SPORT, SOCIALIZARE SI PRACTICA, IN SOCIETATEA ROMANEASCA CONTEMPORANA

  Bogdan Mita - Asist.cercetare

Letitia Miclescu – CP III

Camelia Dumitru - Asist.cercetare

Institutul National de Cercetare pentru Sport

 Cuvinte cheie: sociologia sportului, fenomen sportiv, educatie fizica si sport,, sanatate

Necesitatea practicarii miscarii fizice sau a unui sport a devenit un obiectiv principal al modernitatii, dezbaterile pe acest subiect fiind destul de aprinse. Preocupati de intelegerea importantei sportului ca fenomen social, am incercat sa cunoastem opiniile elevilor despre practicarea unei activitati fizice permanente si cunostintele lor in ceea ce priveste aspectul educativ al acestei laturi formative.

Problema practicilor sportive si a reprezentarilor acestora la copii in societatea moderna nu poate fi separata de aceea a formatorilor directi ai acestora, parintii si profesorii. Astfel, adultii definesc in mod constant situatiile de viata pentru copii, si, procedand astfel, ei creeaza realitatea sociala la care trebuie sa raspunda copiii. Ceea ce invata copilul in procesul de socializare este transmis in mod explicit de catre parinti sau educatori, ori este asimilat in mod implicit prin experientele proprii ale copilului in cadrul anturajului sau prin expunerea lui la mesajele mass media. (Frederick Elkin, Gerald Handel, The child and Society. The process of Socialization, New York, Random House, 1984)

Obiectivele cercetarii

Cercetarea realizata de noi exploreaza cateva dimensiuni considerate de noi ca avand o relevanta mare pentru tema abordata:

• § Importanta fenomenului sportiv
• § Importanta practicarii educatiei fizice si a sportului de catre elevi si adulti.
• § Evidentierea optiunilor elevilor, profesorilor si parintilor fata de ramurile de sport practicate, materiile preferate, activitatile extrascolare
• § Importanta perceputa in practicarea exercitiilor fizice pentru sanatate.
• § Preocuparea pentru sanatate, cat si aprecieri asupra propriei conditii fizice si de sanatate.

Metoda

Proiectarea cercetarii s-a realizat pe baza unui esantion cluster multistrat bazat pe structura populatiei scolare din municipiul Bucuresti, structura oferita de Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti. Esantionul rezultat a avut un volum de 550 elevi, pe care au fost aplicate chestionarele, adaugandu-i-se un numar egal de parinti (cate unul din parintii fiecarui elev chestionat). Numarul chestionarelor validate pentru elevi au fost de 508.

Deoarece chestionarele parintilor au fost autoaplicate, o parte dintre ele nu s-au mai intors, lucru asteptat de noi (416 validate).

Pentru profesori, s-au ales un procent din profesorii de sport cu norma in liceele alese dar nu mai putin de 3 profesori/liceu si un numar egal de profesori de alte materii, a rezultat un volum de 158 chestionare completate. Asupra subiectilor alesi s-a aplicat un chestionar ce a cuprins un numar de 36 de intrebari atat inchise cat si deschise, cu variatie mica in functie de specificul categoriei chestionate: elevi/parinti/profesori de sport/profesori de alte specialitati.

Cercetarea a fost dificila datorita lipsei de interes manifestat la nivel institutional, cat si la nivelul elevilor, parintilor si, nu in ultimul rand, al profesorilor. Aceasta a condus la marirea timpului afectat pentru completarea (respectiv primirea) chestionarelor si la modificari aduse structurii esantionului.

Datele au fost introduse cu ajutorul unor formulare in baze de date Access si apoi importate si prelucrate in SPSS. Recodarea si prelucrarea primara a datelor s-a realizat in Excel si SPSS, graficele sunt realizate in Excel. Analiza de fata utilizeaza, in principal, tabele de frecventa ponderate si analize de varianta si corelatie (crosstabs si analize bivariate).

 Pe baza esantionului obtinut, s-a incercat alegerea unor straturi cu omogenitate interna crescuta si cu varianta mare extrastrat. Populatia esantionului ales este formata din elevi din clasele a IX-a si a XI-a, elevi cu varste cuprinse intre 15-18 ani, straturile esantionului fiind tipul liceului, tipul de forma de invatamant, profil si specializare. Datele au fost introduse cu ajutorul unor formulare in baze de date Access si apoi importate si prelucrate in SPSS. Recodarea si prelucrarea primara a datelor s-a realizat in Excel si SPSS, graficele sunt realizate in Excel. Analiza de fata utilizeaza, in principal, tabele de frecventa ponderate si analize de varianta si corelatie (crosstabs si analize bivariate).

Date si interpretarea lor 

S-au realizat analize de varianta, frecvente cumulate, analize cross-tab, analize calitative, teste de covariatie si semnificanta. Rezultatele sunt prezentate intr-o forma usor de interpretat, deschisa, concluziile nu sunt impuse decat de valorile masurate de acest demers exploratoriu. Diferite aprecieri ale rezultatelor pot fi extrase din aprecierea semnificatiei datelor prezentate in fiecare grafic sau prin corelarea a doua sau mai multe grafice.

Am realizat interpretari ale raspunsurilor celor intervievati pentru: timpul alocat miscarii, sporturile practicate, compania in care se practica sportul, importanta sportului pentru formarea viitoare, ponderea importantei materiilor de studiu, aprecierea numarului orelor de educatie fizica din licee, aprecierea programei, sportul util de a fi practicat - in opinia parintilor, preferintele sportive ale elevilor, locul de practicare a activitatii sportive extrascolare, necesitatea platii unei sume pentru o activitate sportiva extrascolare, situatia scutirilor de educatie fizica in opinia elevilor, parintilor si a profesorilor, motivele scutirilor, aprecierea starii de sanatate, aprecierea volumului de miscare (de catre elevi sau vazuti de catre parinti sau de catre profesori), sportul practicat de parinti / profesori.

 Datele arata o diferentiere intre optiunile si imaginile diferite referitoare la fenomenul sportiv si la educatia din acest domeniu la cele patru tipuri majore de populatie studiata: elevi, parinti, profesori de sport, sau de alte specialitati.

Activitatea fizica/sportiva este un element considerat important in formarea indivizilor, fiind apreciat ca un factor de socializare cu o importanta din ce in ce mai crescuta in societatea moderna. Atat dezvoltarea biologica, cat si trasaturile psihice modelate de procesul socializarii continua pe parcursul intregii vieti pe masura sumarii si exercitarii a noi roluri sociale si asimilarii de noi experiente. Daca dobandirea uneia sau alteia din aceste sarcini de dezvoltare esueaza, rezulta o serie de efecte negative printre care lipsa de adaptare sociala, cresterea anxietatii, dezaprobarea sociala si incapacitatea de exercitare a altor sarcini. Latura sportiva a educatiei are implicatii atat in dezvoltarea si formarea fizica, cat si aspecte culturale, sau integratoare. Importanta unei dezvoltari normale dupa acest considerent ar trebui recunoscuta de toti participantii la procesul de socializare, copiii, parintii, adultii, in general, si statul. In urma procesului de socializare, indivizii dobandesc calitatea si identitatea de membru al unei anumite clase de varsta si sociala.

In urma procesului de socializare, indivizii dobandesc calitatea si identitatea de membru al unei anumite clase de varsta si sociala, un ansamblu de cai, mijloace si directii care confera competenta de a exercita roluri si pozitii sociale pozitii sociale specifice varstei, capacitatea de a se confrunta cu variate situatii de viata pentru care nu exista, intotdeauna, definitii culturale. Fiecare din aceste trei categorii au obiective proprii in acest tip de dezvoltare: indivizii cauta un anumit status si acceptare sociala, un anumit nivel de confort fizic si psihic, parintii dorind realizarea copiilor peste nivelul atins de ei, iar statul fiind interesat ca un volum cat mai mare al populatiei sa fie productiv cu costuri cat mai reduse.

Varsta de incepere a activitatii fizice este considerata nasterea, invatarea motrica fiind un aspect important al vietii, ce asigura investigarea posibilitatilor propriului corp si o buna adaptare in relatia cu mediul. Jocurile fizice (natura lor) depind de libertatea si forma de incurajare pe care copiii o capata, aceasta fiind esentiala pentru dezvoltarea procesului de invatare si, in final, de dezvoltare. Exista si numerosi factori culturali care sunt implicati in acest proces, de modul in care este perceputa activitatea fizica, modul in care copiii isi folosesc propriul corp fiind determinat si de patern-uri culturale de moralitate, gen, sexualitate si chiar de reprezentari ale spatiului fizic. Acest fapt este o demonstratie a faptului ca activitatile fizice au un important aspect cultural ce definesc stilurile de viata ale copiilor si in raspunsurile pe care le dau problemelor legate de sport sau diferite forme de activitate fizica. In aceasta ecuatie, parintii care nu considera foarte important aspectul fizic al formarii propriilor copii tind sa-si orienteze copiii catre forme restranse de activitate (sport) cu o practica redusa a acestora. Imaginea scopului sportului restrange sentimentul de confort fizic si obtinerea unor performante, devenind mai degraba una de atingerea unor scopuri limitate.

Ceea ce este important in acest proces este proiectarea de catre copil a unor modele cu care doresc sa nu se identifice. Existenta acestor modele il ajuta la definirea celor mai multe situatii sociale, cu care va fi confruntat chiar daca nu are experienta.

Scopul fundamental al procesului de socializare consta in transmiterea reperelor simbolice (normelor si valorilor) necesare formarii motivatiilor de participare la viata sociala. O alta dimensiune o reprezinta grupul de apartenenta, ce se constituie intr-un gen de "familie paralela" definita de raporturi informale, care stimuleaza creativitatea adolescentilor, reunindu-i pentru a desfasura tot felul de activitati culturale, sportive, de agrement etc. Influenta grupului de prieteni este mai mare atunci cand adolescentilor le lipsesc orientarea si afectiunea parintilor sau datorita stilului de viata a celor maturi.

O alta problema, ce merita sa fie mai atent abordata, este si analiza diferentelor pe sexe in practica si optiunile sportive. Diferentierea activitatilor fizice pe sex (gen) este evidenta in impactul pe care il detine sportul in viata fiecaruia si modul in care definesc si practica activitatea sportiva. Desi la nivel biologic nu exista diferentieri majore intre sexe, diferentieri care sa poata explica performantele si natura optiunilor sportive (cel putin la nivel mediu de practicare), trebuie studiate variatia naturii si al modului de formare al experientelor diferite in materie de sport si cunoastere al propriului corp, experiente ce forteaza perceptia comuna in stabilirea a doua grupuri distincte (chiar opuse), acela de baieti si de fete. Cercetarea bazata pe diferente bazate pe sex (gen) este importanta in conditiile in care se ia in considerare conceptualizarea valorilor asumate de fiecare grup in parte atat ca fiind proprii fiecarui sex in parte (gen). Desi este mai putin folosita si inteleasa, abordarea bazata pe conceptul de experienta acumulata este mai productiva explorand mai atent caracteristicile si mecanismele prin care tinerii acumuleaza experiente din domeniul sportului, motivelor pentru care unii dintre ei sunt angrenati in activitati extrascolare, sau competitive, sau doar in grupuri mici in tipul liber, decat abordarea traditionala, axata pe diferentele masculin-feminin care are certe limitari conceptuale.

Din cele trei laturi principale ale fenomenului sportiv (miscarii fizice): de dezvoltare /sanatate, social, cultural, elevii remarca primele doua, acestea fiind si motivele principale pentru care practica miscarea fizica. Este de remarcat faptul ca doua din populatiile mature, parintii si profesorii de sport au aceeasi tendinta, ora de educatie fizica avand mai degraba un rol de fortificare a trupului si sanatatii, decat unul social sau cultural.

Preocuparea pentru sport in comparatie cu altii de aceeasi varsta este diferentiata intre baieti si fete, astfel primii au tendinta de a considera ca practica mai mult decat cei de varsta lor pe cand fetele au o clara orientare de subapreciere. Adultii au raspunsuri relativ omogene. Se remarca totusi o crestere a aprecierii data importantei conditiei fizice, corelata cu activitatea de educare. Astfel procentul de profesori care apreciaza activitatea fizica ca fiind foarte importanta este mai mare decat cel de parinti, dar mai mic decat cel de profesori de sport (79/71/83 in graficele 3, 4).

 Raspunsul elevilor la problema importantei sportului pentru formarea viitoare este foarte asemanator cu cel dat de parinti, acest lucru aratand totusi importanta si forta pe care o are formarea in cadrul familiei. In schimb, profesorii valorizeaza mai mult sportul, considerandu-l mult mai important. Interesant este faptul ca in aceasta perioada de formare, opinia parintilor este preluata direct de catre copii astfel primeaza asa-zisele materii importante asupra sportului, considerat mai degraba o forma de loisir, de consum al timpului liber si nu de formare individuala cu rezultate pe termen lung.

 Referitor la timpul alocat miscarii, se remarca o usoara diferentiere intre baieti si fete, majoritatea practicand de 2-3 ori pe saptamana, baietii fiind mai activi dar nu intr-un mod evident distinctiv. Profesorii au raportat activitatea lor sportiva identificand-o cu activitatea de predare in cadrul orelor de educatie fizica a normei didactice.

 Sporturile practicate sunt mai clar diferentiate pe sexe astfel, fotbalul ramane sportul cel mai practicat de baieti, la concurenta cu baschetul, voleiul pentru fete si un procent scazut pentru handbal. 

 Situatia este vazuta diferit de parinti, si profesorii de alta specialitate, care sunt

axati mai mult pe tenis, gimnastica, fitness si mersul pe jos, motivul practicarii fiind mai degraba unul necompetitiv, ci pentru intretinere (Graficele nr.7 si nr.8). 

De remarcat ca persoanele adulte sau familia nu constituie parteneri constanti (favoriti) pentru practicarea miscarii, evident primele locuri le ocupa prietenii si colegii de scoala. Acest fapt poate fi explicat printr-o lipsa de importanta pe care parintii o dau formarii (din punct de vedere fizic) si dezvoltarii copiilor lor. In acest caz, nu se poate vorbi de existenta unei socializari puternice prin practicarea unui sport, partenerii fiind deja din mediul de studiu al copiilor.

Alegerea grupului de apartenenta ca loc principal de petrecere al timpului liber (activitati de miscare) duce la o pierdere a influentei mediului primar de socializare, familia, in detrimentul valorilor oferite de grupul de apartenenta, ce este mai greu controlabil, astfel formarea de lunga durata a tinerilor putand scapa de un control minimal.

 Se remarca o diferenta mare intre compania adultilor declarata de copii si compania declarata de parinti si de profesorii de sport. Este evident faptul ca primii incearca sa-ti creeze o imagine de buni formatori ai copiilor, in acest sens aratandu-se mult mai interesati, apropiati si mai activi in sfera dezvoltarii fizice decat sunt de fapt, observandu-se un fenomen apropiat denegarii. La randul lor, profesorii de sport isi doresc construirea unei imagini de mentori ai tinerei generatii dorindu-se mult mai apropiati de elevi fata de ceilalti profesori. Rolul de formatori asumat de profesorii de sport ii obliga sa declare o participare mult mai mare in compania copiilor, participare nerecunoscuta de acestia din urma.

Faptul ca sportul nu constituie un mod constant de socializare sau un instrument de formare intre generatii este demonstrat si de cunoasterea preferintelor sportive ale copiilor (elevilor) de catre generatia matura.

Sporturile pe care copiii ar dori sa le practice (pentru o frecventa cumulata intre sexe) sunt: inot, baschet, tenis, fotbalul avand o pondere mare doar in cazul baietilor. Acest fapt se poate explica si prin accesibilitatea baschetului atat de catre baieti, cat si de catre fete, fiind un sport non contact de echipa cu reale posibilitati de a fi practicat in echipe mixte.

Preferintele elevilor se detaseaza si dupa sex (gen), astfel optiunile baietilor sunt fotbal, inot, baschet si tenis, pe cand fetele opteaza pentru inot, tenis, volei si baschet. In schimb, adultii au alte pareri fata de sporturile pe care le considera utile. Inotul este vazut de toti ca fiind foarte util. Parintii au ca optiuni pentru copiii lor: inot, tenis, fotbal, atletism si arte martiale, profesorii de sport considerand atletismul ca primul sport important pentru elevi, iar profesorii de alte materii fiind o mediere intre primii doi.

Concluzii

Exista o certa lipsa de informare despre fenomenul sportiv, majoritatea subiectilor chiar si cei care sunt implicati in procesul de educatie (mai ales profesorii de sport) recunosc si mentioneaza doar aspecte fizice ale sportului sau miscarii fizice.

Interesul declarat de catre toti cei implicati, educatori, invatatori, instructori, profesori de sport, antrenori, functionari ai administratiei de stat, este insuficient in acest moment. Nu se observa masuri concrete de educare a populatiei asupra influentelor benefice rezultate din practicarea constanta de la cele mai fragede varste a unei activitati continue de miscare, a unei reale disponibilitati de practicare a miscarii sub toate formele (mers, alergare, jocuri, plimbari, excursii, drumetii, fitness etc.) pentru crearea unei stari de confort, sanatate si performanta sociala.

Aceste deficiente fac ca o parte din copii si adulti sa abandoneze intr-un plan secundar problemele miscarii sau sa caute rezolvarea in sfera privata, care are o dezvoltare rapida, dar care nu poate constitui o solutie in conditiile societatii romanesti actuale.

§ In momentul de fata, exista un nivel de constientizare scazut referitor la implicatiile miscarii in atingerea unei calitati ale vietii cu toate consecintele care ar putea influenta diferite aspecte ale societatii

§ Elevii sunt mult mai constienti de importanta miscarii in viata lor decat o considera adultii

§ Elevii sunt suficient de motivati (intrinsec) pentru a realiza o activitate fizica mai sustinuta decat cea care se realizeaza in momentul de fata in scoli

§ Conditiile existente creeaza o reala si generala nemultumire mai ales in randul elevilor

§ Copiii (in marea lor majoritate) gasesc solutii alternative de miscare care sa compenseze insuficienta pe care o pot oferi orele de educatie fizica perceputa ca o lipsa clara.

§ Adultii acorda un interes miscarii, in principal la nivel declarativ, nesustinut la nivel actional

§ Exista o lipsa clara de informare si preocupare in intelegerea fenomenului sportiv la adulti

§ Nivelul practicarii miscarii la adulti este la o valoare destul de scazuta

§ La nivel institutional, preocuparea asupra sportului de masa este foarte mica; ca urmare, implicarea diferitelor organisme, institutii, sau organizatii de stat este la un nivel foarte redus

§ La nivelul institutiilor de invatamant, nu exista o preocupare serioasa pentru organizarea si dezvoltarea unor centre (zone, baze) destinate activitatii fizice pentru tineri

§ La nivelul societatii civile, nu s-au format inca mecanisme alternative suficient de active si puternice (organizatii) care sa compenseze lipsurile sistemului de stat si sa realizeze, in paralel, si o forma de educatie civica asupra avantajelor unui stil de viata cu o puternica componenta activa

• § La nivel statal, nu exista actiuni concrete care sa atraga dezvoltari in zona sportului pentru toti

BIBLIOGRAFIE

Council of Europe, Consiliul Europei si Sportul 1967-1996. Adunarea parlamentara 1 (texte adoptate de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei). Bucuresti, Editura CCPS, 1998.

Coakeley, J., Sport in Society. Mc Graw-Hill, NY, 2001.

Dragnea, a. si colaboratorii, Exercitiul fizic in perspectiva varstei a treia. Bucuresti, Conferinta Stiintifica Nationala. Activitati Fizice si Sportive, Ed. CCPS, 1998, p.33-39.

Dumitrescu, M., Sondaje statistice si aplicatii. Bucuresti, Editura Tehnica, 2000, p.15-17.

Filip, C. si colaboratorii, Sistemul National de Evaluare la Disciplina Educatie Fizica si Sport. Serviciul National de Evaluare, Bucuresti, Editura MEN (imprimeria Media Pro Brasov), 1999, p.5.

Kurt, E., Manualul de educatie fizica in scoala - Teorie. Bucuresti, In: E.F.S. 1(96)+ 2(97), C.C.P.S., 1994, p.5.

Kurtz, N., Introduction to social statistics. NY, Mc Graw-Hill , 1983.

Radulescu, S., Sociologia varstelor. Bucuresti, Editura Hyperion XXI, 1994.