INFLUENTA EXERCITIULUI FIZIC SISTEMATIC ASUPRA VARSTEI A 3-A

Dr. ANCA IONESCU, Universitatea de Medicina si Farmacie 'Carol Davila'

Dr. ADELA APOSTOL, Institutul National de Medicina Sportiva

Cuvinte cheie: exercitiu fizic, capacitate de efort, compozitie corporala, sedentarism, varsta a 3-a

Introducere

Studii demografice recente sustin ca viata a jumatate dintre persoanele de sex feminin nascute la sfarsitul secolului XX si a unei treimi dintre barbati nascuti in aceeasi perioada se va intinde pe parcursul a trei secole. Se estimeaza ca, daca astazi 35 de milioane de americani au peste 65 de ani, in anul 2070, mai mult de 70 de milioane vor avea peste 85 de ani. Medicina preventiva, tratamentele din ce in ce mai eficace pentru diferite afectiuni ajuta omul modern sa traiasca mai mult. Pe de alta parte, multi gerontologi atrag atentia asupra imbunatatirii calitatii vietii persoanelor in varsta, eforturile depuse pentru prelungirea duratei de viata trebuind sa fie acompaniate de cele de imbunatatire a starii de sanatate, exprimata prin parametrii fizici si functionali. 

Studii longitudinale, efectuate pe subiecti neantrenati, au aratat ca, odata cu varsta, performantele fizice inregistreaza o curba sinusoida, cu crestere rapida in copilarie si un maxim intre adolescenta tarzie si 30 de ani, dupa care, capacitatile fizice intra intr-un declin. Panta acestei parti descendente a sinusoidei depinde insa de mai multi factori, foarte des incriminat fiind stilul de viata.

De aceea, ne-am propus sa urmarim evolutia parametrilor conditiei fizice si functionali la persoanele in varsta aflate intr-un program de antrenamente regulate.

Obiectiv

Studiul a urmarit influenta exercitiului fizic sistematic (3-4 antrenamente saptamanal) la persoane de varsta a 3-a care participa la curse de fond si semifond in competitiile nationale si internationale. Aceste observatii s-au facut in cursul examenelor de specialitate efectuate bianual in Institutul National de Medicina Sportiva.

Material si metoda

Experimentul s-a efectuat in perioada 1998-2003, pe un numar de 43 atleti veterani, cu vechime in sport de 2-16 ani, dintre care 24 barbati cu media de varsta cuprinsa intre 54 si 72 ani si 19 femei cu o medie de varsta cuprinsa intre 51 si 68 de ani. Parametrii urmariti la fiecare examen medico-sportiv au cuprins: date antropometrice (inaltime, greutate, compozitie corporala, perimetru abdominal), mobilitate, elasticitate, forta musculara (masurata prin dinamometrie) si capacitatea aeroba de efort (evaluata prin proba Astrand). Aceste masurari au fost efectuate anual.

Preconditii

Studii longitudinale efectuate pe populatia in varsta arata o scadere a capacitatii aerobe cu 1% pe an dupa varsta de 20 de ani. Dupa a sasea decada de viata, scaderea se accentueaza, inregistrand valori de 2%pe an. Un efect similar are varsta si asupra capacitatii de efort anaerobe.

Modificarile andurantei sportive ce apar odata cu inaintarea in varsta sunt atribuite atat unor factori ce actioneaza asupra circulatiei periferice, cat si unor factori centrali. Masurarea debitului cardiac nu este usor de realizat, asa incat studiile efectelor varstei asupra andurantei fizice examineaza VO₂ max, care se coreleaza cu debitul cardiac.

Factorii incriminati pentru descresterea capacitatii fizice aerobe sunt, la nivelul aparatului respirator, capacitatea vitala (volumul total de aer expirat dupa o inspiratie maxima) si volumul expirator maxim in prima secunda (volumul de aer expirat in prima secunda dupa o inspiratie maxima) care descresc liniar cu varsta dupa 20-30 de ani. Totodata, volumul rezidual (care nu poate fi expirat) creste, in conditiile in care capacitatea pulmonara totala ramane neschimbata. Raportul intre volumul rezidual si capacitatea pulmonara totala creste, ceea ce inseamna ca o cantitate mai mica de aer poate participa la schimburile respiratorii.

Schimbarile pulmonare care acompaniaza inaintarea in varsta sunt cauzate, in principal, de scaderea elasticitatii tesutului pulmonar si al peretelui toracic. Presiunea diferentiala arterio-venoasa a oxigenului scade de asemenea, indicand o extragere scazuta a oxigenului de catre muschi.

Factorii cardiovasculari raspunzatori de modificarile performantei fizice odata cu varsta sunt multipli.

Reducerea frecventei cardiace maxime este unul dintre cei mai importanti factori si poate fi atribuita unor alterari morfologice si electrofiziologice in sistemul de conducere intracardiac, mai ales in nodul sino-atrial si in fasciculul Hiss, determinand in final o incetinire a conducerii atrio-ventriculare si a alurii ventriculare maxime. Se inregistreaza, de asemenea, o scadere a sensibilitatii la catecolamine prin intermediul receptorilor beta1. Volumul cardiac maxim si debitul cardiac par sa intre in declin cu varsta. La factorii centrali se adauga si cei periferici, fluxul sangvin periferic descreste, chiar daca densitatea capilara in muschi este neschimbata.

In ceea ce priveste compozitia corporala, studiile efectuate pe persoane neantrenate au remarcat o crestere a masei adipoase dupa atingerea varstei de maturitate in detrimentul masei active.

Masa adipoasa creste ca urmare a suplimentarii aportului alimentar, descresterii activitatii fizice dar si scaderii abilitatii organismului de a mobiliza grasimi. Dupa 30 de ani, masa activa scade, in principal, prin descresterea masei musculare si a celei osoase, cel mai probabil cauzata de inactivitatea fizica.

Pierderea fortei musculare corelata cu varsta rezulta, in principal, din pierderea masei musculare. In general, experientele asupra persoanelor cu activitate fizica normala, arata o modificare a structurii musculare un favoarea fibrelor lente, posibil datorata unor reduceri a celor rapide. Cu varsta, pare sa scada si abilitatea sistemului nervos de a detecta stimuli, de a procesa informatia si a produce raspuns.

 In experimentul nostru, am incercat sa aflam cum sunt aceste modificari la persoanele in varsta care continua sa se antreneze.

Rezultate

Pe parcursul studiului subiectii au pastrat o stare buna de sanatate.

Datele antropometrice de la care au plecat subiectii analizati au aratat ca 11 barbati si 10 femei erau supraponderali, cu un surplus variind intre 5 si 13 kg la barbati si intre 3 si 9 kg la femei, procentul de tesut adipos avand valori cuprinse intre 14 si 30% la femei si 15 si 30% la barbati iar media perimetrelor abdominale fiind de 79.3 cm pentru barbati si 98.69 cm pentru femei.

Dupa 5 ani de antrenamente regulate, 17 femei au inregistrat scaderi in greutate (intre 1 si 5 kg fiecare), prin reducerea tesutului adipos in favoarea masei active (1-2 kg), iar media perimetrelor abdominale a ajuns la 96.9 cm. In mod similar, 12 dintre barbatii supusi programului de antrenament au scazut dupa 5 ani in greutate tot prin cresterea masei active (2-3 kg) in dauna tesutului adipos, media perimetrelor abdominale ajungand la 76.3 cm.

De asemenea, mobilitatea si elasticitatea musculara s-au imbunatatit. Singurul parametru la care nu am inregistrat cresteri semnificative a fost forta musculara.

Veteranii aflati in studiul nostru au demonstrat o crestere a capacitatii de efort aerob cu o medie de 10% la femei si 11% la barbati.

Interpretare

Antrenamentul cu rezistenta moderata se dovedeste a fi o remarcabila cale de crestere a sintezei proteice si a masei musculare, chiar la varste inaintate, opunandu-se procesului de atrofiere musculara ce apare la persoanele neantrenate dupa a cincia decada de viata. Mai mult, rata de crestere a masei musculare cu antrenamentul este destul de asemanatoare cu cea a adultilor mai tineri, chiar si intr-a opta decada de varsta.

Exercitiul fizic poate nu doar sa conserve capacitatea de efort, ci chiar sa o creasca, indiferent de varsta (explicatia acestui efect poate fi cresterea volumului diastolic final care va produce cresterea debitului bataie printr-un mecanism de tip Frank-Starling), demonstrand ca inactivitatea joaca un rol important in imbatranirea fizica.

Concluzii

Schimbarile pe care le induce efortul fizic sistematic la varsta a 3-a sunt importante si nu difera semnificativ de cele care apar la sportivii tineri. De aceea elaborarea unor masuri specifice, pertinente pentru activitatea fizica la varsta a 3-a este posibila si poate duce la imbunatatirea conditiei fizice si a starii de sanatate a acestora.

Atat barbatii, cat si femeile de orice varsta beneficiaza de activitatea fizica regulata (ideal zilnic!) de intensitate moderata (ex., mers in forta - 30 min, alergare usoara - 15 min). E bine sa se inceapa cu exercitii care sa solicite cat mai multe grupe musculare si care sa dezvolte forta musculara si mobilitatea pentru evitarea unor eventuale accidente. De asemenea, progresul in ceea ce priveste frecventa, durata si intensitatea fiecarei sedinte de exercitii trebuie sa se faca lent.

Activitatea fizica regulata scade nivelul morbiditatii si, in primul rand, al complicatiilor cardiovasculare, numarul mortilor subite fiind mult mai mic decat cel din randul populatiei sedentare. E bine sa se retina ideea ca NICIODATA nu este prea tarziu pentru inceperea exercitiilor fizice regulate, care trebuie sa fie placute, variate si sa creeze un nou STIL DE VIATA. 

Abstract

The national Institute of Sports Medicine experiences through a special research program, the influence of systematic physic exercise, on 3^rd age persons. The present study emphasizes the changes that occur in veteran athletes who are practicing organized long run and are currently taking part at different competitons.

Commune methods to assess the body composition strength physical work capacity were performed in our institute for 43 veteran athletes, during a period of 5 years.The multilevel analysis of all changes induced by the systematic physical effort supports the process of identifying the human body's performance limits, as well as the elaboration of a specific and pertinent recommendations on performing physical exercises at various levels of intensity.

Bibliografie

1. ACSM position stand on exercise and physical activity for older adults. In: Med. Sci. Sports Exerc. USA, 1998, 30:992
2. BABCOCK, M.A. et al., Effects of anaerobic endurance training on gas exchange kinetics of older man. In: Med. Sci. Sports Exerc. USA, 1994, 26:447
3. CARTEE, G.D., Aging skeletal muscle response to exercise. In: Exerc. Sport Sci .Rev. USA, 1994, 22:91
4. DESERRRES, S.J., ENOKA, R.M., Older adults can maximally activate the biceps brachi muscle by voluntary command. In: Journal Appl. Physiol. Canada, 1998, 84:284.
5. FIATARONE, M.A. et al., Exercise training and nutritional supplememtation for physical frailty in very elderly people. In: N Engl. Journal Med. Anglia, 1994, 330:1769
6. FIGZERALD, M.D. et al., Age-related decline in maximal aerobic capacity in regularly exercising vs. sedentary females: a meta-analysis. In: Jn. Appl Physiol. Canada, 1997,83:160
7. FRONTERA, W.R. et al., Aging of skeletal muscle:a 12-yr longitudinal study. In: Jn. Appl Physiol. Canada, 2000, 88:1321.
8. KASCH, F.W., The effects of exercise on the aging process. In: Phys Sportsmed. 1976, 4:64
9. KOSTA, T. et al., Habitual physical activity and peak anaerobic power in elderly women. In: Eur.Appl Physiolog. 1997, 76:81
10. MACERA, C.A. et al., Age, physical activity, physical fitness, body composition, and incidence of orthopedic problems. In: Res. Q. Exerc. Sport. USA, 1999, 60:225