DETENTA - APTITUDINE PSIHOMOTRICA CONDITIONALA COMBINATA SAU INALTIMEA SARITURII PE VERTICALA

Conf. univ. dr. RATA GLORIA

FEFS, UNIVERSITATEA BACAU

 Cuvinte cheie : detenta, forta-viteza, explozivitate, forta rapida, forta exploziva, reactivitate musculara, inaltimea sariturii pe verticala

Key words: Vertical jump height, force-speed, exposiveness, fast force, explosive force, muscular reactivity, vertical jump height

Ce este detenta

Ca termen si preocupare, detenta a fost promovata in activitatea practica din procesul de antrenament, cu prioritate in atletism. De-a lungul timpului, a fost considerata ca o forma de manifestare a fortei, mai bine zis, ca un rezultat al combinatiei dintre forta si viteza. In practica, a fost asociata cu „pregatirea de forta' si s-a constituit intr-o metodica relativ speciala a dezvoltarii acesteia, care a culminat cu antrenamentul pliometric.

In practica sportiva, din punct de vedere al logicii simple, detenta este considerata un 'concept de teren', iar din punct de vedere al logicii formale, apartine combinatiei dintre „forta-viteza', ce cuprinde mai multe forme de manifestare.

Datorita faptului ca termenul „detenta' este considerat a fi un termen specific fizicii, se pune intrebarea: daca in sport acest termen are un statut (acceptiune) clar, este ceva diferit de cel folosit in mecanica corpurilor si mediilor elastice (in sensul de 'destindere brusca a unui corp elastic comprimat peste dimensiunile de repaus ale acestuia'), sau, pur si simplu, s-a imprumutat din fizica, pentru a sugestiona „usurinta sportivului de a se desprinde de la sol'?

Pentru a evita confuziile, se impune realizarea unei delimitari terminologice a termenilor de 'forta exploziva', „detenta', „forta rapida' si „forta in regim de viteza', care, deseori, sunt folositi in mod intamplator si nejustificat. Continutul sferei termenului 'forta-viteza' scoate in evidenta ca acesta este inteles ca fiind 'capacitatea pe care o are sistemul neuromuscular de a invinge o rezistenta cu cea mai mare viteza de contractie posibila'. Aceasta forma de manifestare a fortei este conditionata de nivelul „fortei maxime', in sensul de 'maxima optima in raport cu rezistenta ce trebuie invinsa' (T. Ardelean, 1981). Existenta unui raport strans intre rapiditatea miscarii si forta izometrica maxima a fost demonstrat prin cercetarile efectuate de Bührle si Schmidtbleicher, inca din 1981. Astfel, termenul de „forta-viteza' trebuie acceptat in sensul ca accentul este pus pe viteza de executie a fortei si care, de fapt, este similara cu puterea, iar intr-o formulare mai clara spunem 'dominanta viteza intr-un proces de forta' (T. Ardelean, 1999). Pe curba de reprezentare a combinatiei dintre forta maxima si viteza maxima, zona de manifestare a detentei ar putea fi in sectorul sarituri si aruncari usoare, deci intre forta exploziva si forta rapida.

 In continutul sferei termenului forta-viteza pot fi inclusi si alti termeni: forta exploziva, forta de demaraj, forta rapida, explozivitate si chiar reactivitate musculara.

Forta exploziva, inteleasa ca fiind 'capacitatea de a realiza cea mai mare crestere de forta in timpul cel mai scurt posibil' (deci, dominanta fiind cresterea fortei in unitatea de timp), depinde de viteza de contractie a fibrelor rapide (FT), de numarul si forta de contractie a fibrelor implicate in miscare (J. Weineck, 1993, p. 173). In raport cu specificul atletismului, caracterizarea fortei explozive contine si determinari particulare (Entrainement, 1985), determinari care reduc riscul confuziei. In acest sens, forta exploziva se manifesta in miscarile unde se produce 'repetarea izolata cu acceleratie maxima a unei rezistente care nu atinge valori extreme si numai in efortul unde rezistenta este invinsa'.

Forta de demaraj este considerata ca o subcategorie a fortei explozive si inteleasa ca fiind 'capacitatea de a genera o tensiune maxima de la inceputul contractiei musculare, fiind importanta in cazul miscarilor care reclama o mare viteza initiala (sau capacitatea de a angaja un numar maxim de unitati motrice de la debutul contractiei, provocand o forta initiala ridicata (J.Weineck, 1993, p. 173).

Forta rapida caracterizeaza miscarile unde au loc repetari numeroase de accelerari submaximale ale unor rezistente ce nu ating valori extreme (maxime), acestea numai pana cand se inving rezistentele asa cum se intampla in alergarea de viteza.

Explozivitatea este considerata ca fiind „capacitatea sistemului neuromuscular de a creste brusc nivelul fortei pe care o exprima' (Ch. Miller si J. Quievre, 1996). Autorii fac precizarea ca explozivitatea nu este similara cu impulsia, ea constituind, in mod singular, numai faza de crestere a fortei.

Reactivitatea musculara a fost promovata, ca termen, de Verchosanski (1978), citat de T. Ardelean (1991), prin care se intelege 'rapiditatea schimbarii contractiei de cedare cu contractia de invingere reprezinta rapiditatea trecerii in ciclul intindere-scurtare de la contractia excentrica la contractia concentrica '.

Putem considera ca intre acesti termeni sunt diferente 'de nuanta' care elimina riscul confuziei. Forta exploziva caracterizeaza aruncarile, in special aruncarile grele si, in mod diferentiat, sariturile si aruncarile usoare, iar forta rapida caracterizeaza sprintul. In contextul acestei notatii, este necesara sublinierea ca exista deosebire intre viteza din mecanica V=S/T si rapiditatea sau iuteala miscarii. Se impune a face unele clarificari in legatura cu intelesul de detenta din sport.

Detenta in sport

Intrebarea care se pune in repetate randuri este: Ce este detenta in sport?.

In dictionarele si in lucrarile de specialitate se gasesc definitii diferite privind detenta. Acestea nu satisfac regulile definirii corecte si nici macar conditia definitiei prin consens, in virtutea careia toata lumea intelege acelasi lucru. De aceea se impun cateva clarificari.

Conform dictionarelor (Petit Larousse, 1998), termenul de detenta in sport este acceptat ca fiind 'efort muscular puternic si rapid care produce extensia corpului sau a unui membru, in special a membrului inferior (saritor care are o buna detenta)', sau „calitate nervoasa si musculara care se exprima intr-un efort total si instantaneu' (Dictionnaire de la langue des sport), fie 'calitatea biomotrica ce permite desfasurarea discontinua a miscarilor si consta in capacitatea de acumulare in cadrul unui act motor a unei tensiuni mari (faza lenta pregatitoare) urmata de o extindere brusca (faza de explozie)' (Micul dictionar medico-sportiv).

Din analiza prezentarii definitiilor date de diferiti autori, cateva ar putea clarifica intr-o oarecare masura dilema ce este detenta. Astfel, E. L. Bran (1965) considera ca detenta reprezinta 'calitatea de a dezvolta maximum de forta in minimum de timp, cand acesta tinde spre zero', Zeno Dragomir (1958) considera detenta ca fiind „actiunea de desprindere a atletului de sol' cu mentiunea ca aceasta calitate complexa cere imbinarea fortei si vitezei cu dexteritatea de a indrepta actiunea in directia optima, intr-un mod cat mai coordonat', iar V. Kuznetov (1975) intelege prin forta exploziva „punerea fulgeratoare in actiune a muschilor extensori ai picioarelor care pot da acea forta magica capabila sa inalte trupul in aer' . Dupa cum se observa in unele definitii, detenta este localizata la nivelul membrelor inferioare, aspect ce apare foarte des in cercetarile stiintifice din marile centre experimentale din lume.

 Exista si alte sublinieri care aduc lamuriri privitoare la intrebarea 'ce este detenta in sport ?'. A. Gagea afirma in 1999 ca 'nu se poate spune ca detenta este o proprietate exclusiva a muschiului scheletic deoarece, de exemplu, detenta insectelor este efectul unor mecanisme pneumatice ale lanturilor cinematice'. Nu se poate spune nici ca detenta este o forma de manifestare a unei calitati motrice, ca de pilda a fortei (in sensul fortei explosive), deoarece, in mod paradoxal, detenta nu depinde numai de aceasta, ci si de viteza initiala de desprindere si chiar de alte caracteristici cum ar fi rezistenta opusa sau unghiul de desprindere. In favoarea acestei opinii, A. Gagea precizeaza: „detenta nu poate fi considerata o calitate secundara a vitezei, o simpla varianta a vitezei de explozie', aceasta intrand in actiune abia in faza a doua. Prima faza, cea lenta, de pregatire, este de o importanta egala cu cea de explozie. La aceasta, se adauga „momentul critic al trecerii brusce de la o faza la alta'. Asadar, caracteristica principala a detentei ramane insasi structura ei discontinua si realizarea unei omogenitati perfecte intre cele doua parti contradictorii.

Totusi detenta in sport reprezinta efectul manifestarii combinatiei dintre forta si viteza, care se exprima prin putere musculara (de fapt, reprezinta aspectul exploziv al fortei si este produsa de viteza miscarii). Insa, dupa cum se stie, viteza este mai cu seama o calitate innascuta, care se amelioreaza relativ prin antrenament, prin urmare, forta este cea care permite ameliorarea puterii si, in consecinta, imbunatatirea inaltimii de desprindere pe verticala.

Manifestarea puterii, rezultat al contractiei musculare, ca sursa principala de producere a energiei cinetice care provoaca desprinderea de pe suprafata de contact, este favorizata la om de componentele elastice ale muschilor si tendoanelor.

Detenta = inaltimea sarituri verticale este obtinuta prin exercitiul sau gestul specific de 'saritura verticala', care este o autoproiectie, unde functioneaza numai legaturile mecanice cu sprijin. Inaltimea unei sarituri verticale coincide cu inaltimea la care este ridicat CGG al corpului si depinde de viteza de desprindere, de unghiul de desprindere (teoretic de 90⁰).

Tinand cont de faptul ca nu se poate afirma despre detenta ca ar fi beneficiat de o definitie riguroasa, fiind apreciata mai ales prin efectul ei in cea mai tipica forma de miscare, consideram ca detenta este sinonima cu 'saritura verticala ' (vertical jump).

Putem nota (fara sa riscam o controversa prea acuta) ca 'detenta reprezinta efectul manifestarii puterii in ciclu de intindere-scurtare, exprimat prin inaltimea de desprindere pe verticala, masurata in centimetri, ca rezultat al combinatiei fortei si vitezei'.

Abstract

The spring, promoted as a term and as an area of interest, in the practical activity of the trening process, was associated with the „forcible trening', as it is considered a manifestation form of force and a combination of force and speed, respectively. As a used term, in the sports practice, from the point of view of simple logic it is considered a „fidel concept', and from the point of view of formal logic, it belongs o, the „force/speed' combination, which consist of multiple manifestation forms. The term of springs is considered o be specific o the field of physics and the question iswhether this term has in sports a different meaning from the one used in the mechanics of elastic mediums and bodies, that of: „sudden relief of an elastic body comprised over its resting dimensions' or it was simply borrowed from physics o suggest 'the ease of the sportsman o detach from the ground'.

Spring in sport represents the effect os manifesting the force-speed combination, expressed by power. Muscular power actually represents the explosive aspect of force and it is produced by the pseed of motion. But, as it, is wel knowu, speed is above all an innante quality, which is relatively improved by trening, so force is the one that allows the ameliration of power and, consequently, the improvement of the spring.

The manifestation of power, a resultat of muscular contraction, as a main source of kinetic energy, which produces the detaching from the contact surface, is favored for humans by the elastic components of muscules and tendons.

Spring = the height of the vertical jump is obtained by the specific exercices or movement of „vertical jump', which is a self-projection, where mechanical connwctions with suport are acting solely. The height of a vertical jump coincides with the height o which CGG of the body is raised and it depends on the detaching speed and on detanching angle (90⁰, theoretically).

Taking into account the fact that the spring cannot be stated o have benefited from a rigorous definition, as it is appreciated especially for its effect in the most typical from of movement, we consider spring synonymous o the „vertical jump'.

From this point of view, „spring representes the effect of manifesting power in a stretch-contraction cycle, expressed by the height of the vertical detaching, measured in centimeters, as a result of the force-speed combination'.

Bibliografie

Ardelean, T., Termenul capacitate motrica intre acceptare si controverse (manuscris). 1999.

Ardelean, T., Detenta la granita dintre capacitatile motrice conditionale si coordinative (manuscris). 2000

Beyer,- Erich, Dictionary of Sport Science. Köln, Editor Verlag Karl Hofmann, 1992

Bran, E.L., Metodica predarii exercitiilor de atletism. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1965

Buhrle, M., Schmidtbleicher, D., Komponenten der Maximal und schellkraft. Berlin, Sportwissenschaft, nr.11, 1881

Dragomir, Z., Dezvoltarea detentei in antrenamentul atletic. Bucuresti, Editura Tineretului Cultura Fizica si Sport, 1958

F.I.A.A., Manuel officiel d'entrainement de niveau supérieur, edition 2e Bellegarde. Editura F. I. d'A. A., 1985

Funk and Wagnalls, Standard Desk Dictionary. New York, 1974

Gagea ,A., Detenta in sport (Curs). 1999. Bucuresti, ANEFS, 1999

Kuznetov,W., Kraftvorbereitung sportverlog. Berlin, 1975

x x x, Petit Larousse. Paris, 1998

Rata, G., Studiu privind dinamica si dezvoltarea detentei la copii si juniori (teza de doctorat), 2001

de Villers Marie Eva, Multi Dictionnaire de la Langue Française. Paris, 1999

Weineck, J., Manual d'entrainement sportif (edition 4e). Paris, Editura Vigot, 1993

Verchosanski, J. W., Zum speziellen Krafttaining der Werfer und Springer. In: Die Lehre der Leichtatletik, Schondorf, 897-900, 933, 936, 1978

Wilmore, J.H., Costill, D. L., Physiologie du sport et de l'exercice physique. De Boeck Université s.a. Bruxelles, pour la traduction et l'adaptation française, Paris, 1998