CORELATII PRIVIND CAPACITATEA DE EFORT AEROB SI PERFORMANTA SPORTIVA

Medic primar SIMONA SURCA, Dr. in medicina sportiva ANCA IONESCU, Medic specialist ANCA TICU (INMS)

Cuvinte cheie: capacitate de efort aerob, test Astrand, performanta, prognoza

REZUMAT

Studiul si-a propus corelarea datelor obtinute prin testarea capacitatii de efort cu performantele sportivilor la J.O. Sydney 2000.  In perioada 1998-2000, in cadrul celor sase circuite medicale din INMS loturile olimpice de canotaj si kaiac-canoe, au fost testate, de fiecare data, pentru evaluarea capacitatii de efort aerob pe cicloergometru prin metoda Astrand.

Sportivii care au obtinut cele mai bune rezultate la probele de efort efectuate au fost si cei cu cele mai bune performante in competitii. Desi performanta sportiva este conditionata de numerosi factori, nu trebuie neglijata importanta testarii capacitatii de efort pentru evaluarea gradului de pregatire si a rezultatelor preconizate.

In concluzie, capacitatea de efort reprezinta o metoda noninvaziva, simpla si rapida de evaluare si prognozare a performantei sportive.

INTRODUCERE

Studiul urmareste corelarea rezultatelor obtinute in urma circuitelor medicale, efectuate de sportivi in INMS, cu performantele realizate de acestia in competitii.

Dintre probele efectuate in circuit, s-a ales determinarea capacitatii de efort aerob la loturile de canotaj, kaiac, canoe, masculin si feminin, care au participat la Jocurile Olimpice de la Sydney - 2000.

S-a pornit de la ideea ca la sportivii ale caror probe de concurs necesita un efort desfasurat pe un minut si peste un minut, determinarea capacitatii de efort aerob, precum si evolutia acestui parametru pot fi un indicator valoros de prognostic pentru performanta. Acest lucru ar fi posibil printr-o determinare relativ simpla, fara consum mare de timp, neinvaziva, posibil de repetat in aceleasi conditii. Rezultatele obtinute ar permite anumite ajustari ale antrenamentelor, de-a lungul unei etape de pregatire, astfel incat inainte de concurs, sportivul sa aiba sanse maxime de performanta.

MATERIAL SI  METODA

Esantionul ales a inclus 39 de sportivi ai loturilor de canotaj, kaiac si canoe, datorita urmatoarelor considerente:

- componenta stabila a lotului;

- prezentare periodica, constanta in circuit;

- acelasi antrenor de-a lungul perioadei urmarite;

- rezultate bune la participarile anterioare la competitii importante.

     Metoda folosita a fost un studiu descriptiv, longitudinal.

     Sportivii aflati in pregatire pentru J.O. au fost investigati in sase circuite medico-sportive, periodice (4/an, la interval de aproximativ 3 luni) si incepand cu anul 1999, datele obtinute au fost introduse in computer intr-un program special (Fox).

La fiecare circuit, s-a folosit aceeasi metoda de determinarea VO₂ max (Astrand pe cicloergometru).

Cunoscandu-se rezultatele obtinute de fiecare echipaj la J.O. Sydney, am selectionat datele sportivilor participanti si apoi le-am reprezentat grafic. S-au urmarit corelatiile intre evolutia parametrilor studiati si locul ocupat de echipaj la J.O.

Graficele prezentate mai jos includ atat curbele individuale ale sportivilor, cat si media pe echipaj. In ilustrarea grafica, s-a ales procentul de VO_2max raportat la valoarea optima a fiecarui sportiv in parte pentru urmatoarele echipaje:

CANOTAJ

· Feminin

Echipajul 8 rame cu carmaci: locul I

Echipajul 2 rame fara carmaci: locul I

Echipajul categorie usoara 2 vasle: locul I

· Masculin

Echipajul 4 rame fara carmaci: locul 10

Echipajul 8 rame cu carmaci: locul 6

Kaiac

· Feminin

Echipajul K2 - 500m: locul 4

Echipajul K4 - 500m: locul 3

Canoe

· Masculin

Echipajul C2 - 500m: locul 3

Echipajul C2-1000m: locul 1

REZULTATE SI CONCLUZII

Din aspectele ilustrate grafic, reiese ca toate echipajele care au obtinut unul din primele 5 locuri la J.O. au prezentat curbe ascendente ale capacitatii de efort aerob, pe parcursul celor doi ani, comparativ cu echipajele de pe locurile 6-10 la care s-a inregistrat o variatie descrescatoare a valorilor. Acest lucru ne indreptateste sa consideram ca evolutia ascendenta a capacitatii de efort aerob in perioada pregatitoare competitiilor poate fi un indice de prognostic favorabil pentru performanta. De asemenea, este important ca tendinta de crestere sa se suprapuna obiectivului sportiv de varf.

Studiul nostru subliniaza posibilitatea ca valorile capacitatii de efort sa reprezinte un criteriu atat pentru prognoza rezultatelor unei competitii, cat si ca instrument pe baza caruia echipa tehnica sa poata hotari componenta echipajelor si a sportivilor selectionati pentru o anumita proba sportiva, in functie de specificul acesteia si de evolutia rezultatelor in dinamica.

De asemenea, evolutia capacitatii de efort poate sugera diferite modificari ale programului de antrenament, in functie de aspectele deficitare.

Desi nu este singurul parametru implicat in realizarea performantei, capacitatea de efort ramane unul dintre cei mai importanti.

ABSTRACT

The aim of the study was to observe the correlation between data obtained by testing the physical work capacity and the performance of top athletes.

The study lasted two years before the Olympic Games of Sydney, 2000 and included 39 members of the Romanian olympic team of rowing and kayak-canoe. Along this period the atletes followed six check-ups, performed by the same medical staff, during the training season and just before competition days. All of them were tested by specific test: Astrand on cycleergometer.

The athletes with the best results on the mentioned tests were those who obtained the best performances during the competition. Even though the athletic performance depends on a lot of factors, we should not neglect the importance of testing the physical work capacity (PWC) and its prognosis. To conclude, PWC represents a non invasive, simple, rapid method able to predict the capacity of performing.

Bibliografie

Anuarul sportului 2000. Bucuresti, Tipografia AFIR, 2001

McArdle, W. F. Katch,V. Katch, Exercise Physiology. Ed. Williams&Wilkins, 2001

Medicina sportiva (sub red. I. Dragan). Bucuresti, Editura Madicala, 2002

Brunet-Guedj, E, Moyen, J B.. Genety, Medecine du sport. Franta, Ed. Masson,2002

Wilmore, J., D. Costill, Physiology of Sport and Exercise. SUA, Human Kinetics, 2001