ARGUMENTE PENTRU O ALTA DEFINIREA DOMENIULUI CULTURA FIZICA SI SPORT

Prof. dr. GHEORGHE ROMAN

Conf. univ.FLAVIA RUSU

Universitatea „Babes Bolyai', Cluj Napoca

Cuvinte cheie: definitie, domeniu de activitate, paradigma, cultura fizica, sport

Rezumat

Definirea domeniului nostru de activitate ridica - in opinia noastra - probleme serioase de ordin epistemologic si axiologic. Sintagma 'cultura fizica si sport'constituie o provocare pentru analistii si specialistii nostri, care cu argumente critice pot sustine sau infirma corectitudinea acesteia. Eseul propus de noi constituie o provocare la un dialog sincer si critic cu privire la definirea domeniului nostru de activitate si la locul pe care ar trebui sa-l ocupe in cultura societatii Romaniei contemporane.

1. Cateva intrebari:

1.1. Cum definim 'definitia'?

1.2. Cum definim paradigmele?

1.3. Ce este 'cultura fizica'?

1.4.Cum definim notiunea 'sport'?

2. Raspunsuri

2.1.Definirea 'definitiei' (Bidu,Angela, si colab.2001): Procedeu general prin care se expliciteaza valoarea unui concept. Orice definitie se bazeaza pe postulatul ca este posibil sa se gaseasca o expresie (cuvant, sintagma, parafraza) echivalenta semantic cu UNITATEA STUDIATA. Definitia corespunde unei operatii metalingvistice (clarifica codul) sau este rezultatul ei, pornind fie de la un termen spre definitia sa (in expansiune), fie de la o sintagma (sau de la o unitate textuala) la denumirea sa. Definitia este o relatie de identitate intre definit si definitor, al carei rezultat este un AUTONIM (Orice unitate lingvistica, cuvant, propozitie pentru care se stabileste o relatie de autonimie - care este relatia dintre un semn si propria lui definitie).

2.2.Ce sunt paradigmele? Paradigma este un model, exemplu, pilda invatatura. Este 'totalitatea formelor flexionare ale unui cuvant', 'tablou al formelor unui cuvant dat ca model pentru flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de vorbire'. (1965, D.E.R.).

In aceasta conceptie in lexic se admit paradigmele lexico-semantice care reunesc termenii unui camp lexico-semantic, paradigmele antonimice (sensuri diametral opuse) si paradigmele sinonimice (relatie de echivalenta sau de identitate).

Sinonimia este evidenta cand cuvintele polisemantice stabilesc aceeasi sinonimie pentru fiecare dintre sensurile lor.

In cazul cuvintelor polisemantice este necesara 'dezambiguizarea', ceea ce inseamna stabilirea relatiei de sinonimie numai pentru unul dintre sensuri.

2.3.Cultura fizica reprezinta in conceptia lui Georgescu Fl.(1998) o componenta a organismului social, 'un fenomen fara de care societatea nu poate fi conceputa'. Acelasi autor, aducand note critice, 'Terminologiei educatiei fizice si sportului' elaborata de o 'comisie nationala' aminteste de o definitie a culturii fizice pe care parcurgand-o te intrebi ce informatie vrea sa transmita ? 'Cultura fizica este o componenta (domeniu) de mare complexitate a culturii universale care sintetizeaza categoriile, institutiile, legitatile si bunurile materiale create pentru valorificarea exercitiului fizic. Mai departe: 'aceasta notiune are o valoare de circulatie mai restransa, fiind utilizata pentru a nominaliza efectele generale ale aplicarii concentrice a tuturor elementelor care ii compun sfera'?!

Daca ramanem in 'sfera' definitiilor, sa ne propunem sa definim cultura: 'Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in procesul practicii social-istorice, precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. Faptul de a poseda cunostinte variate in diverse domenii: totalitatea acestor cunostinte'. (1975.DEX) O alta definitie o gasim in DE (1993): 'Ansamblu de valori constituite ca modalitati specific umane de reactie proiectiva, atitudinala, preferentiala la lume: procesul de reactie si de resubiectivare a valorilor. Ansamblu de cunostinte de care dispune cineva intr-un domeniu…Ansamblu de activitati si modele de comportament proprii unui grup social dat, diferentiate in functie de normele carora le sunt subordonate si transmisibile prin educatie.'

Cultura fizica este definita in DEX (1975) astfel: 'Dezvoltare armonioasa a corpului prin sport si gimnastica (?!) atat pentru intarirea si mentinerea sanatatii, cat si pentru formarea calitatilor fizice necesare in munca, sport etc. la care se adauga baza materiala, cercetarea stiintifica, procesul de formare a specialistilor; disciplina care se ocupa cu aceasta dezvoltare, educatie fizica (?)'

In DE (1993), gasim urmatoarea definitie: 'Ansamblul institutiilor si sistemelor de educatie fizica, impreuna cu baza materiala, cercetarea stiintifica, procesul de formare a specialistilor, care au ca scop dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc atat pentru intarirea si mentinerea sanatatii, cat si pentru formarea calitatilor fizice necesare in munca, sport etc.' (?!)

2.4. Pentru a defini sportul, Consiliul Europei, in Carta Europeana a Sportului, a apelat la o serie de specialisti: 'Prin sport intelegem toate formele de activitati fizice care, printr-o participare mai mult sau mai putin organizata,au drept obiectiv expresia sau ameliorarea conditiei fizice si psihice, dezvoltarea relatiilor sociale sau dobandirea unor rezultate pozitive in competitii de toate nivelurile.'

Nota. Notiunea fundamentala sport este acceptata de catre tot mai multi teoreticieni ai 'domeniului', iar schema termenilor ce deriva din aceasta notiune este sintetizata de A. Dragnea si Silvia Mate-Teodorescu (2002).

Sportul este inteles intr-un sens larg ca incluzand activitati fizice, exercitii (fizice) si jocuri referitoare la orice mod de angajare, de la sportul recreativ pentru toti la sportul 'elitelor' (M. Epuran, 2001) sportul desemneaza toate formele de exercitii fizice si jocuri de miscare cu caracter mai mult sau mai putin spontan si competitiv, cu originea in jocurile traditionale si in marile mituri fondatoare ale civilizatiei moderne, iar diversificarea lui se leaga de faptul ca vehiculeaza valori ce provin din modurile de viata contemporana. (A. Dragnea, 2002)

3.Comentariu

Definitiile sunt elaborate din perspective predominant logice.

Argumentatia nu trebuie insa confundata cu demonstratia logica a adevarului unui enunt sau a validitatii unui rationament. Argumentatia lasa receptorului libertatea de a opta, pe cand demonstratia este obiectiva. Prin urmare, dorim sa demonstram ca sintagma cultura fizica si sport nu este, cel putin din punct de vedere semantic, potrivita domeniului activitatilor corporale sau motrice, nemaipunand in discutie eludarea termenului de stiinta sau a inadvertentelor de ordin lingvistic.

Sintagma cultura fizica si sport este o constructie endocentrica subordonatoare (cu un singur cap-centru al constructiei) deoarece componenta cultura fizica satisface conditia echivalentei de distributie cu a constructiei in ansamblu. (Angela Bidu,2001).

Notiunea de cultura fizica este preeminenta notiunii de sport,deoarece prima o include pe a doua,daca analizam toate definitiile existente.

Ce-ar fi daca am defini domeniul de licenta 'matematica si algebra' sau „stiinte economice si marketing' (?!)

4.Concluzii

Schimbarea de paradigme in abordarea societatii moderne prin considerarea sistematica, nu doar a culturii produse de intelectuali in solitudine si izolare, ci si a culturii impartasita de cei ce traiesc si actioneaza, poate fi aplicata cu succes in domeniul nostru, numai daca este supusa cercetarii stiintifice si discursului critic care valideaza sau falsifica adevarurile (relative) formulate (A. Marga,2004). Consideram ca dialogul critic (asa cum il defineste K.R.Popper, 2000) propus de Forumul Decanilor Facultatilor de Educatie Fizica si Sport cu privire la definirea domeniului nu este incheiat, asa cum de altfel precizeaza si Consiliul Stiintei Sportului din Romania (Manifestul CSSR, oct.2004, Bucuresti) intrebarile care merita sa se formuleze - consideram noi – sunt urmatoarele:

Ce fel de modernizare dorim sa se infaptuiasca? Modernizare dogmatica, mimetica sau mecanica? Modernizare prin 'aruncare la cos'sau'prin altoire'? Cheia succesului modernizarii sta in sanatatea spiritului nostru de discernamant care sa ia in consideratie atat traditia regionala periferica cat si valorile universale ale modernismului central. (H.-R. Patapievici, 2004)

Propunem o dezbatere colectiva privind definirea domeniului nostru de licenta,' cu argumente si contraargumente rationale si stiintifice, bazate pe discursul critic' (Popper,2000)

Daca argumentele pentru sintagma cultura fizica vor fi sustinute in discursul critic, atunci vor trebui formulate paradigmele domeniului si standardele de evaluare pentru curricula.

Dorim, in incheiere, sa ne exprimam nedumerirea cu privire la 'gasirea' sintagmei existente, argumentand ca, in sistemele occidentale ale invatamantului superior de educatie fizica si sport, toate structurile agreeaza includerea notiunii de stiinta in definirea domeniului de activitate.

Abstract

Defining our activity domain presupposes – in our opinion – serious problems of epistemological and axiological order. Collocation 'physical culture and sport' represent a challenge for ours analysts and experts, who with critical arguments may sustain or infirm its validity. The essay proposed by us represents a challenge for a sincere and critical dialog regarding the defining of our activity domain and the place that should take in the culture of Romanian contemporary society.

Bibliografie

1. BIDU, Angela si colab., Dictionar de stiinte ale limbii. Bucuresti, Edit. Nemira, 2001, p155
2. Consiliul Europei si sportul. Texte de politica europeana despre Sport. SIO from Romania. Bucuresti, CCPS, 1998
3. Dictionar explicativ, Bucuresti, Edit. Acad.RSR, 1975, p.217
4. Dictionar enciclopedic. Vol.1., Bucuresti, Edit. Enciclopedica, 1993, p.490
5. DRAGNEA, A., MATE-TEODORESCU, Silvia, Teoria sportului. Bucuresti, Edit. FEST,2002, p.14
6. DRAGNEA, A., Teoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Edit. Cartea Scolii, 2000, p.81
7. EPURAN M. si colab., Psihologia sportului de performanta.. Bucuresti, Edit. FEST, 2001, p 10
8. GEORGESCU, Fl., Cultura fizica-fenomen social. Bucuresti, Edit.Tritonic, 1998, p.18-19
9. MARGA, A., Cotitura culturala. Consecinte filosofice ale tranzitiei. Cluj Napoca, Edit.Cluj University Press, 2004, p.344
10. PATAPIEVICI, H.-R., Discernamantul modernizarii. Bucuresti, Edit. Humanitas,
11. 2004, p 54-55
12. POPPER, K.R., Filosofia sociala si filosofia stiintei. Bucuresti, Edit.Treip., 2000, 27-29