AL III-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE KINETOTERAPIE – ÎNCĂ UN PAS SPRE INTEGRAREA EUROPEANĂ

Lector univ. dr. DOINA MÂRZA

Şeful Secţiei de kinetoterapie,

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Bacău

Cuvinte cheie: congres, kinetoterapie, terapia durerii

 În zilele de 11-13 octombrie 2002, în frumoasa staţiune Slănic Modova, s-au desfăşurat lucrările celui de-al III-lea Congres Internaţional de Kinetoterapie, organizat de Secţia de kinetoterapie din cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii din Bacău, sub egida ENPHE (Reţeaua Europeană de Învăţământ Superior de Kinetoterapie) şi a FRAK (Federaţia Română a Asociaţiilor de Kinetoterapie).

 Terapia durerii – deziderat sau realitate a fost tematica congresului, o tematică generoasă şi de mare actualitate, în condiţiile în care în zilele noastre ameliorarea sau combaterea durerii a devenit obiectivul ţintă al tuturor terapiilor. Prin stabilirea acestei tematici pentru un congres de kinetoterapie, s-a dorit scoaterea în evidenţă a faptului că această specializare joacă un rol deosebit în terapia durerii, transformând-o din deziderat în realitate. S-a dorit prin aceasta şi conştientizarea nivelului la care trebuie considerată kinetoterapia actuală (nivel pe care învăţământul superior de kinetoterapie din ţara noastră îl asigură), făcându-se o diferenţiere clară între ceea ce era în trecut cultura fizică medicală şi ceea ce vrea să fie şi este astăzi kinetoterapia şi încercând o tentativă de înlocuire a unor optici depăşite (care, din nefericire, mai persistă în unele locuri în ţara noastră) cu o imagine nouă şi mai apropiată de realitate, în concordanţă cu cea europeană şi mondială.

 Congresul şi-a propus abordarea tematicii din două direcţii: cea a formării specialiştilor prin învăţământul superior de kinetoterapie şi cea a practicii efective a kinetoterapiei.

 Încă din data de 10 octombrie 2002, Perla Moldovei, îmbrăcată de sărbătoare în minunatele culori ale toamnei şi încântând ochii şi sufletele privitorilor cu aproape toate nuanţele de verde, galben şi ruginiu, a început să primească oaspeţi nu numai din toate părţile României, ci şi din toate părţile Europei. Staţiunea s-a trezit parcă la viaţă, pregătindu-se pentru o efervescenţă intelectuală de câteva zile, dar dorind, în acelaşi timp, să-şi pună în evidenţă şi tot ce are ea mai valoros din punct de vedere estetic, turistic şi ca proprietăţi terapeutice.

 Manifestarea s-a înscris printre acţiunile organizate cu ocazia Zilelor Universităţii din Bacău şi a marcat un moment important, şi anume împlinirea a 10 ani de învăţământ superior de kinetoterapie în România. Cu această ocazie, s-au acordat titluri şi s-au înmânat o serie de distincţii unor personalităţi care şi-au adus o contribuţie deosebită la înfiinţarea şi dezvoltarea învăţământului superior de kinetoterapie în ţara noastră, astfel:

• Titlul de Membru de Onoare al Corpului Academic al Universităţii din Bacău, titlul de Visiting Professor şi medalie aniversară d-lui prof. univ. JEAN-MICHEL LARDRY, de la L'Institut de Formation en Masso-Kinesitherapie, Dijon – Franţa.
• Diploma de onoare şi medalie aniversară d-lui prof. univ. DUMITRU MOŢET, fondatorul Secţiei de kinetoterapie a Universităţii din Bacău.
• Diploma de onoare şi medalie aniversară d-lui prof. univ. Dr. VASILE MARCU, preşedintele FRAK.
• Diploma de onoare şi medalie aniversară d-lui prof. univ. Dr. NICOLAE TELEKI.
• Diploma de onoare şi medalie aniversară colectivului de cadre didactice a Facultăţii de Kinetoterapie din cadrul ANEFS Bucureşti.
• Medalii aniversare următorilor:
• D-nelor Bodil Vassard – Danemarca şi Michaela Bozzolan – Italia şi D-lor George Simpson - Anglia, Karell Stappaerts – Belgia, Dominique Perrein – Franţa – membri în grupul de coordonare a ENPHE
• D-lui Mihai Epuran – preşedintele Consiliului Ştiinţei Sportului din România
• D-lui Ostin Mungiu – UMF Iaşi
• D-lui Victor Blãnuþã, d-lui Vasile Puiu, d-nei Eleonora Constantinescu, d-nei Doina Mârza, d-nei Gabriela Raveica –Universitatea din Bacău
• D-nei Pasztai Elisabeta ºi d-lui Pasztai Zoli – Secþia kinetoterapie a Universităţii din Oradea
• D-lui Leonida Tãbãcaru – preºedintele Sindicatului kinetoterapeuþilor din România
• D-nei Elena Cãciulan – preºedinta Asociaþiei "Muntenia" a kinetoterapeuþilor din Bucureºti
• D-nei Florentina Enescu – organizatoarea celui de al II-lea Congres Naţional de Kinetoterapie (Mamaia, 2000)
• D-lui Ioan Munteanu - manager Hotel Venus Slãnic Moldova.

 Am fost onoraţi de prezenţa a 33 de specialişti din străinătate şi a peste 135 de specialişti din ţară. Interdisciplinaritatea, ca şi condiţie de bază în obţinerea unor rezultate bune atât în formarea specialiştilor, cât şi în practica kinetoterapeutică a fost cuvântul de ordine în desfăşurarea congresului, alături de kinetoterapeuţi participând şi medici de diverse specialităţi, psihologi, asistenţi sociali, biologi şi profesori de educaţie fizică. Abordând problematica tratării durerii în diversele categorii de afecţiuni din aria de aplicare a kinetoterapiei şi corelând între ele rezultatele cercetărilor efectuate de toţi cei prezenţi, în multe situaţii s-au ajuns la concluzii extrem de valoroase privind optimizarea programelor de complexe de recuperare şi a introducerii în curriculele universitare a unor modalităţi noi, mult mai eficiente, de abordare a acestora.

 Programul congresului a cuprins un număr de 8 conferinţe, susţinute în plen de către specialişti de marcă, centrate pe probleme de maxim interes şi mare actualitate, astfel:

• Un deceniu de învăţământ superior de kinetoterapie în România, conferinţă susţinută de dl. prof. univ. DUMITRU MOŢET, unul dintre fondatorii învăţământului superior de kinetoterapie din România şi fondatorul Secţiei de kinetoterapie din Bacău. Dl. profesor a marcat în conferinţa sa, cu multă simţire şi pasiune, cele mai importante momente din scurta istorie a învăţământului superior de kinetoterapie românesc, precum şi o serie de realizări ale secţiilor de profil din ţară. De asemenea, vorbitorul a pus în balanţă şi o serie de nerealizări şi probleme care au marcat dezvoltarea învăţământului superior şi a practicii de kinetoterapie, arătând că înlăturarea cât mai rapidă a acestora va conduce cu siguranţă la accelerarea progresiei spre integrare europeană şi mondială şi făcând apel, în acest sens, la forurile coordonatoare de profil.
• Kinetoterapia românească în context european, conferinţă susţinută de dl.prof.univ. dr. VASILE MARCU, preşedintele FRAK, care, pornind de la prezentarea unei sinteze a evoluţiei învăţământului superior de kinetoterapie în Europa şi inserând la momentul potrivit o serie de aspecte – foarte bine surprinse – referitoare la încadrarea învăţământului românesc în contextul european, a finalizat cu sublinierea câtorva dintre problemele fundamentale ale încadrării profesiunii de kinetoterapeut în cadrul profilurilor existente în România.
• Strategii farmaco-analgezice la început de mileniu, conferinţă susţinută de dl. prof. univ. dr. OSTIN MUNGIU, şeful Catedrei de Algeziologie, Farmacologie şi Toxicologie din cadrul UMF Iaşi. Elaborată la un înalt nivel ştiinţific şi magistral prezentată, conferinţa d-lui profesor a adus în atenţia participanţilor la congres direcţiile actuale de tratament farmacologic al durerii şi o serie de statistici privind locul României în lume în consumul de analgezice. Au fost subliniate şi riscurile la care se expun marii consumatori de analgezice, dar şi riscurile la care sunt expuse anumite categorii de pacienţii prin calitatea precară a serviciilor de sănătate în România, în cazul afecţiunilor cu dureri, oferindu-se, ca alternativă, kinetoterapia antalgică. Problematica acestei conferinţe a fost reluată şi detaliată şi în cadrul workshop-ului Up-to-date în informaţiile despre durere şi inflamaţie, pornindu-se de la considerentul că durerea şi inflamaţia sunt fenomene legate într-un mod deosebit de complex, inflamaţia fiind una dintre cele mai importante cauze ale durerii.
• Tendinţe în strategiile managementului durerii, conferinţă susţinută de dl. prof. univ. dr. CORNELIU NEAMŢU, din cadrul Catedrei de fiziologie a UMF Iaşi, care a prezentat structura echipei pluridisciplinare implicată în tratamentul durerii, locul şi rolul fiecărui specialist în cadrul acestei echipe. În optica d-lui profesor, kinetoterapeutul trebuie inclus în această echipă, intervenţiile sale putând contribui considerabil la asigurarea succesului terapeutic. Astfel, managementul modern al durerii tinde să accentueze conştientizarea de către toţi terapeuţii a importanţei acestui fenomen, care alterează semnificativ calitatea vieţii a milioane de oameni suferinzi.
• Probleme psihologice în durerea din sport, conferinţă susţinută de dl. prof. univ. dr. Honoris Causa MIHAI EPURAN, preşedintele Consiliului Ştiinţei Sportului din România. Arătând că, practic, în sport durerea este un fenomen omniprezent, dl. profesor a făcut o sinteză a problemelor psihologice care derivă din această situaţie, subliniind o serie de aspecte specifice activităţii sportive (tolerarea durerii, depăşirea pragului durerii prin căutarea senzaţiilor tari şi a acţiunilor riscante, patima pentru efortul dureros, teama de durere sau eşec şi mecanismele inconştiente de apărare, stările psihice ale traumatizaţilor, influenţa factorilor sociali asupra percepţiei şi atitudinii faţă de durere, expresiile durerii şi aspectele lor semiotice, simularea durerii sau ascunderea ei, masochism şi sadism în spectacolul durerii sportive, strategiile de luptă cu durerea şi tehnicile utilizate în acest scop). Prezentarea a ajutat auditoriul să conştientizeze faptul că sportivii percep şi acceptă altfel durerea decât alte categorii de pacienţi deoarece, în sport, durerea se îmbină într-un mod specific cu plăcerea care derivă din participarea la competiţii şi obţinerea de rezultate bune. Intervenţia d-lui profesor, structurată pe baza unei experienţe unice în România în psihologia sportului, a îmbogăţit cunoştinţele teoretice şi practice ale domeniului kinetoterapiei cu noi repere privind abordarea tratamentului durerii la sportivi.
• Cum poate avea masajul efect asupra durerii? Conferinţa a fost susţinută de dl. prof. univ. Jean-Michel Lardry, director tehnic al IFMK Dijon, Franţa, care a realizat o temeinică şi foarte bine fundamentată ştiinţific analiză a mecanismelor neurofiziologice prin intermediul cărora se obţin efectele antalgice ale masajului. În structura sa, conferinţa abordează 4 tipuri de efecte ale masajului asupra durerii: 3 directe: 1) efectele asupra pielii, ţesutului subcutanat, muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor; 2) efectele asupra sistemului nervos; 3) efectele relaţionale şi psihologice) şi unul indirect (efectele obţinute prin folosirea în timpul aplicării masajului a unor produse de uz extern).
• Locul şi importanţa kinetoterapiei în tratamentul nefarmacologic al durerii, conferinţă susţinută de d-na lector univ. GABRIELA RAVEICA din cadrul Secţiei kinetoterapie a Universităţii din Bacău, care a prezentat concepţia şcolii băcăuane de kinetoterapie privind rolul şi locul kinetoterapeutului în tratamentul durerii şi importanţa kinetoprofilaxiei în îmbunătăţirea calităţii vieţii.
• Posibilităţi farmaco-terapeutice în durerea din inflamaţie, conferinţă susţinută de dl. prof. univ. dr. MIRCEA PAVELESCU, din cadrul Facultăţii de Farmacie a UMF Iaşi. S-a prezentat o sinteză a tratamentului farmacologic al durerii din inflamaţie, pornind de la ultimele cercetări din domeniul neuro-bio-chimiei durerii.

• Suferinţa – între învăţare şi determinare genetică, workshop condus de dl. conf. univ. dr. VICTOR COJOCARU, din cadrul UMF Iaşi. În faţa a aproximativ 50 de participanţi, dl. conferenţiar şi-a prezentat propria concepţie privind moştenirea unui anumit tip de comportament în faţa durerii, vis-a-vis de acumulările determinate de experienţa individuală în legătură cu acest fenomen. Discuţiile pe această temă, care au urmat, au scos în evidenţă o bogată experienţă clinică şi un mare grad de interes al participanţilor, workshop-ul finalizându-se cu propunerea de a se organiza un ciclu de conferinţe pe această temă, în care problema să fie aprofundată.                                                                                                                                                                       
• Durerea în neurologie, workshop condus de d-na ELENA GHEORGHIU, kinetoterapeut la Spitalul de recuperare Iaşi şi d-na NUŢA CICEU, kinetoterapeut la Spitalul judeţean din Bacău. La acest workshop s-au prezentat 10 lucrări, în prezenţa a peste 40 de participanţi. Elaborate pe baza experienţei lor practice, dublată de o aprofundată cunoaştere teoretică şi respectând metodologia cercetării ştiinţifice, lucrările prezentate şi discuţiile care le-au urmat s-au constituit în schimburi de experienţă deosebit de valoroase.
• Terapii non-farmacologice ale durerii, workshop condus de d-na Mirela Dan din cadrul Secţiei de kinetoterapie a Universităţii din Oradea. S-au prezentat 14 lucrări, în prezenţa a 45 de participanţi. Fiecare lucrare a prezentat rezultatele obţinute prin aplicarea unora dintre mijloacele de bază ale kinetoterapiei, sau a unor mijloace complementare, în tratamentul recuperator a foarte multe afecţiuni: infarctul de miocard acut, afecţiuni ginecologice, sindrom Down, hipertensiune arterială, bronşita cronică obstructivă, boala varicoasă ş.a.
• Relaţia terapeut-pacient şi locul kinetoterapeutului în cadrul serviciilor comunitare, workshop condus de d-na Doina Mârza din cadrul Secţiei de kinetoterapie a Universităţii din Bacău. În prima parte, şi-au prezentat activitatea kinetoterapeuţii din centrele de recuperare din cadrul asociaţiilor şi organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale din Bacău (Direcţia generală de protecţia copilului, Asociaţia româno-olandeză Betania, Fundaţia de Sprijin Comunitar, Centrul Daniel pentru copii şi tineri cu handicap psihoneuromotor), punând accent pe locul pe care îl ocupă în schema funcţională a centrului şi în echipa interdisciplinară. În partea a doua, s-au prezentat 6 lucrări care au vizat aspecte referitoare la relaţia kinetoterapeut-pacient, specificitatea sa, importanţa respectării anumitor legităţi psihologice în această relaţie din punct de vedere al optimizării rezultatelor actului terapeutic recuperator. Discuţiile purtate de cei 40 de participanţi pe marginea materialelor prezentate s-au dovedit a fi instructive şi constructive pentru toată lumea.
• Durerea în reumatologie, workshop condus de d-na Marilena Căliman din cadrul Secţiei de kinetoterapie a Universităţii din Bacău şi dl. Mihai Ichim, medic primar BFT în cadrul Spitalului Judeţean Bacău. S-au prezentat 7 lucrări, în prezenţa a peste 30 de participanţi, discuţiile ulterioare fiind axate, în principal, în jurul întrebării: care sunt mijloacele kinetoterapiei ce pot contribui, cu adevărat, la diminuarea şi/sau combaterea durerii în afecţiunile reumatismale?
• Durerea în traumatologie şi ortopedie, workshop condus de dl. Mircea Chiriac din cadrul Secţiei de kinetoterapie a Universităţii din Oradea şi dl. Viorel Miron, kinetoterapeut în cadrul Fundaţiei de sprijin comunitar Bacău. S-au prezentat 11 lucrări în prezenţa a 35 de participanţi. Discuţiile care au urmat au scos în evidenţă faptul că, în traumatologie şi ortopedie, kinetoterapia îşi găseşte o arie largă de aplicare, având rezultate foarte bune şi că aceste rezultate nu se pot obţine decât în cazul în care există o foarte bună colaborare în cadrul echipei interdisciplinare care se ocupă de pacienţii cu această categorie de afecţiuni.
• Durerea în activităţile sportive, workshop condus de d-na Rodica Ţopa, kinetoterapeut la Clinica de recuperare a sportivilor din Iaşi. Chiar dacă numărul lucrărilor prezentate la acest workshop a fost ceva mai mic (5), numărul participanţilor (peste 30) şi discuţiile care s-au purtat au demonstrat faptul că, tema nu este lipsită de interes. S-a evidenţiat faptul că în clinicile de recuperare a sportivilor activitatea este bine organizată şi se obţin rezultate bune, dar – din nefericire – nu există nici o legătură şi colaborare între kinetoterapeuţi şi echipa de specialişti care se ocupă de pregătirea sportivilor înainte şi după recuperare. Din acest motiv, apar de multe ori disfuncţii şi sportivii suferă recidive repetate, care le scad mult randamentul sau îi scot mai devreme decât este normal din activitatea sportivă. S-a propus înfiinţarea unor posturi de kinetoterapeut la fiecare club sportiv, pentru a facilita integrarea activităţii de refacere după efort şi recuperare posttraumatică în planurile de pregătire ale sportivilor.
• Durerea în pediatrie, workshop condus de d-nii Gelu Muntianu şi Ioan Romaşcu, kinetoterapeuţi la Spitalul de copii din Iaşi. S-au prezentat un număr de 8 lucrări, în prezenţa a aproximativ 33 de persoane. S-au purtat discuţii în legătură cu oportunitatea folosirii unor anumite mijloace în recuperarea copiilor şi cu eficienţa acestora, în condiţiile în care – date fiind particularităţile psihofizice ale copiilor – unele mijloace folosite în tratamentul kinetic al adulţilor nu pot fi folosite în cazul copiilor. S-a subliniat necesitatea acordării unei atenţii deosebite modului de abordare a copiilor în cadrul programelor de recuperare pentru a le câştiga încrederea şi pentru a-i motiva.
• Programul Leonardo: alternativă pentru design-ul curricular european, workshop condus de d-na Simona Drăgan din cadrul Secţiei de fiziokinetoterapie a UMF Timişoara şi d-na Kätri Kämäreinen din cadrul Secţiei de fizioterapie a Universităţii Lathi Polytechnic din Finlanda. D-na Simona Drăgan, a realizat o comparaţie între curricula universitară a secţiilor de fiziokinetoterapie şi kinetoterapie din ţara noastră, arătând că – în scopul formării unor buni specialişti - este necesară fie compatibilizarea acestora, fie clarificarea domeniului de activitate a fiecărei categorii. În continuare, s-a prezentat Proiectul Leonardo al Secţiei de fiziokinetoterapie, din cadrul UMF Timişoara, prin care se urmăreşte realizarea de mobilităţi ale unor cadre didactice şi studenţi între ţările partenere (în cazul proiectului prezentat, între UMF Timişoara şi 4 instituţii de învăţământ superior de profil din Finlanda şi 3 din Germania). S-au discutat apoi avantajele acestor proiecte, ajungându-se la concluzia că sunt absolut necesare din punct de vedere al asigurării deschiderii spre Europa şi întreaga lume.
• Workshop-ul Profilul educaţional al membrilor ENPHE (Reţelei Europene de Învăţământ Superior de Kinetoterapie), condus de dl. Karel Stappaerts, din cadrul Universităţii din Leuven (Belgia) şi masa rotundă Integrarea europeană a învăţământului superior şi practicii de kinetoterapie, condus de dl. George Simpson, preşedintele ENPHE, au abordat probleme legate de modul de realizare a obiectivelor ENPHE: armonizarea învăţământului superior de kinetoterapie în Europa, integrarea europeană a învăţământului superior de kinetoterapie din ţările noi membre şi optimizarea difuzării informaţiilor necesare dezvoltării. Prin prezenţa preşedintelui ENPHE, dl. George Simpson şi a unui număr relativ mare dintre membrii grupului de coordonare pentru Europa (printre care se numără şi lector univ. Gabriela Raveica şi lector univ. dr. Doina Mârza, titulare ale Secţiei de kinetoterapie din cadrul Universităţii din Bacău), problemele legate de învăţământul superior de kinetoterapie au putut fi dezbătute, încercându-se chiar elaborarea unei curricule universitare de kinetoterapie europene. Bogata experienţă a cadrelor didactice universitare din Anglia, Belgia, Danemarca, Franţa, Finlanda, Suedia, Lituania, Germania, Spania, Olanda şi bunăvoinţa cu care ne-a fost pusă la dispoziţie au contribuit la clarificarea sistemului de organizare a învăţământului superior de kinetoterapie din ţările respective şi compararea acestuia cu sistemul adoptat de ţara noastră. Concluzia a fost că nu putem să adoptăm nici unul dintre sistemele care funcţionează în altă ţară, ci trebuie să ne orientăm după modelele constituite de acestea, să preluăm şi să adaptăm ceea ce este bun şi compatibil cu structurile din ţara noastră şi să ne constituim propriul model, să hotărâm asupra propriului design curricular care să ne confere identitate.
• Workshop-urile studenţeşti, conduse de cupluri de studenţi români şi străini, s-au constituit în reale şi utile schimburi de experienţă. Sub devizele Cum este să fii student la kinetoterapie în Europa? şi Vrei să schimbi locul în care îţi efectuezi studiile cu mine?, s-au discutat aspecte privind modul de organizare a învăţământului superior de kinetoterapie în ţările Europei, conţinutul curriculelor universitare, calitatea pregătirii teoretice şi practice, perspectivele absolvenţilor. S-a manifestat un interes deosebit pentru aceste discuţii din partea tuturor participanţilor români şi străini, constatându-se că există, în momentul de faţă, multe diferenţe între ţările membre şi că este necesară compatibilizarea curriculelor universitare. Studenţii străini au remarcat numărul mic de ore din planurile de învăţământ ale studenţilor români, atât în general pentru cei 4 ani de studii, cât mai ales alocat practicii de specialitate, exprimându-şi opinia că acesta ar trebui crescut. De asemenea, studenţii s-au exprimat în favoarea programelor Socrates, care le dau posibilitatea realizării de mobilităţi între ţările partenere, considerând însă că bursele acordate sunt prea mici.

• Statutul kinetoterapeutului
• Competenţele kinetoterapeutului
• Locul ºi rolul kinetoterapeutului în cadrul echipei de recuperare
• Fiºa postului de kinetoterapeut

 Programul congresului a mai inclus o vizită la salina Târgu Ocna – Baza de recuperare pentru bolnavi cu afecţiuni respiratorii, puţin cunoscută participanţilor români din alte regiuni ale României decât Moldova şi total necunoscută participanţilor străini. Imensul potenţial curativ al salinei şi modul de organizare a activităţilor de recuperare i-a încântat pe vizitatori, mulţi dintre ei fiind hotărâţi să încheie – în viitorul apropiat – contracte de colaborare cu echipa de specialişti de aici.

 Tradiţiile româneşti nu au fost uitate! La hotelul Venus din Slănic Moldova, s-au organizat două seri româneşti, în care – mai ales pentru participanţii străini – surprizele nu au lipsit. S-au servit mâncăruri tradiţionale româneşti, iar participanţii au fost delectaţi cu interpretările de excepţie a unor cântăreţi de muzică uşoară şi populară românească (tinere talente şi interpreţi consacraţi). Cea de a doua seară românească s-a desfăşurat în aer liber, într-un spaţiu amenajat după toate tipicurile unei crame, în care toate roadele toamnei au fost expuse, alcătuind un decor superb. Aici, mâncărurile tradiţionale au fost servite, în stil românesc tradiţional (pe tipsii din lemn, cu ştergare româneşti etc.), de fete îmbrăcate în costume populare, nelipsind bineînţeles delicioasele plăcinte poale în brâu, ţuica fiartă şi mustul. Mai mult decât atât, oaspeţii au fost încântaţi de prezentarea unor obiceiuri de Anul Nou (jocul ursului) de către un grup de păstrători ai tradiţiilor româneşti din zonă. 

 Concluzionând, putem spune că desfăşurarea congresului, seriozitatea şi modul responsabil cu care s-au abordat problemele, înaltul nivel ştiinţific al lucrărilor prezentate, a dovedit faptul că cel puţin la nivelul specialiştilor domeniului, dar şi la nivelul tuturor celor care îşi păstrează spiritul mereu treaz şi deschis spre noutate şi schimbare, locul şi rolul kinetoterapiei în sistemul de sănătate actual a fost bine înţeles. Sperăm că prin ceea ce am reuşit să demonstrăm, forurile superioare de resort vor fi sensibilizate şi vor lua în considerare dorinţa specialiştilor domeniului (formatori şi practicieni) de a asigura un cadru legal corespunzător şi adecvat dezvoltării domeniului în conformitate cu standardele europene şi mondiale.