SCHIMBAREA PARADIGMEI CURRICUMULUI IN INVATAMANTUL SUPERIOR DE SPECIALITATE

Conf. univ. dr. LILIANA MIHAILESCU

Universitatea din Pitesti

Cuvinte cheie: paradigma, curriculum, obiective, competente

Premisele cercetarii

Orientarile moderne din filosofia educatiei universitare determina reforma invatamantului universitar care vizeaza si curriculumul, definit ca „ansamblul complex si evolutiv de reguli de desfasurare pedagogica a unei actiuni de educatie sau de formare realizata la diferite niveluri de operationalizare' (Carstea S, 2004).

Pentru intelegerea necesitatii schimbarii paradigmei curricumului in invatamantul superior de specialitate trebuie identificate jaloanele acesteia.

I. Factorii care au generat declansarea reformei in pregatirea cadrelor didactice din invatamantul de specialitate:

• a) schimbarile majore din invatamantul superior din Romania – crearea cadrului legislativ si normativ in perioada 1993-2004 (Colibaba-Evulet, D., 2004)
• b) noul tip de cultura si civilizatie din societatea contemporana:
• - transformarea calitativa a societatii: centrarea pe cunoastere si invatare, trecerea de la „a sti' la „a sti sa faci' si „a sti sa convietuiesti cu ceilalti';
• - utilizarea extensiva a noilor tehnologii de informare si comunicare in toate domeniile vietii sociale si private;
• c) regandirea educatiei si a formarii personalului didactic din perspectiva societatii informatice:
• - generalizarea sistemelor de informatizare a invatamantului;
• - tehnologiile informative si de comunicare se implementeaza la nivelul curricumului, cuprinzand atat instruirea cat si evaluarea educationala;
• d) regandirea ofertei educationale de specialitate in functie de cererea de pe piata muncii pentru realizarea unei insertii profesionale corespunzatoare;

e ) implementarea hotararilor Declaratiei de la Bologna care vizeaza:

- structurarea invatamantului superior pe cicluri: studii de licenta cu durata de 3 ani, studii de masterat cu durata de 2 ani si studii de doctorat – durata de 3 ani;

- sistemul de credite transferabile;

- mobilitatea internationala a studentilor si a cadrelor didactice;

- implementarea 'Diplomei Supliment'.

II. Impactul cunoasterii culturale asupra evolutiei procesuale a invatamantului (Cerghit I, 2003)

- orientarea invatamantului de la un sistem tehnocratic la altul procesual, constructiv;

- trecerea de la sistemele actionale (procesual-euristic; procesual-operational; invatarii depline; tehnocentric) la sistemele interactionale (situational, sociocentric) si informationale;

- schimbarea rolurilor si functiilor profesorului in concordanta cu orientarile sistemului.

III. Noile politici educationale care determina necesitatea si continutul reformei in invatamantul superior de specialitate:

a) strategiile si initiativele institutiilor si organismelor internationale: O.N.U.; U.N.E.S.C.O; C.E; O.E.C.D. etc., in domeniul educational, cu documente elaborate in acest sens;

b) procesul de la Bologna si integrarea invatamantului european, dezvoltarea standardelor europene ale profesionalismului didactic;

c) strategia nationala a pregatirii cadrelor didactice la nivel sistemic si pe specializari (Lador I, 2004)

IV. Definirea noului tip de profesionalism pe mai multe planuri:

– crearea unor noi structuri instructionale;

– redefinirea rolurilor, a competentelor si a standardelor cadrului didactic;

– elaborarea unor strategii de formare initiala si continua;

– crearea unui sistem de certificate de evaluare a progresului in cariera.

In aceasta conceptie, curriculum cuprinde:

● finalitatile, obiectivele generale ale actiunii si/sau efectele scontate pe parcursul acesteia;

● continuturile (pe discipline), obiectivele, capacitatile si/sau competentele ce se formeaza la studenti;

● modul de gestiune a procesului didactic (tehnologie, metode si mijloace, forme de organizare) si modul de relationare profesor –student;

● relationarea cu contextul organizational sau al mediului inconjurator;

● sistemul de evaluare a competentelor.

Ipoteze

Lucrarea a avut in vedere urmatoarele ipoteze:

1. Am considerat ca reforma pregatirii cadrelor didactice implica restructurarea paradigmei curriculumului in invatamantul universitar.

2. Centrarea curriculumului pe competente determina schimbarea si in domeniul educatiei fizice si sportului paradigmei acestuia functie de mecanismele economiei de piata.

Continut - Metodologie

Paradigma curricumului, confirmata in ultimele decenii la scara sistemelor moderne de invatamant, impune promovarea unui nou tip de cercetare in stiintele educatiei, o cercetare orientata prioritar in directia dezvoltarii cunoasterii in domeniu pe fondul respectarii comenzilor sociale (pe plan national si local) dar si al devansarii acestora intr-un spatiu al inovatiei pedagogice virtuale.

In contextul reformei invatamantului, marile teme de cercetare pot fi orientate in directia elaborarii unor modele care angajeaza atat pedagogic cat si social:

– reconstructia (regandirea) finalitatilor educatiei;

– reconstructia (regandirea) sistemului de invatamant;

– reconstructia (regandirea) curricumului scolar.

Reconstructia curricumului este tema cea mai importanta in contextul oricarei reforme fiind insa conditionata de calitatea modelelor conceptuale elaborate la nivelul finalitatilor si a sistemului de invatamant.

Reforma curriculara are loc la nivelul corelatiei dintre noile finalitati ale invatamantului superior de educatie fizica si sport si continuturile specifice si se dezvolta in cadrul unor noi structuri de organizare in conformitate cu hotararile cuprinse in declaratia de la Bologna. Realizarea acestei reforme presupune regandirea, reproiectarea planului de invatamant si a programelor analitice din perspectiva curriculara, in raport cu cerintele unei societati pe cale de informatizare generala.

Potolea, D., propune in 2004 schimbarea paradigmei curricumului prin trecerea de la curriculum national la curriculum centrat pe competente,ca cerinta a reformei in invatamantul superior ,identificand particularitatile functionale si de continut ale celor doua tipuri de curriculum,. In sinteza acestea pot fi prezentate astfel:

Curriculum national

Curriculum centrat pe competente

● determina separarea clasica a domeniilor cunoasterii si presupune reorganizarea conceptuala a disciplinelor academice; ● invatarea se centreaza pe cunostinte si aplicatiile lor la situatii tipice; ● termenii de referinta ai acestui tip de curriculum sunt: „a sti', „a intelege', „a executa'.

● determina capacitati de diferite tipuri si grade de complexitate si creeaza in special competente cognitive si sociale superioare; ● invatarea implica gandirea si transferul,folosirea cunostintelor in situatii diferite; ● implica organizarea inter/pluri si transdisciplinara a curricumului; ● termenii de referinta ai acestui tip de curriculum sunt: „a gandi critic', „a decide', „a crea' si „a rezolva'.

Centrarea curricumului pe competente are la baza studiile lui Ph.Pervnoud, 1998, care evidentiaza ca „o competenta de o anumita complexitate pune in functiune mai multe scheme de perceptie, de gandire, de evaluare si actiune'. O astfel de proiectare curriculara presupune respectarea unor axiome pedagogice cu care interfereaza si relationeaza permanent.

Relatia curriculum centrat pe competente–principalele axiome pedagogice

 Cunoasterea competentelor generale si a abilitatilor cognitive specifice in domeniul invatamantului superior, la nivelul celor trei cicluri, asa cum sunt promovate de noile documente de politica nationala elaborate de MEC (Lador I, 2004), este o conditie sine qua non pentru stabilirea competentelor specifice invatamantului superior de educatie fizica si sport. Acestea se pot prezenta sintetic, astfel:

Competente generale	Abilitati cognitive specifice
Ciclul studiilor universitare de licenta
● culegerea, analiza si interpretarea de date si informatii din punct de vedere cantitativ si calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale si din literatura disponibila din domeniu;	● aplicarea cognitiva si profesionala a conceptelor, teoriilor, metodelor de investigare fundamentala din domeniul educatiei fizice si sportului;
● utilizarea unor moduri diverse de comunicare scrisa si orala, inclusiv intr-o limba straina;	● capacitati de sintetizare si interpretare a unui set de informatii, de rezolvare a unei probleme de baza si de evaluare a concluziilor posibile;
● competente superioare in utilizarea tehnologiilor informatice si de comunicare;	● analiza independenta a unor probleme complexe si posibilitatea de a comunica in mod demonstrativ rezultatele evaluarii proprii;
● asumarea responsabilitatii de a elabora un program personal de autoperfectionare.	● spirit de initiativa in analiza si rezolvarea de probleme specifice.
Ciclul studiilor masterale
● aplicarea creativa a tehnicilor de cercetare si rezolvare de probleme;	● evaluarea critica a rezultatelor unor noi cercetari
● elaborarea de studii si rapoarte publicabile sau aplicabile profesional;	● formularea de alternative interpretative si demonstrarea relevantei acestora;
● capacitatea de a conduce grupuri de lucru si de a comunica in contexte din ce in ce mai diverse;	● aplicarea creativa a metodelor de cercetare.
● abilitati de conducator si angajare clara pe calea propriei dezvoltari profesionale.
Ciclul studiilor doctorale
● dezvoltarea tehnicilor de cercetare si aplicarea lor in contexte diverse si specifice;	● identificarea de noi probleme si abordarea lor prin cercetare;
● constructie teoretica si aplicare profesionala;	● imaginatie creativa si combinatorica;
● constructii discursive de tip academic pentru publicatii de prestigiu in domeniu si de tipul cunoasterii comune pentru comunicare publica	● analiza critica si combinativa.
● asumarea responsabilitatii de a elabora un program de cercetare, spirit critic, creativitate, inventivitate.

Schimbarea paradigmei curriculare implica reforma la nivelul elementelor componente ale curricumului: planul de invatamant, programele analitice, sistemul de evaluare.

I. Reproiectarea planului de invatamant

Obiectivele reproiectarii planului de invatamant trebuie sa fie in concordanta cu esenta reformei:

– elaborarea unui plan de invatamant deschis incluzand in structura lui o unitate, nu planuri diferite pe ani si cicluri;

– corelarea armonioasa a tipurilor de invatare, formal-obligatoriu, nonformal-studiul individual, refaceri, recuperari, aprofundari, dar si informal-pentru dezvoltarea si valorificarea experientei individuale si sociale;

– promovarea invatarii creative, inovatoare ceea ce anticipeaza adaptarea la schimbari continue;

– abordarea sistemica a continuturilor, elaborarea unui plan de invatamant intradisciplinar, interdisciplinar si pluridisciplinar in concordanta cu cerintele pietii muncii si nevoile reconversiei profesionale;

– valorificarea psiho-pedagogica a particularitatilor de varsta ale studentilor.

Astfel conceput, noul plan de invatamant va asigura:

1. Selectarea celor mai importante discipline de invatamant din perspectiva efectelor formative de durata si a competentelor pe care le determina la nivelul studentilor;

2. Armonizarea disciplinelor de invatamant din perspectiva sistemica plecand de la competentele finale ale absolventului;

3. Optimizarea raportului dintre timpul afectat invatarii: formale-nonformale-informale;

4. Plasarea strategiilor de evaluare continua si finala in functie de structura anului de invatamant favorizand prin aceasta reusita scolara. 

II. Reproiectarea programelor analitice  

Reconstructia curricumului, la nivelul programelor analitice, presupune elaborarea obiectivelor intermediare ale educatiei specifice pe discipline, capitole, module de studiu sub diferite formule. Stabilirea obiectivelor se va face in raport de tipul de curriculum: rational, procesual sau prin negociere.

Noile programe analitice la nivelul disciplinelor de invatamant au in vedere corelatia optima dintre competentele finale si intermediare, obiectivele specifice de continut –pedagogice: deprinderi specifice –strategii pedagogice specifice: - informatii specifice; - atitudini cognitive specifice; si strategii psihologice –cognitive, afective –actionale.

Programele analitice elaborate in sens curricular vor evidentia structura obiectului de invatamant prin urmatoarele elemente:

– transmiterea cunostintelor fundamentale ale disciplinei respective;

– stabilirea legaturilor dintre cunostintele fundamentale;

– determinarea unor formule care sa concentreze informatia esentiala pentru mai multe evenimente, atat pentru a intelege un fenomen sau altul dar si pentru a-l putea reproduce;

– optiunea pentru anumite solutii metodologice care sa asigure ciclicitatea pe baza reluarii materialului de invatat la un nivel superior;

– optiunea pentru anumite strategii de evaluare prin care accentul evaluarii sa se concentreze pe verificarea gradului de intelegere a continutului disciplinei de invatamant si de corelare a cunostintelor respective cu altele, insusite anterior sau simultan.

Programele analitice de ultima generatie isi propun sa asigure in mod special coerenta curricumului (Erikson, L.N, 2004) inteleasa ca relevanta a studiilor de zi cu zi pentru studenti.

III. Reorganizarea evaluarii competentelor

Schimbarea paradigmei curriculare include reorganizarea sistemului de evaluare ca parte integranta a curricumului. Studii recente (Paun, E, Potolea, D, 2002; Cabac, V, 2000; Cerghit, I, 2002; Cucos, C, 2002; Cristea, S, 2004) reprezinta cercetari si dezvoltari teoretice recente, susceptibile sa reorganizeze sistemul practicii evaluarii si sa o plaseze intr-o noua paradigma printr-o reconceptualizare a formelor si a conceptelor majore.

Toate acestea considera ca reforma curriculara include centrarea pe cultura aprecierii in evaluarea competentelor considerand-o superioara culturii testarii datorita urmatoarelor diferente (sintetizare dupa Potolea, D):

Caracteristicile sistemului de evaluare prin testari	Caracteristicile sistemului de evaluare prin apreciere
● implica un model masurabil atat in plan educativ cat si psihic;	● implica o evaluare alternativa;
● are la baza prioritar teoriile behavioriste ale invatarii;	● apeleaza la principii psiho-pedagogice cu continut larg: invatarea cognitiva, interpretarea multipla a inteligentei, etc.
● utilizeaza teste obiective, standardizate;	● este centrat pe sarcini autentice ancorate pe realitate;
● masoara achizitii cognitive de nivel primar;	● utilizeaza metode de evaluare de esenta calitativa: portofoliu, interviu, probe de performanta, grila de observatie, proiecte, autoevaluare, etc.
● evalueaza rezultatele invatarii fara a implica conditiile de instruire in care s-a organizat invatarea.	● este orientat pe evaluarea competentelor complexe a valorilor si a aptitudinilor; ● solicita noi competente cadrelor didactice care realizeaza evaluarea

Acum cand se demareaza actiunile concertate de punere in aplicare a hotararilor declaratiei de la Bologna consider ca argumentele supuse atentiei factorilor responsabili in adoptarea deciziilor pot fi puncte de plecare in dezbateri concrete privind reproiectarea elementelor componente ale curriculumului in pregatirea cadrelor didactice in domeniul educatiei fizice si sportului.

Concluzii:

In baza celor prezentate se pot formula urmatoarele consideratii:

1. Restructurarea curriculumului in invatamantul superior de specialitate este parte componenta a directiilor de reforma a pregatirii cadrelor didactice

2. Schimbarea paradigmei curriculumului este necesara in conditiile trecerii de la curriculum national la curriculum centrat pe competente in concordanta cu mecanismele de functionare ale pietii muncii coroborat cu competentele institutiei de invatamant superior, traditie, experienta, etc.

3. Elaborarea competentelor specifice invatamantului superior de educatie fizica si sport determina continutul planului de invatamant si a programelor analitice pe discipline in contextul reformei din invatamantul superior.

Abstract

The superiour school system domain represents a complexe system by being an indisponable component to the functionement and developement of the contemporan society. The changement an the suporiour school systems paradigma is the fundamental facture in the accomplismment of the specialised superiour school systems reform in the preparation of the student with a high proffesional competence, mobility, a selfinstruct and a continue selfperfectionise capacities, creator and generator of new material and spiritual values.

Bibliografie

1. CERGHIT, I., Sisteme de instruire alternative si complementare–structuri, stiluri si strategii. Bucuresti, Editura Aramis, 2002
2. CIORBA, C-tin., Continutul invatamantului superior de cultura fizica. Chisinau, Editura Garuda, Art, 2001
3. COJOCARIU, V.M., Educatie pentru schimbare si creativitate. Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A, 2003
4. COLIBABA EVULET, D., Curricula si proiectarea curriculara. In: Viitorul. Craiova, nr.5, 2003
5. COLIBABA EVULET, D., Schimbari majore in invatamantul superior. Atelier stiintific C.C.P.U., Pitesti, 2003
6. CUCOS, C-tin., Pedagogie-editia a II-a revazuta. Iasi, Editura Polirom, 2002
7. ERIKSON, L.N, Concept-Based Curriculum and Instruction, Teaching Beyond the Facts. California, Corwin Press., Inc., Thousland Oaks, 2002
8. LADOR, I., Relatia sistemica in plan managerial privind implementarea procesului Bologna in sistemul educational universitar. Conferinta internationala, F.E.F.S., Bacau16-18 septembrie, 2004
9. LADOR, I., Relatia sistemica in plan managerial privind implementarea procesului Bologna in sistemul educational universitar. In: Gymnasium. Revista de educatie fizica si sport. Bacau, FEFS, nr.7, 2004, pp.11-14
10. LADOR, I., Viziunea factorilor de decizie din Ministerul Educatiei si Cercetarii privind derularea si implementarea procesului Bologna. In: Stiinta sportului. Bucuresti, nr.39, 2004, pp. 3-21
11. LISIEVICI, P., Evaluarea in invatamant, teorie, practica, instrumente. Bucuresti, Editura Aramis, 2002
12. NEACSU, I., Instruire si invatare. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1999