APRECIEREA TRANSFERULUI IN PROBELE COMBINATE DIN ATLETISM PRIN FOLOSIREA REFLEXULUI ELECTRODERMAL

Lector univ.dr. RADU ABABEI

Lector univ. dr. CATALINA ABABEI

Universitatea din Bacau

Cuvinte cheie: transfer, atletism, probe combinate, reflex electrodermal

Key words: transfer, athletics, skin-electric-reflex

Analiza atenta a rezultatelor obtinute pe plan international la decatlon si heptatlon, a principalelor caracteristici ale participantilor in aceste probe scoate in evidenta faptul ca factorii care determina performantele inalte sunt reprezentati de aptitudinile psihomotrice, tipul somatic si capacitatea de invatare.

Gradul de antrenament in probele combinate, sub raportul pregatirii fizice, este reprezentat de imbinarea aptitudinilor psihomotrice si nivelul de stapanire al tehnicii fiecarei probe. In ceea ce priveste rezistenta, trebuie mentionat ca nu este vorba numai de aptitudinea manifestata in diferitele probe care compun probele combinate, ci si de rezistenta specifica in proba combinata ca entitate.

Tipul precumpanitor al decatlonistului/heptatlonistei este tot mai mult reprezentat de atletii si atletele care obtin rezultate bune in toate cele trei grupe de probe: alergari, sarituri, aruncari.

Decatlonul si heptatlonul sunt probe atletice de sine statatoare cu un continut propriu, si, ca atare, pregatirea se face dupa o metodica proprie, in ciuda faptului ca se folosesc mijloacele de antrenament ale alergatorului, saritorului sau aruncatorului.

Planificarea pentru probele combinate are un caracter net si concret de perspectiva si se esaloneaza pe mai multi ani. Planificarea trebuie sa imbine principiile valabile pentru oricare alta proba atletica cu continutul si ordinea desfasurarii probelor in cadrul probelor combinate.

Antrenamentul in probele combinate se caracterizeaza printr-un volum foarte mare de lucru, precum si printr-o intensitate relativ ridicata. Numarul de concursuri poate ajunge la 4-5 intr-un an, lor adaugandu-li-se participarile in concursurile individuale.

Aproape toti marii campioni ai lumii, inainte de a pasi pe calea afirmarii intr-o proba atletica sau alta, au practicat alte discipline sportive, iar marea majoritate au demonstrat aptitudini si talent in cadrul poliatloanelor scolare.

Cunoasterea acestor probleme de catre specialistii domeniului a dus la introducerea in sistemul competitional a unor poliatloane variate, care, prin atractivitatea si valentele lor formative, atrag si contribuie la dezvoltarea si formarea armonioasa a copiilor si tinerilor dornici sa devina viitori campioni. 

Problema cea mai grea cu care se confrunta la ora actuala antrenorii nu este cea a mijloacelor cu care se realizeaza pregatirea, ci a combinarii acestora astfel incat sa se scurteze cat mai mult posibil timpul de invatare a tehnicii fiecarei probe.

Numarul mare de probe existente in cadrul decatlonului, spre exemplu, sugereaza necesitatea acordarii unui buget de timp foarte mare pentru instruire la care se adauga timpul necesar dezvoltarii aptitudinilor psihomotrice.

Este evident ca la ora actuala este necesara gasirea unei astfel de metode care sa foloseasca intensiv cunostintele dobandite de sportivi intr-un domeniu, in vederea aplicarii lor in domeniile conexe. In studiul nostru, am incercat sa folosim metoda reflexului electrodermal (RED) pentru aprecierea ratei transferului.

Ipoteze

In realizarea experimentului, am plecat de la o serie de ipoteze a caror valabilitate am incercat sa o demonstram:

• Intre probele combinate din atletism exista similitudini in ceea ce priveste structura probei, astfel incat se pot scoate in evidenta partile comune mai multor probe
• Stadiul actual la care a ajuns atletismul mondial nu permite lucrul pentru fiecare proba in parte, ci necesita abordarea mai multor componente in cadrul aceluiasi antrenament, fapt care duce, la randul sau, la necesitatea gasirii cailor optime de combinare a probelor ce trebuiesc antrenate intr-o anumita lectie de antrenament
• Este posibila verificarea gradului de „corectitudine" al reprezentarii ideomotorii asupra probelor din atletism prin utilizarea testului sensibilitatii dermale
• Exista o corelatie intre calitatea reprezentarii ideomotorii si solicitarea fizica in fiecare dintre probele combinate din atletism.

Pentru experimentul pilot, am folosit ca principala metoda aceea a studiului reflexului electrodermal (RED).

In lucrarea noastra, am luat ca baza de referinta, lucrarea „Certains aspets des manifestations du reflexe electrodermal (RED) chez les sportifs" (M. Epuran,1965), care reliefeaza aspectele de ordin metodologic ale folosirii acestei metode, precum si pe precursorii ei.

RED este folosit in numeroase cercetari care depasesc strict interesul psihologic, astfel incat el este folosit, mai ales, in psihiatrie sau in laboratoarele de criminalistica ca „detector de minciuni".

Acest reflex, care pare ca a revolutionat studiul fenomenelor psihice, nu corespunde in totalitate unui fenomen psihic general, el ofera insa cercetatorului un instrument destul de precis pentru a cunoaste indirect unele stari subiective sau obisnuinte ale subiectilor.

Existenta reflexului electrodermal este scoasa in evidenta inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea cand au aparut si primele incercari de masurare a acestuia. Astfel, literatura de specialitate ii remarca pe Ch. Feré si pe Tarkhanov ca fiind primii care au abordat problematica masurarii RED, desi prin metode diferite.

Tarkhanov a pus la punct asa-numita tehnica endosomatica, in care in sistem nu este introdus nici un curent auxiliar, in timp ce Fere a folosit tehnica exosomatica, in care pentru amplificarea efectelor a introdus un curent auxiliar intre subiect si galvanometru.

In ultima perioada, majoritatea instrumentelor existente sunt realizate dupa metoda Feré datorita posibilitatii de inregistrare grafica permise de aceasta.

In Romania, studii asupra RED au fost realizate de nume sonore, cum ar fi G. Marinescu, Ionescu-Sisesti, F.C. Ulmeanu, Al. Partheniu etc., iar primele studii asupra sportivilor fiind realizate de M. Epuran in 1965. 

Masurarea RED este o metoda indirecta de studiu asupra psihicului uman. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca modificarile de la nivelul SNC se repercuteaza asupra tegumentelor, care inregistreaza modificari ale rezistentei electrice in functie de trairile individului. Acest fenomen este unul reflex si, in consecinta, nu poate fi controlat de catre SNC.

Masurarea RED este posibila datorita faptului ca pielea umana se comporta, din punct de vedere fizic, ca o rezistenta, astfel aparatele de masura ale RED masoara diferentele de potential aparute la nivelul tegumentelor, de obicei, ale extremitatilor.

Intensitatea raspunsului la stimul poate fi influentata atat de intensitatea stimulului, cat si de starea de moment a individului, totusi, in conditii standard, ca urmare a diferentelor individuale, in aprecierea RED putem deosebi patru tipuri de indivizi prin prisma reactivitatii lor. Astfel, M.Epuran (1965) descrie existenta indivizilor:

• normoreactivi,
• hiperreactivi,
• hiporeactivi,
• disreactivi.

In ceea ce priveste lucrarea de fata, din cate cunoastem, este pentru prima data cand RED este folosit pentru aprecierea transferului si mai ales a transferului in cadrul probelor combinate din atletism.

Pentru aprecierea acestuia, am folosit un aparat „Polygraph" al Inspectoratului judetean al Politiei Bacau. Aparatul este dotat cu 5 canale ; unul electronic pentru masurarea efectului electrodermal si patru electromecanice pentru masurarea tensiunii arteriale, a frecventei respiratorii, a respiratiei pulmonare si al celei abdominale.

Testarile au fost realizate intr-o camera izolata fonic. Subiectul este asezat comod pe un fotoliu, iar electrodul pentru masurarea RED se aplica pe degetul aratator al mainii stangi. I se cere sa-si imagineze o proba de un anumit tip, in momentul in care este pregatit, experimentatorul da semnalul de incepere, iar, la sfarsit, subiectul marcheaza incetarea executiei printr-un semnal sonor.

Datorita existentei diferitelor tipuri de reactivitate, am realizat inainte de fiecare testare o calibrare a aparatului, in sensul ca acesta are posibilitatea de a varia curentul interpus intre subiect si galvanometru cu pana la 60 mA. Astfel, pentru subiectii hiperreactivi am micsorat intensitatea curentului auxiliar, in timp ce, pentru subiectii hiporeactivi, am marit-o. Am realizat acest lucru pentru a inscrie graficele obtinute in aceeasi plaja de amplitudine, in vederea unei comparatii cat mai eficiente, avand in vedere faptul ca am fost interesati mai mult de forma graficului obtinut si nu de intensitatea reactiei indivizilor. Mai mult decat atat, dupa terminarea testarii, am scanat graficele obtinute pentru transformarea lor in imagini de tip JPEG, astfel incat sa putem aprecia asemanarile sau deosebirile dintre curbe pe baza unor date cifrice, obiective.

In cazul in care durata executiilor era variabila, am avut posibilitatea de a extinde sau de a micsora lungimea graficului, astfel incat sa avem aceeasi unitate de masura pentru toate graficele obtinute.

Rezultatele obtinute au fost prelucrate matematic prin intermediul calculatorului, eliminand astfel orice posibilitate de subiectivism in aprecierea acestora.

Desi aparatul folosit ne-a dat informatii si despre frecventa cardiaca, frecventa respiratorie si tensiunea arteriala, am folosit in cercetarea noastra numai canalul referitor la RED, din cel putin doua motive, respectiv faptul ca ne-a interesat, in primul rand, calitatea reprezentarii ideomotorii si forma graficului acesteia, pe de o parte, si faptul ca este canalul in intregime electronic, pe de alta parte, conferind astfel cercetarii un plus de siguranta in ceea ce priveste calitatea inregistrarilor. 

Subiecti

Avand in vedere numarul mic de atleti care practica probele combinate, am considerat ca putem aplica variabila independenta asupra subiectilor care practica probele individuale.

In cele ce urmeaza, redam performantele obtinute de subiecti in anul competitional 2000:

• Tabelul nr.1
• Probele combinate masculine (decatlon)

Nr.crt.	Identificare	Anul nasterii	Proba de baza	Performanta	Probe adiacente
1.	N.B.	1984	100 m	11,34	200 m
2.	F.I.	1981	400 m	48,10	combinate
3.	Z.I.	1983	1500 m	3,59,22	800 m
4.	M.A.	1982	110 mg	16,04	100 m
5.	C.S.	1981	Greutate	13,47	Disc
6.	M.C.	1983	Sulita	73,53	-
7.	C.S.	1982	Disc	40,80	Greutate
8.	G.B.	1983	Inaltime	1,85	-
9.	I.N.	1982	Lungime	7,09	Triplusalt
10.	T.M.	1981	Prajina	3,90	-

Tabelul nr. 2

Probele combinate feminine (heptatlon)

Nr.crt.	Identificare	Anul nasterii	Proba de baza	Performanta	Probe adiacente
1.	C.C.	1984	100 mg	14,31	200m
2.	C.C	1984	200 m	24,83	100m
3.	M.A.	1982	Lungime	6,35	-
4.	F.A.	1981	Inaltime	1,82	-
5.	B.G.	1981	Greutate	15,06	Disc
6.	M.M.	1981	Sulita	53,52	-
7.	R.A.	1981	800 m	2,03,64	400m

Tabelul nr.3

Subiecti care practica probele combinate

Nr.crt.	Identificare	Anul nasterii	Proba de baza	Performanta	Probe adiacente
1.	L.O.	1981	heptatlon	5647	Lungime
2.	D.B.	1981	decatlon	6011	Prajina
3.	F.I.	1981	decatlon	5419	400 m

Inainte de inceperea experimentului, au fost prezentate drepturile subiectilor (Epuran,1992) obtinandu-se acordul de participare.

De asemenea, inaintea fiecarei testari la poligraf, subiectilor le-a fost explicata metodologia de lucru si li s-a garantat confidentialitatea datelor obtinute. De altfel, in protocolul de functionare al aparatului poligraf, cele mentionate mai sus sunt obligatorii.

Testarile au fost realizate in sala de atletism din Bacau, in ceea ce priveste probele de motricitate si la poligraful Politiei judetului Bacau pentru testarile privind reprezentarile ideomotorii. Pentru ambele tipuri de testari, am avut, de asemenea, acordul conducerii DTSJ Bacau si al comandantului Inspectoratului Judetean al Politiei.

Subiectii au fost alesi prin selectarea celor mai buni sportivi ai judetului Bacau, fiind selectionat detinatorul recordului judetean al probei. In cazul in care detinatorul recordului nu mai practica la ora actuala sportul de performanta, a fost ales castigatorul concursului de nivel national Cupa Bistritei organizata in fiecare an de catre DTSJ Bacau. In cazul in care in judetul Bacau nu am gasit sportivi de valoare, am apelat la sportivi din judetul Neamt, avand in vedere faptul ca existau posibilitati relativ facile de transport si ca unii dintre acesti sportivi au realizat pregatirea centralizata in sala de atletism din municipiul Bacau.

De asemenea, datorita numarului mic de practicanti ai probelor combinate (la finalele campionatelor nationale participa in medie 10-12 sportivi), nu am beneficiat pentru experiment de un esantion de control astfel incat aprecierea valabilitatii rezultatelor a fost posibila prin aprecierea ratei de progres a subiectilor selectionati.

Variabila independenta

Consemnul valabil pentru toti subiectii a fost acela de a incerca realizarea antrenamentelor prin precizarea, in prealabil, a reprezentarii ideomotorii a structurilor motrice ce urmeaza a fi exersate.

Astfel sportivii au executat antrenamentele dupa programul obisnuit de antrenament pentru fiecare proba in parte, dar inainte de fiecare executie au insistat timp de un minut asupra determinarii mentale a caracteristicilor spatiale, temporale si dinamico-energetice ale miscarii.

De asemenea, am incercat, in partea a doua a experimentului, o modificare a programelor de antrenament pe baza rezultatelor obtinute in primele sase luni de testare.

Testarea calitatii reprezentarii ideomotorii s-a realizat in urmatoarele conditii: Grupul de subiecti a fost impartit in patru categorii, in functie de specificul probei pe care o abordeaza; alergatorii (100 m, 400 m,100-110 m g) in prima saptamana, aruncatorii (greutate, disc, sulita) in a doua saptamana, saritorii (lungime, inaltime, prajina) in a treia saptamana, iar heptatlonista si decatlonistii in ultima saptamana a lunii. Aceasta impartire a fost realizata cu dublu scop; pe de o parte, faptul ca, in principiu, viteza cu care se deplaseaza hartia poligrafului trebuie sa fie constanta si, pe de alta parte, programul incarcat al aparatului, testarile putandu-se efectua numai dupa orele de program, respectiv, dupa orele 18.

Subiectii trebuiau sa execute proba dupa venirea de la antrenament si realizarea a 30 minute de odihna intr-un spatiu special amenajat, izolat fonic, izolat de exterior si fara nici un fel de comunicare. Dupa expirarea timpului de 30 minute, subiectii se asezau pe scaunul poligrafului, iar operatorul (autorizat de catre Asociatia Romana Polygraph) aplica urmatorul protocolul standard pentru calibrarea aparatului dupa care, la semnalul operatorului, i se cerea subiectului sa-si imagineze o cursa de o anumita valoare (mai rapida sau mai lenta, o saritura de un anumit tip sau altul etc.), iar cand subiectul a considerat incheiata proba trebuia sa spuna „hep". Dupa trei minute se repeta proba. Pentru probele de alergari, odata cu semnalul de incepere, s-a pornit si cronometrul care a fost oprit in momentul semnalului de sosire dat de catre subiect. Dupa fiecare testare, s-a realizat comparatia dintre performanta ceruta de catre operator si timpul inregistrat de cronometru. La fiecare testare, nivelul de pretentie al probei a fost din ce in ce mai mare.

In timpul testarilor, am inregistrat urmatorii parametri:

· frecventa cardiaca,

· frecventa respiratorie,

· gradul de solicitare psihica,

· respiratia pulmonara

· respiratia abdominala.

Au fost realizate 12 testari a cate 2 repetari, astfel incat, in final, am avut cate 24 de grafice pentru fiecare dintre subiectii analizati.

Pentru compararea graficelor inregistrate pe poligraf, am apelat la un program software special creat in acest scop in mediu MATLAB, urmarind transformarea caracteristicilor curbelor in marimi numerice, dupa ce, in prealabil, curbele inregistrate de polygraph au fost transformate in imagini de tip jpeg.

• La sfarsitul perioadei de testare, am realizat analiza curbelor obtinute de catre subiecti, calculand abaterea standard si media aritmetica a datelor numerice ale fiecarei curbe in parte, am eliminat curbele ce se situau in afara abaterii standard si astfel, pe baza programului software expus mai sus, am realizat curbe medii pentru fiecare proba si subiect in parte.

Rezultate

Pentru subiectii alergatori de viteza (proba de 60 m plat), respectiv N.B., si C.C., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv, D.B. si L.O., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.1).

Graficul nr. 1- Evolutia RED la proba de 60 m plat

• Din analiza coeficientilor de corelatie, am realizat urmatorul tabel cu permutari ale rezultatelor.

Nr.crt.	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	C.C./N.B.	0,8903
2.	B.D./L.O	0,8213
3.	B.D./N.B	0,8181
4.	L.O./C.C	0,7074
5.	B.D./C.C.	0,7608
6.	L.O./N.B	0,7383

Din analiza tabelului, putem evidentia urmatoarele:

Faptul ca intre subiectii care practica proba individuala (C.C./N.B.) se gasesc cei mai buni coeficienti de corelatie, demonstreaza existenta unei reprezentari ideomotorii foarte bune si mereu actualizate a probei de concurs.

Existenta unui coeficient de corelatie foarte bun (0,8213) intre subiectii care practica probele combinate (B.D./L.O) scoate in evidenta faptul ca ambii sportivi au acordat, aproximativ, acelasi timp pregatirii probei si au o imagine aproximativ identica asupra ei .

Existenta celor mai mici corelatii intre sportivii care practica proba individuala si cei care practica probele combinate scoate in evidenta certitudinea unor deosebiri in ceea ce priveste timpul alocat pregatirii probei si, mai ales, existenta diferentelor intre reprezenarile idomotorii intre sprinteri si cei care practica probele combinate.Totusi, trebuie remarcat faptul ca toti coeficientii de corelatie calculati depasesc pragul de semnificatie de 0,5000, ceea ce denota o buna cunoastere a probei de catre sportivi, precum si alocarea unui buget de timp semnificativ pentru instruirea in aceasta proba, foarte bine punctata in tabelul probelor combinate.

Desi la o prima vedere am putea considera ca proba de 200 m poate fi similara cu cea de 100 m sau 60 m, am realizat testari si la aceasta proba, plecand de la premisa ca tipul de efort este diferit si deci modul in care sportivii percep proba este de asemenea diferit.

Pentru proba de 200 m, redam graficele comparative intre C.C. alergatoare se sprint si L.O. heptatlonista (grafic nr.2).

Transformarea curbelor in date numerice a scos in evidenta existenta unui coeficient de corelatie foarte bun de 0,8016, ceea ce demonstreaza ca gradul de solicitate este aproximativ egal intre cele doua sportive, lucru explicabil prin cantitatea de lucru alocata in pregatirea efortului la marginea pragului anaerob-lactacid, precum si faptului ca, din punctul de vedere al solicitarii motrice, sportivele resimt la fel efortul. Analiza curbelor scoate in evidenta existenta unor lungi perioade in care cele doua curbe sunt paralele sau quasiparalele.

Pentru proba de 400 m, am realizat, de asemenea, un grafic comparativ intre sportivii F.I. si D.B. cu precizarea ca ambii sportivi abordeaza si probele combinate, doar ca , in cazul subiectului F.I. , acesta a trecut in final doar la probele de 400 m si 400 m g, abandonand probele combinate, datorita rezultatelor slabe inregistrate in probele de aruncari (grafic nr.3)

Coeficientul de corelatie, calculat intre cele doua grafice este de 0,7631. Se observa o scadere a gradului de corelatie, datorat, in primul rand, volumului de lucru acordat de catre cei doi sportivi acestui tip de efort, dar trebuie sa scoatem in evidenta si asemanarea foarte mare dintre cele doua curbe, diferentele fiind semnalate, in principal, in ceea ce priveste gradul de solicitare, mai mare la sportivul D.B. De asemenea, dorim sa scoatem in evidenta si aparitia pe grafic a doua modificari semnificative aparute la sportivul D.B. in timpul probei. Interesant de semnalat este faptul ca cele doua modificari au aparut, din punct de vedere temporal, la secundele 15,2 si 37,6, respectiv la modificarea plajei de efort pe care sportivul a resimtit-o ca pe un obstacol.

Pentru subiectii alergatori de garduri, respectiv M.A. si C.C., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.4).

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Nr.crt	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	C.C./M.A.	0,7481
2.	B.D./L.O	0,7270
3.	B.D./M.A.	0,6646
4.	L.O./C.C	0,7834
5.	B.D./C.C.	0,7186
6.	L.O./M.A.	0,7081
Nr.crt	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	M.A./I.N.	0,7170
2.	B.D./L.O	0,8974
3.	B.D./ I.N.	0,8768
4.	L.O./ M.A.	0,8062
5.	B.D./ M.A.	0,8437
6.	L.O./ I.N.	0,7861

Din analiza tabelului de mai sus, putem scoate in evidenta:

Coeficientii de corelatie cei mai buni sunt inregistrati intre subiectii L.O/C.C (0,7834) si C.C./M.A. (0,7481), respectiv de catre sportivii care practica proba individuala si ambele sportive cuprinse in studiu.

Si in acest caz, intalnim cei mai mari coeficienti de corelatie la nivelul sportivilor ce practica proba individuala, asa cum am intalnit si in cazul probelor de sprint. Surprinde oarecum coeficientul foarte ridicat al corelatiei intre sportivele luate in studiu, lucru explicabil prin faptul ca la ora actuala atat in linia metodica a Federatiei Romane de Atletism, cat si in metodica predarii atletismului, la nivelul fetelor, se aloca un volum mai mare de lucru pentru invatarea probelor de garduri, aceasta cu atat mai mult, cu cat distantele si inaltimile gardurilor sunt mai accesibile la nivelul fetelor decat la acela al baietilor. Ca un argument in favoarea celor enuntate anterior, subliniem numarul de participante la tetratloanele atletice de la nivelul copiilor net superior in favoarea fetelor.

Remarcam, de asemenea, cel mai mic coeficient de corelatie intalnit intre subiectul care practica proba individuala si cel ce practica probele combinate. Acest lucru este cu atat mai explicabil, cu cat luam in calcul cele mai bune performante obtinute de catre cei doi sportivi in anul 2000 in care performanta decatlonistului este mult inferioara, lucru explicabil prin volumul de lucru acordat probei de garduri, cat si problemelor de transfer negativ impuse de probele de aruncari (trei la baieti fata de doar doua la fete) care necesita o masa musculara mare ducand la scaderea mobilitatii si astfel ducand la un lucru mai putin eficient pe garduri.

Pentru subiectii saritori de lungime I.N., respectiv M.A., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O. s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr. 5).

 Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Din analiza datelor cuprinse in tabelul de mai sus, ies in evidenta urmatoarele:

Coeficientul de corelatie dintre M.A si I.N. nu mai este cel mai mare, ci, dimpotriva, unul dintre cele mai scazute. Totusi, acest lucru poate fi explicat prin faptul ca tehnica folosita de cei doi subiecti este diferita; astfel, M.A. sare cu 1 si ½ pasi in timp ce I. N. sare cu 2 si ½ pasi, ceea de duce cu siguranta la modificari ale curbei.

Se observa ca cel mai mare coeficient de corelatie se inregistreaza la nivelul sportivilor care practica probele combinate. Aceasta ca urmare a faptului ca ambii saritori folosesc aceeasi tehnica de saritura, respectiv cu 1 si ½ pasi.

In ceea ce priveste graficele comparative intre B.D. si I. N., inregistram, de asemenea, un coeficient de corelatie foarte bun datorat, in principal, parametrilor dinamico-energetici aproximativ egali, acelasi lucru intamplandu-se si in cazul corelatiei dintre subiectii L.O. si M. A. unde avem de-a face si cu acelasi procedeu de executie.

Este evident ca intre L.O si I.N. diferentele sunt cele mai mari datorita tehnicii de saritura diferita, precum si a caracteristicilor dinamico-energetice diferite folosite in reprezentarea ideomotorie.

Trebuie insa sa remarcam faptul ca o analiza a primei parti a probei (a elanului) scoate in evidenta coeficienti de corelatie de peste 0,9000 ca urmare a perceperii aproape identice a alergarii de elan de catre toti subiectii aflati in studiu.

Pentru subiectii saritori de inaltime, respectiv G.B si F.A., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.6).

Graficul nr.6 - Evolutia RED la proba de inaltime

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Nr.crt	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	F.A./G.B.	0,8731
2.	B.D./L.O	0,8509
3.	B.D./ G.B.	0,9002
4.	L.O./ F.A.	0,8131
5.	B.D./ F.A.	0,8521
6.	L.O./ G.B.	0,8056

Se remarca faptul ca cel mai bun coeficient de corelatie se inregistreaza intre subiectii B.D. si G.B., desi unul practica probele combinate, iar celalalt pe cele individuale. Totusi, coeficientul atat de ridicat de corelatie poate fi explicat atat prin faptul ca ambii subiecti sunt colegi de echipa, cat mai ales prin prisma rezultatelor inregistrate, ambii saritori inregistrand aceeasi performanta (1,85 m) in anul competitional 2000 (luat in studiu).

Dorim sa remarcam, de asemenea, faptul ca, desi ridicat, coeficientul de corelatie intre practicantii sariturii in inaltime ca proba de baza au unul dintre cei mai mici coeficienti de corelatie. Explicam acest fapt, in primul rand, prin diferentele de tehnica dintre subiectii urmariti, cat mai ales de faptul ca piciorul de bataie este diferit intre cei doi.

Apare evident faptul ca, desi la aceasta proba intalnim coeficienti de corelatie foarte buni, de peste 0,8000, totusi distributia acestora este atipica, lucru explicabil, in primul, rand prin faptul ca proba nu este ciclica, iar importanta reprezentarii ideomotorii este foarte mare .

De asemenea, dorim sa evidentiem faptul ca alergarea de elan regasita la subiecti este diferita fata de alergarea inregistrata la probele de sprint sau chiar la alergarea de elan in proba de saritura in inaltime ceea ce ne face sa credem ca posibilitatea de transfer a unor elemente din aceasta proba este mai putin posibila decat in cele enuntate anterior.

Pentru subiectii aruncatori de greutate, respectiv C.S. si B.G., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O. s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr. 7).

la proba de greutate

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Nr. crt.	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	B.G. /C.S.	0,7453
2.	B.D./L.O	0,9262
3.	B.D./ C.S.	0,6558
4.	L.O./ B.G.	0,5099
5.	B.D./ B.G.	0,4905
6.	L.O./ C.S.	0,5837

Analiza datelor din tabelul de mai sus scoate in evidenta urmatoarele: Asemanarea foarte mare dintre executiile practicantilor probelor combinate care inregistreaza coeficienti de corelatie de 0,9262, precum si diferenta maxima a subiectului B.D fata de B.G 0,4905, aproape cel mai mic coeficient de corelatie inregistrat.

Asemanarea dintre cei doi practicanti ai probelor combinate se datoreaza asemanarii tehnicii de aruncare (ambii arunca cu saltare) si timpului relativ identic alocat in pregatire pentru antrenarea acestei probe, fata de aruncatorul de greutate (C.S.) care arunca mai mult cu aproape un metru, cu pirueta. Mai mult decat atat, datorita faptului ca proba este, de asemenea aciclica, iar alergarea nu se gaseste in elan face ca la aceasta proba sa intalnim cei mai scazuti coeficienti de corelatie din intregul experiment pilot.

Complexitatea probei face, de asemenea, ca intre L.O si C.S sa intalnim coeficienti de 0,5837, precum si deosebiri majore in ceea ce priveste forma graficului.

Pentru subiectii aruncatori de sulita, respectiv M.C. si M.M., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.8).

Graficul nr.8 - Evolutia RED la proba de aruncarea sulitei

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Coeficient de corelatie

Gradul de corelatie cel mai

1	M.M./M.C.	0,8821
2	B.D./ L.O	0,9053
3	B.D./ M.C.	0,8740
4	L.O./M.M.	0,8714
5	B.D./ M.M.	0,7977
6	L.O./ M.C.	0,7617

mare se inregistreaza, precum si in cazul inaltimii si greutatii, intre subiectii care practica probele combinate, cauzele fiind aceleasi ca cele descrise la probele anterioare. De asemenea, coeficientii inregistrati intre toti subiectii depasesc (cu o singura exceptie) pragul de 0,8000. Poate fi reliefat si faptul ca al doilea coeficient de corelatie, ca valoare, de 0,8821 se intalneste intre sportivii specializati pe proba de aruncare a sulitei.

La aceasta proba, am intalnit si un fapt deosebit. Sportivul M.C. inregistreaza curbe atipice in raport cu ceilalti subiecti. La o analiza mai atenta a curbei se constata ca, de fapt, chiar si cand foloseste imageria sportivul realizeaza pe plan mental inca o aruncare, asa cum realizeaza si inaintea aruncarilor propriu-zise. Astfel, urmarit la antrenamente, am constatat ca inainte de fiecare aruncare, fie ca este din concurs, fie ca este de antrenament, sportivul realizeaza o executie mentala chiar inainte de executia propriu-zisa si, nu intamplator, sportivul reuseste sa arunce la nivelul juniorilor I peste 70 de m, o performanta deosebita.

De asemenea, dorim sa remarcam similitudinea curbelor in perioada elanului unde, cu exceptia nivelului de solicitarea, forma este aproape identica, inregistrand coeficienti de corelatie de peste 9,000 pe aproape toata perioada elanului.

Pentru subiectii alergatori de semifond, respectiv Z.I. si R.A., precum si pentru subiectii care practica probele combinate respectiv: D.B. si L.O., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.9).

Graficul nr.9 - Evolutia RED la proba de semifond

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

Nr.crt	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
1.	R.A./Z.I.	0,8199
2.	B.D./ L.O	0,8362
3.	B.D./ Z.I.	0,6939
4.	O./R.A.	0,7055
5.	B.D./ R.A.	0,7199
6.	L.O./ Z.I	0,6730

Analiza datelor din tabelul de mai sus scoate in evidenta cel mai mare coeficient de corelatie la sportivii care practica probele de semifond in cadrul probelor combinate. Acest lucru se datoreaza, in principal, faptului ca acestia inteleg alergarea de semifond ca pe o alergare obisnuita care nu ii solicita in mod deosebit din punctul de vedere al tehnicii, ci doar in ceea ce priveste caracteristicile dinamico-energetice. Ca forma, graficul inregistreaza doar o linie relativ paralela cu ordonata graficului.

Al doilea coeficient ca valoare se inregistreaza intre sportivi care fac probe de semifond. Faptul ca spre deosebire de probele de sprint acest coeficient nu inregistreaza valoarea cea mai inalta se datoreaza, in primul rand, abordarii probelor de 800-500 de subiectul Z.I., in timp ce sportiva R.A. abordeaza probele de 400-800 avand de-a face cu o comparatie intre o sprintera si un semifondist.

Cel mai mic coeficient de corelatie este intalnit intre L.O si Z.I. fapt care explica si mai bine afirmatia de mai sus pentru L.O. proba de 800 m fiind doar una colaterala si, de obicei, neantrenata in mod special, linia metodica a F.R. Atletism fiind aceea conform careia probele de semifond din cadrul probelor combinate nu sunt antrenate prin antrenamente speciale, ci participarea la aproba de 800-1500 m se face pe baza acumularilor realizate in antrenamentul celorlalte probe.

Pentru subiectul saritor cu prajina, respectiv T.M., precum si pentru subiectul care practica probele combinate respectiv B.D., s-au inregistrat urmatoarele rezultate (graficul nr.10).

raficul nr.10 - Evolutia RED la proba de prajina

Transformarea curbelor in date numerice scoate in evidenta urmatoarele:

•  
• Coeficientul de corelatie calculat la graficul de mai sus este practic cel mai mic coeficient de corelatie intalnit pe tot parcursul experimentului pilot. Acest lucru este explicabil, in p

  Nr.crt	Curbe comparate	Coeficient de corelatie
  1.	T.M./B.D.	04755

  rimul rand, prin complexitatea probei, unii specialisti din atletism recunoscand dificultatea acestei probe prin expresia " in atletism intalnim probe de alergari , sarituri, aruncari si saritura cu prajina".

Totusi, din analiza graficului, am dedus ca elanul este asemanator alergarii de plat, astfel incat am calculat coeficientul de corelatie pe parcursul elanului si am avut surpriza sa constatam ca pe partea de mijloc a elanului coeficientul de corelatie intre cei doi sportivi era de 0.9967, aproape de 1. Ceea ce demonstreaza ca aceasta portiune este relativ mai usoara si destul de asemanatoare cu alergarea pe plat.

Am realizat, de asemenea, pe baza programului software MATLAB un tablou al coeficientilor de variabilitate prin analiza graficelor subiectilor care practica probele combinate, respectiv, B.D. la decatlon si L.O. la heptatlon.

• Tabelul nr. 4 
• Decatlon
• Tabelul nr. 5 
• H

  	100 m	lungime	greutate	inaltime	400 m	110 mg	disc	prajina	sulita	1500
  100 m		0,8893	0,3257	0,4982	0,9210	0,9734	0,3124	0,7752	0,5221	0,9333
  lungime.	0,8893		0,2556	0,7211	0,7983	0,8356	0,3945	0,8974	0,7816	0,8327
  greutate	0,3521	0,2556		0,3416	0,3111	0,4165	0,4356	0,2179	0,3652	0,2641
  inaltime	0,5263	0,7211	0,3416		0,4531	0,6625	0,1832	0,6628	0,4015	0,3956
  400 m	0,9422	0,7983	0,3111	0,4531		0,8593	0,3524	0,7684	0,5263	0,9130
  110 mg	0,9026	0,6356	0,4165	0,8625	0,8593		0,2362	0,8352	0,5634	0,8116
  disc	0,3362	0,3945	0,4356	0,1832	0,3524	0,2362		0,3267	0,4355	0,2636
  prajina	0,8635	0,8974	0,2179	0,6628	0,7684	0,8352	0,3267		0,3642	0,7135
  sulita	0,5263	0,5221	0,3652	0,4015	0,5263	0,5634	0,4355	0,3642		0,5136
  1500	0,9232	0,8327	0,2641	0,3956	0,9130	0,8116	0,2636	0,7135	0,5136

  eptatlon

In analiza celor doua tabele, am plecat de la realitatea conform careia coeficientul de corelatie poate avea valori intre 0 si 1 am considerat 0,5 ca prag minim in ceea ce priveste se

	100 mg	200 m	Lungime	Inaltime	Greutate	Sulita	800 m
100 mg		0,8173	0,8699	0,8261	0,4192	0,6122	0,8135
200 m	0,8173		0,7364	0,5738	0,3467	0,4658	0,9112
lungime	0,8002	0,7364		0,6835	0,3001	0,7363	0,8751
inaltime	0,6135	0,5738	0,6835	0,6835	0,2965	0,4731	0,8638
greutate	0,3226	0,3467	0,3001	0,2965		0,3107	0,3048
sulita	0,4632	0,4658	0,7363	0,4731	0,3107		0,6132
800	0,8697	0,9112	0,8751	0,8638	0,3048	0,6132

mnificatia statistica.

Concluzii

Din analiza celor de mai sus putem extrage urmatoarele concluzii:

• Concluzii referitoare la transferul in cadrul probelor de alergari

Astfel, putem afirma ca lucrul asupra uneia dintre probe va avea influente certe si asupra celorlalte. Se pare ca proba de 100 m poate constitui un indicator important asupra valorilor pe care individul le poate obtine in probele de alergari.

Proba de 1500 poate fi antrenata doar prin repetarea structurilor motrice specifice celorlalte tipuri de alergare, beneficiind de un coeficient de corelatie de 0,9232 cu proba de 100 m plat, de 0.8116 cu cea de 110 m garduri, de 0,9130 cu cea de 400 m.

Proba de 110 m garduri inregistreaza cei mai inalti coeficienti de corelatie in relatia ei cu probele de 100 m ( CC 0,9026), saritura in lungime (0,8356) 400 m (0,8593).

Astfel, putem afirma ca probele de alergari, prin existenta structurilor motrice comune pentru cele mai multe dintre alergari (inclusiv alergarea de garduri), este perceputa doar ca o alergare mai deosebita, tendinta fiind aceea de mentinere a centrului general de greutate pe o linie cat mai paralela cu solul), realizeaza transferuri intre ele, proba de baza fiind aceea de 100 care realizeaza cele mai mari cote de transfer asupra celorlalte.

• Concluzii partiale referitoare la transferul in cadrul probelor de sarituri

Cea mai mare rata a transferului poate fi realizata intre probele de saritura cu prajina si cea de saritura in lungime in care coeficientii de corelatie variaza intre 0,6628 si 0,874. Transferul intre probele de inaltime si lungime nu pare a fi semnificativ, coeficientul de corelatie fiind de 0.7211.

• Concluzii partiale referitoare la transferul in cadrul probelor de aruncari

Totusi, cea mai mare rata a transferului poate fi cea intre probele de aruncare a discului si cea de aruncare a greutatii, cu conditia ca ambele sa se realizeze prin pirueta.

• Concluzii partiale referitoare la transferul in cadrul probelor combinate

Practic, transferul pozitiv este inexistent in orice combinatie cu o proba de aruncari existand chiar premisele aparitiei transferului negativ.

Rata transferului poate fi apreciata prin calitatea reprezentarii ideomotorii a fiecarei probe, reprezentare care poate fi reliefata prin reflexul electrodermal.

Aprecierea transferului in cadrul probelor combinate din atletism trebuie facuta atat prin analiza graficului reflexului electrodermal, respectiv, prin analiza calitatii reprezentarii ideomotorii si a tehnicii de executie, cat mai ales prin performantele obtinute de individ la fiecare dintre campionatele decatlonului sau heptatlonului.

Abstract

This study wants to underline the measure of transfer in athletic decathlon and heptathlon. The experiment propose the using of skin electric reflex like measure of transfer rate.

The experiment was organise in Bacau with 12 athletes. The main hyoptesis is that the athletes understand the speed running and hurdles running in approximately same way. They understand also different parts of high jump, long jump and pool volt, having common parts and is possible to focus the training process on this parts. 

The results of study underline the possibility of coaches to optimise the training process by using special movement structures, common to minimum two athletic events.