CONFIRMARI EXPERIMENTALE PRIVIND TRANSFERUL CAPACITATII DE CONTROL AL ECHILIBRULUI DINAMIC

Ing.M.D. ANABELA HANI, Asist.cercet. LAVINIA VADUVA

Institutul National de Cercetare pentru Sport, Bucuresti

Cuvinte cheie: capacitate de control, transfer, echilibru dinamic, pozitia „flamingo"     

Rezumat

 Lucrarea de fata îsi propune confirmarea experimentala privind transferul capacitatii de control al echilibrului dinamic, de la membrul inferior antrenat pentru echilibru, în pozitia „flamingo", la cel neantrenat. Experimentul a rezultat în urma antrenamentelor speciale în perioada februarie-martie 2003, cu doua sportive ale lotului olimpic de judo care, din cauza unor afectiuni în articulatia genunchiului la unul din membrele inferioare, nu au putut executa programul de lucru complet. Rezultatele experimentului confirma concluziile studiului amplu efectuat pe 11 subiecti în anul 2000 de Stupineanu I. si Popa E., care au demonstrat existenta unei relatii de transfer al unor programe de actiune, perfectionate prin antrenament la unul din membrele inferioare, care îmbunatatesc prestatia si în cazul executarii sarcinii cu celalalt membru inferior neantrenat.

Introducere

Echilibrul este functia care permite fiintei umane sa-si constientizeze pozitia corporala în spatiu si sa o controleze. Controlul pozitiei corpului este asigurat prin sistemele senzitivo-senzoriale: vestibular, vizual, proprioceptiv si cutanat. Aceste sisteme trimit informatiile centrilor nervosi situati în encefal, în trunchiul cerebral si, mai ales, în cerebel, care le analizeaza si ca raspuns elaboreaza comenzile. Sistemul care efectueaza raspunsul este constituit din muschi, care impun fiecarei regiuni pozitia corespunzatoare.

Echilibrul este definit si ca „procesul complex ce intereseaza receptia si organizarea inputului senzorial, ca si programul si executia miscarilor, elemente ce asigura postura dreapta, adica mentinerea permanenta a centrului de greutate în cadrul bazei de sustinere". Sau, mai pe scurt: „echilibrul este abilitatea de a mentine sau a mobiliza corpul fara a cadea". Controlul permanent al posturii este o caracteristica a unui sistem nervos sanatos permitand stabilitate si initierea miscarilor dorite. Orice perturbare în echilibru, în controlul postural altereaza serios eficacitatea actiunilor noastre (Sbenghe, 2002).

Realizarea echilibrului solicita îndeplinirea anumitor conditii si anume:

· activarea muschilor posturali sa se faca adecvat fiecarei situatii;

· selectia unor raspunsuri strategice posturale sa fie corecte si prompte;

· informatiile senzoriale de detectare a pozitiei si miscarilor sa fie intacte.

În realitate, dupa cum se poate usor deduce, statica si dinamica exercitiilor fizice nu sunt despartite printr-o linie stricta. Pozitiile statice trec în miscare. În timpul miscarii omului, multe parti ale corpului pastreaza pozitii statice relative una fata de alta.

Prin conventie, s-au extrapolat termenii de „echilibru static" sau „dinamic" ce caracterizeaza, de fapt, starea echilibrului în conditii statice (ex.: pozitia ortostatica) sau dinamice (în miscare).

Echilibrul dinamic poate fi considerat ca fiind rezultatul a trei factori:

· individul cu capacitatile lui anatomo-functionale;

· activitatile, miscarile pe care individul le executa la un moment dat;

· conditiile mediului în care individul îsi performeaza activitatile.

Aceste situatii i-au determinat pe unii cercetatori sa considere ca sunt posibile transferuri de capacitati senzorial-motrice, de natura preponderent energetica, dar si de programe senzorial-motrice, de natura preponderent informationala.

Transferul în activitatea motrica reprezinta influenta favorabila exercitata de o actiune motrica asupra alteia. (Epuran-Holdevici, 1983)

În activitatea sportiva transferul apare, îndeosebi, ca suport metodic în învatarea unor sarcini complexe prin însusirea unor elemente pregatitoare mai simple care apoi vor fi utilizate în rezolvarea sarcinii complexe. Se mentioneaza unele situatii în care relatia de transfer apare ca evidenta, cum ar fi:

· folosirea exercitiilor partiale în exercitiile integrale;

· generalizarea utilizarii deprinderilor de baza în cele mai diverse situatii;

· utilizarea unor elemente specifice unei sarcini motrice în rezolvarea altor sarcini noi de acelasi tip;

· transferul de la învatarea mentala la executia directa (posibil numai în cazul unor reprezentari existente din experienta anterioara).

În domeniul motric, statisticile efectuate mentioneaza ca, la nivel global, proportia indivizilor cu asimetrie de dreapta este de aproximativ 90-95%. Fara sa fie exclus total un oarecare rol al ereditatii, se considera ca aceasta asimetrie este determinata în mod predominant de influentele educative.

Dominanta laterala functionala determina ca forta, precizia, viteza unei miscari, care sunt controlate predominant kinestezic, sa contribuie la dezvoltarea analizatorului motor în mai mare masura la membrul îndemanatic decat la celalalt.

În baza reprezentarilor pur morfologice dintre receptori si segmentul lor cortical, este raspandita ideea ca functiile motrice ale unei parti laterale ale corpului sunt localizate în emisfera corticala de cealalta parte, schema traditionala care nu corespunde întocmai din punct de vedere functional. Studii de electrofiziologie au pus în evidenta faptul ca miscarile au la baza activitatea comuna a emisferelor cerebrale, receptorilor perechi corespunzandu-le activitatea conjugata, în pereche, a celor doua emisfere. Legaturile comisurale (milioane de fibre de legatura între cele doua emisfere) asigura iradierea atat a excitatiei, cat si a inhibitiei din punctele simetrice ale unei emisfere în punctele simetrice ale celeilalte. Aceste legitati pot constitui baza fiziologica a întelegerii relatiilor de transfer de la un membru la cel colateral. Procesele complexe de natura psihica: analiza, sinteza, generalizarea, care au loc în baza activitatii conjugate a întregii scoarte cerebrale, sunt suportul pentru aparitia relatiilor de transfer de control de la un membru la celalalt prin intermediul programelor generalizate (Stupineanu I., E. Popa).

Ipoteza

Prin antrenarea unui membru inferior pentru echilibru în pozitia „flamingo" care consta în deplasarea voluntara a proiectiei centrului de masa pe pozitii programate se obtine un transfer al capacitatii de control al echilibrului dinamic pe celalalt membru inferior neantrenat.

Subiecti

 Studiul a fost realizat pe doua sportive din lotul olimpic de judo care au participat la un stagiu de pregatire speciala în perioada februarie-martie 2003. Cele doua sportive nu au putut executa programul de antrenament complet, fiecare dintre ele avand la unul din membrele inferioare probleme în articulatia genunchiului.

Sportiva I.D. a efectuat antrenamentul preponderent pe piciorul stang, dreptul fiind accidentat. Sportiva N.M. a efectuat antrenamentul numai pe piciorul drept, stangul fiind afectat. În primul caz, s-au putut înregistra mai multe evolutii pe membrul inferior invalid, iar în cel de-al doilea s-a efectuat numai testul final pe membrul inferior afectat datorita instabilitatii unipodale la începutul perioadei de pregatire.

 Metoda si aparate

Conform protocolului, s-au facut determinari initiale pentru fiecare picior separat, acolo unde si cand a fost posibil.

A urmat o perioada de antrenament ce viza îmbunatatirea controlului rezolvarii sarcinii la membrul inferior sanatos. Antrenamentul a constat în efectuarea de catre fiecare subiect, de regula, a cate 2 serii zilnic pe toata perioada de pregatire. Testarea finala a cuprins o serie de executii în conditii echivalente testarii initiale.

Testarea aptitudinilor de control al echilibrului s-a realizat cu ajutorul unei platforme cu traductori tensometrici, realizata în cadrul INCS, cuplata cu calculatorul. Cu ajutorul programelor de achizitie si prelucrare se realizeaza vizualizarea în timp real pe ecranul monitorului a unui spot indicator, care se misca în functie de deplasarile proiectiei centrului de masa.

Un rol important în realizarea controlului echilibrului dinamic îi revine si feed-back-ului vizual, deoarece subiectul primeste în permanenta informatii asupra pozitiei proiectiei centrului sau de masa, pozitie raportata la centrul virtual al platformei.

Descrierea exercitiului

Subiectul este asezat pe platforma, în pozitia „flamingo", asigurandu-se centrarea pozitiei centrului de masa cat mai aproape de centrul platformei, pentru eliminarea eventualelor asezari excentrice.

Proba debuteaza prin aparitia pe ecranul monitorului a unui marcaj sub forma de cruce în pozitie superioara centrului virtual al platformei. În momentul cand subiectul este pregatit, se demareaza executia si pe ecranul monitorului apare un spot luminos ce marcheaza proiectia centrului de masa al subiectului. Acesta are ca sarcina sa deplaseze si sa mentina timp de 3 secunde spotul luminos în centrul marcajului. În continuare, din 3 în 3 secunde, marcajul se muta succesiv în pozitie inferioara (corespunzator unor deplasari înapoi, spre calcai) si superioara (corespunzator unor deplasari înainte, pe talpa, spre varful degetelor). O serie dureaza 36 de secunde, fiind vorba de 12 schimbari alternative de pozitie. Prescurtat, exercitiul va fi numit codificat CM 2.

Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Evaluarea s-a facut prin transpunerea în note a valorii medii a razei vectoare raportata la centrul marcajului, pentru fiecare din cele 12 pozitii succesive. Pentru o serie integrala s-a acordat o nota finala reprezentand media celor 12 note intermediare. În interpretarea rezultatelor se va tine seama si de valoarea coeficientului de variabilitate (Cv%), care reprezinta gradul de variabilitate în rezolvarea sarcinii de grupare si stabilizare a proiectiei centrului de masa în jurul fiecaruia dintre repere în cele 12 pozitii. Cu cat nota obtinuta este mai mare si coeficientul de variabilitate este mai mic, cu atat executia a fost mai buna.

Rezultatele si evolutia lor sunt prezentate în tabelele si graficele de mai jos.

 În cazul sportivei I.D., se pot face urmatoarele observatii:

· evolutia notelor obtinute în urma antrenamentului pe piciorul stang (antrenat) nu este constant crescatoare, prezentand un anumit grad de variabilitate (cresteri si descresteri fata de valoarea initiala);

Tabelul nr. 1

Valorile rezultatelor înregistrate de sportiva I.D. pe toata perioada de pregatire

PERIOADA DE PREGATIRE – 5 zile –	CM 2
	DREPT		STANG
	Note	Cv%	Note	Cv%
TEST INITIAL	4.56	17.85	3.99	24.84
ANTRENAMENT 1	– –	– –	3.99 4.23	20.90 17.10
ANTRENAMENT 2	– 4.71	– 19.05	3.97 4.05	16.25 18.75
ANTRENAMENT 3	– –	– –	3.97 3.99	19.23 19.63
TEST FINAL	4.66	16.15	4.02	19.47

Tabelul nr. 2

Valorile rezultatelor înregistrate de sportiva N.M. pe toata perioada de pregatire

PERIOADA DE PREGATIRE – 9 zile –	CM 2
	DREPT		STANG
	Note	Cv%	Note	Cv%
TEST INITIAL	3.96	38.20	–	–
ANTRENAMENT 1	3.35 3.04	34.12 45.78	– –	– –
ANTRENAMENT 2	3.03 3.25	48.90 35.65	– –	– –
ANTRENAMENT 3	3.51 3.60	36.03 33.78	– –	– –
ANTRENAMENT 4	3.86 3.99	49.47 26.16	– –	– –
ANTRENAMENT 5	4.32 3.68	22.11 28.58	– –	– –
ANTRENAMENT 6	3.60 3.93	39.76 34.56	– –	– –
ANTRENAMENT 7	4.22 4.57	34.25 30.50	– –	– –
TEST FINAL	3.75	23.71	4.34	25.10

rafic nr. 2 – Dinamica notelor si a coeficientului de variabilitate înregistrate de sportiva N.M.

· cresterea valorii finale fata de cea initiala este mai mare în cazul piciorului drept (2%) fata de cea pentru piciorul stang (0,75%);

· constatarea ca rezultatele obtinute privind evolutia executiilor pe piciorul drept se situeaza la un nivel superior celor obtinute pe piciorul antrenat (stang) se explica, probabil, prin faptul ca subiectul prezinta lateralitate dominanta dreapta;

· scaderea coeficientilor de variabilitate de la aprox 25% (care reprezinta de la început un coeficient bun) la 17-20%, spre finalul pregatirii, s-a realizat prin obtinerea notelor apropiate ca valoare în cadrul seriei, datorita gruparii uniforme în jurul fiecarui reper a pozitiilor proiectiei centrului de masa.

    În cazul sportivei N.M., se pot face urmatoarele observatii:

· evolutia notelor obtinute în urma antrenamentului pe piciorul drept (antrenat) prezinta un grad mare de variabilitate (cresteri si descresteri fata de valoarea initiala);

· cresterea valorii maxime obtinute fata de cea initiala pe piciorul antrenat este de 15%;

· este interesant de retinut faptul ca valoarea finala a notei obtinute pentru piciorul complet neantrenat (fara posibilitatea de testare initiala) este buna, ca si coeficientul de variabilitate (25%);

· constatarea ca rezultatele obtinute privind evolutia executiilor pe piciorul drept se situeaza la un nivel superior celor obtinute pe piciorul antrenat (stang) se explica, probabil, prin faptul ca subiectul prezinta lateralitate dominanta dreapta;

· scaderea coeficientul de variabilitate pentru executiile pe piciorul antrenat, spre finalul perioadei de pregatire, este importanta, de la 45-50% la aprox 25%.

Concluzii generale

· Metoda de lucru aplicata în acest experiment poate servi la ameliorarea capacitatii de control proprioceptiv privind diferentierea si discriminarea parametrilor dinamici, spatiali si temporali ai miscarii.

· În demersul de îmbunatatire a controlului neuromotor a diferitelor tipuri de miscari voluntare din sport prin conditii tehnologice si metodologice adecvate, un sportiv va putea mult mai usor ca prin „transfer" sa utilizeze experienta astfel dobandita în perfectionarea controlului miscarilor solicitate de tehnica specifica, adecvata ramurii sportive.

· Rezultatele testului final aplicat fiecarei sportive conduc la concluzia ca se poate obtine un transfer al capacitatii de control al echilibrului dinamic de la membrul inferior antrenat la cel neantrenat.

· De asemenea, se confirma concluziile studiului efectuat în anul 2000 de Stupineanu I. si Popa E., care au demonstrat aparitia unei relatii de transfer a unor programe de actiune, perfectionate prin antrenament, la unul din membrele inferioare, care îmbunatatesc prestatia si în cazul executarii sarcinii cu celalalt membru inferior neantrenat.

Avantaje si directii de cercetare

· Apreciem ca aceasta proprietate a sistemului nervos, a transferului de programe senzorial-motrice se poate exploata, obtinand rezultate foarte bune în recuperarea neuromotorie. De exemplu, în situatia de imobilizare a unui membru inferior sau superior si de expunere a acestora la risc de atrofiere musculara, se pot antrena membrele sanatoase, în speranta obtinerii unei stari de antrenament a grupelor musculare simetrice în vederea mentinerii tonusului (antrenament virtual).

· Aceasta metoda se poate folosi si în cazul unor hemiplegii, în care este bine sa se antreneze ambele membre, în ideea ca antrenamentul pe membrul sanatos va contribui la recuperarea mai rapida a membrului bolnav.

· Propunem ca cercetarile ulterioare sa verifice urmatoarele ipoteze care decurg din posibilitatea de exploatare a capacitatii de transfer:

• – obtinerea unor modificari de natura energetica (ex.: tonus muscular, hipertrofie musculara; cresteri de forta la grupele musculare neantrenate; cresterea vitezei de executie în rezolvarea unor sarcini motrice la sportivi cu probleme de recuperare fata de situatia de neantrenare);
• – obtinerea unor modificari de natura informationala care sa conduca la optimizarea procesului de învatare senzorial-motrica prin transferul de programe de actiune de la un tip de miscare la altul;
• – proportia în care se face transferul de la membrul îndemanatic la celalalt si invers.

Abstract

This paper has as a goal the experimental confirmation regarding the transfer of the control capacity for the dynamic balance, from the inferior limb trained for balance in the "flamingo" position to the untrained limb. The experiment is the result of the special trainings on February – March, 2003, in the case of two female athlets from the judo olympic lot, who, because of some affections in the knee joint of one of the inferior limbs, could not perform the complete training program. The results of the experiment confirm the conclusions of the vast study performed on 11 subjects in 2000, who demonstrated the existence of a transfer relation for some action programs, perfected by training, for one of the inferior limbs, which improve the performance in the case of exercising with the other untrained inferior limb as well.

Bibliografie

Donskoi, d. d., biomecanica exercitiilor fizice. Bucuresti, Ed. Tineretului (Cultura fizica si sport), 1959

Epuran, M., Psihologia educatiei fizice. Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1976

Epuran, M. Holdevici, I., Psihologie. Compendiu. Bucuresti, ANEFS, 1983

Franke, J., Transfer de capacités senso-motrice ou transfer de scheme senzorio-motrice. In: Revue de lEducation Physique, Paris, 13 (4), 1973

Larrousse, Dictionar de medicina. Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998

6. Sbenghe, T., Kinesiologie. Stiinta miscarii. Bucuresti, Ed. Medicala, 2002

7. Stupineanu, I.; Popa, E., Cercetari privind modelarea controlului proprioceptiv al miscarilor corporale în selectie si antrenament – Sinteza (Lucrare nepublicata). Centrul de Cercetari pentru Probleme de Sport, Bucuresti, 2000

Anexa nr. 1

 Exemplificare:

Evolutia favorabila a copiilor din lotul de cercetare este evidentiata în tabelele care însotesc raportul de cercetare. In articolul acesta, prezentam numai un caz, al copilului R.V. în varsta de 2 ani (la debutul activitatii).

Subiect	Diagnostic clinic	Diagnostic functional	Obiective	Continutul programului terapeutic	Observatii
R.V. - 2 ani	Agenezie de raza peroniera dreapta cu hipotonie a membrului inferior drept în totalitate, picior talus-valgus drept (scurtat 2 cm)	Hipotonie pe muschii flexori ai degetelor , triceps sural si tibial posterior(F2); Tonus crescut pe muschii extensori si peronieri (4) Piciorul se gaseste în flexie dorsala (12 grade). Nu sta în sezand decat cu sprijin;	-Tonifierea musculaturii flexoare plantare -Reducerea flexiei dorsale a piciorului drept; -Prevenirea edemelor si hipotrofiilor în perioadele de imobilizare; -Mentinerea troficitatii musculaturii neafectate, precum si a celei afectate; -Refacerea mobilitatii articulare si a fortei musculare la segmentele membrului inferior afectat; -Antrenarea echilibrului static si dinamic în pozitia ortostatice; -Obtinerea unei stari fizice si psihice favorabile;	-posturarea piciorului în unghi drept fata de gamba; -masajul membrului inferior drept; -manevre de întindere pasiva a musculaturii plantare; -mobilizari pasive în articulatia gleznei; -miscari active si cu rezistenta a membrului inferior drept si stang, -FNP-uri; -exercitii de respiratie libera însotite de miscari ale membrelor, -exercitii de mers si echilibru- -exercitii la aparate: cicloergometru, covor rulant, stepper, spalier; -exercitii cu aparate portative: mingi, gimball, cadru de mers, verticalizator pentru copii; -jocuri imaginative, de manipulare, de constructie; -meloterapia cu efect relaxator.	-merge fiind tinut cu o mana de noi. -bilantul motor global au înregistrat valori normale. -Stabilitatea, echilibrul si mersul sunt vizibil îmbunatatite. -este foarte activ cand se joaca cu ceilalti copii.
Posturi noi achizitionate si reactii de echilibru consecutive acestora: Sezand fara sprijin - obtinuta la varsta de un an Reactii de echilibru în aceasta pozitie se instaleaza prin antrenament special si continuu pe la o luna mai tarziu, la varsta de un an si o luna Postura în „patru labe" cu sprijin pe palme este achizitionata la varsta de un an si doua luni Reactiile de echilibru pentru aceasta postura apar la varsta de aproximativ un an si patru luni Postura stand sprijinit de un suport se instaleaza de la varsta de un an si doua luni si se perfectioneaza pana la varsta de un an si cinci luni Reactiile de echilibru în ortostatism se instaleaza în jurul varstei de un an si sase luni. Motricitatea: Tararea este realizata în jurul varstei de un an si trei luni Mersul în „patru labe" este realizat la varsta de un an si patru luni Mersul cu sprijin este realizat la varsta de un an si opt luni Catararea cu ajutor este realizata în jurul varstei de un an si opt luni