APLICAREA UNEI METODE DE STIMULARE A CREATIVITATII IN CADRUL UNUI CLUB SPORTIV

Lector univ. dr. STAN ELENA AMELIA

Universitatea Ecologica Bucuresti

Cuvinte cheie: creativitate, manageri sportivi, antrenori, metoda Delbecq

Importanta si motivarea aplicarii instrumentarului managerial in organizatiile sportive

Metodele de stimulare a creativitatii sunt necesare pentru a pune in stare activa, de creatie, aptitudinile creative ale persoanelor sau ale grupurilor, inlaturand barierele psihosociale care impiedica prin inhibitie manifestarea efectiva si, prin urmare, din plin a acestor aptitudini. Astfel, metodele de creativitate prezinta importanta prin aplicarea lor in organizatiile sportive prin faptul ca pot fi folosite la:

redefinirea unor probleme pentru a avea o viziune noua asupra lor;

depasirea metodelor proprii de mentalitate si de gandire;

sensibilizarea si receptivitatea fata de initiative noi

si prezinta avantajul ca:

asigura satisfacerea nevoilor de actualizare a personalului organizatilor, eliminand starea de insatisfactie determinata de rutina, cu implicatii directe asupra cresterii eficientei economice si sociale;

participa la cresterea competitivitatii organizatiilor, prin valorificarea ideilor care vizeaza cresterea productivitati muncii;

asigura atragerea personalului la rezolvarea unor probleme complexe ale conducerii, cu implicatii benefice asupra eficacitatii solutionarii lor.

Motivul pentru care am ales aceasta tema rezida in faptul ca este necesara o schimbare majora in modul de a gandi, de a intelege si de a actiona al managerilor sportivi, in sensul luarii in considerare a aspectelor de ordin psihosocial.

Premisele si ipoteza lucrarii

Prezentul studiu identifica metodele si tehnicile aplicate de managerii sportivi romani si analizeaza modul in care sunt folosite principalele metode si tehnici de stimulare a creativitatii in aceste organizatii.

Ipoteza

Optimizarea performantelor managerilor prin promovarea metodelor si a tehnicilor de stimulare a creativitatii in cadrul organizatiilor amelioreaza calitatea procesului de antrenament.

Scopul studiului

Folosirea metodelor de stimulare a creativitatii reprezinta o cale importanta pentru adaptarea la schimbare prin generarea de solutii creatoare si pentru rezolvarea celor mai complexe probleme cu care managerii unei organizatii sportive se confrunta.

Metodele de stimulare a creativitatii sunt necesare pentru a pune in stare activa, de creatie, aptitudinile creative ale persoanelor sau ale grupurilor, inlaturand barierele psihosociale care impiedica prin inhibitie manifestarea efectiva si, deci, din plin a acestor aptitudini.

Cateva dintre metodele de creativitate care pot fi aplicate cu usurinta si prezinta importanta prin aplicarea lor in organizatiile sportive sunt: brainstorming, sinectica si Delbecq.

Prezentarea metodei Delbecq

Metoda Delbecq urmareste obtinerea de idei noi in vederea solutionarii unor probleme pe baza maximizarii participarii membrilor grupului si imbina creativitatea individuala cu cea a grupului, permitand fiecaruia sa se exprime la nivelul maxim al posibilitatilor.

Problema de solutionat este definita ca o diferenta intre situatia actuala perceputa de membrii grupului creativ si situatia ideala imaginata de acestia. Solutionarea problemei consta in reducerea cat mai mult a acestui decalaj.

Principiile care stau la baza acestei metode sunt:

– orice faza a activitatii in grup este precedata de o faza individuala, in scris;

– pe parcursul derularii fazei activitatii in grup, interventiilor verbale, individuale li se acorda un timp limitat, fiind efectuate succesiv de fiecare component1.

Premisele necesare a fi respectate pentru derularea cu succes a metodei sunt:

• participantii trebuie sa posede anumite cunostinte despre problema abordata si sa fie motivati sa participe la solutionarea acesteia;
• problema abordata nu trebuie sa fie nici prea simpla, dar nici prea vasta;
• participantii nu au voie sa formuleze idei decat in perioadele stabilite in acest scop;
• aplicarea metodei se face sub coordonarea unui moderator al grupului;
• se alege un secretar al grupului care sa inregistreze ideile participantilor, formulate ca modalitati de trecere de la situatia reala la cea ideala.

Metoda Delbecq se poate folosi in solutionarea tuturor problemelor cu care este confruntata organizatia sportiva, cu un plus de eficienta in cazul aspectelor esentiale ce implica solutii pe termen mediu si lung.

Aceasta metoda prezinta avantajul folosirii intr-o organizatie sportiva, prin faptul ca participa la descoperirea unor solutii creative pentru probleme precis definite de catre managerii din domeniu. De asemenea, valorifica intr-o mare masura potentialul creativ al unei parti a personalului organizatiei sportive si contribuie la obisnuirea managerilor de a-si raporta performantele si asteptarile la o situatie „ideala', ceea ce in timp influenteaza in bine rezultatele obtinute.

Aplicarea metodei Delbecq

Aplicarea metodei a avut loc in cadrul Clubului sportiv „Dinamo' - Bucuresti. Sedinta s-a desfasurat cu un grup format din 10 persoane din cadrul clubului, in luna ianuarie 2002. Sala in care a avut loc reuniunea a oferit participantilor posibilitatea de a gandi, pentru a-si formula ideile in scris si pentru expunerea lor orala.

Au fost prezentate participantilor regulile care stau la baza desfasurarii sedintei Delbecq:

• orice faza a muncii in grup este precedata de o faza individuala in scris;
• in cursul fazei muncii in grup, interventiilor individuale li se acorda un timp de 2-3 minute.

Tema propusa a fost „Factorii de care depinde eficienta conlucrarii intre cercetatori si antrenori' pentru ca aceasta constituie o necesitate permanenta in situatia cand organizatia sportiva tinde spre performante continue.

A fost luata in considerare o astfel de abordare in grup a problemei, deoarece modalitatile pe care participantii le vor formula avand in fata si situatia care ar trebui sa existe in club pot constitui posibile cai de actiune pentru indreptarea situatiei actuale.

Au fost analizate cele cinci probleme, participantii avand ca timp de gandire 3-5 minute pentru formularea in scris a modalitatilor si 2-3 minute pentru expunerea lor orala.

Situatia reala se explica prin urmatoarele caracteristici ale relatiei cercetator – antrenor in club:

• existenta de prejudecati legate de munca de cercetare si de antrenament; antrenorul face o munca de rutina, cercetatorul are mai mult timp disponibil decat antrenorul;
• desi multe din rezultatele cercetatorilor efectuate la noi se aplica, exista insa mari rezerve pentru valorificarea carora un rol important ii revine si antrenorului;
• colaborarea dintre cercetator si antrenor nu apare la fel de ampla in partea de observare si in etapa de realizare;
• ideea de colective mixte presupune cunoasterea la fel de bine a muncii de cercetare si de antrenament, fara prejudecati in legatura cu insemnatatea uneia dintre ele;
• managerii sportivi nu ar trebui sa fie dezinteresati de raportul ce se poate stabili intre cercetare si antrenare, intrezarind progresul ce poate decurge dintr-un colectiv cu cei mai buni specialisti din ambele domenii de activitate.

Studiile specialistilor au aratat ca existenta unor conditii optime de desfasurare a acestui proces se manifesta printr-un ansamblu de factori.

Situatia ideala:

• atunci cand realizeaza procesul de antrenament al sportivilor, antrenorul ar putea sugera cercetatorului directii noi de investigare care l-ar putea ajuta in obtinerea altor performante; in felul acesta, ar fi eliminate prejudecatile referitoare la munca fiecaruia;
• determinarea unor scari de valori pentru aprecierea calitatii muncii cercetatorului, a antrenorului, dar si a muncii colectivului;
• consultarea ampla dintre antrenor si cercetator in fazele de documentare, de observare si de realizare;
• definitivarea documentatiei si a procesului de realizare a obiectivului stabilit sa apartina in mod egal antrenorului si cercetatorului;
• managerul sportiv trebuie sa cunoasca capacitatea oamenilor si sa o foloseasca corespunzator cu cerintele clubului; mai mult, ar trebui sa fie interesat ca relatia dintre antrenori si cercetatori sa slujeasca intereselor clubului;
• trebuie sa existe posibilitatea de a include in colectivele mixte si alti specialisti decat cercetatori si antrenori, sociologi, psihologi etc.;
• reunirea in acelasi colectiv a cercetatorilor si a antrenorilor nu inseamna si faptul ca vor desfasura prin rotatie munca de cercetare si de antrenare; insa, lucrand in acelasi colectiv, cercetatorul si antrenorul pot sa abordeze mai unitar si mai eficient aceeasi tema.

Initiatorul sedintei a mentionat ca ideile vor fi formulate, pe hartie, intr-un interval de timp de 3-8 minute, dupa care le vor exprima cu voce tare in fata celorlalti membri ai grupului participanti la sedinta. S-a atras atentia ca este interzisa exprimarea unei pozitii cu privire la propunerile formulate de ceilalti participanti, atunci cand organizatorul discutiei considera ca nu este necesar.

Problema numarul 1:

Situatia reala: exista prejudecati legate atat de munca desfasurata de cercetator, cat si de munca antrenorului.

Situatia ideala: consultarea si orientarea reciproca a cercetatorului si a antrenorului asupra unor noi directii de investigare si aplicare.

Propuneri formulate:

formarea unor colective mixte, dupa obiectivele urmarite;

sa existe nuclee permanente pe teme generale din care sa fie temporar detasati in colective pe teme anumiti membri (antrenori, cercetatori);

fiecare specialist sa aiba o tema permanenta, aceea de care este pasionat si cu care a obtinut rezultate si sa lucreze cu diferite colective, pe teme.

Problema numarul 2:

Situatia reala: desi rezultatele cercetarilor efectuate la noi se aplica, nu sunt recunoscute si meritele antrenorilor care participa la acestea.

Situatia ideala: determinarea unor scari de valori pentru aprecierea muncii cercetatorului, a antrenorului dar si a colectivului.

Propuneri formulate:

• autodeterminarea de catre fiecare specialist a partilor bune si a contributiei fiecaruia la rezultatele colectivului;
• elaborarea unor criterii de identificare a ceea ce este valoros.

Problema numarul 3:

Situatia reala: colaborarea dintre cercetator si antrenor nu apare la fel de ampla in partea de observare si in etapa de realizare.

Situatia ideala: consultarea ampla dintre cercetator si antrenor in fazele de documentare, observare si realizare.

Propuneri formulate:

• cercetarea sa implice mai mult participarea antrenorului, productia sa aiba loc in prezenta cercetatorului;
• cercetarea si realizarea antrenamentelor sa se faca de acelasi colectiv (cercetare – productie).

Problema numarul 4:

Situatia reala: ideea de colective mixte presupune cunoasterea la fel de bine a muncii de cercetare si de productie, fara a avea prejudecati legate de insemnatatea uneia dintre ele.

Situatia ideala: definitivarea documentatiei si a procesului de realizare a obiectivului stabilit sa apartina in mod egal cercetatorului si antrenorului.

Propuneri formulate:

• ar fi bine daca ar fi intrebati specialistii despre modul in care sa fie formate viitoarele colective din care vor face si ei parte;
• este bine sa se inceapa a se analiza parerile specialistilor despre formarea unor relatii intre cercetare si productie;
• solutie pentru conlucrarea eficienta ar putea fi „transferarea' temporara in colective mixte de cercetare – productie a cadrelor din club;
• intocmirea unor liste cu opiniile cercetatorilor si ale antrenorilor in vederea formarii unor colective mixte, mai ales ca in prezent aceasta fuziune nu se bucura de un entuziasm general.

Problema numarul 5:

Situatia reala: managerii sportivi nu prezinta un interes suficient de mare legat de colaborarea dintre cercetare si antrenori.

Situatia ideala: managerul sportiv trebuie sa cunoasca capacitatile oamenilor si sa le foloseasca corespunzator cerintelor clubului, urmarind ca relatia dintre cercetator si antrenori sa vizeze obtinerea performantei, a eficientei clubului.

Propuneri formulate:

managerul sportiv trebuie sa cunoasca in profunzime interesul colectivului de cercetatori si a personalului propriu;

un colectiv bun trebuie sa aiba o conducere buna, in concluzie, managerul sportiv trebuie sa fie el insusi o valoare si sa promoveze valorile;

ierarhizarea valorilor (indiferent de felul in care sunt concepute) trebuie sa aiba un consens unanim in colectiv pentru a fi eficienta;

managerul sportiv trebuie sa-si formeze in jurul lui un nucleu format din cei mai buni specialisti pe care sa-i consulte mereu si de indicatiile carora sa tina seama.

Rezultatele aplicarii metodei Delbecq

Analizand propunerile formulate dupa inchiderea sedintei Delbecq, am sintetizat urmatoarele modalitati posibile de atingere a situatiei ideale.

Modalitati pentru problema numarul 1:

periodic, reunirea cercetatorilor cu membri ai clubului sportiv in acelasi colectiv;

contractarea temelor sa se puna pe baze noi in conditiile colaborarii cercetare–productie.

Modalitati pentru problema numarul 2:

in functie de ceea ce este vital pentru colectiv, sa se determine caracteristicile;

sa se tina seama de ce este caracteristic fiecarui domeniu in modul de organizare a grupelor mixte; directia generala de lucru sa fie relativ constanta, stabilita pe o perioada mai mare de timp, iar structurile organizatorice sa permita modificari.

Modalitati pentru problema numarul 3:

infiintarea unei „sectii stiintifice' care sa repartizeze temele, conform cerintelor si posibilitatilor clubului;

cointeresarea ambelor domenii (cercetare, productie) prin implicarea lor ca participanti la realizarea intregului proiect.

Modalitati pentru problema numarul 4:

membrii colectivelor mixte sa fie specialisti foarte buni, cu o pregatire vasta;

deoarece nu toti resimt nevoia de a-si finaliza tema inceputa de ei, sa existe posibilitatea pentru ca ceilalti sa poata veni la aceeasi tema, sa-i aduca imbunatatiri si sa elaboreze alte variante de finalizare (prevazuta ca timp in plan).

Modalitati pentru problema numarul 5:

managerul sportiv trebuie sa reconsidere insemnatatea pe care o are cercetarea fundamentala si cea aplicativa;

managerul sportiv are rolul de a crea intelegere intre membrii colectivului, aceasta fiind o conditie importanta pentru eficienta muncii in colectiv.

Din analizele efectuate in cadrul sedintei Delbecq, se pot formula urmatoarele propuneri, directii de perfectionare a conlucrarii intre cercetatori si antrenori, precum si termenele de aplicabilitate care au fost grupate in tabelul urmator. De asemenea, am fundamentat efectele principale care ar putea rezulta prin aplicarea acestor propuneri.

Aplicarea acestei metode s-a dovedit a fi eficace, putandu-se depista unele directii pe linia carora se poate actiona pentru imbunatatirea activitatii clubului sportiv.

Tabelul 1

Propuneri de perfectionare a conlucrarii intre cercetatori si antrenori

Propunerea	Termen de aplicabilitate			Efectul
	Imediat	Mediu	Lung
1. Organizarea unor colective mixte de cercetare – productie pe perioade stabilite anual.			*	Emiterea unui numar cat mai mare de solutii a caror aplicare in practica sa duca la obtinerea de noi performante. O mare diversitate de idei duce la solutii calitativ superioare. Creativitatea se manifesta mai bine prin reunirea cercetatorilor cu antrenorii si duce la scurtarea ciclului de solutionare a problemelor.
2. Cadrul organizatoric al colectivelor mixte (tinand seama de importanta lui pentru eficienta si creativitatea muncii) sa asigure depasirea rutinei.			*	Se asigura o diversitate de moduri de gandire. Exista mai multe variante de rezolvare a aceleiasi teme. Mobilitatea intelectuala a omului, capacitatea lui de a trece de la o problema la alta, devine criteriu de alegere a membrilor grupului.
3. Infiintarea unei „sectii stiintifice' care sa identifice problemele si sa gaseasca cai de rezolvare potrivit posibilitatilor clubului.		*		Creeaza conditii optime pentru finalizarea ideilor. Eliminarea pierderilor suferite de club. Realizarea unor servicii si a performantelor sportive la parametri superiori.
4. Specializarea individului dar si a colectivului in anumite probleme.		*		Specializarea colectivului se poate realiza la nivel superior celei individuale, atat din punct de vedere al profunzimii, cat si al intinderii. Actualii specialisti in diferite probleme pot fi viitorii coordonatori ai colectivelor pe alte teme. Fiecare participant poate invata de la celalalt metode noi, feluri de a pune problemele, dificultatile specifice domeniului.
5. Managerul sportiv trebuie sa reconsidere insemnatatea pe care o are cercetarea fundamentala si aplicativa.			*	Organizarea in cercetarea stiintifica presupune competenta si inclinatii profesionale, ce au ca scop cadre foarte bine pregatite in cadrul clubului. Cercetarea aplicativa inlatura dificultatile si gaseste forma optima si concreta de implantare a experientei intr-o structura noua, devenind astfel utila oricaror situatii aparute intr-un club sportiv.

Metoda Delbecq poate fi extinsa pentru solutionarea unor probleme din alte compartimente. De exemplu, pot fi solutionate unele probleme referitoare la modul de desfasurare a activitatii diferitelor sectii sportive sau a activitatii birourilor de competitii, de resurse umane, de marketing etc. Metoda Delbecq contribuie la amplificarea caracterului participativ al sistemului de management prin care se asigura antrenarea larga a intregului personal la exercitarea functiilor acestuia in vederea obtinerii unei eficiente ridicate. Totusi, pentru aplicarea acestei metode trebuie depasite o serie de probleme legate de:

conditiile materiale din cluburi;

nevoia de personal cu un inalt nivel de pregatire tehnica si profesionala, personal capabil sa execute in timpul stabilit operatiile cu grad ridicat de complexitate;

fonduri banesti necesare pentru dotari tehnice;

schimbari in mentalitatea personalului si, in primul rand, a managerilor.

Ar trebui sa se discute intr-un cadru organizat problema folosirii acestei metode si, in general, a tuturor metodelor moderne de management, sa se arate necesitatea folosirii lor, avantajele care decurg din aplicarea acestora.

Printr-o folosire corecta a lor, la locul de munca si la momentul potrivit, se poate ajunge la un nivel ridicat de eficienta al activitatii managerilor sportivi.

Abstract

The importance of the creativity in a sport organization is represented in the following material. I applicated a methode of creativity into a sportiv club to demonstrate that it is necesary and possible to create an environment of creativeness with the best resaults on every level of the organization. The wealth on each sport club, besides the sportsman, is all the people that works there, who participates whith ideas in their activities.

Bibliografie

Barbulescu, C., Metode si tehnici de optimizare a productiei in unitati industriale. Bucuresti, Editura Politica, 1978

Burdus, E., Caprarescu, G., Miles, M., Managementul schimbarii organizationale. Bucuresti, Editura Economica, 2000

Candea, R. M., Candea, D., Comunicarea manageriala. Bucuresti, Editura Expert, 1996

Constantinescu, D. A., Dobrin, M., Managementul resurselor umane. Bucuresti, Editura Colectia Nationala, 1999

Cornescu, V., Mihailescu, I., Management. Bucuresti, Editura Proarcardia, 1993

Cristea, D., Structurile psihosociale ale grupului si eficienta actiunii. Bucuresti, Editura Academiei R.S.R, 1984

Feier, V. V., Creativitate si creativitate manageriala. Bucuresti, Editura Expert, 1995

Koski, P., Organizational Effectiveness of Finnish Sports Clubs. In: Journal of Sport Management, 9(1) 85-95, SUA, Human Kinetics Publishers Inc., 1995

Malloy, D.C., Etapele dezvoltarii morale: implicatii pentru viitorii lideri in sport. In: Management si/sau conducere in sport, Bucuresti, C.C.P.S., 504 – 506, 1996

Nicolaescu, O. si colab., Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei. Bucuresti, Editura Economica, 2000

Nicolaescu, O., Nicolaescu, I., Managementul modern al organizatiei. Bucuresti, Editura Tribuna Economica, 2001

Nicolaescu, O., Verboncu, I., Management. Bucuresti, Editura Economica, 1997

Proctor, T., Elemente de creativitate manageriala. Bucuresti, Editura Teora, 2000

Ray, R., Management Strategies in Athletic Trening. SUA, Human Kinetics Books, Champaign, 1994

Roco, M., Creativitatea individuala si de grup. Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1979

Soucie, D., Effective Managerial Leadership in Sport Organizations. In: Journal of Sport Management, SUA, Human Kinetics Publishers Inc., 8(1) 1-3, 1994

Zakrajsek, D.B, Management in sport: reflectii aleatorii ale unui administrator. In: B.I. Bucuresti, CCPS, 457-458, 1993