MODELAREA CONTROLULUI PROPRIOCEPTIV AL ACTIVITATILOR CORPORALE ( I )

CP III ILIE STUPINEANU

Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: modelare, control motor, miscare voluntara, proprioceptie, transfer motric

Rezumat

Pentru desfasurarea oricarei actiuni motrice organismul foloseste, pe langa suportul material energetic, si o serie de informatii necesare controlului si aprecierii efectelor miscarii. Principalul furnizor al acestor informatii il constituie sensibilitatea proprioceptiva.

Cercetarile intreprinse in ultimii ani au avut ca scop identificarea componentelor si a relatiilor dintre acestea, implicate in controlul proprioceptiv al miscarilor si sa gaseasca unele solutii de investigare selectiva si integrata a proprioceptiei.

Introducere

Miscam bratul in fata, il ridicam lateral sau deasupra capului, indoim piciorul din genunchi sau intoarcem capul spre dreapta si in fiecare din aceste manifestari motrice stim in ce pozitie ne este bratul, piciorul sau „unde ne este capul'! De unde stim ?

Drumul firesc al cautarilor menite sa ofere o baza mai profunda de intelegere a unora din mecanismele care sunt implicate in activitatea motrica, a impus abordarea problematicii proprioceptivitatii, deoarece se stie ca, in principal, in controlul desfasurarii miscarilor corporale, organismul foloseste in cea mai mare masura informatia de sorginte proprioceptiva.

 Exista inca raspandita ideea ca tehnica miscarilor specifice sportului, ajunsa in faza de automatizare, nu poate fi decat foarte greu sau deloc modificata. De aici, tendinta de a acorda prioritar atentie aspectelor de dezvoltare energetica.

 In stadiul actual, preocuparile de mai multi ani ale Centrului de Cercetari pentru Probleme de Sport (CCPS), actualmente, Institutul National de Cercetare pentru Sport (INCS) au prefigurat cai de imbunatatire a tehnicii de executie, conditionate de existenta unor mijloace tehnologice moderne, cu rezultate uneori spectaculoase. Crearea unor solutii stiintifice de investigare si dezvoltare a capacitatii de control folosind tehnologie moderna se inscrie in aceasta directie.

 Cercetarile intreprinse in ultimii ani si-au propus sa identifice componentele si relatiile implicate in controlul proprioceptiv al miscarii, sa gaseasca unele solutii de investigare selectiva si integrata a proprioceptiei si sa sugereze modalitati de pregatire dirijata pentru dezvoltarea capacitatii de control.

 Urmarind asigurarea unei coerente a prezentarii si accesibilitatea descoperirii legaturilor dintre elementele implicate in generarea si controlul miscarilor vom prezenta intr-o suita de articole atat fundamentele teoretice, conceptele de baza folosite cat si, mai ales unele demersuri experimentale cu privire la obiectivarea elementelor de proprioceptivitate, control motor, relatii de transfer.

Privire sintetica asupra proprioceptivitatii

 1. In 1892, Sherrington, dupa mai bine de o jumatate de secol de cand Ch. Bell oferise prima descriere mai sistematizata a „simtului muscular', demonstreaza experimental existenta unor elemente receptoare la nivelul muschilor si tendoanelor pentru care propune termenul de proprioceptori.

 Prin extensie, inregistrarea senzoriala si perceperea orientarii diferitelor parti ale corpului si ale miscarilor, a primit denumirea de propriocepTie.

 Ulterior, Pavlov lanseaza ideea existentei unui „analizator motor' in care are loc integrarea si analiza semnalelor provocate de starile posturale si miscarile corpului.

 Numeroasele studii intreprinse au scos in evidenta interactiunea permanenta intre impulsurile aferente (senzitive) si cele eferente (comenzi motoare) din cadrul acestui analizator.

 Unii autori (Ciofu, I, Golu, M., Voicu, C., 1967), pornind de la distinctia dintre postura statica si cea de miscare – kinetica, apreciaza ca pot fi delimitate doua subsisteme: subsistemul proprioceptiv si subsistemul kinestezic.

 Cel proprioceptiv integreaza semnalele ce poarta informatia despre pozitia statica, in spatiu, a fiecarui segment al corpului si a unora in raport cu altele, semnalizare realizata cu precadere in timpul repausului si al miscarilor pasive.

 Cel kinestezic opereaza in timpul miscarilor active, directionate si multifazice, furnizand informatii despre amplitudine, ritm, traiectorie, grad de incordare musculara-forta.

 Alti autori (Stanciu, C., 1974) vorbesc doar despre sensibilitatea kinestezica si considera ca ea genereaza:

 – simtul pozitiei – semnalizand pozitia diferitelor parti ale corpului in raport unele cu altele;

 – simtul miscarii – care semnalizeaza gradul de miscare ale diferitelor parti ale corpului;

 – simtul fortei – ca expresie a fortei musculare pentru mentinerea pozitiei unei articulatii sau efectuarea unei miscari.

 2. Pentru a oferi un cadru conceptual comun pentru notiunea de „simt', consideram necesare unele precizari:

 – semnalele provenite din mediul extern sau intern sunt preluate de receptori – formatiuni specializate in sesizarea modificarilor foarte mici de substanta si energie si transformarea acestor modificari in influx nervos;

 – dupa sursa de provenienta a acestor semnale, receptorii se impart in doua mari categorii:

 – exteroceptori primesc semnale din mediul extern,

 – interoceptori primesc semnale generate din interior, ce permit monitorizarea in permanenta a mediului intern al organismului.

 Asadar, „simturile' pot fi considerate semnalizari specifice, consecinte ale unor procese prin care semnalele provenite din mediul extern sau intern sunt preluate la intrare de elemente specializate, prelucrate succesiv in reteaua nervoasa si interpretate diferentiat in functie de natura semnalelor si starea surselor care le-au emis.

 3. Proprioceptorii fac parte din categoria interoceptorilor, ei fiind in exclusivitate de tip mecanoceptor. In principal, acestia sunt (Baciu, C., Groza, P., Stanciu, C., Strungaru, G.):

 – fusurile neuromusculare – plasate chiar in muschi, in paralel cu fibrele musculare,

 – corpusculii Golgi – plasati in tendoane, in serie cu muschiul,

 – corpusculii Vater-Paccini – plasati in tesuturile ce inconjoara articulatiile,

 – unele terminatii asemanatoare cu receptorii Golgi din tendoane, plasati, mai ales, in ligamentele articulare,

 – terminatii libere asemanatoare cu corpusculii Ruffini.

 Excitantii specifici sunt presiuni, intinderi, comprimari, rasuciri, cauzate de diferite obiecte pe care le manipulam, de forta gravitationala, de modificarea repartitiei tonusului intre diferite grupe de muschi, de diferite miscari pe care la efectuam cu sau fara un scop anume.

 Unii autori (Guyton, citat de Strungaru) considera ca semnalele de la fusurile neuromusculare si corpusculii tendinosi Golgi ar opera in intregime la nivel subconstient.

 Schmidt (1988) le atribuie acestor receptori o implicare cu precadere in simtul fortei, simt care implica si alti receptori.

 4. In activitatile corporale, desfasurarea actiunilor motorii presupune o permanenta corelare a semnalelor proprioceptive – posturale cu cele kinestezice – de miscare, pe baza carora se realizeaza modelele si programele de actiune in conformitate cu anumite scopuri si criterii. Pe langa perceperea pozitiei, miscarii si fortei, pentru desfasurarea actelor motoare, sistemul are, in acelasi timp, nevoie de informatii cu privire la baza de sprijin a corpului in spatiu, informatii furnizate de aparatul vestibular care genereaza simtul echilibrului.

 In legatura cu aceasta, este necesar sa mentionam ca exista unele puncte de vedere (Wendt, citat de Golu) care considera ca echilibrul nu intra in categoria simturilor, fiind apreciat doar ca mecanism de reglare reflexa, automata, subordonat controlului proprioceptiv - kinestezic, vizual si chiar auditiv.

 Avand in vedere existenta omului in campul gravitational si sesizarea abaterilor, chiar foarte mici, de la 'reperul de verticalitate' adanc ancorat in noi ca efect al acestei permanente relatii, consideram ca se poate vorbi totusi de o forma deosebita de sensibilitate, cea vestibulara. Caracteristic pentru ea este faptul ca se situeaza la un nivel de integrare mai scazut decat alte modalitati, aproape in totalitate procesele informationale ce au loc in sistemul vestibular fiind sub pragul de constientizare (Ciofu, I. si colab., 1978). Acesta este si motivul pentru care este aproape inexistenta posibilitatea obtinerii de raspunsuri si relatari verbale in cursul investigarii acestei functii.

 5. Integrarea la nivelul cortexului a semnalizarilor proprioceptiv-kinestezice cu cele vestibulare si cutanate asigura reprezentarea schemei corporale, modelul eului fizic, care sta la baza constiintei propriului contur, a delimitarii de mediul inconjurator (Ciofu, I. si colab., 1978).

 Iata de ce impartasim pe deplin parerea unor autori (Epuran, M., 1993) care considera ca, desi exista unele deosebiri specifice intre senzatiile de echilibru si cele proprioceptiv-kinestezice, prin legatura deosebit de stransa dintre ele, care este permanent prezenta in cadrul activitatilor corporale, permit sa se vorbeasca de o sensibilitate compusa, pe care, in baza caracteristicilor comune receptorilor respectivi – interoceptori de tip mecanoceptori – si a faptului ca toti furnizeaza informatii despre ce se intampla cu eul nostru fizic, o putem denumi SENSIBILITATE PROPRIOCEPTIVA.

 In reglarea acestei sensibilitati, un rol primordial il joaca (conform Epuran, M., 1993):

 – reflexul de explorare – exprimat prin cautarea si gasirea unor pozitii adecvate ale membrelor si corpului in vederea efectuarii unor acte motoare,

 – reflexul de tintire-fixare – constand in activarea locala a motoneuronilor ce trimit impulsuri la muschi, pregatind corpul pentru realizarea unui act motor orientat.

 Promptitudinea si corectitudinea raspunsurilor constituie indicatori ai capacitatii discriminative a sensibilitatii proprioceptive, atat pentru pozitiile-posturile statice si miscarile pasive cat si pentru miscari active, cu sau fara control vizual, in care se apreciaza corectitudinea traiectoriei, a succesiunii secventelor, a amplitudinii si formei.

 O influenta deosebita asupra sporirii finetii discriminative o exercita semnalizarea de la alti analizatori, indeosebi de la cel vizual si tactil.

 Trebuie precizat ca intre diferitele componente ale acestei sensibilitati compuse se stabilesc raporturi de subordonare dinamica. In functie de situatie, predomina cand una cand alta, sau o departajare simultana, cand sunt angrenate concomitent emisii de semnale proprioceptiv-posturale de la unele grupe de muschi care asigura mentinerea unei pozitii si semnale proprioceptiv-kinestezice de la alte grupe musculare angajate in efectuarea unor miscari.

 Pentru pragul de constientizare a celor doua tipuri de semnale, posturale si kinestezice, exista ipoteza ca el este diferit, ridicat pentru variatiile posturale si traiectoriile de miscare si mai scazut pentru starile statice, de repaus.

 Dinamica starilor posturale si a miscarilor, schemele si programele motorii elaborate solicita o continua corelare a semnalelor, iar prin sistematizarea repetata a informatiilor secventiale se asigura aparitia unor modele, patern-uri senzori-motorii generalizate, ce fac posibila anticiparea, comutarea si folosirea lor ca adevarate subrutine in constituirea a noi si noi programe.

 In figura nr.1, prezentam modelul celor mai importante structuri nervoase implicate in controlul proprioceptiv.

Legenda :

•    cai aferente – senzitive: a1, a2, a3, a4, E
• cai eferente – motoare: b1, b2, b3, b4

 a2 =   '     '   Goll - Burdach

 a3 =   '     '   reticular ascendenta

 a4 =   '     '   spino-cerebeloasa

 E =   '     '   vestibulara (echilibru)

 G.S. = ganglion Scarpa

 b1 = calea eferenta reflex miotatic

 b2 =   '     '    piramidala

 b3 =   '     '    reticulo-spinala

 b4 =   '     '    vestibulo-spinala

Figura 1. Modelul structurilor nervoase implicate in controlul proprioceptiv

Tipuri de exercitii

Pentru abordarea aspectelor practico-experimentale a fost necesara conceperea unor tipuri de actiuni motrice, exercitii masurabile, care sa permita determinarea nivelului unor componente ale sensibilitatii proprioceptive si sa poata fi folosite in cadrul unei pregatiri speciale.

 Avand in vedere caracterul cu totul special al acestor exercitii, inainte de prezentarea si descrierea lor, se impun cateva mentiuni:

 – dupa conceperea tipurilor de exercitii propuse, acestea au fost experimentate in cadrul Laboratorului de biomotrie al INCS;

 – sarcinile exercitiilor vizeaza preponderent aspectele informationale, senzorial-perceptive ale comportamentului motric, nefiind conditionate de potentialul energetic;

 – sarcina de indeplinit este, in toate cazurile, explicita, fiind reprezentata extern de o serie de repere la care executantul isi poate raporta executiile;

 – pentru executarea lor, se utilizeaza cele mai moderne mijloace tehnologice, instalatii cuplate cu calculatorul, prevazute cu traductori de forta si deplasare, apte sa ofere atat informatii in timp real asupra unor parametri de miscare, cat si alte informatii prin prelucrari ulterioare;

 – fiecare executie este evaluata automat prin note sau valori ale unor marimi definitorii, executantul primind operativ informatii asupra gradului de corectitudine a rezolvarii sarcinii;

 – vizand cresterea capacitatii de control proprioceptiv, metodologia de utilizare a acestor exercitii prevede atat executii in care se face o „ortezare vizuala' a controlului, subiectul avand posibilitatea sa vada efectul imediat al actiunilor sale chiar in timpul efectuarii miscarii, cat si executii in care vizualizarea lipseste, controlul fiind asigurat preponderent pe baze proprioceptive.

 1. Exercitii pentru dezvoltarea simtului pozitiei (P)

 P.1. Exercitiu pentru imbunatatirea gradului de discriminare a unei pozitii unghiulare intr-o miscare monoarticulara.

 Ca aparatura am utilizat un sistem ERGOSIM cu doua module cuplat cu calculator (figura 2).

Descrierea exercitiului

 Din pozitia stand cu bratele pe langa corp, unul din brate se deplaseaza in lateral, pe un arc de cerc, in plan paralel cu un panou pe care subiectul se sprijina cu spatele. Pumnul, aflat intr-o pozitie centrata pe axul longitudinal al bratului, tine un maner de care este legat snurul ce se infasoara pe tamburul modulului.

 Dupa marcarea lungimii bratului in pozitia ridicat la 180⁰, se revine in pozitia de baza cu bratul intins pe langa corp.

Figura 2. Exercitiu pentru imbunatatirea gradului de discriminare a unei pozitii unghiulare intr-o miscare monoarticulara

Subiectul alege o pozitie unghiulara pe care o mentine cateva secunde pentru memorare si anunta operatorul ca e gata pentru executie. Revine apoi in pozitia de baza din care executa o serie de deplasari ale bratului cautand sa reproduca pozitia memorata. Dupa fiecare executie se revine in pozitia de baza.

 La fiecare executie, se retin in calculator valorile unghiulare realizate si timpul de executie.

 Antrenamentul prevede executii cu cate un brat pe rand si cu ambele concomitent.

 Acelasi exercitiu poate fi executat si cu membrele inferioare.

 Cerinte: Subiectul trebuie sa reproduca cat mai fidel pozitia unghiulara initiala, bazat numai pe informatia proprioceptiva, fara nici o alta informatie suplimentara asupra executiei.

 Evaluarea

 Valoarea unghiului realizat se calculeaza automat dupa formula: 

  = arccos (1 –)    unde: LF = lungimea firului

    LB = lungimea bratului

P.2. Exercitiu pentru cresterea preciziei in realizarea unei pozitii unghiulare impuse, curespectarea unui interval fix de timp pentru executie.

 Pentru exercitiu, am folosit un simulator de conditii ERGOSIM la care s-a adaptat un panou vertical si scripeti pentru devierea firelor de tractiune, realizat in cadrul INCS. Deplasarea manerelor atasate firelor de tractiune este determinata cu ajutorul unui traductor cu optocuplor si toate datele se transmit, si se prelucreaza cu ajutorul unui calculator, fiind afisate pe ecranul monitorului.

 Descrierea exercitiului

 Subiectul in pozitie stand, cu spatele sprijinit de panou, are ca sarcina sa ridice bratul intins in lateral, de la pozitia paralel cu corpul la o pozitie unghiulara stabilita. Pe ecranul monitorului apare un cerc si un reper marcat cu o linie la pozitia respectiva. Din pozitia initiala, subiectul trage cu mana un fir.

 Intrucat, pur si simplu, realizarea ducerii bratului in pozitie corespunzatoare reperului, indiferent de timp, in conditii de feed-back informational vizual, nu ar fi constituit o problema pentru nici unul din subiecti, prin incercari preliminare s-a stabilit un timp de executie de 1,15 sec (nici prea mare, dar nici prea mic) pentru efectuarea miscarii. Cerinta este ca subiectul sa controleze atat miscarea bratului la pozitia reper, cat si oprirea lui prin incetinirea vitezei, corespunzator timpului acordat, control realizat preponderent proprioceptiv.

 Evaluarea se face prin note de la 0 la 10, fiind luate automat in calcul atat unghiul inregistrat la trecerea intervalului de timp impus, cat si cel maxim la care s-a ajuns in executia respectiva (atunci cand era cazul). In functie de diferentele fata de reper, programul elaborat asigura transformarea lor in note pentru fiecare executie. Nota finala de apreciere reprezinta media notelor obtinute la executarea unei serii de executii succesive. Fiecare executie este efectuata la comanda operatorului.

 In antrenament, se recomanda lucrul atat pentru fiecare brat separat, cat si pentru ambele brate concomitent.

 In mod necesar, exercitiile vor fi executate si in absenta informatiei vizuale pentru a determina dezvoltarea controlului bazat preponderent pe proprioceptivitate.

 Observatie. Aceste tipuri de exercitii impun desfasurarea miscarii in plan. Nu dispunem deocamdata de tehnologia necesara pentru obiectivarea unor miscari in spatiu.

 2. Exercitii pentru dezvoltarea simtului echilibrului (E)

 E.1. Exercitiu pentru dezvoltarea nivelului de control in miscarea voluntara de deplasare a proiectiei centrului de masa al corpului, in pozitii programate.

 Pentru proba, se foloseste o platforma tensometrica cuplata cu un calculator (figura 3).

 Descrierea exercitiului

 Din pozitia stand pe platforma de echilibru, cu picioarele asezate paralel, departate la latimea soldurilor, executantul trebuie ca in interval de 5 secunde de la momentul aparitiei pe ecranul monitorului a unui marcaj sub forma de cruce sa deplaseze proiectia centrului sau de masa reprezentata printr-un spot luminos, in centrul marcajului, mentinand aceasta noua pozitie pana la schimbarea reperului.

Figura 3. Exercitiu pentru dezvoltarea nivelului de control in miscarea voluntara de deplasare a proiectiei centrului de masa al corpului, in pozitii programate

In continuare, din 5 in 5 sec, marcajul se muta in 12 pozitii succesive in varfurile unui hexagon, primele 6 pozitii in sensul acelor de ceasornic, iar urmatoarele 6 in sens invers. Exercitiul dureaza in total 60 sec, subiectul avand sarcina ca in cele 12 situatii descrise sa deplaseze si sa mentina proiectia centrului de masa in centrul marcajului.

 Evaluarea se face prin transformare in note de la 0 la 10 a mediei marimii razei vectoare raportata la centrul marcajului pentru fiecare din cele 12 pozitii succesive, calculandu-se valorile statistice corespunzatore.

 E.2. Exercitiu pentru dezvoltarea capacitatii de stabilizare a proiectiei centrului de masa, dupa socuri de dezechilibrare provocate.

 Se foloseste aceeasi instalatie descrisa anterior, de aceasta data, platforma fiind cuplata cu un motor pas cu pas comandat de calculator.

 Descrierea exercitiului

 Initial, subiectul se pozitioneaza similar ca in proba precedenta.

 Exercitiul este impartit in doua parti de cate 25 sec, in prima subiectul fiind asezat pe platforma pe directia axului de deplasare a platformei, iar in cea de-a doua perpendicular pe aceasta.

 In primele 5 sec ale fiecarei parti, subiectul trebuie sa stea nemiscat. La expirarea timpului, platforma, prin intermediul motorului, primeste un soc de o intensitate redusa in sens fata-spate/dreapta-stanga. Pentru reechilibrare si stabilizare, subiectul are la dispozitie 10 sec, dupa care se aplica un soc similar in sens invers, urmat de o noua secventa de 10 sec pentru reechilibrare si stabilizare.

 In timpul probei, subiectul nu primeste informatii din exterior asupra evolutiei sale. Cerinta este ca subiectul sa se reechilibreze si sa se stabilizeze doar pe baza informatiilor proprioceptive.

 Evaluarea se face prin masurarea timpului de amortizare a oscilatiilor de reechilibrare, pana la stabilizarea intr-o zona de amplitudine similara cu cea din zona de stabilizare din secventa de 5 secunde de la inceputul probei.

 E.3. Exercitiu de control a deplasarii voluntare a proiectiei centrului de masa in pozitii programate, cu mentinerea echilibrului in pozitia „flamingo'.

 Pentru lucru, se foloseste o platforma de echilibru cu traductori tensometrica, realizata in cadrul INCS, cuplata cu calculatorul (figura 4).

Figura 4. Exercitiu de control a deplasarii voluntare a proiectiei centrului de masa in pozitii programate, cu mentinerea echilibrului in pozitia „flamingo'

Descrierea exercitiului

 Subiectul este asezat pe platforma, in pozitia „flamingo', asigurandu-se centrarea pozitiei centrului de masa cat mai aproape de centrul platformei, pentru eliminarea eventualelor asezari excentrice.

 Proba debuteaza prin aparitia pe ecranul monitorului a unui marcaj sub forma de cruce in pozitie superioara. In momentul cand subiectul este pregatit, se demareaza executia si pe ecranul monitorului apare un spot luminos ce marcheaza proiectia centrului de masa al subiectului. Acesta are ca sarcina sa deplaseze si sa mentina pe o durata de timp de 3 secunde spotul luminos in centrul marcajului. In continuare, din 3 in 3 secunde, marcajul se muta succesiv in pozitie inferioara (corespunzator unor deplasari inapoi, mai pe calcai) si superioara (corespunzator unor deplasari inainte, mai pe talpa, spre varful degetelor). Un exercitiu dureaza 36 de secunde, fiind vorba de 12 schimbari alternative de pozitie. Se lucreaza alternativ pe fiecare picior.

 3. Exercitii pentru cresterea gradului de discriminare a simtului fortei (F)

 F.1. Exercitiu pentru dezvoltarea capacitatii de anticipare-control a fortei necesare pentru deplasarea centrului de masa, la o inaltime programata, pe un plan inclinat.

 Ca instalatie de masurare, s-a utilizat un plan inclinat, cu posibilitatea de alegere a pantei intre 30-70 grade, pe care culiseaza un carucior de care este prins un senzor cu ultrasunete ce masoara deplasarea si timpul. La baza planului, se afla o platforma dubla de sprijin pentru fiecare picior, prevazuta cu traductori de forta. Instalatia este cuplata cu un calculator (figura 5).

Descrierea probei

 Subiectul se aseza pe carucior, cu picioarele intinse sprijinit pe varfuri pe platforma si cu mainile apuca marginea caruciorului. Prin apasarea unei taste, se retine inaltimea initiala a caruciorului.

 Odata cu startul, pe ecranul monitorului, apar doua bare: una reprezentand o inaltime de referinta pentru saritura ce urmeaza a fi executata si una variabila ce reprezinta in fiecare moment inaltimea reala la care se afla sistemul carucior-subiect.

 Referinta poate fi stabilita in doua moduri:

 – fixa, adaugandu-se la inaltimea initiala un acelasi procent din aceasta pentru fiecare executie;

 – variabila, procentele adaugate la fiecare executie fiind diferite.

 Subiectul executa un numar de sarituri legate, urmarind ca bara variabila sa ajunga de fiecare data la nivelul celei de referinta.

 Automat, se inregistreaza diferentele de inaltime fata de referinta, abaterile, timpii de actiune si fortele exercitate pe platforme.

 Utilizarea exercitiului prevede executii pe cate un picior separat si cu ambele concomitent.

 Cerinte: Executantul trebuie sa anticipeze si sa-si regleze nivelul de forta necesar pentru propulsia sistemului la inaltimea referintei.

Evaluarea se face prin acordarea de note de la 1 la 10 dupa formula:

•  unde: N = nota 
• i = inaltimea realizata
• R = inaltimea de referinta
•    P = inaltimea de plecare

 F.2. Exercitiu pentru cresterea gradului de discriminare a nivelului de forta in regim izometric.

 Descrierea exercitiului

 Se utilizeaza un sistem ERGOSIM cuplat cu calculatorul. Executantul, prin intermediul unui accesoriu de care este legat firul aparatului, trebuie sa dezvolte si sa mentina, pe o perioada de timp programata, o forta corespunzatoare unui nivel marcat pe ecranul calculatorului printr-un model de reper. Pentru a realiza conditiile de izometrie, partea mobila a aparatului este blocata.

 Cerinta este ca executantul sa controleze nivelul de tensiune musculara corespunzatoare modelului, pe durata de timp programata.

 Evaluarea se face prin transformarea in note a diferentelor fata de model.

 In antrenament, se poate trece treptat la executii alternative cu si fara informatie vizuala.

 4. Exercitii pentru imbunatatirea controlului neuromuscular in miscari cu manifestari combinate ale componentelor proprioceptive

 Pentru lucru, se foloseste o instalatie „ERGOSIM' cuplata cu calculatorul.

 CNM – Procedura standard pentru dezvoltarea controlului neuromuscular.

 Descrierea procedurii

 Subiectul, avand afisat pe ecranul monitorului un model, un profil grafic, trebuie sa execute o miscare de tractiune, in asa fel incat sa determine deplasarea unui spot care sa urmareasca profilul respectiv. Vizualizand pe ecranul monitorului efectele actiunii, pe tot parcursul miscarii, pe baza fluxului de informatii primit, el are posibilitatea sa controleze si sa regleze in permanenta miscarea pentru a realiza cat mai fidel modelul dat (figurile 6 si 7).

Figura 6. Exercitii pentru imbunatatirea controlului neuromuscular
in miscari cu manifestari combinate ale componentelor proprioceptive

Cerintele sunt urmatoarele:

 – Sa se realizeze cat mai repede nivelul de forta dat.

 – Sa fie mentinuta „in platou' aceasta forta pe intreaga traiectorie de miscare, in limitele unei zone de +/–2% din nivelul de forta stabilit.

– Amplitudinea miscarii sa corespunda distantei programate.

 – Sa se anuleze manifestarea fortei exact la finalul amplitudinii de miscare.

 Fiecare cerinta a primit conventional un simbol, nivelul ei de rezolvare fiind apreciat dupa anumite criterii, prin note de la 1 la 10, calculate si afisate automat dupa fiecare executie. In plus, s-a acordat o nota generala pentru integralitatea executiei. Evaluarea cuprinde si alti indicatori. Exercitiul cuprinde un numar programabil de repetari si are mai multe variante.

Figura 7. Exercitiu pentru imbunatatirea controlului muscular in miscari

Modelul care trebuie urmarit poate avea una sau doua sau trei trepte de forta la diferite nivele, cu pozitionare succesiv crescatoare sau succesiv descrescatoare, sau combinate.

 Sarcina poate fi executata de un singur segment corporal, miscarea fiind monoarticulara, sau cu participarea mai multor segmente care concura la rezolvarea sarcinii. Regimurile de viteza in care se desfasoara executia pot fi diferite.

 Ca principiu de baza, exercitiul, indiferent de varianta aleasa, trebuie executat in serii, unele in care subiectul poate vizualiza pe ecran efectul actiunilor sale si unele in care executia se bazeaza doar pe memoria motrica, reglajele folosind doar informatiile furnizate pe cale proprioceptiva si tactila. Din compararea rezultatelor intre cele doua situatii se obtin informatii despre nivelul de control cu sau fara informatie vizuala, scopul principal fiind acela de a asigura dezvoltarea posibilitatilor de control utilizand informatia furnizata pe cale proprioceptiva.

Abstract

For evolving of any mechanical action the organism uses, alongside the energetic material support, a number of information indispensable for the control and assessments of movement effects. The leading producer of this information is the proprioceptive sensibility. The last researches had purpose to identify the components and their relationships involved in the proprioceptiv control of movements, and to find some selective and integrate investigation solutions.

Bibliografie

1. Baciu, C., Anatomia functionala a aparatului locomotor. Bucuresti, Ed. CNEFS, 1967, p.108-125
2. Ciofu, I., Golu, M., Voicu, C., Tratat de psihofiziologie. Bucuresti, Ed. Academiei, 1978, p. 31-49, 156-168
3. Epuran, M., Psihologie – Compendiu. Bucuresti, ANEFS, 1993, p. 6, 55-74
4. Groza, P., Fiziologie umana. Bucuresti, Ed. Medicala, 1980, p. 496-508, 509-562, 567-588
5. Schmidt, R.A., Motor control and learning. Champagne, Illinois, Human Kinetics Publishers, 1988
6. Stanciu, C., Anatomia functionala. Bucuresti, Ed. Stadion, 1974, p. 161-292
7. Strungaru, G., Fiziologie animala. Bucuresti, Ed. Medicala, 1983, p.25-29
8. Teodorescu, I., Fiziologie. Bucuresti, Ed. Medicala, 1993
9. Zorgo, M., Tratat de psihologie experimentala (cap VII). Bucuresti, Ed. Academiei, 1963