INVESTIGATIA PSIHOLOGICA IN LABORATOR SI TEREN

                    Psiholog principal GHEORGHIU DOINA, INMS

 Cuvinte cheie: psihologia sportului, metode de investigatie

Psihologia sportului, ramura a psihologiei aplicate in domeniul sportului, are ca obiect de studiu adaptarea omului pe planul proceselor psihice la exigentele activitatii competitionale si de pregatire sportiva.

Toate etapele pregatirii sportive, in special in conditiile actuale, in care aceasta activitate prezinta un mare grad de complexitate, solicita, intr-un context interdisciplinar, aportul psihologiei.

    Investigatia psihologica individuala sau colectiva poate determina la ce nivel sportivul este capabil sa realizeze, sa demonstreze efectiv in cadrul competitiei aptitudinile, cunostintele si gradul sau de pregatire.

    Aportul psihologiei la optimizarea performantei sportive este definitoriu.

    Sportul, activitate in mod esential voluntara si care trebuie sustinuta motivational, il solicita pe om tocmai in ceea ce are el mai dinamic in fiinta sa atat sub aspect motric, cat si intelectual si afectiv, ca tendinta de autodepasire.

    Din aceasta perspectiva, scopul activitatii sportive de mare performanta considerata ca activitate de limita a posibilitatilor umane este dezvoltarea multilaterala fizica si psihica a sportivului.

    Activitatea sportiva este o activitate sociala cu caracteristici determinate de conditiile complexe ale societatii contemporane. Una din problemele speciale ale psihologiei sportului este influenta acestora asupra performantei sportive.

    Sportivul trebuie pregatit psihologic pentru a face fata unor stari de disconfort psihic, rezultate din efectele stresante ale unor cantonamente in locuri izolate, pregatire monotona , eventuale relatii interpersonale tensionale, stari conflictuale.

    Investigatiile psihologice si concluziile ce se desprind din acestea au drept scop cunoasterea calitatilor psihice ale sportivilor, in vederea acordarii lor cu cerintele specifice ale ramurii de sport.

    Prin aceasta actiune, se furnizeaza elemente de decizie in vederea optimizarii raportului dintre cerintele sportului, etapa de pregatire si posibilitatile de raspuns din partea sportivului.

    Pentru a obtine performante optime, activitatea sportiva presupune exigente fizice si psihice, in conditiile in care efortul maximal alterneaza cu cel submaximal si moderat. Avand in vedere functia de comanda, control si autoreglare a sistemului nervos, toate aceste solicitari din antrenament si

concurs, influenteaza randamentul proceselor psihice.

Metode de investigatie

      Principalele metode de investigatie psihologica sunt:

- Metoda observatiei. Prin aceasta metoda, psihologul realizeaza o orientare precisa spre o anumita problema, diferentiind esentialul de neesential. Observatia este o metoda constatativa prin intermediul careia se fac descrieri, clasificari, se formuleaza ipoteze sau se trag unele concluzii.

    - Metoda experimentala. Trasatura caracteristica a acestei metode consta in aceea ca urmareste sa verifice o ipoteza in care se presupune un raport intre doua fenomene. Experimentele psihologice se pot desfasura in laborator, cand variabilele stimul si raspuns pot fi controlate (administrate, dozate, masurate, inregistrate), sau in conditii de teren, cand subiectii se pot manifesta liber, uneori nestiind ca sunt supusi cercetarii.

    - Metoda convorbirii. Aceasta consta in discutia tematica dintre psiholog si subiect, pe baza unor intrebari tematice, puse insa in ordinea pe care cercetatorul o gaseste cea mai indicata pentru subiect si situatia in care acesta se afla.

     - Metoda testelor. Testele sunt probe psiho-tehnice cu ajutorul carora, in urma indeplinirii unei sarcini date, cei examinati sunt clasificati sau caracterizati in raport de o scara-etalon.

     Pornind de la necesitatea integrarii investigatiei psihologice, atat de laborator, cat si de teren, testele psihologice considerate instrumente de lucru specifice au fost grupate in baterii de teste care tin seama de natura efortului sportiv.

    Pentru fiecare grup de sporturi (aerobe, anaerobe, cu solicitare mixta, cu solicitare preponderent neuropsihica), se folosesc baterii de teste care cuprind parametri din toate sferele psihice, dar cu atentie speciala pentru cele care se apreciaza a fi preponderent solicitate.

    Investigatiile psihologice constituie un factor determinant in obtinerea performantelor sportive, devenind totodata si o veriga indispensabila examenului medico-sportiv modern. Aceasta investigatie are in vedere nu numai activitatea psihica a sportivilor de performanta la varsta senioratului, ci, in egala masura, se ocupa de copii si de adolescenti.

    Investigatiile psihologice si, in mod deosebit, concluziile care se desprind in urma lor sunt deosebit de semnificative in activitatea sportiva.

    Aceste investigatii au ca scop primordial depistarea aptitudinilor psihice ale sportivilor in vederea cunoasterii acestora spre a fi folosite in mod eficient in dirijarea stiintifica.

     Investigarea propriu-zisa se realizeaza dupa un program bine stabilit in Institutul National de Medicina Sportiva.

    Metodele folosite in cadrul investigarii psihologice sunt verificate si standardizate necesitand respectarea stricta a unor conditii de aplicare si interpretare. Datele obtinute in cursul examinarii psihologice sunt inregistrate in fisa individuala.

    Investigarea psihologica pentru sportivi are trei orientari:

    - investigatie de control, vizand circuitele medicale (2-4 ori pe an);

    - investigatie la cererea sportivilor sau antrenorilor;

    - investigatie care se desfasoara pe teren (lot sau brigazi).

    Structura investigatiilor psihologice se prezinta astfel:

    - Anamneza dupa modelul lui Antonelli.

    - Investigarea psihomotricitatii pe grupe de sporturi.

A. Sporturi cu solicitare anaeroba (atletism-sarituri; sprint; aruncari; sarituri in apa; ciclism-pista; popice; schi alpin; haltere).

La aceasta grupa de sporturi, in functie de prioritate, aptitudinile psihice sunt:

      - aprecierea distantelor, dimensiunilor si capacitatea de diferentiere a fortelor la nivel de efector;

      - viteza de reactie; - coordonare vizual-motorie;     - echilibru senzorio-motor;

- memoria vizuala; - capacitate de concentrare si mobilizare in sarcina;  

- rezistenta la oboseala psihica; - stabilitate psihica.

       Aceste aptitudini psihice sunt testate in laboratorul de psihologie si pe teren cu urmatoarele teste:

      - Aprecierea distantelor

      - Kinesteziometru

      - Labirint manual

      - Labirint electric

      - Eysenck.

    B. Sporturi cu solicitare aeroba: (atletism-alergari; natatie; patinaj viteza; schi-fond; canotaj).

      Aptitudinile psihice, in functie de aceasta grupa de sporturi, sunt:

      - viteza de repetitie;

      - eficienta actului psihomotor de tip repetitiv in ritm impus si autotempo;

      - coordonare psihomotrica;

      - precizie si rapiditate in executia actului psihomotor;

      - rezistenta la activitati monotone;

      - rezistenta la oboseala psihica;

      - evolutia randamentului psihic in conditii de solicitare indelungata;

      - posibilitatile subiectului de a-si mentine optimum de eficienta psihica in timp.

Aceste aptitudini psihice sunt testate in laboratorul de psihologie cu urmatoarele teste:

      - Psihotempometru - Purdue-Pegboard

- Tremometru - Punctare -Trasaj.

    C. Sporturi cu solicitare neuropsihica (portari, sah, tir, popice).

      La aceasta grupa de sporturi, aptitudinile psihice prioritare sunt:

      - rapiditatea proceselor perceptiv-vizuale;

      - campul atentiei;  - sensibilitate chinestezica;

      - perceptie spatiala; - capacitate de concentrare a atentiei;

      - distributivitatea atentiei; - flexibilitatea atentiei;

      - stabilitate psihica si echilibru temperamental.

      Aceste aptitudini sunt testate in laboratorul de psihologie si pe teren cu urmatoarele teste:

      - Tahistoscop  - Kinesteziometru - Klasow - Praga  - Semafoare  - Eysenck  - Woodworth-Mathews.

    D. Sporturi cu solicitare mixta (jocuri; box; tenis de camp; lupte; judo).

      Aptitudinile psihice prioritare la aceasta grupa de sporturi sunt:

      - perceptie spatiala; - perceptie vizuala; - procese mnezice; - atentie concentrata;

      - distributivitatea atentie.

      Investigarea acestor aptitudini in laboratorul de psihologie si pe teren se realizeaza cu urmatoarele teste psihologice:

      - Ordonator de jetoane; - Labirint; - Atentie distributiva; - Psihotempometru.

    Structura examenului psihologic si mijloacele la care apeleaza investigatia psihologica in practica medico-sportiva au fost selectionate tinand seama de specificul solicitarii psihice la fiecare grupa de sporturi. Testele psihologice enumerate sunt cele utilizate mai des in activitatea noastra curenta, dupa ce, in prealabil, au fost adaptate si etalonate pe populatia sportiva.

      Investigatia personalitatii sportivului

Cunoasterea mai profunda a personalitatii sportivului de performanta reprezinta una din sarcinile teoretice si practice importante ale psihologiei sportului, iar studierea personalitatii sportivului ocupa un loc de seama in procesul de perfectionare a metodologiei psihologiei sportive.

Investigarea personalitatii urmareste estimarea cat mai exacta a trasaturilor psihice componente, eficienta lor in activitate, descoperirea conditiilor care conduc la dezvoltarea sau modificarea caracteristicilor specifice, prevederea comportamentului unitar pornind de la cunoasterea prezentului.

    Psihologia trateaza personalitatea ca sistem biopsihosocial, un concept tridimensional, care sta la baza abordarii structurii psihice individuale.

    Personalitatea este organizarea dinamica a tuturor trasaturilor psihologice, fiziologice, morfologice ale individului si se manifesta prin conduita omului in societate.

    Pentru performanta sportiva, sunt absolut necesare anumite trasaturi de personalitate, trasaturi ce-i deosebesc pe marii campioni de populatia obisnuita.

    Dintre particularitatile personalitatii unui varf sportiv putem enumera: dominanta, sociabilitate, motivatie specifica, incredere in sine, lipsa de anxietate, stabilitate emotionala. Trasaturile de personalitate se manifesta in conduita, in activitate. Personalitatea se constituie in procesul adaptarii la viata sociala si in procesul educatiei.

      Concluzii

    * In sportul de mare performanta sunt implicate tot mai mult rezultatele investigatiei psihologice.

    * Pregatirea psihologica are permanent in vedere "modelul competitiei".

    * Performanta sportiva rezulta dintr-o combinare specifica a unui numar foarte mare de elemente, dintre care investigarea psihologica ocupa un loc prioritar.

    * Psihologia sportului, prin actiunea sa de psihoprofilaxie si terapie specifica unei activitati de limita cum este sportul de performanta, determina prin educatie si terapie instalarea unui nivel optim de comunicare intre sportiv, antrenor, medic si psiholog. Aceasta este una dintre cele mai importante conditii pentru realizarea unui consens stiintific asupra nivelului optim de solicitare a sportivului, de determinare a acestuia la o participare constienta la rigorile pregatirii si competitiei sportive.

 Abstract

All sport training phases, especially in the current conditions where this activity has a high complexity, requires psychology contribution, in an interdisciplinary context.

An individual or collective psychological inquiry can determine the level of an athlete's ability to accomplish or prove effectively his/her aptitudes, knowledge and training.

It is definitive the psychology share in sport performance improvement.

Sports, an essentially willed activity which must be motivationally sustained, involve the most dynamic part of a human being, regarding his/her mechanic, intellect and emotional state, as a self overstepping tendency.

Bibliografie

Popescu – Neveanu, P, Personalitatea si cunoasterea ei. Bucuresti, 1970

Rosca, A., Psihologie generala. Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1976

Mihai, Epuran, Irina, Holdevici, Compendiu de psihologie pentru antrenori. Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1980