ECHILIBRUL ACIDOBAZIC IN EXERCITIUL FIZIC SUBMAXIMAL LA CANOTOARE DE INALTA PERFORMANTA

CP III, drd. DENISA TALABAN

Institutul National de Cercetare pentru Sport, Bucuresti

Cuvinte cheie: biochimia sportului, echilibru acidobazic, canotaj

Introducere

Desemnand actul motric structurat si sistematic repetat, exercitiul fizic reprezinta principalul instrument de antrenament pentru cresterea capacitatii de efort. Executarea unui act motric nu produce efectele scontate decat daca sunt indeplinite cerintele de volum (durata), intensitate (viteza, incarcatura) si frecventa (densitate) a repetarilor, astfel incat sa poata asigura dezvoltarea calitatilor motrice specifice probei de concurs.

In metodologia sportului, volumul defineste cantitatea totala de efort depus in cadrul unei perioade de pregatire sau a partii propriu-zise de antrenament dintr-o sesiune de lucru si, in sens restrans, durata de timp afectata pentru exersarea unui anume act motric, exprimandu-se in distanta parcursa (numar de km efectuati intr-o anume perioada) si, respectiv, in timpul de parcurgere a acesteia. Pentru asigurarea unor performante de nivel international, se considera ca volumul de pregatire este de minimum 1000 h/an, in timp ce pentru cele de nivelul national sunt suficiente 600 h/an, iar pentru cele regionale doar 400 h/an (Bompa, 2001). Volumul este diferit in functie de calitatea motrica pe care isi propune sa o dezvolte – mare pentru rezistenta aeroba, mic pentru cea anaeroba - dar si de nivelul de pregatire al sportivului.

Intensitatea defineste viteza, forta sau ritmul cu care se desfasoara actul motric. Unitatile de masura pentru aceasta caracteristica pot fi m/s, contractii/min, % din performanta maxima sau % din puterea maxima aeroba, respectiv din intensitatea corespunzatoare cantitatii maxime de oxigen pe care sportivul o poate prelua, transporta si utiliza, i. e. din VO₂max (McArdle, 1966). Utilizarea consumului de oxigen in aprecierea intensitatii exprima dependenta acestei insusiri de sursele energogenetice aerobe si anaerobe ale efortului. Simplificand, putem spune ca exercitiile aerobe, care nu produc lactat (LA), sunt exercitii de intensitate mica, pe cand cele cu acumulare de LA sunt exercitii de intensitate mare.

De-a lungul timpului, s-au intreprins numeroase cercetari asupra relatiei intensitate de lucru muscular-concentratia lactatului sanguin (LAs), elaborandu-se cateva concepte cu mare relevanta pentru metodologia performantei (Jones, 1998; Poortmans, 1992; Shephard, 1972; Vincent, 1990; Weltman, 1999), dintre care mentionam:

• pragul lactatului - punct de inflexiune pe curba intensitate-concentratie - reprezinta intensitatea corespunzatoare celui mai mare consum de oxigen (VO₂) care poate fi atins in timpul efortului incremental inainte de aparitia unei cresteri a LAs (sin. prag anaerob). La neantrenatii cu stare de sanatate buna, acumularea exponentiala a lactatului sanguin se produce la cca 55% din capacitatea aeroba maxima, in timp ce la antrenati se instaleaza la cca 75% din capacitatea aeroba;
• inceputul acumularii de lactat sanguin (OBLA – onset of blood lactate accumulation) – concept elaborat de scoala americana, desemnand intensitatea corespunzatoare consumului de oxigen (VO₂) observat in timpul exercitiului incremental asociat cu o concentratie a lactatului sanguin de 4 mmolxL^-1.

Exercitiul de tip submaximal (EXS) este caracterizat de un volum mare de lucru, dar de o intensitate mai mica sau cel mult egala cu intensitatea OBLA - corespunzand la 50-70% din VO₂max – fiind instrumentul specific pentru dezvoltarea rezistentei de tip aerob.

Rezistenta, cea mai antrenabila dintre calitatile motrice, exprima capacitatea de a executa timp indelungat o activitate corporala fara ca organismul sa fie afectat de oboseala, cu diminuarea provizorie a fortei, respectiv, vitezei de lucru muscular. In functie de momentul instalarii oboselii, rezistenta poate fi de scurta durata (50-120 sec de efort supramaximal), medie (2-8 min) sau de lunga durata (peste 8 min). La randul sau, aceasta insusire este deservita de contributia diferita a substraturilor si cailor de regenerare a ATP, care, nefiind inepuizabile, reprezinta, in acelasi timp, si sursele limitative ale capacitatii de efort (Callis, 1995; Houston, 2001).

Astfel, in cazul EXS repetat continuu 7-120 sec, factorul limitativ este cresterea concentratiei lactatului sanguin (cLac). Pentru exercitiile de 2 min, factorul limitativ este scaderea puterii aerobe si acumularea treptata de LA in muschi si mediul intern. In fine, pentru exercitiile foarte lungi (peste 8 min), oboseala intervine ca urmare a epuizarii rezervelor de carbohidrati (CHO) si pierderii electrolitilor prin transpiratie.

Fata de starea de repaus, efortul submaximal aerob este totusi insotit de o crestere slaba a LAs care, prin disociere ulterioara in ioni de lactat si hidrogen, poate modifica balanta acidobazica a mediului intern, provocand tulburari metabolice si/sau respiratorii. Pentru a evidentia modul in care intensitatea sub PAN (prag anaerob) afecteaza echilibrul acidobazic (EAB), prezentam rezultatele investigatiei in antrenament cu EXS la un lot eterogen ca varsta de canotoare senioare de mare performanta.

Protocolul de investigare. Sportivele din categoria open (n=7) si light (n=3), ale caror caracteristici sunt prezentate in tabelul 1, au fost investigate dupa 4 luni de pregatire centralizata, in cantonament, in conditii bazale (la 14 h dupa antrenamentul din ziua precedenta, dimineata, imediat dupa trezire, ấ juene). Probele bazale au fost recoltate cu cca 3 h inaintea probelor de efort submaximal de rezistenta - tip R4 - care a constat in 60 min de exercitii de vaslit pe simulator de tip CONCEPT II, cu o viteza de 70% din viteza de cursa, cu cadenta de 14 contractii/minut, precedate de o incalzire de 30 min (cca 60-70% din intensitatea de VO₂max). Recoltarea s-a facut imediat dupa ce fiecare canotoare a incheiat sesiunea de lucru muscular.

Protocolul de masurare a EAB si cLac. Probele au fost recoltate prin punctie in pulpa degetului (cca 200 μL) in capilare heparinizate si analizate imediat prin metode electrochimice, cu un analizor ABL5 si, respectiv, LactatePRO. Valorile EAB si cLac se refera la sange capilar cu proprietati arteriale.

Analiza statistica. Analiza statistica s-a realizat in SPSS.10, urmarind indicatori statistici de distributie a valorilor. Pentru determinarea relatiei dintre variabile (parametri EAB, varsta, indice de masa corporala (IMC) etc.) am folosit coeficientul de corelatie simpla r (Pearson) si coeficientul de corelatie a diferentei rangurilor, r_s (testul Spearman), calculand semnificatia corelatiei bivariate la niveluri de incredere 0,01 si 0,05.

Tabelul 1

Subiecti

Caracteristici	M±SD	cV
N	10	-
Varsta	28,5±5,1 ani	17,8%
Statura	183±3,7 cm	2%
Greutate	73±7,9 kg	10,8%
IMC	25,4±5,8	22,8%
VO2max*	45,4±4 ml x min-1 x kg corp-1	8,8%
Pregatire in sport de performanta	min 4 ani	-
Numar de antrenamente / saptamana	10	-
Antrenamente submaximale R4 (60 min) / saptamana	4	-
Numar de participari in concursuri internationale	min 3	-
Numar de medalii obtinute in CM	min 1	-

           * cf. inregistrarilor din fisele medicale ale INMS

Rezultate. Valorile statistice ale parametrilor EAB in bazal si R4 sunt prezentate in tabelul 2 si figurile 1-8.

Figura 1. Valorile pH in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

pH. Dupa exercitii submaximale R4, pH se situeaza intre aceleasi limite ca in bazal, respectiv 7,39-7,45, valorile medii modificandu-se usor prin deplasarea frecventelor catre limita inferioara a intervalului bazal, astfel incat media este 7,416 fata de 7,422 (fig. 1). In acest tip de efort nu se inregistreaza acidemii, valoarea pH-ului necoborand sub 7,39.

Figura 2. Valorile pCO₂ in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

pCO₂. Acest parametru este afectat de EXS, valoarea medie diminuand de la 36,6 mmHg la 34,2 mmHg (fig. 2). Hipocapniile prezente la jumatate dintre subiecti sunt cauzate de intensificarea ritmului respirator, menita sa asigure oxigenarea optima a musculaturii striate.

Figura 3. Valorile pO₂ in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

pO₂. Printr-un mecanism de hiperventilatie, declansat de excesul ionilor de hidrogen, presiunea partiala a oxigenului sufera modificari, intensitatea exercitiului determinand cresterea de la 75,8 mmHg la 83,6 mmHg, cu valoarea maxima 109 mmHg, ce depaseste limita fiziologica (fig. 3).

HCO₃^-. Bicarbonatul actual scade in medie de la 23,4 mmolxL^-1 in bazal la 21,6 mmol x L^-1. In R4, valorile extreme oscileaza de la 18 mmolxL^-1 la 25 mmolxL^-1, in functie si de valoarea pCO₂ care e materialul de constructie al acestui tampon (fig. 6).

Figura 4. Valorile ABE in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

Figura 5. Corelatia dintre varsta si ABE in exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

ABE. Deficitul de baze, indicatorul principal al tulburarii de origine metabolica a EAB, se accentueaza de la - 0,21 mmolxL^-1 in bazal la – 1,7 mmolxL^-1, in EXS, valorile extreme situandu-se in intervalul - 5 - + 1 mmolxL^-1, ceea ce, la nivel individual, arata prezenta unei usoare hipobazemie. Variabilitatea individuala a acestui parametru este foarte pronuntata (figura 4). Modificarea valorilor ABE indica faptul ca, desi acidemia lipseste, componenta metabolica a EAB a fost usor afectata. Atat in bazal, cat si in efort, deficitul de baze se mareste odata cu varsta (0,05, r = - 0,5 si r_s = -0,5, p < 0,05) (fig. 5).

SBE. Deficitul de baze standard se comporta asemanator, inregistrand totusi scaderi mai insemnate decat deficitul actual, ajungand pana – 6 mmolxL^-1 , cu o foarte mare variabilitate individuala.

sO₂. Saturatia in oxigen a Hb creste de la 94,4% la 96,1%, ca urmare a cresterii tensiunii oxigenului in sange si a maririi afinitatii pentru Hb .

Figura 6. Valorile le HCO₃^- si SBC in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

SBC. Scaderea bicarbonatul standard, parametru independent de diminuarea pCO₂, arata existenta unui proces de tamponare a H⁺ produsi de intensitatea acestui exercitiu, ceea ce indica o mentinere a pH-ului la valori normale pe seama interventiei aparatului respirator. Valoarea medie a acestui parametru in R4 este 21,6±2,1 mmolxL^-1 (fig. 6).

AaDpO2 . Diferenta dintre tensiunea O₂ in alveole si artere scade de la 30,6 mmHg la 25,1 mmHg, consecinta a hiperventilatiei soldata cu cresterea pO₂.

cLac. Lactatul sanguin, cu o concentratie medie de repaus bazal de 1,1±0,2 mmolxL^-1, creste pana la 3,4±1,5 mmolxL^-1 in R4, proband astfel una din cauzele perturbarilor descrise mai sus. In fig. 7, este prezentata distributia valorilor cLac repartizate in 4 quartile; linia orizontala a box-plotului indica valoarea medianei. Cresterea variabilitatii individuale a acestui parametru care in timpul exercitiului R4 atinge valoarea maxima de 6 mmolxL^-1 poate fi observata tot in fig. 7. Dupa testul Spearman, lactatemia creste cu varsta cLac (r_s = 0,58), dar nu este influentata nici de masa corporala nici de IMC (Thomas, 1997).

Figura 7. Valorile cLac in repaus si dupa exercitiul submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

Discutii. Canotajul este un sport nautic care se desfasoara pe o distanta unica de concurs de 2000 m. Metodele de pregatire utilizeaza antrenamentul continuu, cu intervale, repetari si probe de control, mijloacele fiind reprezentate de exercitii specifice, de vaslit pe apa si simulator (75-80%), si exercitii nespecifice, de ridicare a greutatii si de alergare (Nicu, 1996). Pentru sportivii romani de inalta performanta, pregatirea este anuala, centralizata, asigurand conditii identice de antrenament (program, ambarcatiuni etc.), refacere, alimentatie si medicatie.

Proba de 2000 m solicita calitatea de rezistenta in regim de forta-viteza, obtinuta prin participarea unui procent foarte ridicat de masa musculara activa, de cca 80%. Regenerarea ATP–ului muscular, consumat de primele 2-3 lovituri puternice in apa din faza de start – asigurand doar 3-5% din necesarul de energie al cursei - se face 80-85% pe cai aerobe prin metabolizarea glucozei (Glu) si acizilor grasi liberi, restul de 10-12% fiind de origine anaerob lactacida.

Tabelul 2

Valorile EAB in bazal si dupa un antrenament submaximal R4

la canotoare de inalta performanta

Parametru	Bazal	Exercitiu submaximal (R4)
Hemoglobina totala	13,7±0,7 gxdL-1	13,7±0,7 gxdL-1
pH	7,423±0,02	7,416±0,017
Presiune partiala a CO2	36,6±3,6 mmHg	34,2±2,9 mmHg
Presiune partiala a O2	75±-11 mmHg	83,6±11,22 mmHg
Bicarbonat actual	23,4±1,7 mmolxL-1	21,5±2,1 mmolxL-1
Exces de baze actual	- 0,2±1,4 mmolxL-1	- 1,7±1,7 mmolxL-1
Exces de baze standard	- 0,37±1,6 mmolxL-1	-2,2±2,2 mmolxL-1
Saturatia in oxigen	94,2±2,6%	96,1±1,5%
Bicarbonat standard	24,3±1,1 mmolxL-1	22,9±1,5 mmolxL-1
AaDpO2	30,6±10,4 mmHg	25,1±10,6 mm Hg
Lactat	1,1±0,2 mmolxL-1	3,4 ±1,5 mmolxL-1

Pentru a asigura o dezvoltare optima a calitatii de rezistenta, in pregatirea fizica, organizata in monocicluri anuale de 8-10 luni, se planifica aluri diferite de intensitate cuprinse intre 50% si peste 106% din intensitatea de concurs. Ponderea acestor regimurilor de intensitate este diferita in functie de perioada de pregatire sau de concurs, insa antrenamentul cel mai frecvent utilizat este cel cu EXS continue.

Hartmann, Mader si Hollmann (1990) impart acest tip de exercitii in cinci subclase in functie de cLac ( 1,5±0,7 mmolxL^-1 pana la 3,66±1,3 mmolxL^-1) si de raspunsul frecventei cardiace (FC) (146-170 batxmin^-1) recomandand utilizarea in proportie de 90% din totalul volumului de antrenament. Scoala italiana de canotaj, condusa de Thor Nilsen, indica trei tipuri de astfel de regimuri de intensitate, in functie de km parcursi intr-o lectie de antrenament (16-24 km) si FC (130-170 batxmin^-1), antrenamentul R4 descris de noi mai sus corespunzand celei mai reduse intensitati (Jensen, 1990). 

Scoala romaneasca de canotaj utilizeaza cu rezultate remarcabile doar doua tipuri de intensitati aerobe, denumite R4 si R3. Ponderea acestor aluri situate sub intensitatea de PAN a fost initial mica, de cca 30% din numarul antrenamentelor saptamanale, pentru ca, in ultimii ani, prin gandirea metodologica a lui Nicolae Gioga – antrenorul lotului olimpic feminin - sa creasca pana la 80%. (Talaban, 2001). Dublata de o foarte buna pregatire tehnica, acest gen aproape exclusiv aerob de pregatire fizica, denumit, in gluma, chiar de antrenor „medalii fara antrenament' (de intensitate, n.a.) a condus la obtinerea unor rezultate prestigioase la JO de la Sydney din anul 2000 de catre echipajele feminine romanesti care au castigat trei medalii de aur, situandu-se pe locul intai in clasamentul canotajului feminin, inaintea unor tari cu mare traditie in domeniu, precum Marea Britanie si Germania.

Data fiind ponderea EXS in sporturile cu dominanta aeroba, modificarile acidobazice induse de acestea intereseaza in cea mai mare masura procesul de monitorizare a antrenamentului. Pentru lotul de subiecti investigati de noi, intr-un efort submaximal de mare volum (60 min), cu o cadenta de 14 loviturixmin^-1 si o FC de 148±3 batxmin^-1 , se inregistreaza o lactatemie de 3,4±1,5 mmolxL^-1, a carei valoare prin comparatie cu valoarea de referinta pentru OBLA, de 4 mmolxL^-1, indica faptul ca, pentru mare parte dintre sportive, antrenamentul s-a realizat prin utilizare energogenezei aerobe.

Acest efort planificat pentru 70% din puterea maxima aeroba solicita functia cardiaca la un nivel normal pentru regimul de intensitate R4, dar valoarea de LA este aproape dubla in raport cu cerintele metabolice ale acestui tip de antrenament care isi propune sa dezvolte procesele de lipoliza, furnizoare de mari cantitati de energie.

In mod normal, concentratia LA in R4 este de 2-2,5 mmolxL^-1, cresterea sa indicand ca metabolizarea Glu s-a realizat in mare masura in spatiul extramitocondrial prin contributia glicolizei anaerobe. (Kindermann, 1973; Weltman,1999). Din punct de vedere al metodologiei sportului, la seria analizata avem de-a face cu un efort supradozat, desfasurat la o intensitate mai mare decat cea planificata, susceptibil de a induce o oboseala periferica importanta prin reducerea drastica a rezervelor de glicogen muscular.

Din punct de vedere al biologiei sportului, prezenta hiperlactatemiei arata ca raspunsul diferitelor sisteme functionale la antrenament poate fi diferit, in cazul acestei serii, acomodarile instalandu-se mai rapid pentru activitatea cardiaca fata de cea musculara.

Mincu si Ionescu-Targoviste (1978) definesc acidoza lactica prin scaderea pH-ului sub 7,35 si cresterea LA peste valoarea normala, in timp ce denumirea de hiperlactatemie se aplica cresterii LA fara modificarea pH-ului. In cazul sportivilor, la care pH-ul de repaus bazal este cunoscut, acidoza trebuie considerata individualizat sau, in orice caz, incepand de la valori mai mici de 7,37 la barbati si 7,39 la femei. Astfel, putem observa ca exercitiile submaximale produc doar hiperlactatemii, nu si acidoze.

De asemenea, in antrenament se inregistreaza o foarte mare intensificare a respiratiei, cu cresterea pO₂ pana la valori de 109 mmHg. Or, se stie ca marirea concentratiei oxigenului liber in sange poate avea efecte nocive prin formarea in exces a radicalilor liberi de oxigen, cu afectarea structurilor membranare lipoproteice si aparitia de microleziuni la nivelul tesuturilor, in special in miocard (McArdle, 1966; Viru, 1995).

Stresul oxidativ creat prin decalajul dintre activitatea lantului respirator mitocondrial si afluxul oxigenului in celule in timpul efortului fizic este responsabil de imunosupresii si incidenta mare a afectiunilor de tractus respirator superior la sportivi, precum si de scaderea longevitatii sportive. Cu toate ca sportivii de performanta dezvolta si mecanisme de protectie fata de speciile radicalare ale oxigenului, folosind in plus antioxidanti ca sustinatoare de efort, cresterea foarte mare a pO₂ fata de valorile de repaus este un raspuns nedorit pentru organism.

Chiar daca se poate constata ca EXS nu produce perturbari importante de natura metabolica, acesta reuseste, in schimb, modificarea semnificativa a starii gazelor in sange. Spre deosebire de comportamentul din repaus si incalzire, unde la valori chiar mai mici de pH, pCO₂ coreleaza cu pH-ul si deloc cu deficitul de baze, in R4, pCO₂ coreleaza puternic cu ABE (r=0,8) si SBE (r=0,84), dar relatia cu pH lipseste.

Testul Pearson indica si o corelatie negativa intre cLac si pH pentru un nivel de semnificatie de 0,01 (r=0,58). Corelatia directa intre cLac si ABE sau SBE este absenta in bazal si in efort, asa cum se mentioneaza si in literatura. (Georgescu, 1982; Newsholme,1995). Cauza o constituie discrepanta dintre nivelul modificarilor metabolice si nivelul mult mai mare al modificarilor respiratorii in acest tip de exercitiu.

Particularitatile EAB la canotoare de elita mondiala dupa un exercitiu sub intensitatea de PAN ridica intrebarea daca intr-adevar tulburarea metabolica de efort se datoreaza hipoxiei din musculatura activa, asa cum se admite in mod obisnuit. Weltman (2000) afirma ca utilizarea termenului „de acidoza ca sinonim pentru glicoliza anaeroba intensificata, cauzata de hipoxia celulara, pare sa fie in contradictie cu (...) date care arata ca productia crescuta de LA se poate datora mai degraba unui dezechilibru intre glicoliza si utilizarea piruvatului in ciclul acizilor tricarboxilici, decat hipoxiei musculare', care face ca LA sa se formeze chiar si atunci cand in celule exista inca suficient oxigen (Weltman, 1999; 2000).

Problema naturii mecanismelor celulare de generare a LA in efort este foarte complexa. Pe de o parte, se stie ca raportul lactat/piruvat creste in efort ca urmare a hipoxiei, desi nu totdeauna indica hipoxie; pe de alta parte, LA poate creste odata cu piruvatul, raportul acestor produsi intermediari ramanand constant, ceea ce se intampla odata cu intensificarea glicolizei care, in antrenamentul sportiv, este puternic solicitata.

In plus, cercetari de spectrometrie cu rezonanta magnetica cu 31P asupra efectelor exercitiilor submaximale la antrenati si neantrenati arata ca resinteza ATP este intensificata la antrenati comparativ cu neantrenatii, dar ca pH-ul intracelular este identic pentru ambele grupuri. Mai mult, la inceputul efortului se observa o alcaloza temporara care dispare la cateva minute dupa exercitiu, sugerand ca ionii de hidrogen proveniti din hidroliza PC sunt redusi in prezenta unei cantitati suficiente de oxigen (Guthrie, 1995).

Exercitiul submaximal al canotoarelor se caracterizeaza prin normoacidemie, hipocapnie acuta si hipobazemie de nivel incipient, remarcandu-se printr-un raspuns foarte sensibil al aparatului respirator (figura 8). Tabloul EAB este dominat de modificarile respiratorii. In acest tip de efort, rata crescuta a oxidarilor celulare face ca raspunsul acidobazic al sportivelor de inalta performanta, antrenate anume pentru utilizarea unor cantitati mari de oxigen, sa fie discret, dar extrem de complex.

N. Aria normala	A. Hipercapnie acuta	B. Hipercapnie cronica	C. Alcaloza metabolica
D. Hipocapnie acuta	E. Hipocapnie cronica	F. Acidoza metabolica	G. Acidoza metabolica acuta

Figura 8. Aria de variabilitate (M±SD) a EAB dupa un antrenament
submaximal R4 la canotoare de inalta performanta

Aceste rezultate arata ca efortul la intensitati sub puterea maxima aeroba provoaca transformari substantiale chiar si in organismul bine antrenat. Cu toate ca, prin prezenta canotoarelor de categorie usoara (maximum 57 kg) in lotul de subiecti investigati, greutatea corporala capata variabilitate mare (cV=10,8%), aceasta, ca si starea de nutritie - exprimata prin IMC - si capacitatea aeroba - evaluata prin VO₂max absolut - nu influenteaza asupra raspunsului EAB al sportivelor in antrenamentele submaximale.

In schimb, varsta foarte diferita in cadrul acestui grup (cV=17,9%) coreleaza cu deficitul de baze (r =-0,5) (r_s =-0,5) si cu cLac (r_s = 0,58), indicand ca lactatemia si tulburarile metabolice de EAB ale canotoarelor de inalta performanta se pot amplifica cu varsta atat in conditii bazale, cat si in efort aerob.

Concluzii

Echilibrul acidobazic este recomandabil in monitorizarea antrenamentului cu exercitii submaximale, evidentiind cazurile de hiperoxemii care au nevoie de o medicatie de sustinere adecvata. Determinarile simultane de lactat sunt strict necesare in evaluarea raspunsului metabolic la aceste tipuri de efort in care hiperacidemiile si hipobazemiile pot fi absente, iar corelatia directa dintre valoarea lactatului si cea a deficitului de baze este mica.

Abstract

On world elite women rowers, the submaximale exercises performed for 60 minutes at intensities lower then the anaerobic level intensity produces minimum hyperlactatemie without the necessary pH modification. Even if the submaximal exercise didn't produce important disturbances of metabolically nature, in exchange, this succeeded an eloquent modification of blood gases state by breath accelerating, with the substantial increasing of pO₂, which can had injurious effects on the athletes organism because of the embody in excess of the free radicals, with damages in structures of lipoproteinic membrane and appearance of some micro injuries in tissues level, especially in myocardium. The directly correlation between the lactate concentration (cLac) and the current basis excess (ABE) or the standard basis excess (SBE) is absent from the basal and in effort. The women rower's submaximal exercise is characterised by normoacidemie, acute hypocapnie and minimum level hypobasemie singularized by a very sensitive respond of breathing appliance. The picture EAB is dominated by the breathing changes. In this type of effort, the increased rate of cellular oxidation made that the acid-base response of the elite athletes, trained especially for uses a large oxygen amount, to be discreet but very complex. In monitoring training with submaximal exercises, the lactate represents a capacity of resistance predictor better then the pH or ABE. 

Bibliografie

1. Bompa, T., O., Teoria si metodologia antrenamentului sportiv – Periodizarea. Constanta, Editura Ponto, 2001, p. 73
2. Callis, A., Daures, M.-F., Acidose et fatigue musculaire. In: Medecine du Sport. Paris, 62 (2),1995, 79-82
3. Epuran, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Vol. I si II. Bucuresti, Universitatea Ecologica, 1995, p. 144-177 si 459-487
4. Georgescu, E., Probleme de biochimie a efortului. In: Medicina sportiva (coordonator I. Dragan). Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1982, p. 123-126
5. Guthrie, B., M., Frostick, S.-P., Goodman, J., Endurance-trained and untrained skeletal muscle bioenergetics observed with magnetic resonance spectroscopy. In: Canadian journal of applied physiology. Canada, 21(4), 1996, p. 251-263
6. Hartmann, U., Mader, A., Hollmann, W., Heart rate and lactate during endurance training programs in rowing. In: FISA Coach. Indianapolis, 1 (1), 1990, p. 7-12
7. Houston, M., E., Biochemistry primer for exercise science. 2nd ed. Champaign, Human Kinetics, 2001, 205 p.
8. Iacobas, A., D., Biostatistica medicala. Bucuresti, Ed. Bucura Mond, 1996, p. 80-126
9. Jensen, K., Nielsen T., Smith, M., Analysis of Italian National Training Program For Rowing. In: FISA Coach. Indianapolis, 1 (1), 1990, p. 20-25
10. Jones, A., M., Doust, J., H., The relationship between the individual anaerobic threshold and the 4 mmolxL^-1 blood lactate reference value during incremental treadmill exercise. In: Journal of Sports Medicine. London, 16, (1), 1998, p. 53
11. Kindermann, E., Haralambie G., Keul, J., Acid-base equilibrium and lactate level in arterial blood of rowers following OG. In: Medizinsche Welt. 1973, 24, p. 1176-1178
12. McArdle, W., D., Katch, F., I., Katche, V. ,I., Exercise physiology. 4^th ed. Baltimore, Williams and Williams, 1996, p. 249-263
13. Mincu, I., Ionescu-Targoviste, C., Echilibrul acidobazic. Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1978, p. 110-232
14. Newsholme, E., Keep on running. Chichester, Wilkey & Sons. 1995, 430 p.
15. Nicu, A., Stupineanu, I. si colab., Rationalizarea antrenamentului sportiv. Bucuresti, CCPS, 1996, p. 21-36
16. Poortmans, R.-J., Le metabolisme énergetique au cours de l'exercise de longue durrée: des faites aux applications diétetiques. In : Les Cahiers de l'INSEP. Paris, vol. 1, no 2,1992, p. 51-62
17. Shephard, R., J., Alive man! The physiology of physical activity. Springfield, Charles C. Thomas Publisher, 1972, p. 471 – 483
18. Talaban, M.-D., Gioga, N., Echilibrul acidobazic in monitorizarea pregatirii fizice a canotoarelor senioare de nivel mondial. In: Stiinta Sportului. Bucuresti, 23, 2001, p. 67-71 
19. Thomas, J., R., Nelson, J. K., Metodologia cercetarii in activitatea fizica. Vol. I-II. In: SDP, Bucuresti, CCPS, 386 -389, 1997, p. 61-102 si p. 194-220
20. Vincent, J.-L, Dufaye, P., Serial Lactate Determinations during Muscular Stress. In: Journal of Critical Care. 2, 1990 p.143-152
21. Viru, A. Smirnova, T., Health promotion and exercise training. In: Sports Medicine. Auckland. 19 (2), 1995, p. 123-136
22. Weltman, A., Raspunsul lactatului sanguin la efort. In: SDP. Bucuresti, CCPS, 1999, p. 25
23. Weltman, A., Katch, V., L., Raportul dintre aparitia acidozei si consumul maxim de oxigen. In: SDP - Metodologia antrenamentului. Bucuresti, CCPS, 419-422, 2000, p. 20