarziu se urmareste acest plan: se lasa ca adversarul sa-si maseze piesele pe un flanc, pentru ca apoi sa efectuam rocada in partea opusa. Pana cand adversarul va reusi sa-si rearanjeze dispozitivul de atac, vor mai trece 3.- 4. mutari, oferindu-ne un ragaz pretios pentru organizarea unei aparari eficiente sau, de ce nu, al unui contraatac;
- avantajul remizei – cred ca aici este suficient sa reamintesc ca in primul meci Karpov – Kasparov ( cel anulat ), situatia a fost salvata de numeroasele remize ale lui Kasparov. In plus, cred ca sunteti de acord cu mine, ca este mai avantajos sa obtii o jumatate de punct, decat sa risti sa obtii nimic.
- nerespectarea stricta a formei generale si particulare a deschiderii, atrage dupa sine infrangerea. Este suficienta o singura greseala pentru ca intreg esafodajul sa se naruie;
- pasivitatea deschiderii duce la cedarea in intregime a initiativei, in favoarea adversarului.
Utilizarea acestei deschideri atat in partidele disputate cu piesele negre, cat si in partidele disputate cu piesele albe a dus la realizarea urmatoarei statistici:
|
|
Castigate de cel ce aplica deschiderea |
Remiza |
Castigate de adversar |
Total partide disputate |
|
Deschidere aplicata de Alb |
57% (57 p.) |
15% (15 p.) |
28% (29 p.) |
100 p. |
|
Deschidere aplicata de Negru |
38,8% (41 p.) |
19,4% (20 p.) |
41,75 (46 p.) |
103 p |
Presupunand ca am juca cu oricare din parti aplicand aceasta deschidere, am avea 72% sanse de a castiga minimum o jumatate de punct in cazul albului si 58,2% in cazul negrului.
Nu uitati ca aceste cifre sunt variabile si depind, in special, de jocul dvs. de mijloc.
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 2.g3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 3.Nb2
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 4.Ng2
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 5. a3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 6.h3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 7.e3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 8.d3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 9.Ce2
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 10.c3
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 11.Dc2
La orice alta mutare a negrului, albul raspunde : 12.Cd2
Din acest moment deschiderea se considera incheiata , lasandu-se la alegerea albului , in functie de modul de dezvoltare a negrului , ce rocada sa efectueze.
