IMAGINEA SPORTIVULUI CA "ROLE-MODEL" PENTRU TANARA GENERATIE

GABRIEL LUPU, Universitatea Bacau, FEFS

BOGDAN MITA, Institutul National de Cercetare pentru Sport

 Cuvinte cheie: sociologie, role-model

De multe ori, conceptul de „role-model' este discreditat de sfera publica, care are un nivel de apreciere redus asupra intelesului acestuia, sau al impactului pe care il are acesta asupra indivizilor. Dupa unii autori, faptul de a intreprinde demersuri cognitive asupra propriei identitati, atitudini, comportamente si stiluri de viata in corelatie cu personajele media – dintre care unele pot deveni "role-model', iar altele opusul acestora – conduce la luarea de decizii si judecati asupra modului de viata propriu sau al celor din proximitate.

De aceea conceptul de „role-model' ramane un element important ca linie de orientare in formarea personalitatii si a proiectiilor pentru viitor, orientare ce este de asteptat sa fie modelata de parinti, prieteni, profesori sau ale persoane.

In psihologia invatarii, orientarea catre un individ ca exemplu este denumita invatare prin imitatie, sau invatare prin „role-model'. Imitandu-i pe altii, indivizii invata nu numai informatii disparate si/sau comportamente izolate, ci paterne complexe de comportament. Invatarea bazata pe „role-model' este o componenta esentiala a procesului de socializare, prin care persoanele sunt capabile sa se comporte adecvat in situatii distincte fara a fi nevoite sa testeze acele modele de comportament ele insele, ci doar sa le modifice in acord cu schimbarile situationale.

Sursele modelelor de rol pot fi din cele mai diverse, din imediata apropiere: parinti, cunoscuti, din literatura, sau din media, indivizii extragandu-si o mare varietate de posibilitati de identificare. Printre sursele concurente de informare, mijloacele de comunicare de masa ocupa un loc important, ele au devenit in societatea moderna o sursa inevitabila, omniprezenta si influenta de definitii asupra modului in care oamenii trebuie sa se comporte. Expunerea la continutul mesajelor si modelelor media, la imagini prezentate in mod repetat adevarate sau false distorsionate sau realiste reprezinta lectii sau modele posibil de urmat si care pot deveni adevarate standarde ale socializarii, paterne de actiune adoptate de public ca moduri personale de reactie la diferite probleme, conditii sau evenimente din propria lor viata.

Actorii ca personificare a unor personaje reale, sau alte personalitati mediatice pot servi ca modele pentru indivizi dornici sa ii imite si sa-si adapteze propriile moduri de comportament intr-un mod mai mult sau mai putin constant atunci cand expunerea catre ele este constanta se consolideaza si ofera promisiunea unui recompense, adica a experientei placute prin adoptarea unui tip de raspuns. Din acest motiv, este esential ca influenta lor pe termen lung sa fie studiata. Dintr-o perspectiva individuala, socializarea ne inzestreaza cu calitatile necesare pentru a putea comunica, gandi, rezolva probleme folosind tehnici acceptate de societate, de a realiza (construi) modalitatile individuale de adaptare la mediu. Din punctul de vedere al societatii, socializarea isi aduce membrii la un anumit nivel de conformare, astfel incat ordinea sociala si continuitatea societatii sa poata fi mentinute.

Baietii isi orienteaza modelul de comportament dupa imaginea pe care o au despre masculinitate, modelul „omului de succes' care razbate, se detaseaza de ceilalti, bazandu-se pe fortele proprii. Mass-media ofera numeroase modele de identificare, de la Rambo, James Bond la starurile de film si sportivi, atragatori datorita prezentei lor dominatoare, forta fizica, calitatile si alura atletica si inclinarea de a rezolva conflictele prin lupta.

„Mai mult, starul nu e doar un instrument in doxa politica a momentului (unde apar si unele rasturnari care il lasa pe cetateanul obisnuit perplex, daca nu dezorientat), ci si un vector economic... Starul alimenteaza ziarele zise «populare» sau tabloide, saptamanalele unde se ofera nu doar detaliile vietii lui particulare, adevarate sau mincinoase, dar imaginea si numele sau sunt tot atatea panouri publicitare pentru orice produs... starul poarta marca obiectelor, slujeste la vanzarea lor, vanzandu-se pe sine.'

In cazul idolilor feminini, acestea sunt mult mai rar de tip eroina, nu se bazeaza atat pe calitatile lor fizice sau forta, cat mai degraba pe imagine, pe atractia sexuala si tot ceea ce este legat de aceasta. Chiar daca exista exceptii de la aceasta regula, in general, revolta personajelor feminine este de cele mai multe ori depasita de adaptarea la rolul de gen caracteristic civilizatiei occidentale.

 Semnificatia conceptului de „role-model' este multipla si, de multe ori, dificil de inteles si analizat, pe de o parte, importanta idolilor care sa fie imitati si chiar venerati in viata reala contemporana, mai ales in ultimii 20 de ani, a inceput sa scada simtitor indeosebi datorita structurii societatii moderne care este din ce in ce mai complexa si diferentiata/fragmentata.

Teoriile postmoderne afirma ca procesul identitatii sufera transformari in sensul pierderii coerentei si fragmentarii in grupuri mai mici de identitati de o forta mai mica si intre care pot aparea chiar relatii conflictuale, procesul de globalizare ducand la disparitia sabloanelor traditionale, proces denumit de Laclau „dislocatie'. Acesta reprezinta pierderea de catre societate a centrului (miezului) producatoare de identitati stabile si inlocuirea acestuia cu un numar de centre de o mai mica importanta. Referinte, precum clasa sociala, familie, comunitate locala, religie sau natiune, isi pierd din semnificatie, sau sunt chiar eliminate, producandu-se un vid in reperele construirii identitatii proprii.

In ciuda unui mai mare numar de modele de identificare disponibile si la un proces mult mai facil de alegere, se ajunge la o dificultate mai mare a autodefinirii fata de momentul in care criteriile existente se axau, in principal, pe notiunile de clasa, gen sau rasa. Surse ale acestui proces este considerata a fi insatisfactia crescuta a indivizilor raportata la vechile criterii si expunerea crescuta la mass-media ca instrument de socializare (self socialization).

Varietatea tot mai crescuta a mesajelor vehiculate prin media si fenomenul de „dislocare' duc la dezintegrarea treptata a restrictiilor si asteptarilor societatii traditionale, propunand nenumarate oportunitati de formare, emergenta si prezentare a identitatii, devenind un proces de autoconstructie rezultat din experienta personala cu imaginile iconice, proces continuu supus modificarilor ajustarilor sau evolutiei, pe masura ce trebuie sa raspunda la alte nevoi sociale ale individului pentru a face fata situatiilor diferite cu care se intalneste.

In general, atributele modelelor expuse de media moderna sunt identificate de repondenti ca fiind:

Personajele pe care le vad la televizor sunt lideri curajosi, inteligenti (problem solvers).

Personajele ce apar pe ecran sunt „simpatici'. Publicul considera ca aceasta este o trasatura pozitiva de caracter, astfel „role-model-ul' trebuie sa aiba un puternic simt al umorului, care sa detensioneze de la problemele cotidianului.

„Role-model-ul' este increzator, are succes si este atletic; de multe ori, el apare intr-o activitate sportiva in care isi etaleaza forta sau superioritatea (maiestria).

De cele mai multe ori, are un comportament eroic, este capabil de performante deosebite sau salveaza pe cineva.

Barbatii sunt identificati cu munca, cu producerea de bunuri pe cand femeile au o reprezentare mai apropiata de statutul lor domestic. De obicei, statusul barbatilor este ocupational, ceea ce, de regula, este omis la personajele feminine, in schimb, statusul marital la barbati este de cele mai multe ori greu decelabil. Barbatii apar mult mai des in pozitii sociale superioare, de conducere sau care exprima autoritatea: presedinti de companii, politicieni, militari, profesori sau judecatori.

Modelele populare sunt uzual barbati, albi, cu comportamente pronuntate heterosexuale. Aceasta caracteristica se aplica si la modelele feminine, astfel mai putin de 1% au optiuni homo/bisexuale.

Cercetarile moderne nu mai contin informatii suficiente despre ponderea si efectele acestui fenomen social, unele dintre ele aratand chiar un declin, un numar mult mai mic de persoane declara ca au un „role-model', numarul lor scazand odata cu varsta. O cercetare condusa de UNESCO in 1998 arata ca 30% din populatia masculina si 21% din cea feminina au numit „action heroes', 19% au ca idoli staruri pop, iar 88% l-au identificat pe Arnold Schwartzenegger ca fiind „Exterminatorul'. Din pacate, sportivii nu au intrat pe lista intrebarilor specifice ale anchetei altfel cu siguranta ca proportiile erau diferite, rezultatele acestei anchete nu ii elimina din optiuni, ci, mai degraba, intrebarile au fost formulate de asa natura incat idolii arenelor nu au avut nici o sansa.

 Baietii explica alegerea facuta argumentand ca eroul lor este curajos, puternic si invincibil in lupta sau performante sportive. De cele mai multe ori, abilitatile de lupta si cele atletice nu pot fi deosebite ele interrelationand, ceea ce este admirat este superioritatea, capacitatea de a realiza un anumit lucru mai bine decat toti ceilalti (Hagi joaca cel mai bine fotbal). In mod deosebit, fetele opteaza pentru o simbioza intre infatisare si comportament social, desi descriu trasaturile caracteristice ale modelului proiectat, nu au tendinta de a-l compara cu altele, aceasta caracteristica fiind considerata mult mai puternic dezvoltata la subiectii de gen masculin datorita spiritului de competitie mult mai accentuat.

(Conform Lake Snell & Associates Iun., 1999)

 Procesul de modelare prin expunerea la comunicarea de masa are cateva caracteristici clare bazate pe concepte complexe, precum identificare si constientizare:

Individul observa despre un anumit personaj ca se inscrie intr-un anumit patern de actiune

Subiectul se identifica cu modelul doreste sa se asemene cu el, il priveste ca fiind atractiv si demn de imitat

Individul ajunge sa creada ca acel tip de comportament ii va aduce rezultatul dorit daca este utilizat intr-o situatie anume

Subiectul isi aminteste actiunile modelului atunci cand se confrunta cu situatii relevante si reproduce comportamentul ca reactie la acea situatie.

Executarea actiunii reprodusa dupa cea a modelului ii aduce usurare, recompensa sau satisfactie, consolidand legatura cu paternele de actiune ale acestuia

Consolidarea mareste probabilitatea ca individul sa foloseasca actiunea reprodusa dupa cea a modelului in mod repetat.

Analiza prezentarilor din mass-media poate dezvalui varietati aproape nelimitate de paterne de comportament, ce furnizeaza modele, astfel „imaginile pe care oamenii le au unul fata de celalalt sunt realitati incontestabile ale societatii', desigur nu toti indivizii vor fi angrenati in paterne portretizate de mass-media la normele, valorile, ierarhiile sau modurile de organizare sociala ilustrate de continuturile acesteia.

(Conform unui studiu realizat de INCS, 2002)

(Conform unui studiu realizat de INCS, 2002)

Idolii sportivi

Cinematograful, politica, afacerile, sportul, au functii simbolice si produc imagini ale excelentei individuale, reusitei comunitatii de apartenenta triumful in arenele sportive, figurile campionilor semnifica reusita totala; sociala, profesionala, sexuala, estetica.

Factorii principali care concureaza in producerea de figuri eroice sportive puternice si originale sunt :

Expresia talentului prin prestatiile corporale, distincta de cele politice, culturale

Mediatizarea tot mai importanta a sportului

Audienta masiva, mult peste evenimentele politice sau culturale

Sportul modern bazat pe competitie, pe depasirea competitorului si pe doborarea recordurilor, asa cum a fost el dezvoltat in Anglia secolului al XIX-lea, a reprezentat si reprezinta in continuare o sursa importanta pentru imagini de idoli deoarece ofera „materia prima' acestor tipuri de fantezii; suspans si senzatii tari, victorie si succes, calitati supraumane si performanta, ascetism si urmarirea telurilor, potrivindu-se foarte mult cautarilor de aventura ale tinerilor prin numeroase cai de identificare.

Dupa numeroase cercetari in domeniu, personaje ca Michael Jordan, Boris Becker, Michael Schumacher, Hagi, Nadia Comaneci, Leonard Doroftei sunt cunoscute de 99% din populatie. Popularitatea acestora se datoreaza atat aparitiei lor foarte frecvente in mass-media, strategiilor agresive de marketing, mai ales din domeniul publicitar, tendintei de comercializare a sportului, cat si existentei de netagaduit a unei nevoi sociale de identificare, existenta in societatea tinerilor. Pentru aceasta, personalitatile vietii sportive nu apar doar in cadrul competitiilor, a programelor sportive, ci si in cele de divertisment, politice, sau in multe clipuri publicitare.

 Sportivii au fost intotdeauna idoli, iubiti si admirati de cei tineri, pentru aceasta nu trebuie sa ne amintim decat de cei ce joaca fotbal pe strada inchipuindu-se Pele sau Lacatus sau fetele care doreau sa devina o a doua Nadia Comaneci. Punandu-ne intrebarea care din personalitatile vietii sportive devin idoli si ce efect are acest lucru trebuie sa observam obiectiv ca in cea mai mare parte acestia sunt barbati, de la Max Schmelling, Pavo Nourmi, Johnny Weismuller, Michael Jordan, toti sunt exemple, in diferite versiuni, ale masculinitatii; femeile au un acces limitat in acest „hall of fame' astfel cu greu gasim pe Stefi Graff, Katarina Witt, Nadia Comaneci, sau Gabi Szabo. Acest lucru se datoreaza faptului ca succesul sportiv nu este privit in mod egal la barbati si femei, nu are aceeasi recunoastere, victoria pentru femei nu este de ajuns, chiar daca acesta reprezinta un efort urias, ele trebuind sa „arate bine' si dupa terminarea competitiei, sa radieze sarm si erotism.

Un sondaj publicat in Germania arata ca 80% din repondenti sunt interesati de sporturile feminine datorita erotismului lor si doar 20% pentru performante, astfel ca sportivele trebuie sa demonstreze in cadrul probelor „masculine' ca nu sunt amazoane. Numeroase sportive accepta acest rol, promovandu-si propria imagine asa cum este ceruta de piata media si de public, aparand ca obiecte sexuale, in reviste pentru adulti sau in reclame pentru lenjerie intima sau alte produse cu mesaj clar erotic.

 Mesajul este foarte clar: pentru femei, succesul in sport nu este suficient, ci mai degraba el trebuie asociat cu un corp atractiv cu o carisma erotica/sexuala, daca se doreste ca succesul sportiv sa fie insotit si de unul financiar. Datorita acestui fapt, putem afirma fara prea mare eroare ca imaginea sportivelor transmite mesaje ambivalente si ca, in fapt, nu promoveaza in principal ideea de „homo atleticus'.

La o analiza pe un cadru general, se poate afirma la nivel statistic ca majoritatea idolilor sunt de gen masculin, aceasta si datorita faptului ca femeile prefera de multe ori personaje masculine si virtual nu cred sa existe barbati care sa se orienteze dupa un model feminin. Aceasta tendinta poate fi observata la toate varstele, dar trebuie precizat ca semnificatiile alegerii imaginii unui idol sunt diferite dupa gen; nu putem vorbi de aceleasi semnificatii pentru o persoana de sex feminin care este fascinata de un jucator de fotbal, este un „fan' impatimit al acestui sport, nu ne asteptam ca ea sa aiba o motivatie de a juca fotbal, asa cum ne-am astepta de la o persoana de sex masculin.

Demersul pentru intelegerea acestui fenomen, precum si explicatia acestui dezechilibru evident dupa variabila gen in alegerea idolului au facut si inca fac obiectul unor analize complexe de tip interdisciplinar, ce incorporeaza teorii antropologice, psihologice, de comunicare sau psihologie sociala. Spre deosebire de baieti/barbati, care isi construiesc imaginea prin mecanisme de diferentiere si competitie, tipic ideologiei masculinitatii, fetele/femeile utilizeaza mecanisme mai degraba asociative, ele doresc ca prietenii lor sa fie asemanatori idolului ales, mai usor se indragostesc de eroii lor decat ii iau drept model, visul lor fiind mai degraba sa ii intalneasca decat sa preia valorile sau modul de comportament al acestora.

 O alternativa la „homo atleticus', ca model al eroului si ca ideal de realizare in societate este cea a imaginii „posthuman cult-figure', este cel masculin al individului simpatic, nu neaparat aratos sau atletic, care nu alearga neaparat pentru atingerea scopurilor propuse, dar cu sarm si reusita sociala, iar pentru modelul feminin o epitomie a atributelor frumusetii considerate de societatea noastra: bust dezvoltat, picioare lungi, ochi mari si un nas mic.

 Totusi, ca regula generala, modelul ales este cel care prezinta trasaturi acceptate ca idealuri traditionale specifice, genul masculin admira performantele/abilitatile sportive/fizice, mai ales prin comparatie, inclinarea lor catre supereroi, luptatori sau sportivi fiind considerat un patern de socializare tipic masculin ce presupune evidentierea unui grad mai mare de agresivitate si de superioritate. Atributele considerate ca fiind atractive de genul feminin sunt mai greu comparabile si anume atractivitatea si reusita/abilitatile sociale. Amandoua genurile au tendinta de a refuza stereotipuri extreme de tip Rambo, sau Barbie, modele considerate „disfunctionale' mai degraba trasaturi, precum androginitatea, par a fi imagini atractive.

 De altfel, compozitia programelor de sport din SUA pe gen este clar defavorizatoare pentru femei, acestea aparand mult mai rar in absenta companiei barbatilor in emisiunile sportive.

 (Dupa Donald Kennedy, Institute for International Studies, Stanford University, 1999)

Desi caracteristicile modelelor alese au certe valente atletice, totusi se constata ca foarte putini isi aleg ca „role-model' sportivi, ceea ce ne demonstreaza ca este preluata doar imaginea calitatilor nu si mesajele pe care homo atleticus incearca sa o promoveze. De cele mai multe ori admiratia pentru un anumit sportiv nu conduce la cresterea interesului pentru practicarea sportului, acest lucru fiind mai usor de constatat la fete, fapt ce poate fi corelat si cu mai mica atractivitate pe care o au starurile sportive feminine. Astfel, idolii sportului par a nu fi in stare sa influenteze interesul pentru participarea activa in sport, a populatiei largi, desi putem exemplifica si exceptii cum ar fi fenomenul Nadia Comaneci, sau asa cum a reusit Henri Maske sa transforme boxul in Germania sa fie social acceptat pe o scara foarte larga. Chiar daca exista si idoli sportivi feminini, exista un cerc vicios intre interesul manifestat de populatia feminina acordat sportului si lipsa unor modele suficiente care sa fie urmate, avand in vedere si diferentierile financiare, nivelul mai scazut al sponsorizarii sau al reclamelor. Ca efect vizibil, interesul societatii este mult mai putin evident in descoperirea si promovarea unor talente noi, in ciuda faptului ca acestea ar putea fi un element important in afirmarea succesului si a reusitei prin insusirea valorilor promovate de idolii sportivi, premise esentiale pentru dezvoltarea imaginii sportului catre aceasta categorie de populatie, media aratand putina preocupare manifestarilor feminine proaspat afirmate, cum ar fi fotbalul feminin, manifestare marginalizata si chiar luata in deradere.

Aceste nereusite ale modelului sportiv duce la neglijarea sau chiar la respingerea comportamentelor legate de practica miscarii fizice. In Romania, faptul ca practicile de miscare sunt respinse ca dispozitii durabile si transpozabile atat de persoanele mature, cat si de generatia tanara. Starea de sanatate a populatiei s-a degradat vizibil in ultimii ani, iar acest lucru poate fi in relatie si cu timpul acordat de repondenti miscarii de orice forma ar fi ea. Rezultatul nu poate fi decat unul nefericit la nivelul evolutiei potentialului biomotric al generatiilor urmatoare, pentru corectarea acestei anomalii fiind necesare in mod obiectiv actiuni care sa trezeasca interesul ventru practicile fizice intr-o imbinare cu cele de loisir.

Problema nereusitei starurilor sportive de a „vinde' imaginea sportiva impreuna cu elementele caracteristice si continuturile ei, lipsa existentei unei motivatii in randul publicului de a practica sport pe o perioada lunga ne redau o forma de esec pe care o are imaginea sportivului ca „role-model' si, ca urmare, impactul mult mai mic al mesajelor ce se doresc a fi transmise pe aceasta cale (cel al prioritatii performantei si succesului), acest lucru incercandu-se a se realiza prin structuri mult mai complexe.

Daca acestea vor reusi, este, in acest moment, un lucru incert daca noi forme de promovare a imaginii sportului o sa apropie marea masa a publicului de integrarea structurilor si continuturilor sportive in stiluri de viata larg acceptate, care sa mareasca atractivitatea eroilor arenelor ca modele de comportament sau idealuri de dezvoltare pe termen lung dar in mod cert acest lucru merita incercat.

Abstract

Often, the concept of „role-model' is discredit by the public, which have a reduced recognition level about the impact that it has over the individuals. According to some authors, making cognitive intercessory over its own identity, attitudes, behaviors, and life style which correlates with media characters – from whom some may become „role model', some the opposite – leads to make decisions and judgments about its own life style or of those in near by proximity.

This is why the concept of „role model' remains an important factor as a rough guide in building-up the personality and future projections, rough guide which were expected to be given by the parents, friends, pedants or other people.

Bibliografie

Arnett, Jeffrey, Adolescent's Use of Media for Self-Socialization. In: Journal of Youth and Adolescence, SUA, 24, 5: 519 – 533, 1995

Frederick E., Gerald H., The child and Society. The process of Socialization. New York, Random House, 1984

Furlong, A., Cartmel, F., Young People and Social Change. Buckingham, Open University Press, 1997

Gilbert, R. & Gilbert, P. Masculinity Goes to School. Sydney, Allen & Unwin, 1998

Kellner, Douglas, Media Culture: Cultural Studies, Identity and Politics Between the Modern and the Postmodern, 2002

Kiritescu, Constantin, Palestrica. Bucuresti, Editura UCFES, 1964

Mita, B., Miclescu, L., Dumitru, C., Elevii, educatia fizica si sportul. Raport de cercetare (nepublicat). Bucuresti, INCS, 2002

Talaban, Denisa, Regasirea paradigmei. In: Mozaicul. Craiova, nr.50, pg. 47, 2002

Tsoldis, G., Difference and identity. Melbourne. In: Study in education. Special Issue, Canada, p.51-62, 1993

Van Gennep, A., Ritualuri de trecere. Iasi, Editura Polirom, 1996

www.childrennow.org