METODA SINECTICA APLICATA IN CADRUL UNUI CLUB SPORTIV

Lector univ. dr. STAN ELENA AMELIA, Univ. Ecologica Bucuresti

Cuvinte cheie: management, creativitate, manageri, antrenori

Importanta si motivarea aplicarii instrumentarului managerial in organizatiile sportive

Eficacitatea dezvoltarii organizatiilor sportive depinde de conducerea acestora. Iar in perioada contemporana, dinamismul schimbarilor si rapiditatea cu care se actioneaza pentru a le face fata, intr-un mod sau altul, in toate domeniile activitatilor organizatiilor sportive, se impune o conducere moderna, creativa, care sa actioneze pentru gasirea si folosirea celor mai bune metode de stimulare a potentialului creativ al resurselor umane ale organizatiei. Aceste schimbari necesita o intensificare a aspectului creativ al managementului, care sa permita rezolvarea unor situatii inedite, a unor probleme noi in conditii noi.

Amplificarea dimensiunii participative si intensificarea caracterului creativ al managementului sunt imposibil de realizat fara metode adecvate de stimulare a creativitatii. Prin intermediul lor, se asigura o sporire considerabila a „productiei' de idei noi, susceptibile a fi transformate in noutati practice utile, cum ar fi un management mai performant.

Metoda sinectica este o metoda de stimulare a creativitatii, ea este utila in situatia in care produce o stare de creatie. Aptitudinile creative ale persoanelor sau ale grupurilor de creatie reusesc sa inlature barierele psihosociale si inhibitia, manifestandu-se efectiv si din plin aceste aptitudini in cadrul unei reuniuni de creatie in care se aplica metoda sinectica. Metodele de creativitate au importanta prin aplicarea lor in organizatiile sportive prin faptul ca pot fi utilizate la:

• sensibilizarea si receptivitatea fata de initiative noi;
• redefinirea unor probleme pentru a avea o viziune noua asupra lor;
• depasirea metodelor proprii de mentalitate si de gandire;

• asigura satisfacerea nevoilor de actualizare a personalului organizatiilor, eliminand starea de insatisfactie determinata de rutina, cu implicatii directe asupra cresterii eficientei economice si sociale;
• participa la cresterea competitivitatii organizatiilor prin valorificarea ideilor care vizeaza cresterea productivitati muncii;
• asigura atragerea personalului la rezolvarea unor probleme complexe ale conducerii, cu implicatii benefice asupra eficacitatii solutionarii lor.

Folosirea metodelor de stimulare a creativitatii reprezinta o cale importanta pentru adaptarea la schimbare prin generarea de solutii creatoare si pentru rezolvarea celor mai complexe probleme cu care managerii unei organizatii sportive se confrunta.

Viitorul va demonstra ca printr-o abordare creativa problemele organizationale vor fi rezolvate cu succes in organizatiile sportive romanesti.

Pentru aceasta insa este nevoie intre altele si de:

• perfectionarea pregatirii managerilor in domeniul managementului si psihosocial;
• inlaturarea blocajelor mentale;
• schimbari in mentalitate;
• schimbari in stilul managerial;
• cresterea gradului de receptivitate la nou, la schimbare;
• flexibilitate in gandire si actiune;
• dezvoltarea capacitatii de integrare a elementelor ce provin din culturi si universuri diferite.

Ideea de la care am pornit in aplicarea acestei metode a fost conditionata de activitatea sportiva, de obtinerea performantelor si de cresterea competitivitatii clubului sportiv. Pentru aceasta, este necesara o buna conducere a clubului, lucru facilitat prin adaptarile reclamate de management in cadrul acestor organizatii. Aceste adaptari trebuie sa vizeze procesele si relatiile de management din cadrul cluburilor pentru a descoperi legile si principiile care le guverneaza, in vederea conceperii si implementarii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere.

Motivul pentru care am ales aceasta tema rezida in faptul ca este necesara o schimbare majora in modul de a gandi, de a intelege si de a actiona al managerilor sportivi, in sensul luarii in considerare a aspectelor de ordin psihosocial.

Premisele si ipoteza lucrarii

Prezentul studiu identifica metodele si tehnicile aplicate de managerii sportivi romani si analizeaza modul in care sunt folosite principalele metode si tehnici de stimulare a creativitatii in aceste organizatii.

 Ipoteza

 Optimizarea performantelor managerilor prin promovarea metodelor si a tehnicilor de stimulare a creativitatii in cadrul organizatiilor amelioreaza calitatea procesului de antrenament.

Scopul studiului

Folosirea metodelor de stimulare a creativitatii reprezinta o cale importanta pentru adaptarea la schimbare prin generarea de solutii creatoare, si pentru rezolvarea celor mai complexe probleme cu care managerii unei organizatii sportive se confrunta.

Prezentarea metodei sinectice

Metoda sinectica este o metoda de simulare a creativitatii ce reproduce in mare masura metoda Brainstorming. Metoda este folosita pentru gasirea ideilor originale in rezolvarea unor probleme complicate.

Prin sinectica se experimenteaza si se demonstreaza cum creativitatea poate fi productiva intr-o maniera sistematica si deliberata. Scopul metodei este de a dezvolta aptitudinile de a descoperi, fiind conceputa pentru lucrul in grup chiar daca o singura persoana ar putea fi un stimulator puternic al creativitatii, in multe compartimente ale organizatiei. Creativitatea exista in stare latenta in aproape fiecare individ, intr-o masura mult mai mare decat se crede, iar cunostintele si experienta asociate acestui fond creativ pot ramane neutilizate. Prin sedintele de sinectica, fiecare individ poate ajunge sa-si foloseasca acel bagaj de gandire aflat sub pragul constientului.

Metoda urmareste ideea potrivit careia inspiratia apare in timpul unei perioade de incubatie; ca ideile potrivite apar cand nu se constientizeaza problema ce trebuie rezolvata, ci cand se viseaza si apar analogii stranii in subconstient, idei ce in mod obisnuit sunt reprimate de gandirea logica.

Metoda sinectica, conceputa de William Gordon, se deosebeste de metoda Brainstorming prin instruirea minutioasa necesara, cu accent asupra modului de realizare a colaborarii grupului de creatie. Metoda este mai eficienta, ea reprezentand o incercare specifica de folosire a starilor psihologice si a aspectelor emotionale, elemente caracteristice procesului de creatie.

William Gordon a aratat ca la baza acestei tehnici sunt prezente cateva postulate:

• ► procesul de creatie se desfasoara in mai multe faze – informare si documentare, incubare, iluminare si verificare;
• ► creatia in grup trebuie sa se desfasoare in acelasi mod ca si creatia individuala;
• ► orice persoana poseda, intr-o anumita masura, creativitate, ea aflandu-se in stare latenta;
• ► priceperea creativa se dezvolta prin educare, in sens contrar, daca nu este exersata, se diminueaza;
• ► creativitatea se apropie mai mult de procesul emotional decat de intelect si ratiune;
• ► notiunile emotionale, precum si cele care nu se bazeaza pe ratiune se pot dezvolta prin educare si practica;
• ► fiecare individ poate fi creativ daca prin educare trece peste blocarea gandirii creative;
• ► persoanele care au un moral scazut sunt mai putin creativi, din cauza modificarii echilibrului interior;
• ► societatea moderna stimuleaza dezvoltarea planificata a potentialului creativ al personalului, deoarece in mod obisnuit acesta nu este folosit;
• ► creativitatea poate fi orientata spre anumite obiective, amplificand satisfactiile si eficienta raportata la efortul creativ;
• ► ideile noi se produc prin asociere de alte idei;
• ► pe masura ce creste numarul de idei valoroase, creste probabilitatea de a fi descoperita ideea optima.

Multe dintre rezultatele obtinute pe baze creative nu s-au nascut ca efect numai la eforturile indelungate, ci au fost urmarea unei idei spontane. Astfel, se deruleaza mai multe faze:

• ► prima, in care se informeaza, se structureaza, se intelege si se cauta modalitati de rezolvare a problemei;
• ► in a doua se indeparteaza de problema pentru a se reduce tensiunile intelectuale;
• ► a treia faza produce legaturi in procesele de gandire, prin asociatii, comparatii etc.;
• ► a patra provoaca idei spontane de rezolvare.

 Primul mecanism face apel la analogii, la gasirea unor asemanari, a similitudinilor unei probleme noi cu alta veche. Este folosit pentru a face ca necunoscutul sa devina cunoscut si este conceput pentru a permite grupului creativ o mai buna intelegere a problemei, prin analizarea ei dintr-o noua perspectiva.

 Al doilea mecanism presupune inlaturarea prejudecatilor si a stereotipurilor perceptive si rationale in incercarea de a se obtine noi perspective ale problemei. Acest mecanism are rolul ca, prin trecerea de la cunoscut la necunoscut, sa se indeparteze persoana care rezolva problema de prolema insasi, astfel incat sa se gaseasca o solutie mai creativa.

 Sinectica foloseste analogiile si metaforele atat pentru a analiza o problema, cat si pentru a dezvolta solutiile posibile. Prin aceste instrumente, sinectica, inrudita cu asociatia libera, permite unui grup eterogen sa dobandeasca idei originale, facand sa sporeasca capacitatea creatoare. In timpul unei sedinte de sinectica, se cauta si se analizeaza analogii in alte domenii, iar solutiile gasite in acele domenii se transpun asupra problemei care a fost pusa initial.

 Metaforele si analogiile, privite din punct de vedere rational, sunt bizare, dar au efecte creative asupra inconstientului, irationalului si participa prin imbinarile cele mai stranii la obtinerea originalului, a noului.

 Cele mai rentabile in creativitate sunt analogiile mai indepartate, deoarece in raport cu asemenea analogii creste posibilitatea ca solutia sa nu mai fi fost gandita anterior. Se cauta si se analizeaza analogii si in alte domenii, iar solutiile gasite astfel sunt transpuse asupra problemei initiale, remarcandu-se si redefinind aspectele partiale mai importante.

In timp ce Brainstorming-ul tinde spre stabilirea unui climat favorabil creatiei, sinectica propune gasirea si descrierea mecanismelor optionale care sa induca si sa contribuie direct la crearea unui asemenea climat.

Specialisti ai domeniului aseamana sinectica cu brainstorming-ul, de care se deosebeste prin faptul ca acesta poate fi aplicat de orice persoana, fara o pregatire speciala. Insa, sinectica necesita o pregatire minutioasa, cu accent asupra modului de realizare a colaborarii grupului. Este mai pretentioasa decat alte metode de stimulare a creativitatii personalului tocmai prin instruirea cu privire la tehnicile ce urmeaza a fi folosite si prin faptul ca solicita interventia permanenta a persoanei care conduce discutiile.

Conducatorul sedintei de sinectica trebuie sa aiba experienta necesara de a orienta relatiile interumane si pregatirea pentru a putea avea o conceptie clara asupra muncii in echipa.

Gordon, in „The Training Creative Thinking' (1952, pag. 13) preciza ca sinectica este metoda prin care se invata principiile si mecanismele creativitatii „o teorie operationala pentru folosirea constienta a mecanismelor psihice preconstiente prezente in activitatea creatoare a omului. Intentia dezvoltarii unei asemenea teorii este cresterea posibilitatii succesului in formularea, expunerea si rezolvarea situatiilor probleme'.

Analogiile folosite ca tehnica concreta de lucru sunt:

• - analogia personala presupune identificarea persoanei cu obiectul de studiu, utilizand emotiile si sentimentele asupra entitatii analizate;
• - analogia directa realizeaza raportarea obiectului cercetat la un altul, intr-un domeniu invecinat, cu care pare a avea o asemanare, realizandu-se un alt obiect cu o valoare de intrebuintare si cu functii diferite de cele ale obiectului initial. Acesta este, poate, felul de analogie cel mai valoros si fundamental;
• - analogia simbolica foloseste imagini obiective si personale pentru a descrie o problema;
• - analogia fantastica se bazeaza pe legatura dintre gandirea creativa si satisfacerea dorintelor, adica o legatura improbabila intre lumea reala, asa cum este perceputa de grup, cu restrictii si o lume imaginara, in care orice este posibil.

Grupul de sinectica variaza de la 3-4 pana la maximum 6-8, dintre care unul specialist in problema care se discuta. Membrii au un nivel cultural asemanator, cu grad de competenta ridicat si specialitati diferite. De asemenea, este indicat sa se imbine persoane din cercetare cu persoane din profesiuni practice, dar care sa fie special instruiti pentru aceasta reuniune si capabili de colaborare constructiva. De aici cerinta ca structura grupului sa cuprinda persoane cu acelasi nivel de pregatire, nespecialisti, dar cu profesii cat mai diferite, pentru a stimula astfel analogiile.

Prezenta specialistilor este necesara pentru:

• ► solutiile optime pe care le pot da,
• ► ca au capacitatea de a discerne maniera de aplicare a celor propuse,
• ► orientarea pe care o ofera celorlalti atunci cand exista mai multe posibilitati de rezolvare.

• ► detasarea de solutiile existente prin simplificare si generalizare,
• ► indepartarea de rutina si obisnuit, privind diferit problema, prin noi analogii si rationari.

Necesitatea ca membrii echipei sa aiba pregatire si experienta cat mai variata, cultura multilaterala, aptitudini creative, perseverenta si sa suporte cu usurinta riscurile, decurge din modul in care se desfasoara metoda sinectica: ea urmareste asocierea problemei care trebuie rezolvata cu diverse concepte, obiecte, fenomene sau teorii, care apartin altor domenii ale stiintei si pot sugera idei noi sau solutii originale. Asocierea acestor elemente duc la gasirea unor noi concepte care prezinta o nota de originalitate.

Utilizarea eficienta a tehnicii necesita o componenta relativ structurata a echipei. Astfel, este nevoie de un lider pregatit pentru a ghida grupul, oferind sugestii numai atunci cand ceilalti membri nu emit idei. Rolul liderului este indeplinit prin rotatie de catre fiecare membru al grupului sinectic.

Desfasurarea acestei metode implica parcurgerea a trei etape:

• in prima etapa, membrii grupului sinectic se cunosc, se formeaza coeziunea de grup, se dobandeste o anumita cultura asupra creativitatii. In aceasta etapa, se stabilesc si se ierarhizeaza problemele ce urmeaza a fi dezbatute. Se discuta numai teme generale;
• etapa a doua presupune aplicarea mecanismelor operationale specifice sinecticii. Liderul grupului intervine permanent pentru a pune intrebari, pentru a relansa unele idei rezultate sau pentru a schimba metoda de creativitate;
• etapa a treia urmareste integrarea rezultatelor obtinute in urma utilizarii mecanismelor operationale cu problema.

In sedinta de sinectica, se realizeaza o legatura intre elemente eterogene care prin combinare intempestiva poate produce solutii noi. De cele mai multe ori se parasesc domeniile cunoscute si se exploreaza cele inconjuratoare.

Metoda a fost creata in Statele Unite de catre William J. Gordon care prezinta in procesul creatiei mai important a fi elementul emotional, irational decat cel rational, intelectual. El a dat conceptului de Sinectica mai multe sensuri: organizare; metode pentru stimularea creativitatii; strategie de grup pentru rezolvarea problemelor; un mod flexibil al mintii. Ulterior, el a gasit mecanismul de transformare a obisnuitului in neobisnuit prin analogii. Mai tarziu, teoriile lui Gordon au fost transformate in mecanisme operationale de George Prince.

Teoria lui Gordon despre creativitate prezinta ca principii de baza:

• cunostintele obtinute se pot folosi cu scopul amplificarii creativitatii: starile psihologice succesive pot fi puse in evidenta;
• procesul de creatie se poate desparti in cateva faze delimitabile;
• cunoasterea fazelor si a starilor psihologice ofera posibilitatea cresterii fortei creative a grupului de creativitate.

Conditiile de folosire a acestei metode sunt foarte usor de realizat: se stabileste problema si se creeaza conditiile materiale pentru lucru in echipa. Spre deosebire de alte metode de stimulare a creativitatii, sinectica este reglementata mai strict, constituindu-se in grupuri mici, bine echilibrate, interdisciplinare, conduse de unul dintre membrii.

• Scopul si obiectivele studiului asupra dezvoltarii
  activitatii performantiale a managerilor sportivi

Ca metoda colectiva de creativitate, metoda sinectica are ca scop sa dezvolte aptitudinile de a descoperi, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care am optat sa o dezvolt in organizatiile sportive, deocamdata nepregatite in a folosi metodele si tehnicile de creativitate.

Intemeiata pe asociatii si urmarind sa creeze disponibilitati creatoare, ea prezinta in lumini inedite lucruri cunoscute. Aceasta actiune isi gaseste deplin mediul de manifestare intr-un club sau asociatie sportiva prin faptul ca membrii grupului de creatie pot parasi domeniile cunoscute, explorandu-le pe cele inconjuratoare, mergand astfel spre solutii noi.

Un alt aspect convenabil il constituie modul in care metoda participa la rezolvarea oricaror probleme, indiferent de domeniul adoptat sau de gravitatea problemelor. Satisfactia psihica ce apare la membrii grupului reprezinta un stimulent deosebit pentru acestia. Acest lucru este benefic pentru ei si pentru organizatie deoarece astfel de stari sunt dorite si cautate. In acest fel, se pune la punct un mecanism care favorizeaza aparitia de idei noi.

Metoda sinectica permite imbinarea imaginatiei, a fanteziei cu gandirea critica, riguroasa. Poate fi usor aplicata in organizatiile sportive.

Impreuna cu metoda Brainstorming, ea poate contribui mult la stimularea si la educarea creativitatii membrilor grupurilor sociale din organizatiile sportive, la insasi optimizarea activitatii lor.

Aplicarea metodei sinectice

Locul de desfasurare a fost Clubul Sportiv „Dinamo' Bucuresti, in luna februarie 2002.

Reuniunea de sinectica a avut 5 participanti, profesori de educatie fizica si sport si antrenori.

Ca tema, a fost aleasa „Determinarea factorilor care franeaza creativitatea in unitatile sportive'.

S-au prezentat regulile de desfasurare a sedintei:

• - se pot realiza diferite analogii si din diferite domenii;
• - fiecare participant trebuie sa-si noteze ideile, chiar si pe cele neobisnuite sau partiale;
• - pornind de la o analogie, fiecare membru al grupului trebuie sa participe cu cate o idee la aceasta;
• - liderul are rolul de a ghida grupul si de a integra comentariile pe baza problemei expuse;
• - liderul alege impreuna cu participantii o solutie la problema, care li se pare mai incitanta si atragatoare, chiar daca aceasta este absurda, si incearca sa gaseasca modalitati de a o transforma in ceva practic;
• - daca in timpul desfasurarii sedintei se contureaza vreo legatura utila cu problema respectiva, procesul se intrerupe pe loc.

• In situatia utilizarii analogiei directe:

Ca urmare, oamenii trebuie invatati sa-si impuna parerile si sa se faca ascultati, asa cum pot inlatura obstacolele din calea apei, sau pot deschide usile celor care vor sa asculte, asa cum se pot inlatura digurile care nu sunt necesare; si, ca in cazul secetei, pot cauta apa in alta parte, asa cum pot invata singuri sa fie creativi chiar daca nu au fost invatati cum.

• Folosind analogia fantastica:

cointeresarea personalului prin participarea lui la deciziile manageriale;

infiintarea unor sectii de creativitate;

inlaturarea angajatilor si a managerilor „rigizi' si „formali';

educarea creativitatii tuturor angajatilor;

sa existe colective mixte, cercetare–pregatire, in cadrul unitatilor sportive;

elaborarea unor criterii de identificare a persoanelor creative;

autodeterminarea de catre fiecare persoana a creativitatii ei;

crearea unui cadru organizatoric (tinand seama de importanta lui pentru creativitatea muncii) care sa asigure depasirea rutinei;

sa existe oameni care sa aiba incredere in ideile personalului;

sa ne gandim in timpul liber numai la cum putem mari nivelul creativitatii in unitatile sportive;

sa se acorde credit moral persoanelor care fac ceva nou;

organizarea unitatilor sportive sa prevada conditii optime pentru finalizarea ideilor;

personalul sa aiba libertatea de a spune orice si oricui.

Rezultatele aplicarii metodei Sinectica

La finalul sedintei, s-a cerut grupului sa asocieze ideile emise cu problema expusa si sa se prezinte varianta cea mai buna. Cronologic, „Educarea creativitatii tuturor angajatilor' li s-a parut imediat relevanta. Aceasta a fost interpretata ca insemnand recunoasterea lipsei de creativitate si a efectelor negative pe care le exercita aceasta in rezultatele globale ale unitatii sportive, produse de performantele sportive foarte slabe, de pierderea orelor de antrenament prin inexistenta fondurilor de inchiriere a spatiului de antrenament etc. Apoi grupul de creativitate a considerat ca ar trebui sa se conceapa un program de educare si de stimulare a creativitatii antrenorilor, profesorilor si a directorilor din liceu, lucru fiind posibil prin aplicarea unor schimbari.

Cateva recomandari utile in situatia promovarii programului elaborat in cadrul reuniunii sinectice:

• - stabilirea la intervale regulate de timp a unor reuniuni sinectice;
• - promovarea unor sisteme de motivare a personalului in functie de productia de idei noi, practice;
• - instituirea unei devize in cadrul organizatiei care sa avanseze ideea de creativitate sub forma de deziderat.

Abstract

In a sport organization the creativity is very important, in the same way as trainning and material bases. In this paper I applicated a methode of creativity into a sportiv club to demonstrate that it is neccesary and possible to create an enviroment of creativeness with the best resaults on every level of the organization. This is the path to success for the top of the management in any organization.

Bibliografie

Alaphilippe F., Legitimitatea si legalitatea structurilor internationale ale sportului. In: B.I.- Sportul si dreptul. Bucuresti, CCPS, 473 - 474, 1995

André-Noël, C., Studiu privind legislatia sportiva nationala in Europa. Colegiul European de Stiinta a Sportului, Universitatea din Jyväskylä. Publicat de Consiliul Europei, 1999

Campana, R., Federatiile si sponsorizarea sportului. In: Sponsorizarea in sport. Bucuresti, CCPS, 1991

Carrard, F., Legitimitatea si legalitatea structurilor sportive internationale. In: BI - Sportul si dreptul. Bucuresti, CCPS, 473 - 474, 1995

Chalip, L., Sportul si statul. In: BI - Sportul in S.U.A. Bucuresti, 481 - 482, CCPS, 1995

Colibaba, D. E., Bota I., Jocuri sportive - teorie si metodica. Bucuresti, Ed. Aladin, 1998

Dobriceanu, I., Oana, D., Unele concluzii privind posibilitatile de sponsorizare a sportului in prezent in Romania. In: Sponsorizarea in sport. Bucuresti, CCPS, 1991

Dougherty, N.J., Bonanno, D., Management Principles in Sport and Leisure Services. Minnesota, Burgess Publishing Comp. Minneapolis, 1985

Fasslender, A., Asociatia nationala a sportului universitar. In: Sportul in S.U.A. Bucuresti, CCPS, 481-482, 1995

Fizzel, J.L., D'Itri, M., Estimating Managerial Efficiency: the Case of Colege Basketball Coaches. In: Journal of Sport Management. SUA, Human Kinetics Publishers Inc., 10(4), 435-445, 1996

Francu, E., Managementul activitatii sportive. Teza de doctorat. Bucuresti, A.N.E.F.S., 2000

Ghibu, E., Todan, I., Organizarea si conducerea stiintifica a activitatii de educatie fizica si sport. Bucuresti, I.E.F.S., 1972

Johnson, J.R., Promotion for Sport Directors. Champaign, Human Kinetics Books, 1986

Kestner, J.L., Program Evaluation for Sport Directors. Champaign, Human Kinetics Books, 1996

Koski, P., Organizational Effectiveness of Finnish Sports Clubs. In: Journal of Sport Management. Champaign, Human Kinetics Publishers Inc., 9(1) 85-95, 1995

Kozoll, C.E., Coaches Guide to Time Management. Chamaign, Human Kinetics Books, 1995

Lador, I., Managementul in educatie fizica si sport. Teza de doctorat. Bucuresti, A.N.E.F.S., 1998

Lazarescu, A., Management in sport. Bucuresti, Ed. U.E.B., 1988

Mac Lean, J.C., Chelladurai, P., Dimensions of Coaching Performance: Development of Scale. In: Journal of Sport Management. Human Kinectics Publishers Inc., 9(2) 194-207, 1995

Mac Lean, J.C., Zakrajsek, D., Factors Considered Important for Evaluating Canadian University Athletic Coaches. In: Journal of Sport Management. Human Kinetics Publishers Inc.,10 (4) 446-462, 1996

Malloy, D.C., Etapele dezvoltarii morale: implicatii pentru viitorii lideri in sport. In: BI - Management si/sau conducere in sport. Bucuresti, C.C.P.S., 504-506, 1996; B.I. - Managementul bazelor sportive. Bucuresti, CCPS, 532-535 (1-4), 2000

Maslow, A.H., Motivation and Personality. New-York, Harper, 1954

Mobley, T.A., Obtinerea si prelucrarea informatiei. In: Managementul informatiei in organizatiile sportive. Bucuresti, CCPS, 510-512, 1998

Morea, C., Sponsorizarea sportului – aspecte fiscale. In: Sponsorizarea in sport. Bucuresti, CCPS, 1991

Mullin, B.J., Rolul informatiei in marketingul sportului. In: Managementul informatiei in organizatiile sportive. Bucuresti, CCPS, 510-512, 1998

Mullin, B.J., Hardy, S., Sutton, W.A., Sport marketing. Champaign, Human Kinectics Books, 1993

Orders, S.A., The Effectiveness of Sport Canada's Athlete Assistance Program From 1980 to 1989. In: Journal of Sport Management. Human Kinectics Publishers Inc., 8(2) 140-152, 1994

Quanz, D.R., Influente interculturale in renasterea si dezvoltarea sportului olimpic. In: Sportul in S.U.A. Bucuresti, CCPS, 481-483, 1995

Ray, R., Management Strategies in Athletic Trening. Champaign, Human Kinetics Books, 1994

Schwartz, P., Management dans les organisations sans but lucratif. Berne, Banque Populaire Suisse, 1986

Slack, T., Hining, B., Thibault, L., Un cadru pentru analiza strategiei in organizatiile sportive nelucrative. In: B.I. Bucuresti, CCPS, 457-458, 1993

Soucie, D., Effective Managerial Leadership in Sport Organizations. In: Journal of Sport Management. 8 Human Kinetics Publishers Inc., (1) 1-3, 1994

Vouibloz, F., Sportul si drepturile de autor. In: Management si/sau conducere in sport. Bucuresti, CCPS, 504-506, 1996

Wachter, F., Drepturile omului si ideologia sportului. In: B.I.- Sportul si dreptul. Bucuresti, CCPS, 473-474, 1995

Welch, M., Running Sport. London, Ancient House Press, Ipswich, 1993

Zakrajsek, D.B., Management in sport: reflectii aleatorii ale unui administrator. In: B.I. Bucuresti, CCPS, 457-458, 1993