Dezvoltarea spiritului competitiei sau dezvoltarea in spiritul competitiei (eseu)

Asistent de cercetare BOGDAN MITA

CP. III LETITIA MICLESCU

Institutul National de Cercetare pentru Sport - Bucuresti

Cuvinte cheie: sport scolar, competitie, strategie de dezvoltare

Introducere

Sistemul actual de invatamant, supus unei continue reorganizari si replanificari prin modificari repetate ale curriculei si a manualelor (de cele mai multe ori lipsite de o coerenta fireasca a temporalitatii), incearca sa-si gaseasca o identitate proprie armonizata cu cerintele integrarii in comunitatea europeana. Din pacate, din acest proces au fost excluse sportul si educatia fizica, considerate ca lipsite de importanta sau nerelevante in procesul formarii tinerei generatii.

Odata cu scaderea preocuparii pentru sfera miscarii fizice in scoli, se observa si disparitia competitiilor de tip scolar, altele decat cele legate de disciplinele academice si/sau artistice, acestea din urma capatand o atentie marita din partea profesorilor si a parintilor.

Competitie

• Notiunea de 'competitie' este intalnita in toate domeniile vietii publice si/sau private, cand performanta este comparata, cand este vorba de o victorie sau de o infrangere deseori, termenul este utilizat ca sinonim cu termenul de 'concurs'.

 Competitia nu este importanta strict pentru competitori, dar este importanta si pentru spectatorii intrecerilor sportive, ca o forma de autogratificatie derivata din existenta ca spectator si actul de identificare cu eroii 'sportivi'.

Functiile competitiei sunt atat de tip 'psihologic', cat si 'sociale'. Daca primele au fost indelung cercetate, pentru cele din urma nu exista decat putine cercetari recente pe plan mondial. Este evident ca una din functiile competitiei este de a actiona ca o valva sociala de control asupra atitudinilor si comportamentelor agresive, oferind un cadru controlat si institutionalizat cu reguli bine precizate, in care agresivitatea primara ia o forma interactionalist-simbolica.

Alte dimensiuni notabile ale competitiei ar fi cel economic sau de popularizare a unui sport. Nu in ultimul rand, trebuie amintita valoarea educationala a competitiilor, care functioneaza ca 'liant etic' intre mai multe concepte de baza ale societatii europene occidentale, cum ar fi: egalitatea justitiei; obedienta fata de reguli; fairplayului; spiritul intreprizator; eficienta, competitivitate si reusita; initiativa si imaginatie creativa; munca; diviziunea muncii si cooperare pentru atingerea scopurilor indepartate.

 Odata cu aceste valori pot fi identificate si mituri ale societatii moderne, pe care forme ale competitiei sportive le alimenteaza: credinta in egalitatea sanselor, posibilitatea de avansa in ierarhia clasei sociale prin munca si determinare, suprematia binelui asupra raului, notiunea de 'sat global'.

Perceptia asupra competitiei sportive poate fi abordata din unghiuri diferite, dupa cum sunt considerate diferitele niveluri si sisteme ale practicii.

In primul rand, diferentiem sportul competitional de sportul de performanta, de sportul de inalta performanta. In sportul competitional, obiectivul este de compararea performantei intre grupuri variabile de participanti la nivele diferite, pe cand sportul de performanta presupune specializarea si antrenamentul sistematic in scopul atingerii unei performante maximale maxime, iar in sportul de inalta performanta este o forma restransa a sportului de performanta, in masura in care acesta devine obiect de comparatie cu cele mai bune valori pe plan national, international, intercontinental.

De cele mai multe ori, scopul competitiei in cele trei forme amintite este diferit, precum si formele de manifestare a acestora si amploarea pe care o pot avea. Dezvoltarea preponderenta a uneia sau alteia, reflecta diferitele abordari ale intregului corpus 'Sport, educatie fizica, miscare sportiva'.

Figura 1 ne arata evolutia raporturilor existente intre diferitele tipuri de practici sportive, cat si modul de raportare a populatiei catre acestea. Sistemul competitional de top nu mai poate fi vazut ca un varf firesc al sportului de masa (a), la randul sau, sportul de masa avand tendinta de a pierde din efectiv in favoarea sportului de loisir. Acest lucru se datoreaza in principal hiperspecializarii sportului de performanta care nu mai reprezinta o ascensiune posibila si naturala de la sportul de masa si a distinctiei din ce in ce mai precise intre performantele sportive. Raspunsul social duce la segregarea celor trei tipuri de practica sportiva, cu dezvoltarea, in principal, a extremelor, a sportului de loisir si de performanta (d).

Din perspectiva sportului scolar, ideea de competitie este legata de cea de educatie, de proiectarea unui sistem educational in care competitia poate avea mai multe roluri, in functie de conceptia generala asupra sportului si de forma de organizare aleasa pentru acesta. In general, dezvoltarea personala se apropie de ideea de sport de masa, iar cea bazata pe institutionalizare catre ideea de performanta de „top'.

Aspecte ale organizarii sportului si educatiei fizice in state europene

Conform unei statistici realizate de Consiliul Europei, se precizeaza ca structurile guvernamentale centrale pe continent reprezinta doar 1%, cele regionale 6% din totalul structurilor sportive. 'Organizatiile sportive nonguvernamentale formeaza 93% din structuri, iar dintre acestea, numai 0,8% reprezinta organizatii de nivel central, 2% de nivel regional, restul fiind de nivel local si reflectand faptul ca sportul este o expresie a societatii civile. Din punct de vedere al implicarii statului in reglementarea legislativa a fenomenului sportiv, in Europa numai 24% din tari s-au preocupat pentru mentionarea sportului in constitutie sau in alt document organic' (Oprisan, Virginia, 2002).

Toate tarile analizate (14) au atat structuri guvernamentale, cat si structuri nonguvernamentale, raportul intre acestea variind foarte mult in functie de forma de coordonare centrala sau locala pe care o promoveaza. In general, tarile foste comuniste si Franta au o structura centralizata care coordoneaza activitatea sportiva si educatia sportiva acestea fiind considerate de interes national.

La nivelul autoritatii centrale, de obicei, sunt implicate ministerele apararii nationale, de interne, sanatatii si educatiei. De cele mai multe ori, acestea au un rol auxiliar, reglementand programe de educatie fizica si sport in cadrul intern sau impunand reglementari de siguranta si sanatate.

Un alt aspect interesant este existenta unor foruri nationale si locale care sa analizeze, sa ia decizii si sa hotarasca strategiile de dezvoltare pe termen lung (Belgia, Marea Britanie).

Faptul de a mentiona sau de a nu mentiona sportul in legea nationala nu reflecta implicarea structurilor statale in acest fenomen, cat mai degraba diferente de filozofie asupra relatiei statului cu autoritatile sportive (fenomenul sportiv) si al educatiei fizice.

Astfel, asistam la delimitarea a 3 principii:

• sportul ca interes national,
• sportul de performanta ca interes de imagine internationala,
• sportul ca sistem educational si de dezvoltare individuala.

In functie de tendinta uneia sau alteia dintre aceste trei principii, asistam la dezvoltari institutionale diferite, orientate catre structuri guvernamentale, sau nonguvernamentale, catre autoritati centrale, sau catre autoritati teritoriale sau locale.

In momentul in care statul doreste sa beneficieze de aportul de imagine si prestigiu din zona performantei sportive, structurile de putere si organizare sunt orientate spre forme centralizate si planificate, spre forme ale puterii centrale: ministere nationale, directii nationale, federatii nationale, care tind sa monopolizeze resursele acestui domeniu.

 In acest caz, reprezentativitatea reala in teritoriu este foarte limitata, datorita lipsei unei partajari reale ale resurselor de putere, financiare, de imagine si altele.

Astfel, autoritatea centrala isi adjudeca toate prerogativele si incearca sa cucereasca toate avantajele din alocare dirijata a formelor de resurse de care dispune (financiare, umane, de logistica, materiale, de imagine, de sustinere politica).

Tarile cu administratie teritoriala bazata pe regiuni autonome, tarile nordice, Belgia si Spania au, pe langa o puternica sustinere centrala, o dezvoltare la nivel local cu un sprijin considerabil din partea bugetelor locale autoritatilor centrale regionale.

 Unul dintre aspectele definitorii care diferentiaza diferitele filozofii referitoare la sportul scolar si competitiile scolare se refera la modul de alocare de fonduri si modul de gestionare a acestora.

 Pe masura ce gradul de descentralizare creste, alocarea acestor fonduri este mai degraba orientata catre interesul comunitar si dezvoltarea personala. In conditiile acestea, competitiile se axeaza mai putin pe performanta pura cat mai degraba pe posibilitatile de autocunoastere, socializare, dezvoltarea de aptitudini pentru o anumita practica sportiva, combinate cu valori culturale generale sau specific comunitare.

In functie de gradul de implicare a autoritatii statului, finantarea sportului si educatiei prin sport poate sa aiba cote diferite din bugetul de stat, de la 0.049% in Romania pana la 13% in Finlanda. Aceste fonduri merg spre constructia bazelor sportive si spre sportul de inalta performanta. In general, competitiile de tip scolar sunt finantate de la bugetele locale, acestea reprezentand baza de resurse pentru astfel de activitati. In functie de interesul manifestat pentru educatia fizica si sportiva, se realizeaza forme de finantare prin sisteme loto, parteneriat, sponsorizari sau chiar prin colecte si taxe preluate de la parintii interesati.

Cu cat implicarea reala catre activitatea sportiva de masa este mai mare, cu atat bugetele sunt mai transparente, astfel incat sa satisfaca nevoile manifeste ale unor cazuri particulare.

In acest caz, scopul principal al competitiilor este cel al imbunatatirii unor abilitati motrice si a unei adaptari mai bune catre mediul fizic si social-uman, pe langa cel al comparatiei cu ceilalti. Aceasta poate conduce la crearea unei experiente, ulterior va ajuta la crearea unui echilibru personal si, daca este cazul, la descoperirea competentelor si disponibilitatii catre o cariera sportiva. De aceea acest gen de competitii sunt organizate pe scara mica, au inglobate diferite activitati, de loisir, culturale si de distractii, ofera competitorilor noi experiente corporale sau cu mediul inconjurator, in general, sunt finantate de catre parinti cu suportul autoritatilor locale sau comunitare.

Scopul acestui tip de manifestatie este mai degraba unul formativ, incercand sa incurajeze stiluri de viata, in care valorile sportului si ale competitiei sa fie inglobate alaturi de celelalte valori necesare formarii unei personalitati puternice.

Astfel, performanta pura si promovarea sportului de TOP devin, in acest caz, obiective importante dar nu ca scop in sine al organizarii acestor competitii. Acest gen de structura competitionala aduce cu sine un numar foarte mare de concursuri in cadrul scolii, intre scoli apropiate, intre regiuni apropiate, intre zone cu acelasi specific cultural.

Combinarea aspectelor culturale de distractie si educative le fac atractive atat pentru participanti (copii, elevi, practicanti), dar si pentru profesori, parinti, comunitate, sistemul educational.

Este o forma foarte practica de demonstrare a functionalitatii, a castigurilor pe care le poate aduce educatia fizica si competitiile in dezvoltarea individuala.

Pentru persoanele care se dovedesc a avea aptitudini de performeri, acelasi sistem ii ofera premizele si unui progres suplimentar in curricula scolara, cat si in forme superioare de competitie mult mai apropiate de spiritul si caracteristicile competitiilor de mare performanta.

In tarile care acorda importanta ideii de sport de masa, competitiile sunt organizate de cluburi locale, scoli, universitati, intr-o mare diversitate, implicarea statala este minima. In acest caz, actiunile importante sunt conduse la nivel local. Exista initiative private care promoveaza conceptul de competitie scolara ca si mod de educatie, dezvoltare sau loisir, acest tip de activitati fiind promovat impreuna cu institutii de invatamant.

Din acest tip de actiuni, a rezultat o asociatie precum SSI, Central and Eastern European Schools Association (CEESA) si Sports Council of International Schools (SCIS) etc. Astfel, se creeaza o responsabilizare a indivizilor si familiei fata de propria educatie fizica, competitiile fiind un mijloc de promovare a anumitor sporturi, a valorilor educationale, culturale, pe specific local si devine un bun instrument de marire a coeziunii sociale a comunitatii.

 In tarile cu un sistem bazat pe performanta, statul asigura financiar pregatirea celor selectati, implicarea statului inseamna centre de antrenament si un clivaj al competitiilor, apar competitii in special pentru selectia performerilor. Autoritatile centrale dispun de alocarea fondurilor si de constructia de baze sportive menite a crea facilitati sportivilor. Se creeaza centre si programe nationale de pregatire, dispar competitiile de masa care nu au finalitate in performanta. Tabelul 1 prezinta date cu structura organizatorica si particularitati ale sistemului scolar in diferite tari europene, pentru studiul realizat in aceasta lucrare. Datele prezentate marcheaza deosebiri de atitudine ale autoritatii fata de problematica sportului, deosebiri care se manifesta in forma strategiilor de dezvoltare si a modelelor actionale alese de acestea.

In Romania, sistemul de educatie si sport este bazat pe conceptiile unei structuri puternic centralizate din ultimii 45 de ani, care are o strategie si un sistem de organizare cu directii de la autoritatea superioara catre autoritatile regionale; se constata ca autoritatile locale nu si-au preluat pe deplin rolul, desi exista reglementari recente.

Strategia este una clar de „tip macro' fara a incuraja initiativele locale, ceea ce conduce la o mare inertie, la o lipsa de adaptare la schimbarile existente si incapacitate de a se adresa direct catre necesitatile scolii si elevilor.

Fondurile sunt alocate in Romania de la bugetul de stat, sunt coordonate si distribuite de la autoritatea centrala, cu deosebire catre zonele de mare performanta si prioritar in sporturile care au confirmat rezultate de-a lungul anilor, sau sunt interesante din punct de vedere a forurilor politice. In acest mod, statul se confrunta cu cheltuieli logistice si de administratie foarte mari si cu lipsa de transparenta a fondurilor si surselor de finantare.

 Sistemul de educatie pentru sport se bazeaza pentru promovarea sportului de performanta si a elitelor si nu catre asimilarea valorilor sportului si a valorilor educatiei fizice de catre scolari.

Pentru a putea media cele doua tendinte (organizatorica si financiara), organizarea administrativa din Romania se vede fortata sa asigure:

• Un set normativ foarte uniform si riguros pentru tot sistemul de invatamant.
• Un sistem de comanda si control la nivel central, care sa realizeze planificari la nivel national si care sa urmareasca derularea programelor.
• Existenta unor bareme standardizate pentru toate esaloanele de invatamant.
• Dezvoltarea de competitii scolare organizate pe principiul selectiei viitorilor performeri de top.

Concluzii

Perspectiva dezvoltarii si a beneficiilor obtinute din modul de perceptie a competitiilor sportive scolare in Romania poate fi explicata printr-o teorie clasica a cresterii economice. Astfel, se poate observa ca, desi pe termen scurt o investitie mai mica specializata catre competitia de varf poate sa aduca satisfactii mai mari, o crestere a investitiei in dezvoltarea fenomenului sportiv va egala dupa o perioada de timp performantele obtinute din prima varianta, dupa o a doua perioada va egala si beneficiile aduse de prima forma de dezvoltare, ca mai apoi pe termen lung sa produca avantaje crescute sportului de performanta. La nivel social, un sistem creat artificial, care nu poate sa fie sustinut perpetuu, se va lovi de mecanismul stabilizarii practicilor sportive si de cel al asa-numitelor 'efecte perverse' care au un rol regulator la nivelul populatiei si al societatii.

Pentru urmatoarea perioada de timp(1-2 ani), propunem urmatoarele transformari:

• Pentru clasele I-IV, multiplicarea orelor de sport sau initierea unor activitati legate de miscare
• Pregatirea cadrelor care tin orele de sport la clasele I-IV sau inlocuirea acestora cu instructori profesionisti, specializati in programe pentru copii
• Schimbarea finalitatii orelor de sport si a competitiilor scolare, in baza pentru selectia performantei de varf in miscare pentru sanatate
• Dezvoltarea prioritara in cadrul curriculei scolare, de competente sportive/de miscare, in principal fata de performantele sportive pure
• Reconsiderarea rolului educatiei prin jocurile sportive
• Activitati extraccuriculare finalizate cu competitii la nivelul scolii intre clasele I-IV
• Intensificarea activitatii la orele de sport la clasele V-VIII si IX-XII prin modificari de orar, astfel incat cele 2 ore sa se desfasoare comasat
• Calendar sportiv pe ramuri de sport pe intreg parcursul anului scolar intr-un program extraccuricular
• Continuarea pregatirii sportive in tabere de pregatire la diferite discipline, finalizate cu competitii pe perioada vacantelor
• Atragerea familiei in promovarea si sustinerea unui sistem competitional scolar la nivelul comunitatii locale

The status of the current education system and the competition one at scholastic level in our country determined us to analyse the aspects of development strategies of performance sport and physical education, and the aspects of the competition systems in many European countries.

This work tries to analyse some aspects of development strategies of sport and physical education in schools through governmental and non-governmental institutions, centralized or not centralized, through the involvement of authority from different perspectives caused by the various perceptions of the organizing ways of physical education and sport and of the allotment of funds or of the transparency of actions in supporting an adequate competition scholastic system. There are presented notable dimensions of competition such as economical dimension or of a sport popularisation, the allotment of funds, cultural dimension etc.

The analysis of organizing different physical education and sport systems in the European countries, as well as of organizing and supporting competition systems, can allow elaborating ideas for the implementation of a long term functional competition system in Romania. 

Bibliografie

Epuran, M., Doua intrebari pentru autorii sistemului de evaluare a elevilor la educatie fizica si sport. In: Revista Stiinta sportului, Bucuresti, nr.26, 2001, p.23

 Manual de educatie fizica in scoala. In :EFS Bucuresti , CCPS, 1(96)+2(97), 1994

Oprisan, Virginia, Marcheting si comunicare in sport. Bucuresti, Ed. Uranus, 2002, p.66

 Sport structure. Clearing House- CDDS-Council Europe,1997

http://www.systems.org.

http://www.isp.cz/extra5.html

http://www.fis.edu/fis-life.html

Tabelul 1

Aspecte ale sportului in scoala

Tara	Lege	Organizarea sportului in scoala		Cine raspunde
		Nr. Ore ed. fizica/saptamana	Sistem competitional scolar
Albania	NU in Constitutie Legea Sportului 1996	Conform specificului  2 ore/saptamanal curriculum	da	Ministerul Educatiei Departamentul de educatie fizica si sport scolar;Institutele de stiinta a sportului/ Colegiul de profesori Inspectoratele pt. ed. fizica Consiliile scolare
Austria	NU in Constitutie In Legile Landurilor Actul de promovare a sportului federal Legea educatiei scolare Legea organizarii scolare Actul de formare a instructorilor sportivi	Pana la 6 ani /2ore/sapt. 6-10 ani/ 2-3 ore 11-14 ani/ 3-4ore 15-18 ani/ 2-3 ore posibilitate activitati extracurriculare	Da Extra curricular
Belgia	Nu in Constitutie Legea 26iun/1963 cu trei capitole Organizare pariurilor si evenimentelor sportive;Fondul National al Sportului Inaltul Consiliu pt. Ed fizica, Sport si Activitati in Aer liber
Comunitate franceza (Belgia)         Comunitate  germana (Belgia) Comunitate  flamanda (Belgia)	Reglementari	3 nivele ;prescolar 2x/sapt ( 50 minimum) ; primar 6-11ani la fel(cu profesor calificat); secundar obligatoriu pana la 18 ani 3-5x /sapt-la 12-13 ani;2-3x/ sapt-la 14-18 ani Se adauga instructia optionala;4-6 ori /sapt  Diferit la invatamantul privat 2-3 ori / sapt 12-18 ani si   optional 2-4x/ sapt   la fel     La fel		Fundatia flamanda pt. sport scolar
Bulgaria	Prima lege 1948 pana in 1957 1957-1996 nu a existat legislatie 1996 Legea ed. fizice si sportului	Nu e obligatoriu 9 scoli pentru talentele sportive	Au competitii scolare	Ministerul Educatiei
Danemarca	3 Legi ale parlamentului Pariurilor pe fotbal si loto Alocatiei suportului financiar Promovarii sportului de elita	3 nivele Obligatoriu sc. primara 2ori / sapt ; Cls. 4-6 si cate o ora inot/ sapt si sport extracurricular Gimnaziu intre 2-6 ore / saptamana	Competitii in scoala primara-Ziua exerci-tiilor fizice 600 000 mii participanti	Ministerul Educatiei
Finlanda	Legea sportului din 1980 revizuita in 1997	Obligatoriu ;Reglementat de curricula ; cu profesori/Cls.1-6; cu prof. specializati-Cls7-10 De la cls. a-IX sunt oblig. Alegere de autorii 2 cursuri sportive cu cate 38 lectii; Cursuri optionale de spor t(3 cursuri;1 obligatoriu pentru sanatate/ din total de 75 cursuri, examene);Universitar ;Activitati voluntare	Competitiile nu sunt un punct de interes( raman in organizarea Cluburile sportive sau sportul de varf)
Franta	28 aug 1945 29 oct.1975 16 iul 1984 amendamente 1985, 1987, 1992	Ed. fizica la prescolari si scolari mici/ cu instructori sportivi; Programe bazate activitati pe ritm, muzica Primar se introduc discipline sportive 1/3 discipline de baza;1/3 activitati de initiere 1/3 activitati pe ramura sportiva secundara , orientare pe discipline sportive nr. variaza ; profesori de ed. fizica sau prof. de sport;in invatamant superior – nu e obligatoriu		Min.Educatiei   activitati extracurriculare organizate de 3 organizatii USEP(primar) UNSS(secundar) FNSU(universitar)
Germania	Nu e in constitutie, articolele care reglementeaza activitatea din domeniu sportului in relatie cu legea „Grundgesetz'-GG (6 articole care se refera la relatiile cu sportul, la competente legislative si administrative)	3 ore / sapt. multe posibilitati extracurriculare	Jocurile federale ale tineretului la 3 discipline 500 000 participanti Tineretul se pregateste pt. olimpiada la 13 discipline cu 700 000	Min. Educatiei Min. Stiintei   68 de Institute de Stiinta Sportului si Academia din Koln
Italia	Nu e in constitutie Legea fundamentala a sportului/ Legalizare CONI Sport ASS (fondurile de asigurare pt. sport) Reglementari legislative pt. domeniul sportiv Legea TOTO si loteriile nationale si locale (pt. finantare)	Nu se face distinctie intre sport si ed. fizica 3-5 ani / se face educatie motrica (dezvoltarea prin jocuri a abilitatilor motrice, a coordonarii) predate de educatori 6-10 ani/ed. Motrica (trebuie sa dezvolte patternuri statice si dinamice si comportament social in relatie cu ceilalti participanti, reguli ale jocului) predat de cadre cu pregatire CONI (fara a fi profesor) 11-13 ani dezvoltare fiziologica, dezvoltarea si coordonarea patternului motor, activitatea motrica ca limbaj si practicarea disciplinelor sportive + jocuri, prof. de ed. fizica minimum 2 ore/sapt., plus extra curricular variabil 14 -18 ani ed. fizica si sport (dezvoltare fizica, consolidarea caracterului, dezv. calitatilor sociale si psihice, antrenament in discipline sportive minimum 2 ore/sapt.) se adauga ore suplimentare si profesorii trebuie sa fie calificati
Elvetia	Constitutie Art.27.pct.7 Legea federala de incurajare a gimnasticii si sportului	Responsabilitati in cantoane si comune Sa ofere minimum 3 ore/ sapt. Manualele obligatorii pt. toti tiparite de confederatie	Nu sunt precizari	Comisia federala a sportului
Romania	Constitutie Art.45 Legea 462/1964 Legea 84/1995 Temeiul art.77(1) si 99 (1) Legea ed. fizice si a sportului  69/27 aprilie 2001	Intre 2-6 ani 1-2 ore/ pe zi Clasele 1-8  2 ore /saptamana Clasele 9-12 2 ore obligatoriu 2 ore la universitate an I si II 2 ore/saptamana – optional - in anii superiori	Exista competitii la nivel local, judetean, national 184 scoli sportive 70 licee sau scoli cu clase speciale de sport	Ministerul Educatiei
Rusia	Paragraf 41 din constitutie Legea referitoare la sfera conditiei fizice si sporturilor	Nu exista date	Nu exista date	Nu exista date
Spania	Constitutia din 1978 Art. 43/aliniat 3 Legea sportului 15 oct. 1990 Cate o lege pt. fiecare autoritate autonoma 12 regiuni autonome	Sportul obligatoriu in ciclul primar si secundar	Nu exista informatii	Nu exista date
Marea Britanie	Nu exista o lege a sportului, ci numai reglementari locale Legea loteriei nationale 20% din venituri ajung la sport, 1993	Obligatoriu de 5- 16 ani Fiecare sa inoate 25m pana la 11 ani Fiecare scoala are un teren de sport Scolile secundare au sala de sport Majoritatea au amenajari gen bazin si sali pentru dans si miscare	Nu au campionate	Raspunde conducerea centrala