PROPUNERE DE METODOLOGIE DE ANTRENAMENT IN NATATIE PE SIMULATORUL DE CONDITII

Drd. Asistent cercetare CONSTANTIN IGNAT

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE PENTRU SPORT

Cuvinte cheie: natatie, metodologie, antrenament, simulator de conditii

Prezentare. Scop. Conditii

"Simulatoarele utilizate in pregatirea sportivilor au drept scop reproducerea cat mai fidela a conditiilor din mediul natural, dar si inlaturarea inconvenientelor din acel mediu". (Ilie STUPINEANU).

Lucrarea de fata se doreste a fi o sinteza asupra metodelor, mijloacelor, programelor dezvoltate in pregatirea sportivilor din lotul olimpic de natatie in perioada 2000-2004, sinteza care sa redea unele aspecte din stadiul atins de cercetarea romaneasca in studierea si sprijinirea practica a unei discipline sportive olimpice.

Posibilitatea de a utiliza conceptele si informatiile obtinute de colegii nostri din cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport, implicarea directa a antrenorilor si sportivilor in evolutia performantei sportive, sprijinul acordat in cadrul institutului, ne-au determinat sa reconsideram „antrenamentele complementare" ca parte integranta si indispensabila in pregatirea de baza, ca urmare a necesitatii de utilizare a noi metode si mijloace in pregatirea de baza, definindu-se totodata ca parte componenta a acesteia.

Mentionam inca de la inceput, ca indiferent de forma de aplicare a exercitiilor pe simulatorul de conditii: exercitii generale, metodologii de antrenament propuse sau standard etc., trebuie sa avem in vedere anumiti factori de baza ai „antrenamentului complementar", care conditioneaza intr-o masura mai mare sau mai mica performanta sportiva.

„Antrenamentele complementare" pe simulatorul de conditii, aplicate in natatie au urmatoarele scopuri:

- cresterea nivelului de forta, optimizarea lungimii de tractiune a bratului pana la limita fiziologica [cf. Popa Emil], simetrizarea parametrilor de actiune a bratelor prin alte mijloace decat cele folosite in bazinul de natatie [cf. Hillerin], corectarea parametrilor care intervin in miscarea specifica (lungime de tractiune, forta de tractiune, timp de actiune, timp de revenire).

Toate aceste cerinte sunt realizate prin diverse tipuri de exercitii bazate pe controlul neuromuscular.

Prin prelucrarea datelor achizitionate in timp real pe parcursul executiilor si 'furnizarea instantanee a informatiilor necesare controlului si reorganizarii continue a miscarii' [cf. Hillerin], sportivul are posibilitatea sa urmareasca pe monitor, moment de moment, evolutia sa, ceea ce asigura conditii deosebite de reglare de la o executie la alta si chiar in cadrul aceleiasi executii. Tipurile de informatii au o mare varietate, in functie de aplicatiile existente.

Pregatirea consta in efectuarea unor serii de excercitii de forta dinamica, pe miscare specifica, cu control la acelasi/diferit nivel de forta. Lucrul se desfasoara progresiv dupa urmatorii pasi:

- pentru fiecare sportiv, se determina nivelul maxim de forta la care acesta poate lucra;

- dezvoltarea nivelului de control cu accent pe simetrizarea actiunii bratelor, in prima parte a pregatirii.

Forma curbei de forta aleasa ca model solicita din partea sportivului un mecanism complex al controlului neuromuscular, mecanism in care exista trei faze distincte:

- realizarea unui "atac"/ inceput de miscare rapid si controlat;

- mentinerea unui "platoului de forta" constant si controlat;

- executarea unui sfarsit de miscare/"degajare"; mentinerea fortei la aceeasi valoare (valoarea inceputului de miscarii de tractiune "atacul", precum si a miscarii propriu-zise "platoul de forta"). In cele mai multe cazuri, viteza de deplasare a bratului trebuie sa fie superioara in aceasta faza a miscarii.

Atentia acordata "atacului" atrage dupa sine antrenarea unei intrari rapide in contractie a musculaturii specifice si realizarea, in miscarea specifica in apa a unei "apucari" eficiente a apei.

"Realizarea platoului de forta, apeland la un complicat joc inhibitie - excitatie, aduce dupa sine o rafinare senzorio-motorie a actiunii specifice" [Hillerin,]. Efectele sunt orientate catre cresterea controlului constient, a sprijinului pe apa, in miscarea specifica.

O importanta deosebita trebuie acordata realizarii modelului de forta in finalul miscarii. Realizarea unei forte ridicate pana la sfarsitul miscarii are ca efect cresterea puterii bratelor pe faza finala a executiei. Prin aceasta, se obtin: cresterea gradului de control al finalizarii fiecarui ciclu si o marire a influentei acestei parti de actiune in ansamblul fiecarei faze motoare in miscarea din apa.

O alta varianta de lucru a constat in „cresterea treptata a numarului de serii, pastrandu-se acelasi nivel de forta" [Ghilik].

Totodata, accentuandu-se lucrul pe fazele de „atac si degajare", se ajunge la formarea unui stereotip „negativ" in ceea ce priveste miscarea de tractiune propriu-zisa. Pe de alta parte, neglijarea constienta/inconstienta a acestei faze poate duce la desincronizari ale bratelor (diferente de putere, lungime, viteza de tractiune etc.). In aceasta ultima situatie, exista pericolul sa antrenam o miscare care poate avea urmari negative in evolutia miscarii (din punct de vedere al tehnicii si al transferului simulator - bazin). Trebuie sa luam in considerare si corectitudinea executarii miscarii in aceasta faza, precum si transferul in miscarea din apa, deoarece sportivii tind sa realizeze sarcina data printr-o miscare in care forta reprezinta pentru ei "realizarea temei" (intr-o prima situatie), fara sa mai urmareasca armonizarea senzorio-motrica cu realitatea miscarii in mediul natural de concurs.

 Cerinte calitative pentru desfasurarea controlului [Pierre de Hillerin]

Specificitatea – Respectarea intr-o masura cat mai mare a cerintelor externe si interne ale efortului muscular specific.

 Cu cat testele si probele aplicate sunt mai aproape de acest specific, cu atat informatiile obtinute au o valoare mai mare in expertizarea intreprinsa. Astfel, este necesar sa se realizeze un antrenament suplimentar sustinut pe simulatorul de conditii (conditia de baza consta in respectarea cat mai mult a gradului de specificitate al sportului respectiv).

In cazul natatiei, aceasta specificitate tine cont de mediul de lucru (diferente de lucru si antrenament dintre mediul natural – apa - si antrenamentul de control neuromuscular sustinut pe simulator), luand in considerare de factorii de performanta.

Periodicitatea – Prevederea momentelor de control in mod periodic asigura evaluarea efectelor antrenamentului si inlatura pericolul dezinformarii care poate aparea atunci cand apelam la date intamplatoare.

Consecventa – Efectuarea controlului la termenele stabilite este absolut necesara pentru compararea rezultatelor si determinarea sensului modificarilor care apar.

Tehnici de lucru

Exemplificarea metodelor si a programelor de calculator in antrenamentele de inot

Antrenamentul pe simulatorul de conditii cuprinde o arie larga de metode de lucru. Antrenamentul este individualizat in functie de procedeele de inot si probele de concurs ale fiecarui sportiv. Pentru a obtine informatii cat mai corecte si mai apropiate de nivelul de pregatire al sportivilor, s-au introdus in programul de antrenament pe simulator probe de control si verificare dupa cum urmeaza:

Proba maximala consta in efectuarea de catre sportiv a doua serii de 100m cu un interval de pauza cuprins intre 3,5 min si 5 min. Inceperea exercitiului se face la semnal sonor, urmarind ca sportivul sa execute miscarile la un nivel de forta cat mai ridicat, cu o lungime de tractiune proportionala cu anvengura bratelor acestuia. Viteza este direct proportionala cu puterea dezvoltata pe ciclu de miscare (puterea depinde de forta, de lungimea de tractiune si de timpul activ – pasiv). Aceasta proba se desfasoara la o perioada de doua saptamani.

Probele de baza constau in efectuarea de catre sportiv a probelor de concurs (toate aceste probe sunt efectuate pe distantele si procedeele in care va concura).

Probele pe distanta (50 m, 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1500 m) si procedee (crowl, spate, bras, fluture) au loc in fiecare ultima saptamana din luna.

 In urma analizei acestor teste, precum si a specificului antrenamentelor sustinute de catre sportivi la bazin, se trece la planificarea antrenamentelor personalizate urmarindu-se ca in cadrul acestora sa se intervina sau sa se imbunatateasca anumiti parametri (forta, viteza, lungime).

Nota: Scopul acestor testari il reprezinta nevoia de a compara in evolutie

criteriul de performanta care este (in cazul nostru) viteza medie de cursa.

Exercitii de control neuromuscular pe miscare specifica (figura 1; exemplul 1):

sunt antrenamente speciale care au ca obiectiv cresterea capacitatii de control neuromuscular specific. Sportivul poate observa si interveni in acelasi timp asupra miscarii de tractiune din momentul atacului (care variaza in functie de punctul de plecare a actiunii), in timpul si pe traiectoria miscarii, precum si asupra degajarii (finalului de tractiune) care este in raport direct cu inceputul miscarii (atacul).

 Respectand cerintele si sarcinile pe care sportivul le are de indeplinit, acesta poate sa realizeze o miscare eficienta si corecta din punct de vedere tehnic, avand posibilitatea de reglare si corectie continua a acesteia. Faptul ca sportivii au acces permanent la informatie duce la o invatare mai rapida si poate facilita corectarea anumitor aspecte ale tehnicii specifice.

Avantajul acestui model consta in faptul ca exista in permanenta control asupra miscarii (atac si degajare) .

   atacul platforma de forta    degajare

Figura 1 - Exercitii de control neuromuscular pe miscare specifica

Exemplul 1

Exercitiu de corectare a lungimi de tractiune:

- in special, exercitiul vizeaza calitatea executiei, astfel ca sportivul are de facut, pentru inceput, un numar relativ mic de executii cu obligativitatea de a respecta anumite valori, forme, conditii de forta, viteza sau lungime de tractiune, ca si conditii de corectitudine si indeplinire a sarcinii. Acest exercitiu pune accent pe momentele de "atac" si "degajare" in apa, in raport direct cu distanta parcursa si timpul obtinut in exercitiul impus. (figura 2 ; exemplul 2 )

     degajare brat stang     degajare brat drept

      atac brat stang       atac brat drept

   lungime de tractiune

Figura 2 – Model de forta in functie de pozitie

Exemplul 2

 Este foarte important ca sportivii sa realizeze constant aceeasi lungime de tractiune (miscare) si sa dezvolte relativ aceeasi forta pe parcursul probelor.

Exercitiu de dozare a efortului in cursa:

acest exercitiu obliga sportivul sa respecte un grafic de cursa stabilit inainte.

Proba se desfasoara pe distante (in functie de probele sportivului: 100 m, 200 m, 400 m etc.) si permite impartirea acesteia in mai multe secvente cu timpi diferiti, calculati din timpul de cursa al sportivului. Acesti timpi sunt reprezentati pe monitorul calculatorului ca fiind ai unui adversar pe care sportivul nostru trebuie sa-l invinga. Scopul acestui tip de exercitiu este acela de a-l invata pe sportiv cum sa-si dozeze energia pe parcursul unei probe si importanta stabiliri unei tactici de cursa.

Exemplu: sa presupunem ca la o proba de 200m liber timpul sportivului este de 1.51min in bazin; impartim proba in 4x50m si pentru fiecare 50m stabilim un timp astfel incat totalul celor 4x50m sa fie in jurul timpului de 1.53 – 1.54:

primul 50m – 38s

 50m - 39s

 50m - 39.2s

 50m - 38.5s

Figura 3 – Dozarea efortului cu afisarea graficului de forta

Acest exercitiu se poate executa cu afisarea graficului de forta (figura 3), sau cu limite de viteza (inferioara / superioara ). ( Figura 4; exemplu 3).

    limita superioara de viteza

        limita inferioara de viteza

Figura 4 – Dozarea efortului cu limite de viteza

Exemplu 3

Trebuie mentionat ca in aceste probe sportivul nu are de indeplinit numai o anumita viteza. In analiza datelor, se va tine cont si de ceilalti parametrii (in principal, forta, timpi activi – pasivi, lungime de tractiune). Este necesar ca sportivii sa realizeze viteze cat mai mari respectand, totodata, si celelalte componente ale miscarii respective - forta si lungime de tractiune.

4. Controlul fortei de tractiune in regimuri diferite ale vitezei de tractiune

- sportivului i se propune ca model un anumit nivel de forta de tractiune pe brate, nivel care creste treptat pana la valoarea propusa. Aceasta valoare este apropiata de nivelul maxim de forta pe care sportivul il poate dezvolta in timpul unei curse, iar nivelul maxim se poate determina prin intermediul unei probe maximale efectuate de sportiv (de exemplu, pe o distanta de 100 m).

 Programul de calculator este conceput astfel incat sportivul trebuie sa ajunga treptat la nivelul de forta impus prin intermediul modelului. Acest fapt ofera posibilitatea de a varia regimul de lucru, cu posibilitatea de a se pune accent, in exercitiu, pe forta in regim de rezistenta sau pe forta in regim de viteza. Programul se poate adapta in functie de cerintele perioadei de pregatire sau in functie de proba de concurs pentru care se pregateste sportivul (viteza: 50 m, 100 m, 200 m, sau fond: 400 m, 800 m, 1500 m).

Figura 5 - Control de forta la diferite regimuri de viteza

Acest tip de exercitiu cuprinde doua regimuri de lucru: maximal si mediu:

- maximal - se depaseste nivelul de forta si constanta de frana

- mediu - se merge dinspre rezistenta-forta spre rezistenta-forta-viteza (figura 5 ).

In functie de evolutiile anterioare din cadrul antrenamentelor, se stabilesc programe de lucru individualizate, folosindu-se un program de calculator care ofera posibilitatea diversificarii regimului de lucru, se poate pune accent in exercitiu pe forta in regim de rezistenta sau pe forta in regim de viteza. Exercitiile cuprind 5 serii a cate 120", in urmatoarea ordine a nivelului de forta: 75%, 85%, 95%, 85%, 75% din maximum, 75%, 85%, 95% din maximum. Pe masura adaptarilor produse, nivelul de referinta este modificat progresiv, in sens crescator, valorile procentuale incadrandu-se in aceeasi succesiune. S-a acordat atentie modificarii stimulului pentru dezvoltarea fortei, dar in conditiile concentrarii atentiei asupra realizarii unui control cat mai bun privind pastrarea nivelului de forta pe toata traiectoria de miscare precisa sau pe durata programata de lucru.

Nota 1: Sportivii efectueaza in fiecare sedinta de pregatire (in functie de programul de calculator utilizat) 4-5 serii repetari, timp sau distanta, la un nivel mediu de forta (cca 60-70% din maximum), in fiecare tip de miscare. Fiecare serie primeste o apreciere sub forma de nota. Ulterior, se introduc elemente de dificultate constand fie in marirea coeficientului de franare al aparatului (fapt care implica marirea timpului de lucru) si pastrarea nivelului de forta, fie in impunerea treptata a unor forte mai mari.

Nota 2: Programele de calculator prezentate mai sus au fost elaborate in totalitate de Popa Emil la sugestia colegilor Pierre de Hillerin si Ilie Stupineanu (si continuand unele idei deja existente).

Metodologie de stabilire a similitudinii efectului de franare in apa si simulatorul de conditii Ergosim (Laura Ghilik-Micu)

 In metodica de pregatire pe simulator de conditii, in curs de stabilizare, un rol important il joaca alegerea si limitele de variatie pentru parametrii de raspuns ai aparaturii de tip ERGOSIM. Principalul parametru avut in vedere este cel responsabil de comportarea similara a vascozitatii apei.

 Prezentam in lucrarea de fata o metodologie de determinare individuala a unei constante disipative similare vascozitatii apei din bazin.

 Importanta determinarii corecte a constantei disipative a aparatului este legata, in principal, de obtinerea unui reper obiectiv utilizabil in orientarea antrenamentelor, preponderent, catre dezvoltarea de forta sau de viteza.

 Relatia:

 Forta sportivului = Rezistenta apei + Forta de inertie,

care, transpusa intr-un model matematic, va avea urmatoarea formula :

unde Kv² este energia disipata prin frana si reprezinta, de fapt, partea din rezistenta opusa de aparat sportivului care simuleaza rezistenta apei. Simulatorul de conditii ERGOSIM este conectat la un calculator prin intermediul caruia se poate comanda marimea acestei constante. Valoarea acestei constante se masoara in unitati conventionale stabilite de producatori.

 Argumentatia pentru stabilirea unei K - incarcaturi, avand in vedere ca forta nu este constanta; ca depinde de viteza si de suprafata corpului scufundata in apa :

1. K difera de la un sportiv la altul, datorita greutatii si formei corpului in conditiile normale din apa.

2. K difera pentru acelasi sportiv de la un procedeu la altul, similar cu rezistenta pe care apa o opune sportivului.

3. K difera la acelasi sportiv, la acelasi procedeu si in functie de distanta probei, pozitia probei modificandu-se pe parcurs datorita oboselii.

 In continuare, va prezentam o metodologie de determinare a coeficientului de franare, care nu necesita decat prezenta profesorului sau a operatorului si o metodologie de validare a acestui coeficient, la care este necesara si prezenta unui biochimist.

Metodologia de determinare:

- se va inota maximal distanta propusa in procedeul respectiv, cu picioarele legate, fara materiale ajutatoare si fara start;

- timpul obtinut se va introduce in calculator, selectand optiunea timp;

- se va alege o incarcatura (K), pe care sportivul o simte mai apropiata cu aceea a apei;

- vor urma probe maximale (cate sunt necesare); la sfarsitul probei, se va nota distanta parcursa;

- se considera corecta incarcatura la care sportivul a parcurs distanta inotata in bazin, la timpul efectuat acolo.

 De subliniat faptul ca ambele probe vor fi maximale.

Metodologia de validare:

- primii pasi sunt identici cu cei de la metodologia de determinare;

- proba maximala pe simulator, in procedeul respectiv, cu durata obtinuta in prealabil si cu K-ul stabilit deja in primii pasi ai metodei;

- o analiza biochimica de echilibru acido-bazic. Aceasta analiza face legatura intre componenta respiratorie a efortului, (prin masurarea directa a oxigenului si a bioxidului de carbon din sange) si componenta metabolica (prin determinarea de acid lactic, hemoglobina , saturatia in oxigen a hemoglobinei si concentratia de bicarbonati plasmatici);

- o alta proba maximala, de data aceasta in apa, in conditiile mentionate la metodologia de determinare;

- din nou o analiza biochimica.

 Rezultatele celor doua probe biochimice se confrunta, iar daca sunt identice sau aproape identice, incarcatura este corecta.

Modalitati de control si verificare a metodologiei de antrenament

- Cunoasterea solicitarilor din antrenament pentru ca in aprecierea rezultatelor sa se tina cont de acestea. Asa se poate judeca in ce masura efectele obtinute sunt compatibile cu cele scontate.

- In cazul in care se dispune deja de un model normativ, este necesara raportarea datelor obtinute la valorile acestuia pentru a stabili diferentele si natura eventualelor compensari.

- Compararea cu testarile anterioare pentru judecarea in dinamica a valorilor parametrilor urmari si, pe aceasta baza, stabilirea sensului care scade, stationeaza, creste, este pozitiv sau negativ in aceasta evolutie.

- Raportarea la rezultatele sportive este un element important de apreciere a nivelului atins. Dupa parerea noastra, acestui aspect trebuie sa i se acorde o deosebita atentie, intrucat la rezultatul sportiv concura o multitudine de factori, dintre care numai o parte sunt reflectati in rezultatele obtinute in urma testelor aplicate.

Abstract

Special training on the condition stimulator in swimming has the following goals:

- the increasing of force level, the optimization of the arm traction length to the physiological limit, the balancing of arms action parameters through other means then those used in swimming pool, the correction of parameters that interfere with specific movement (traction length, traction power, action time, recovery time).

 All these demands are realized through various types of exercises based on neuromuscular control.

 All data obtained must be elaborated, analyzed and compared in order to be able to emit judgments with the highest degree of availability and to obtain realistic diagnosis in basis of which to reveal the demonstrated lacks and to determine the sense of necessary corrections. The data obtained through testing may become indeed valuable only when certain conditions are followed.

Bibliografie

1. HIILERIN, P., Analiza critica a circulatiei informatiei in procesul de corectare tehnica in inalta performanta. In: Conferinta Nationala de Cibernetica. Bucuresti, 1983
2. GHILIK-MICU, Laura, Metode pentru imbunatatirea transferului (lucrare nepublicata)
3. SCHOR, V., DE HILLERIN, P., STUPINEANU, I., Basic principles in desining and simulators for monitoring effort in top performance sport.. In: Aplications of biomechanics. Linkoping, 1985
4. SCHOR, V., TOMA, S., STAN, D., FRICHIAS, T., Argumente pentru o metoda de crestere a fortei maxime prin exercitii de control al miscarii. In: Managementul viitorului in activitatile de educatie fizica si sport. Conferinta Nationala de Stiinta Sportului. Bucuresti, 10-11 nov. 1999
5. Simularea si simulatoarele in teoria si practica antrenamentului sportiv. In: Antrenamentul sportiv modern (Nicu Alexe - coordonator). Bucuresti, Edit. EDITIS, 1993
6. STIHI, G., BUJOR, C., Incercare de obiectivizare a controlului nervos al miscarii in pregatirea de forta specifica cu ajutorul simulatorului de conditii ERGOSIM. In: Resursele umane ale performantei sportive. Simpozionul national, Bucuresti, 10-11 nov. 1995
7. STIHI, GEORGE, POPA, E., Caracteristici stationare sau nestationare in probele de echilibru static. In: Stiinta sportului. Bucuresti, nr.22, 2001
8. STUPINEANU, Ilie, SCHOR, Vladimir, DE HILLERIN, Pierre, Generalitati (lucrare nepublicata). Bucuresti, INCs