
REPERE ISTORICE SI POLITICE EDUCATIONALE EUROPENE PENTRU INVATAMANTUL SUPERIOR DE EDUCATIE FIZICA. ROMANIA INCOTRO?
Conf.dr. ROMAN GHEORGHE, conf.dr. RUSU FLAVIA
Universitatea „Babes-Bolyai" Cluj-Napoca
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
Cuvinte cheie: reforma europeana in invatamantul superior, politici educationale, educatie fizica si sport, formatori
Introducere. Repere istorice
In anul 1988, la Bologna se constituia un document important pentru Asociatia Europeana a Universitatilor (EUA): MAGNA CHARTA UNIVERSITATUM. Acest document consfintea independenta si autonomia universitara si adaptarea invatamantului si cercetarii la nevoile mereu in schimbare a societatii. La aceea vreme, Romania nu s-a putut numara printre semnatarele documentului.
In rezolutia Conferintei Generale UNESCO, Sesiunea a 29-a de la Paris din anul 1997, articolele 5 si 6 au o importanta capitala pentru politicile educationale din Europa:
Art. 5 "… performantele in universitate depind de infrastructura si resursele materiale si umane, dar mai ales, de expertiza personalului de predare, de calitatile umane si pedagogice ale acestuia.
Art.6 "…pozitiile de predare in universitate sunt profesiuni pedagogice ce se insusesc prin studiu si cercetare pe durata formarii initiale si a educatiei continue (life long learning). Predarea este o forma a serviciilor publice. Eficienta predarii depinde de corelarea pregatirii de specialitate cu calitatile si capacitatile pedagogice.
In anul 1998, in urma unor studii efectuate la cinci universitati din Marea Britanie, Olanda, Suedia si Finlanda, Clark R. Burton publica la New-York „Creating entrepreneurial universities; organizational pathway of transformation". Referitor la evolutia universitatilor, autorul concluzioneaza: „Universitatea evolueaza in structurile ei academice pe urmatoarea scala:
universitatea clasica, caracterizata prin cursuri magistrale si activitate „fata in fata";
universitatea experimentala cu activitate desfasurata la cursuri, seminarii si lucrari in laboratoare, la care se adauga folosirea intensa a mijloacelor multimedia;
universitatea informationala cu invatamantul la distanta in care predarea si evaluarea pentru „populatiile tinta" se desfasoara in sistemul WEB;
universitatea antreprenoriala, cu invatamant WEB structurat in asa fel incat sa se poata desfasura oriunde si oricand apar cereri pentru organizarea studiilor;..."
La 19 iulie 1999, ministrii educatiei din 29 de tari europene (printre care si Romania) semneaza „Declaratia de la Bologna" cu cele 6 articole fundamentale care, in esenta, stabilesc urmatoarele:
Compatibilitatea studiilor si a diplomelor.
Adoptarea sistemului de invatamant pe cicluri: 3 + 2 + 3 (4) sau 4 + 1+ 3 (4).
Institutionalizarea sistemului european de credite transferabile (ECTS) prin care un examen promovat este recunoscut oriunde.
Mobilitatea academica.
Promovarea criteriilor comune de evaluare a calitatii procesului didactic.
Dezvoltarea curriculara: invatamant, instructie si cercetare.
La summit-urile din 2001, de la Salamanca si Praga, se reitereaza necesitatea trecerii la invatamantul superior organizat pe cicluri: 3-4 ani pentru obtinerea unei licente, cu 180-240 de credite; 1-2 ani studii „master" cu 60-120 de credite, precum si convergenta studiilor doctorale.
In luna octombrie a anului 2003, are loc la Cluj-Napoca, reuniunea rectorilor universitatilor europene ( cu peste 400 de participanti) care, in unanimitate, se pun de acord asupra criteriilor de evaluare a calitatii in universitati si asupra metodologiei de elaborarea a programelor de studii in cotutela, cu integrare in sistemele euroatlantice.
La sfarsitul anului 2003, la summit-ul de la Berlin, Romania prezinta un raport sarac referitor la obiectivele programului de la Bologna. Se estimeaza ca reformele vor putea fi aplicate cu incepere din anul 2005-2006.
In anul 2004 (luna martie), Romania este invitata sa participe la Programul Erasmus-Mundus care propune organizarea de studii la nivel „master" in cotutela cu extinderea dreptului de participare pentru institutii din toate tarile lumii si crearea posibilitatii de a folosi cel putin doua limbi straine vorbite in EU pe durata studiilor.
Integrate in aceste repere istorice, documentele cu privire la educatie fizica si sport vin sa sublinieze importanta acordata de Comunitatea Europeana acestui domeniu al educatiei:
In anul 1975, se publica filozofia CE despre sport si dreptul la sport consfintit prin lege. Se globalizeaza testele EUROFIT.
In anul 1992, apare Carta Europeana a Sportului si Codul Eticii Sportive.
In 1995, se da publicitatii Manifestul de la Lisabona care reitereaza filozofia CE din 1975, document semnat de toti ministri sportului din Europa.
La reuniunile periodice ale organismelor care coordoneaza activitatea noastra: ENSHEE, ECSS sunt, de asemenea, actualizate informatiile cu privire la domeniul nostru: sport, educatie fizica, management, cercetare fundamentala, curriculum.
2. Ipoteze
2.1. In situatia in care ar trebui aplicate punctele 2,5 si 6 ale Declaratiei de la Bologna, este pregatita Romania pentru anul academic 2004/2005?
2.2. Se pot compatibiliza planurile de invatamant din tara cu cele din Europa?
2.3. Exista premisa pentru un invatamant superior de tip antreprenorial in domeniul nostru de activitate?
2.4. Cum se pot stabili criterii unitare de evaluare calitativa pentru invatamantul superior de educatie fizica si sport ?
3. Analiza datelor existente – studiu de caz
3.1.Organizarea invatamantului superior de educatie fizica si sport din Romania poate fi prezentata prin urmatoarea schema:
Forma scurta Forma lunga Postuniversitar
![]() |
3.2. Organizarea invatamantul superior de educatie fizica si sport in tarile CE (Franta, Italia, Spania, Portugalia) tinde sa respecte schema propusa de „Declaratia de la Bologna", si anume:
LICENTA - 3 ani MASTER – 2 ani DOCTORAT 3-4 ani
CONCURS CONCURS CONCURS
3.3. Continutul planurilor de invatamant incearca sa respecte urmatoarele structuri in tara noastra:
unitatea de studiu este semestrul, in care se acorda 30 de credite pentru disciplinele fundamentale, de specialitate si complementare (obligatorii si optionale);
numarul de ore saptamanale variaza intre 18 si 22 de ore;
orientarea curriculara este influentata de normele CNFIS;
evaluarea se realizeaza prin maximum 7 examene sau colocvii pe semestru.
3.4. Continutul planurilor de invatamant din diverse tari europene (Franta, Italia, Spania, Portugalia, Olanda) se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
unitatea de studiu este cursul;
oferta de cursuri este diversificata, iar optiunile studentilor indica specializarea spre care se orienteaza la absolvire;
oferta de cursuri incearca sa asigure studiilor un caracter antreprenorial bazat pe cererea sociala;
numarul de ore pe saptamana se incadreaza intre 20/24 de ore.
3.5. Criteriile de evaluare a calitatii procesului didactic respecta orientarea studiilor spre dobandirea capacitatilor profesionale in specializarea aleasa sau continuarea lor la nivel master, respectiv doctorat.
In acest sens, mentionam urmatoarele criterii:
structura „staff-ului" didactic bazat pe profesori;
numarul de studenti echivalenti;
numarul si valoarea programelor de cercetare stiintifica;
numarul si valoarea cursurilor tiparite;
numarul de PC-uri per student;
tendinta de a supune periodic evaluarii de catre studenti a calitatii procesului didactic si a cadrelor didactice;
acceptarea auditului international la evaluare.
Concluzii si propuneri
4.1. Adoptarea sistemului de invatamant pe cicluri va mari numarul anilor de studii la 5 ani. Respectand principiul „curbei lui Gauss", numarul absolventilor se va reduce cu 20-30, fata de numarul celor admisi (intra cine doreste, termina cine poate). Acest fenomen va fi greu de acceptat, dar va trebui realizata o dezamorsare a mentalitatilor „tribale si populiste" (Marga, 2001). Consideram ca facultatile de educatie fizica si sport sunt pregatite pentru aplicarea prevederilor punctului 2 al Declaratiei de la Bologna, in anul 2005.
4.2. Compatibilizarea planurilor de invatamant cu planuri similare din Europa a constituit o preocupare permanenta a facultatilor, inceputa in urma cu 5-6 ani prin participarea studentilor si cadrelor didactice la programele Erasmus-Socrates. Denumirea si continutul disciplinelor fundamentale nu ridica probleme majore de compatibilizare. Aceste probleme sunt mai evidente in cazul cursurilor care confera un caracter antreprenorial facultatilor din CE, unde oferta este mai mare decat in Romania. In acest caz, compatibilizarea este mai dificila, dar nu imposibila.
4.3. Se impune o dezbatere ampla asupra disciplinelor din curriculum care ar putea diversifica si largi competentele absolventilor spre activitati cerute pe piata muncii: loisir, fitness, activitati adaptate, management si marketing in sport etc. Aceasta ar constitui un prim demers pentru alcatuirea unui program-cadru de catre CNEAA prin modernizarea cursurilor si largirea ofertei de studii pe langa directiile clasice (absolventi de liceu) si in directia formarii continue (life long learning).
4.4. La aceasta ora, nu exista un punct de vedere comun asupra criteriilor care ar trebui folosite pentru evaluarea calitativa a invatamantului superior de educatie fizica si sport. Se impune cat mai curand o dezbatere si pe aceasta tema.
Abstract
At this point, there is no common point of view on the criteria which should be used for qualitative assessment of academic physical education and sport. This is the reason for the necessity of a detailed debate over the curriculum disciplines which could diversify and enlarge the graduate's skills toward activities requested on the labour market: loisir, fitness, adapted activities, management and marketing in sport, etc. This would represent a major intercession in CNEAA's achievement of a frame program which consist in the courses modernization and enlarging the studies proposal beyond the classical guidelines (high-school graduates) and toward a life long learning.
Bibliografie