ASPECTE ACTUALE IN RECUNOASTEREA, EVALUAREA, PROFILAXIA SI RECUPERAREA DEFICIENTELOR FIZICE IN SPORT

ELENA-TAINA RINDERU, LIGIA RUSU

Universitatea din Craiova, Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Cuvinte cheie: sport, deficiente posturale, analiza de miscare SIMI

Introducere

Deficientele fizice reprezinta abaterile de la normal ale proceselor de crestere si dezvoltare somatica sau psihica. Prin realizarea performantei, sportivul se situeaza, fata de nesportiv, pe pozitia omului de exceptie, cu dotare biologica si psihica deasupra nivelului obisnuit. Opus lui, se gasesc cei cu dotare biologica deficitara, sub nivelul omului mediu, considerat si definit sub notiunea de om normal. Or, fiinta umana fiind biosistemul de cea mai mare complexitate, cu extrem de multe posibilitati de variabilitate, transmise ereditar sau aparute sub noi influente din mediul exterior, deficientele fizice prezinta un grad foarte variat de modificari, iar momentul trecerii de la normal la patologic este uneori greu de precizat. Precocitatea diagnosticului si instituirea tratamentului sunt insa hotaratoare pentru un prognostic bun.

Recunoasterea si evaluarea unor posturi vicioase sau a unor deficiente fizice are o mare importanta in activitatea sportiva. Frecvent, o deficienta fizica este factor limitant al performantei. Uneori, insasi practicarea sportului poate duce la o deficienta, alteori deficientele fizice preexistente pot constitui factori limitativi ai performantei.

Dezvoltarea fizica armonioasa reprezinta un scop al kinetoterapiei, impreuna cu corectarea atitudinilor deficiente si a deficientelor fizice existente sau care se pot instala la varsta scolara.

Pentru medicul de medicina sportiva, dar si pentru antrenor, activitatea de evaluare a dezvoltarii fizice si a starii de nutritie constituie o componenta metodologica, teoretica si aplicativa cu implicatii importante in diagnosticul starii de sanatate ale selectiei pentru diferite ramuri sportive, in dirijarea stiintifica a antrenamentului sportiv, in profilaxia si recuperarea deficientelor fizice aparute pre- sau in cursul activitatilor sportive.

Pe baza diagnosticului starii de dezvoltare fizica, se pot face o serie de recomandari deosebit de importante atat la selectia initiala, cat si la controalele periodice ale tuturor sportivilor. Corectarea aspectelor patologice inregistrate se poate realiza prin posturi corective si gimnastica medicala in cadrul orelor de antrenament sau educatie fizica, economisind timpul necesar deplasarii la o sala specializata, evidentiind astfel rolul kinetoterapeutului in cadrul scolii si/sau echipei sportive. Testarile efectuate inainte si dupa aplicarea programelor kinetoterapeutice vor arata o imbunatatire a parametrilor urmariti, cu implicatii asupra starii de sanatate si a performantei sportive.

Putem distinge in etiologia deficientelor fizice: un factor genetic sau congenital, factori ce duc la tulburari de crestere, sechele posttraumatice, sechele dupa afectiuni neurologice, senzoriale, psihice, metabolice sau infectioase, consecinte ale fac-torilor economico-sociali si profesionali, antrenamentul sportiv incorect dozat sau ramurile de sport in care efortul specific intens asimetric poate duce la asimetrii evidente care ies din limita celor fiziologice si care se cer evitate.

Deci, nu este corect sa afirmam ca sportul este corectiv in toate situatiile. De exemplu, inotul craul poate accentua cifozele, in schimb inotul pe spate le corecteaza.

Practicarea unor probe sportive, cu miscare asimetrica, poate provoca aparitia cifozelor si scoliozelor. Sariturile in atletism, gimnastica sau in apa sunt contraindicate pentru toate deviatiile coloanei vertebrale, cu tendinta de rotatie sau modificari de structura, insotite de dureri. Scrima, prin solicitarea asimetrica a musculaturii, duce la hipertrofie asimetrica la nivelul membrelor superioare si inferioare cu 2-3cm si aparitia scoliozelor. Daca musculatura paravertebrala este bine dezvoltata, ele sunt bine tolerate.

Baschetul, desi este un joc sportiv complex, alcatuit din miscari naturale (alergari, sarituri si aruncari), prezinta unele influente unilaterale, mai ales asupra coloanei vertebrale, musculaturii si supletei datelor specificului tehnico-tactic al jocului.

Kinetoterapeutul si antrenorul trebuie sa cunoasca bine biomecanica sportului respectiv pentru a preveni atitudinile vicioase determinate de practicarea sportului prin solicitarea inegala a unor grupe musculare (membrul superior drept in baschet, tenis de masa, etc.); musculatura anterioara a coapsei fata de cea posterioara (fotbal,atletism). In scopul prevenirii si/sau corectarii acestor aspecte, se introduc in programul de antrenament exercitii compensatorii pentru segmentele solicitate mai putin. In acest sens, pregatirea fizica cu exercitii corective trebuie sa faca parte integranta din pregatirea sportivului.

In acelasi timp, pentru realizarea unui antrenament corect, este necesar sa se tina cont, in primul rand, de particularitatile varstei copilului ca si de varsta optima a initierii, necesitand investigarea si diagnosticarea nivelului si gradului cresterii si dezvoltarii, corespunzatoare unei anumite varste si sex. De asemenea, este necesara depistarea posturilor vicioase si a deficientelor fizice prezente la subiectii investigati initial prin examenul dezvoltarii fizice.

Aprecierea dezvoltarii fizice se realizeaza pe baza examenului somatoscopic, antropometric si fiziometric, a indicilor de proportionalitate si a evaluarii starii de nutritie. Examenul somatoscopic trebuie precedat de anamneza pentru cunoasterea factorilor din antecedentele subiectului si din familie, cu posibile implicatii in cresterea si dezvoltarea sa.

Examenele somatometric furnizeaza informatii asupra substratului morfologic, a starii de nutritie, a integritatii si mobilitatii articulare, asupra dezvoltarii musculaturii, a starii functionale a acesteia si a fortei segmentare. Toti parametrii masurati se raporteaza la indicii de dezvoltare a populatiei si se apreciaza daca acestia corespund sau nu sportului practicat si etapei de pregatire in care se gaseste sportivul, prin comparatie cu aceeasi parametri masurati la examenul precedent.

In cadrul examenului somatoscopic, se precizeaza atitudinea corporala si se depisteaza deficientele fizice, precum si gravitatea lor, deoarece unele dintre acestea constituie contraindicatii pentru sportul de performanta.

Un al doilea deziderat al antrenamentului consta in corectarea deficientelor fizice deja existente prin exercitii corective introduse la inceputul/si sau sfarsitul programului de antrenament. Pe langa aspectele prezentate anterior, atitudinile vicioase sau deficientele fizice pot creste riscul traumatismelor, de unde obligativitatea corectarii acestora.

Pe baza diagnosticului starii de dezvoltare fizica, se pot face o serie de recomandari deosebit de importante atat la selectia initiala, cat si la controalele periodice ale tuturor sportivilor.

Initial, atitudinile gresite ale coloanei vertebrale nu produc dureri care sa-l determine pe individ sa se adreseze medicului, dar acestea, cu timpul, vor duce la oboseala organismului si la alte schimbari mecanice si fiziologice care se repercuteaza atat asupra aparatului locomotor, cat si a celorlalte functii ale corpului omenesc. Cel mai mult este afectata respiratia prin pozitia in flexie a trunchiului (anterioara sau laterala). Musculatura abdominala slaba influenteaza si miscarile coastelor si diafragmei. Or, cu o respiratie deficitara nu vom avea un metabolism normal sau echilibru glandular si activitate nervoasa normale.

Functia cordului este si ea stanjenita prin atitudinea defectuoasa a coloanei si cutiei toracice, ceea ce determina o stanjenire a circulatiei sanguine si cu repercusiuni la periferie.

La selectie:

- Se precizeaza daca stadiul de dezvoltare fizica si de nutritie corespunde varstei cronologice a copilului, daca acesta este sau nu apt de a practica sportul de performanta, precum si grupa de sporturi pentru care poseda aptitudini (asadar, se face si o prima orientare catre o specializare timpurie in sport).

- Deviatiile coloanei vertebrale de gradul IV, cum ar fi gibozitatea, modificarile articulare de gradul IV-V, care intra in categoria deficientelor patologice (morbul Pott, tumora alba a genunchiului, coxartroza etc.) sunt contraindicatii definitive pentru sport.

- Copiii cu talie foarte inalta, longilini si normo-ponderali vor fi orientati spre probele favorizate de acest parametru: baschet, volei, canotaj academic, handbal, sarituri din atletism.

- Copiii cu membre inferioare foarte lungi vor fi indemnati catre sarituri, iar cei cu membre superioare foarte lungi - catre canotaj academic, volei, scrima, baschet, handbal.

- Copiii cu greutate corporala mare, cu o buna dezvoltare a sistemului muscular, chiar la varsta mica, vor fi orientati catre probele de aruncari, lupte etc., iar cei cu diametrul biacromial mare – catre sporturile de forta (haltere, aruncari etc.).

- Deoarece selectia trebuie sa includa si o prognoza asupra dezvoltarii copilului la maturitate, vom avea in vedere permanent atat modelul biologic al campionului pe care acesta va trebui sa-l realizeze si chiar sa-l depaseasca, cat si inzestrarea genetica a acestuia, precum si fenomenul de accelerare a cresterii (secular trend) care actioneaza in secolul nostru.

La examenele periodice

Se pot formula urmatoarele indicatii ce decurg din acest al doilea diagnostic:

- Exercitii corective pentru deviatiile coloanei si cresterea mobilitatii acesteia.

- Exercitii de tonificare a musculaturii, in general, sau a musculaturii diferitelor segmente, ca de exemplu, a celei abdominale, care adesea este deficitara la femei.

- Exercitii de gimnastica respiratorie si dezvoltare a toracelui.

- Exercitii pentru dezvoltarea fortei generale sau segmentare, exercitii de relaxare a musculaturii in caz de hipertonie.

- Recomandari privitoare la regimul alimentar, indicand numarul de calorii pe zi, proportia principiilor alimentare, ratia zilnica de vitamine si saruri minerale, precum si regimurile igieno-dietetice la nevoie. Toate aceste recomandari au in vedere consumul caloric specific fiecarei ramuri de sport, greutatea si compozitia corporala optime pentru fiecare sportiv (deja stabilite).

Materiale si metode

Studiul prezent s-a realizat urmarind incidenta deficientelor fizice la 30 sportivi cu varste cuprinse intre 12-18 ani, ce practicau baschet, tenis, gimnastica si care realizeaza periodic controlul medical in cadrul Policlinicii pentru sportivi Craiova. Metodele utilizate au fost metode somatoscopice (globale si segmentare). Inaintea determinarii parametrilor somatoscopici, subiectii au completat un formular tip anamneza in scopul investigarii factorilor care pot interveni in procesele de crestere si dezvoltare.

Parametrii investigati au fost:

• postura ortostastica apreciata ca foarte buna, buna, satisfacatoare, nesatisfacatoare;
• toracele si abdomenul, din punct de vedere al simetriei, formei (torace), tonus muscular, volum, distributia tesutului adipos (abdomen);
• curburile coloanei vertebrale (plan sagital si frontal);
• membrele superioare si inferioare au fost apreciate prin comparatie stanga-dreapta si al proportiei dintre segmente.
• Examinarile au fost efectuate in pozitie ortostatica, vedere anterioara, laterala si profil, utilizand cadrul antropometric si inregistrari video cu SIMI Motion.

Deficientele fizice aparute la sportivii juniori au fost clasificate si analizate din punct de vedere al etiologiei, al gravitatii lor, ca si al tratamentului recuperator, dar si al masurilor profilactice. Clasificarea deficientelor posturale constatate s-a realizat in functie de valoarea selectiva, corectia prin modificarea structurii antrenamentului in scop recuperator si tinand seama de contraindicatiile pentru sportul de performanta.

Pentru realizarea unei imagini cat mai complexe, examenele se pot completa cu masuratori dinamometrice si miotonometrice.

Pentru toate deficientele fizice inregistrate, s-au stabilit programe de gimnastica corectiva individualizata, posturi corective si metode de tonifiere a musculaturii deficitare in scop compensator.

Deficientele fizice inregistrate au fost deficiente somatice partiale, cu implicatii minime sau medii, fara limitarea semnificativa a performantei.

Rezultate

In urma inregistrarii si interpretarii parametrilor mai sus mentionati, in cadrul lotului de baschet studiat, 30% au o postura ortostatica foarte buna, 60% prezinta pozitie ortostatica buna si 10% au o pozitie ortostatica satisfacatoare (fig.1). Media de varsta a lotului a fost de 17,3 ± 2,7 ani.

Pentru pozitia umerilor si claviculelor, s-au inregistrat inclinatii si asimetrii in 30% din cazuri, iar scapulele proiectate s-au intalnit in 30 din cazuri. 50% din subiecti au prezentat torace normal (TN), 30% torace plat (TP) si 20% torace cilindric (TC), limitele variind intre +12cm si +3cm, asa cum se prezinta in figura 2.

Examinarea bazinului a pus in evidenta o asimetrie prin inegalitatea de membre inferioare intr-un singur caz. Abdomenul s-a incadrat in relatii normale pentru toate sportivele analizate din punct de vedere al volumului si dispunerii tesutului adipos, dar cu o tonicitate mai redusa a musculaturii abdominale in 40% din cazuri, rezultat corespunzator si cu tipul deficientelor fizice identificate, in marea lor majoritate aparute prin inegalitatea dezvoltarii maselor musculare abdominale si paravertebrale.

Examinarea membrelor superioare si inferiore nu a prezentat abateri de la normal nici in ceea ce priveste simetria, nici in ceea ce priveste proprietatile, cu exceptia unui singur caz in care membrul inferior stang a fost cu 1 cm mai scurt decat cel drept.

Figura 1. Procentul pozitiei ortostatice corecte la lotul de baschetbalisti

Figura 2. Procentul tipurilor de torace la lotul de baschetbalisti

Legenda: TN – torace normal; TP – torace normal; TC - torace cilindric

Am lasat la urma coloana vertebrala deoarece aici s-au inregistrat cele mai multe abateri de la normal, cu observatia ca nici unul din viciile de postura inregistrate nu influenteaza intr-o masura importanta performanta sportiva.

Astfel, s-au inregistrat paramorfisme (atitudini cifotice) in 30% din cazuri, cifoze dorsale in 30%, scolioza dorsala cu convexitate dreapta in 30% din cazuri, coloana vertebrala in ax in 30%din cazuri.

Cifozele dorsale identificate au fost de gradul I si II si s-au datorat, in principal, unui tonus scazut al musculaturii paravertebrale.

Scoliozele dorsale au prezentat toate convexitatea in partea dreapta si se explica prin solicitarea asimetrica in baschet cu predominanta membrului superior.

Nu s-a neglijat nici inregistrarea greutatii corporale, stiut fiind ca aceasta reprezinta garantia finalizarii exercitiului fizic. De asemenea, s-a calculat compozitia corporala individuala prin folosirea metodei celor 5 plici de tesut adipos. S-a plecat de la o valoare optima de 12% tesut adipos si 88% masa activa, valori usor crescute fata de cele teoretice (9-11%), avand in vedere si limita de varsta a echipei. Pornind de la masurarea plicilor la nivel tricipiatal, subscapular, flanc, abdominal si coapsa, s-a calculat tesutul adipos real procentual si in kg, precum si masa activa reala cu raportarea la valorile optime. Concluziile s-au trasat sub forma excesului de tesut adipos (TA) si deficitului de masa activa (MA), ca si asupra greutatii.

Pe baza acestei concluzii, s-au stabilit si recomandari, dupa cum urmeaza:

- in cazul unui deficit de MA + TA, la un sportiv supraponderal, regimul alimentar va fi: normocaloric (4000Kcal, 24h), hipolipidic (1-1.5 g/kg), normoglucidic (9-10 g/kgcorp), hiperproteic (4g/24h), asociat cu antrenament pentru dezvoltarea masei active.

Aceasta variatie s-a intalnit la 30% din sportivele lotului analizat.

O alta situatie a constat in prezenta unui deficit ponderal (de la -8.5 kg la -1kg), deficit de masa activa si surplus de tesut adipos, in care caz regimul recomandat a fost urmatorul: hipercaloric (5000Kcal/zi), hiperproteic (4g/kgcorp), hiperglucidic (12g/kgcorp), hipolipidic (1-1.5g/kgcorp), cu pastrarea recomandarilor privitor la imbunatatirea masei active. Acest regim a fost indicat la restul de 80% din cadrul lotului.

Concluzionand, trebuie sa mentionam ca nici o sportiva nu se incadreaza din punct de vedere al compozitiei corporale in limitele teoretice.

Din punct de vedere al greutatii 30% din sportive sunt supraponderale, iar restul de 70% sunt subponderale. Aici, am vrea sa mentionam faptul ca tendinta actuala in sportul de performanta este obtinerea unor rezultate bune la greutati corporale mici, aceasta necesitand si o readaptare a formulelor de calcul ale valorilor optime conventional prin raportarea valorilor teoretice la greutatea actuala a sportivului, daca aceasta este cu cateva kilograme sub normal si trasarea indicatiilor in functie de aceste valori.

In aceasta idee, a masei active deficitare se incadreaza si rezultatele masuratorilor dinamometrice care desi indica valori corespunzatoare ale flexorilor palmari, scapulari si lombari, inregistreaza deficiente pentru toate sportivele in ceea ce priveste indicii de forta raportati la masa activa si la greutatea corporala, care sunt deficitari la 100% pentru IF/masa activa si 80% IF/greutatea corporala.

Recomandarile privesc imbunatatirea acestor indici prin antrenamente de forta identice cu cele precizate anterior.

Nu putem incheia prezentarea acestui lot fara a mentiona si inregistrarea valorilor tonusului muscular cu ajutorul miotonometrului. Aceasta inregistrare s-a facut in contractie si repaus la nivelul musculaturii coapsei, incercandu-se pastrarea unui microclimat constant. S-au inregistrat si deficientele dintre valorile in contractie si valoarea in stare de repaus, avandu-se in vedere faptul ca o diferenta mai mare semnifica si o capacitate mai eficienta (min 30Uz). Raportand la valorile normale de 50-60Uz (in repaus) si 110-120Uz (in contractie), s-au inregistrat valori normale la 60% din cazuri, 20% evidentiind o posibila oboseala musculara, dar o buna capacitate de lucru, iar la 20% s-a inregistrat o oboseala musculara marcata prin supraantrenament asociata cu o capacitate scazuta de lucru. Trebuie amintit aici faptul ca cele 2 sportive cu valori anormale au prezentat si un numar mai mare de traumatisme de severitate medie si chiar grava in anul in curs.

In urma inregistrarii si interpretarii parametrilor mai sus mentionati, in cadrul lotului de sportivi ce practicau tenisul, 30% au o postura ortostatica foarte buna, 60% prezinta pozitie ortostatica buna si 10% au o pozitie ortostatica satisfacatoare (fig. 3). Media de varsta a acestui lot a fost de 13,3.

Pentru pozitia umerilor si claviculelor, s-au inregistrat inclinatii si asimetrii in 30% din cazuri, iar scapulele proiectate s-au intalnit in 30 din cazuri.

Figura 3. Procentul pozitiei ortostatice corecte la lotul de tenismeni

In cadrul lotului studiat, 70% din subiecti au prezentat torace normal (TN), 30% torace astenic (AS), asa cum se prezinta in figura 4.

Figura 4. Procentul tipurilor de torace la lotul de tenismeni

Abdomenul s-a incadrat in relatii normale pentru toti sportivii analizati din punct de vedere al volumului si dispunerii tesutului adipos, dar cu o tonicitate mai redusa a musculaturii abdominale in 40% din cazuri, rezultat corespunzator si cu tipul deficientelor fizice identificate.

Examinarea membrelor superioare si inferiore nu a prezentat abateri de la normal nici in ceea ce priveste simetria, nici in ceea ce priveste proportiile.

Am lasat la urma coloana vertebrala deoarece aici s-au inregistrat cele mai multe abateri de la normal, cu observatia ca nici unul din viciile de postura inregistrate nu influenteaza intr-o masura importanta performanta sportiva.

Astfel s-au inregistrat:

– coloana in ax: 10%; – scolioza gradul I: 10%; – scolioza gradul II: 10%; – cifoza gradul I: 10%; – cifolordoza: 10%; – rectitudinea coloanei: 10%; – cifoscolioza: 20%; – lordoza: 20%.

Scoliozele dorsale au prezentat toate convexitatea in partea dreapta si se explica prin solicitarea asimetrica in tenis de masa, cu predominanta membrului superior. Asadar, este importanta stabilirea unor indicatii pentru antrenori in vederea adaptarii programelor de instruire sportiva in care sa se includa exercitii compensatorii in vederea contracararii efectului deformator postural. Astfel, se vor urmari exercitiile prin care se executa prin miscare specifica un efort cat mai puternic cu contractia musculaturii din partea concavitatii.

Avand in vedere varsta mica a lotului, nu s-a realizat calculul compozitiei corporale.

In cazul lotului de gimnastica, nu am inregistrat decat lordoza lombara la 60% din sportivii investigati, fara alte modificari patologice si scolioza dorsala la 20%. Studiul grupelor musculare solicitate de exercitii specifice gimnasticii ritmice a fost completat cu indicatii, acolo unde a fost necesar pentru dezvoltarea musculaturii spatelui si a centurii abdominale (consolidarea echilibrului pozitiilor corpului in faza de zbor a sariturilor, a lanturilor cinematice ale membrelor superioare, lanturilor triplei flexii si simplei extensii pentru membrele inferioare si formarea capacitatii de relaxare reflexa a musculaturii antagoniste, de executie alternativa sau chiar simultana a contractiei musculare si a relaxarii. Avand in vedere ca limita de varsta a acestui lot a fost 12,1, nu s-a realizat compozitia corporala.

Tratamentul recomandat pentru deficientele fizice mentionate va tine seama de urmatoarele:

• 1.  Lectia de gimnastica corectiva este, in primul rand, respiratorie, caci exista legatura intre coloana si torace si insuficienta respiratorie. Se recomanda operarea vegetatiilor adenoide inaintea inceperii tratamentului corectiv.
• 2.  Gimnastica corectiva foloseste exercitii care hipercorecteaza, iar dupa aceea vine cu exercitii de tonificare in pozitie corecta. Nu se merge mai departe cu hipercorectia deoarece exista riscul de a produce o inversare a curburilor coloanei vertebrale.
• 3.  O curbura a coloanei este mai supla in directia in care se accentueaza decat in cea care se corecteaza. Vom fixa mai intai coloana pentru a corecta o alta curbura.
• 4.  Fiinta umana este un tot; din acest considerent o deformatie nu este niciodata singulara. O deformatie de un anumit tip antreneaza o compensatie in segmentele de deasupra, deformatia initiala nefiind totdeauna cea mai accentuata.
• 5.  Redresarea se face inaintea tonificarii, pentru a obtine supletea si lungirea muschiului inainte de a-l tonifica.
• 6.  In cazul scoliozelor, nu vom redresa decat daca se poate mentine corectia.
• 7.  Gimnastica corectiva incepe din culcat pentru a se ajunge la pozitia stand.
• 8.  O deformare a coloanei nu se mai corecteaza la adult.
• 9.  Se va favoriza decontractarea.
• 10. Putine exercitii, dar bine executate au valoare mai mare decat exercitiile numeroase si prost executate.

Se are in vedere pozitia defectuoasa a capului cazut inainte, care trebuie redresata prin contractia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale, mentinand privirea inainte paralela cu pamantul.

Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale in scurtare din pozitii care sa fixeze regiunea lombara si cervicala in pozitie corecta. Se lucreaza, in special, din sezand sau sezand pe genunchi, din culcat, din genunchi cu sprijin pe palme si trunchiul sub orizontala si atarnari la scara fixa, elongatii la capastru, redresari active cu control in fata oglinzii, transport de greutati pe cap etc.

Pentru apropierea omoplatilor, se fac exercitii libere sau cu diverse aparate portabile (greutati, bastoane), cu rotarea externa a bratelor prin contractia muschilor micul rotund si subspinosul, cu apropierea omoplatilor de linia mediana (de coloana) prin contractia trapezului si romboidului cu inspiratie, iar la revenire expiratie. Acelasi rezultat il obtinem lucrand si cu bratele intinse si ridicate la orizontala, duse spre inapoi pentru apropierea omoplatilor de coloana si torace.

Deblocarea toracelui, care se prezinta cu un stern infundat, se obtine prin exercitii de respiratie ampla. Coastele care sunt fixate de coloana dorsala pot fi antrenate in momentul inspiratiei sa contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin indepartarea intre ele si ridicarea lor. Mai bine spus, toracele si respiratia costala se reeduca prin mobilizari pasive, presiuni si tractiuni, asupra coastelor, tinand cont de momentul inspiratiei si expiratiei, cu scopul de a mari elasticitatea condro-costo-vertebrala si de asemenea, prin miscari active de respiratie.

Mobilizarea se face usor, fara a produce dureri. Atat presiunile, cat si tractiunile se aplica perpendicular pe axul de rotatie a articulatiilor costo-vertebrale, la nivelul arcului posterior sau la nivelul deplasarii coastelor mai mari.

Miscarile pasive cu presiuni si tractiuni pe clavicula si stern vizeaza mobilitatea toracelui in partea lui superioara, iar cand sunt aplicate pe regiunea laterala vizeaza mobilizarea toracelui in partea mijlocie si inferioara.

In cazul ridicarii bratelor sus si a tractiunilor in momentul inspiratiei, se obtine o extensie a coloanei dorsale si cresterea diametrului anteroposterior al toracelui.

Miscarile active de respiratie costala sunt realizate de muschii inspiratori (intercostali externi) la care se adauga, la o inspiratie fortata pana la 60l/min, scalenii si sternocleidomastoidienii, iar dincolo de 100l/min intervin micul si marele pectoral, precum si dintatul mare. Expiratia se face prin relaxarea muschilor inspiratori dar la o expiratie fortata contribuie intercostalii interni.

Mobilitatea coastelor in respiratie nu este mereu aceeasi, ci variaza in functie de pozitia in care este toracele in momentul respiratiei:

- pozitiile culcat pe spate, sezand si in picioare, permit o mobilitate maxima pentru partea anterosuperioara a toracelui si lateral, pentru partea mijlocie si inferioara a toracelui;

- in culcat lateral, mobilitatea costala este mai mare pentru hemitoracele ce se gaseste deasupra.

Atunci cand dorim sa facem o mobilizare a cutiei toracice in scop corectiv, vom tine seama si de respiratia diafragmatica cu influenta ei asupra bazei toracelui.

In atitudinea scoliotica, avem bune rezultate cu o gimnastica de tonificare generala, gimnastica respiratorie si abdominala (scolioticul inspira cu abdomenul contractat fara a mobiliza diafragmul), cu exercitii detonificare a musculaturii spatelui executate simetric si prin educarea si supravegherea continua a tinutei corpului.

Tratamentul clasic vizeaza tonificare muschilor santurilor vertebrale prin miscari simetrice si asimetrice concomitent cu mobilizarea coloanei vertebrale si corectarea gibozitatii. De partea concava a curburii, muschii sunt scurtati, atonici sau hipertonici si vor fi intinsi lucrand in contractie incompleta si intindere completa, iar de partea convexa, muschii sunt alungiti, contractati si trebuie scurtati prin lucru in contractie completa si intindere incompleta.

Concluzii

In urma analizei si sintezei materialului prezentat, se pot evidentia urmatoarele concluzii:

1. Desi baschetul este unul din jocurile sportive complexe, alcatuit din miscari naturale (alergari, sarituri si aruncari), totusi solicitarea musculo-articulara este inegala, ceea ce duce la deficiente fizice in cadrul practicarii indelungate. Deficientele inregistrate au fost deficiente somatice, partiale, cu gravitate usoara sau medie, fara sa limiteze in mod semnificativ performanta.

2. S-au inregistrat inclinatii/asimetrii pentru pozitia umerilor si claviculelor in 30% din cazuri si proiectii posterioare ale scapulelor tot in 30% din cazuri.

3. Toracele normal conformat a fost prezent la 50% din cazuri, 30% din sportive au prezentat torace plat si 20% un torace cilindric. De asemenea, s-au inregistrat sechele de rahitism la 50% din sportivele studiate.

4. Examenul coloanei vertebrale a evidentiat in 30% din cazuri atitudini vicioase de tip cifotic si cifoze dorsale gradul I/II, scolioze dorsale cu convexitate dreapta in 30% din cazuri.

5. In cazul gimnasticii, s-au inregistrat lordoze lombare in 60% din cazuri, scolioze dorsale in 20% din cazuri

6. In urma practicarii la nivel de performanta a tenisului, pozitia de baza a jucatorului predispune la aparitia unor atitudini defectuoase la nivelul coloanei vertebrale.

7. Toracele normal conformat a fost prezent la 70% din cazuri, 30% din sportivi au prezentat torace astenic. De asemenea, s-au inregistrat sechele de rahitism la 50% din sportivii studiate.

8. Examinarea bazinului a pus in evidenta relatii normale pentru toti sportivii.

9. Examinarea membrelor superioare si inferioare nu a prezentat abateri de la normal din punct de vedere al simetriei si al proportiilor.

10. Examenul coloanei vertebrale a evidentiat in: 10% din cazuri coloana in ax, 20% scolioze gradul I/II, 10% cifoze, 10% cifolordoze, 10% rectitudine de coloana vertebrala, 20% cifoscolioze, 20% lordoze.

11. Consideram ca aceste tulburari de postura se datoreaza solicitarii asimetrice in partea dreapta (scolioze) si dezvoltarii insuficiente a grupelor musculare paravertebrale.

12. Se recomanda antrenorilor adaptarea programelor de instruire sportiva astfel incat sa cuprinda exercitii compensatorii in vederea contracararii efortului deformator postural.

13. Tratamentul deficientelor fizice constatate include: gimnastica respiratorie, tonifierea musculaturii paravertebrale, exercitii de apropiere a scapulelor.

Abstract

The recognition and the evaluation of some vicious stands or of some physical deficiencies are very important in sport activity. Sometimes, the practice of sport itself may lead to a deficiency, sometimes the pre-existent physical deficiencies may be the limitative factors of performance.

The present study has been realized following the incidence of the physical deficiencies at 3 athletes with ages between 12 - 18 years, basketball players, tennis players, gymnastics and which are periodically medical examined at the Sportive Clinic of Craiova. The methods used were: somatoscopice methods (globally and segmented) and motion analyze through SIMI Motion.

The results indicate postural disorder due the asymmetrical load of the right side (scoliosis) and lack of develop of the paravertebrale muscular fibers in basket and tennis sports. It is recommended to the coaches to adapt the sportive training programs in order to contain compensatory drills for counteract the postural deforming effort.

Bibliografie

1. DOUDA, H., S.P., TOMAKIDIS, K. Nicolaidis. Somatometric characteristics and physical fitness attributes as predictors of attainment in rhythmic gymnastics Proc 4-th An. Cong. Europ. College Sport Sc, Roma, 1999
2. DRAGAN, I. si col. Selectia si orientarea medico-sportiva. Bucuresti: Editura Sport-Turism, 1989
3. LILLEGARD, W.A., RUCKER, K.S. Handbook of Sports Medecine. USA: Andover Medical Publishers, 199