Utilizarea sanctiunii ca factor motivator in pregatirea sportivilor juniori. Aplicarea ineficienta si efecte negative

- Analiza unei experiente -

Psiholog CS drd. SIMINA CALU

Institutul National de Cercetare pentru Sport

Cuvinte cheie: comportamentul antrenorului, efecte negative, pedeapsa, relatie antrenor-sportiv

Rezumat

Succesul unui antrenor nu inseamna doar victoria in competitii si nu este obtinut doar printr-o aplicare a tehnicilor si metodelor de pregatire. Antrenorul desfasoara o activitate deosebit de complexa de formare si dezvoltare a personalitatii sportivului si este evident faptul ca de multe ori personalitatea antrenorului este cea care modeleaza filosofia de pregatire si favorizeaza performanta sportivilor.

Eficienta sanctiunilor, ca factor educativ si motivator, este influentata, ca orice actiune a antrenorului, de personalitatea acestuia, de starea dispozitionala, dar si de personalitatea sportivilor, de modul in care ei percep si interpreteaza actiunile antrenorului. In functie de mentalitatea sportivilor si de particularitatile lor psihologice, natura sanctiunilor alese de antrenor, acestea pot avea sau nu efectul asteptat – de diminuare a greselilor si inlaturare a comportamentelor nedorite.

Lucrarea de fata prezinta cateva observatii privind aplicarea ineficienta a sanctiunilor in antrenamentul juniorilor, observatii rezultate din activitatea practica de asistenta psihologica.

Introducere

Sanctiunea este 'o modalitate si act social de dezaprobare, combatere, pedepsire a unor comportamente individuale sau de grup in raport cu un sistem de valori, norme' (P. Popescu-Neveanu, 1978).

Sanctionarea este o actiune educativa pe care o utilizeaza antrenorul in formarea sportivilor. („Interiorizarea modurilor de sanctionare genereaza structuri motivationale care contribuie la orientarea si autoreglarea copilului' P. Popescu-Neveanu, 1978). Eficienta ei este influentata, ca orice actiune a antrenorului, de personalitatea acestuia, de starea dispozitionala, dar si de personalitatea sportivilor, de modul in care ei percep si interpreteaza actiunile antrenorului. In functie de mentalitatea sportivilor si de particularitatile lor psihologice, natura sanctiunilor alese de antrenor are sau nu efectul asteptat.

Una dintre cele mai mari si frecvente erori in antrenamentul juniorilor – copii si adolescenti - este considerarea acestora ca fiind mici adulti atat fizic, cat si psihologic. Antrenorii se asteapta ca sportivii sa fie rationali, calmi, intelegatori, sa aiba reactii mature, sa suporte orice si sa constientizeze scopul pedepsei. Aceste asteptari ale antrenorului si neintelegerea psihologiei copilului determina frecvent comportamente ineficiente si conflicte in relatia cu acestia.

Studiu de caz

Lucrarea prezinta observatii privind cateva tipuri de sanctiuni ineficiente si efectele acestora, rezultate din activitatea practica de asistenta psihologica realizata in cadrul programului de pregatire a unei echipe de junioare cu varsta de 12-13 ani.

Asistenta a presupus observarea sistematica a interactiunilor sportiv-antrenor in timpul antrenamentelor si analizarea comportamentelor de sanctionare utilizate de antrenori cu scop corectiv si motivational.

Scopul acestei activitati a fost intelegerea si evidentierea efectelor sanctiunilor asupra sportivelor, precum si stabilirea unor interventii optime care sa asigure motivarea sportivelor si un climat pozitiv si nonconflictual in echipa.

Am asistat antrenorii (principal, secund si coregraf) in analizarea situatiilor in care au aplicat sanctiuni, a motivelor care au stat la baza lor si a problemelor care au aparut ulterior in relatia cu sportivii.

Subliniem faptul ca un factor care s-a evidentiat si care a influentat aprecierea comportamentului sportivilor de catre antrenori, precum si decizia sanctionarii si alegerea momentului inseamna relatia antrenor-sportiv. Subiectivitatea antrenorului, atasamentul sau ostilitatea, simpatia sau antipatia fata de sportivi, experienta lui, dar si modul in care percepe si interpreteaza comportamentul sportivilor, toate aceste aspecte se reflecta in comportamentul de sanctionare. De aceea, analiza personala a antrenorului a reprezentat un element de baza al asistentei psihologice.

Am urmarit ca antrenorul sa-si constientizeze si sa-si inteleaga propriile comportamente, dar mai ales impactul pe care acestea il au asupra sportivilor, si sa poata folosi apoi cat mai eficient acest instrument cu valoare educativa, detasat si obiectiv, fara a fi influentati de dispozitiile de moment si de experienta subiectiva.

In general, in luarea deciziei de a sanctiona si in aplicarea concreta a pedepsei, antrenorul trebuie sa tina seama, in primul rand, de varsta sportivilor. De multe ori sportivii juniori cauta sa atraga atentia, sa se afirme, sa se impuna, sa isi demonstreze curajul, si astfel pot aborda comportamente negative, iresponsabile sau neadecvate. Avand in vedere caracteristicile psihologice specificei pubertatii, antrenorul trebuie sa caute si substratul motivational al greselii sau indisciplinei sportivilor, pentru a intelege comportamentul lor si a lua decizia cea mai eficienta din punct de vedere educational.

Cateva exemple de sanctiuni ineficiente observate in experienta asistentei desfasurate la aceasta echipa sunt prezentate in continuare:

Sanctiunea nemeritata de sportiv – s-a constatat a avea efecte puternice atat la nivel individual, cat si grupal, si pe termen lung, afectand profund relatia antrenor-sportiv.

Pedeapsa nemeritata este sanctiunea care nu urmeaza unui comportament de nerespectare a unei reguli prestabilite de antrenor. De cele mai multe ori, decizia unei astfel de sanctiuni este luata sub impulsul dispozitiei de moment a antrenorului. Astfel ca nemultumirea, nervozitatea, sau alte stari negative ale antrenorului, cauzate sau nu de situatia prezenta, poate duce la reactii de pedepsire nemeritata a sportivelor.

Aplicarea pedepsei cu o implicare emotionala evidenta a antrenorului – poate fi perceputa de sportivi ca o razbunare personala. Atunci cand anumite reguli nu sunt respectate sau cand se fac greseli, antrenorul trebuie sa aplice pedeapsa cat mai impersonal, detasat, fara tipete sau manifestari emotionale spectaculoase. In acest fel antrenorul nu induce o stare de tensiune si emotie negativa sportivului, iar acesta va fi mai capabil sa perceapa pedeapsa cat mai adecvat si sa fie mai atent la scopul acesteia.

Stilul de comunicare al antrenorului cu sportivii este deosebit de important. S-au remarcat situatii in care antrenorul, avand o dispozitie negativa, sau fiind o fire impulsiva, sa comunice sanctiunea intr-un mod emotional exploziv, neadecvat, necontrolat. In aceste situatii, sportivul primeste pedeapsa ca pe o razbunare a antrenorului sau ca pe o respingere din partea acestuia. Astfel, desi pedeapsa a dat satisfactie antrenorului pe moment (mai ales daca era tensionat si furios), in realitate, nu a mai avut valoare educativa, iar sportivul nu a invatat nimic util.

Ceea ce este important in acordarea pedepsei este si perceptia sportivului, modul in care o recepteaza si o interpreteaza. Au mai aparut si alte situatii in care ea a fost perceputa ca „nemeritata' de sportiv, indeosebi atunci cand existau ambiguitati si incertitudini in sistemul de norme stabilit de antrenor.

Sanctiunile nemeritate determina frustrari mari sportivului, care se simte agresat, respins sau devaforizat, sau chiar frustrari echipei. Este vorba aici de exemplu si de situatia in care, pentru a stimula spiritul de echipa, echipa suporta consecintele greselii unui singur sportiv. Frecvent antrenorul poate urmari un scop mobilizator („sufera toti pentru unu, pentru a simti ca sunt o echipa si pentru a deveni mai responsabili'). In functie de atmosfera de grup, de nivelul de coeziune sau de context insa, efectul poate fi exact invers – pedeapsa este perceputa ca nemeritata de echipa, iar relatiile in interiorul ei devin ostile si conflictuale.

Aceasta frustrare se repercuteaza si asupra randamentului sportivilor in pregatire si asupra relatiei acestora cu antrenorul sau colegii.

De asemenea, recompensele nemeritate sau acordate in contexte nepotrivite pot provoca reactii conflictuale in grup, dezbinare si competitivitate. Uneori recompense acordate unui anumit sportiv pot fi percepute si ca pedepse pentru cei care nu obtin recompensa si care devin invidiosi sau ostili. Acest fapt apare mai ales atunci cand sistemul de reguli si de acordare a recompenselor si sanctiunilor nu este clar stabilit si aplicat consecvent.

Recompensele oferite de antrenori din motive personale (buna dispozitie, relatie apropiata, simpatie, mila, dorinta de incurajare etc.), care nu au rolul de a stimula un comportament adecvat si bine delimitat, pot fi privite sau percepute de sportivi ca favoritisme sau indulgente, si in nici un caz ca intariri ale unor comportamente adecvate.

Experienta a evidentiat si faptul ca antrenorii pot acorda uneori pedepse disproportionate - pedepse mult prea mari in comparatie cu gravitatea greselii si/sau pedepse umilitoare pentru sportiv. Acest fapt depinde de modul cum apreciaza antrenorul greseala sportivului, cum o percepe si interpreteaza, de rezonanta pe care o are in plan subiectiv, de starea emotionala a antrenorului, dar si de perceptia sportivului.

Acordarea de pedepse disproportionate in raport cu greseala facuta de sportiv au determinat pierderea increderii in antrenori si afectarea relatiei cu aceasta, acest fapt avand implicatii importante in pregatirea ulterioara. Climatul motivational in grup a devenit negativ, sportivii realizand sarcinile din teama, mai mult pentru a evita pedepsele si nu pentru a indeplini obiectivele.

Utilizarea unor activitati sau sarcini de pregatire ca pedepse a fost, de asemenea, observata in pregatirea acestor junioare.. Astfel, anumite sarcini de pregatire utilizate in mod normal in antrenament, alergarea, flotarile, genuflexiunile, sariturile, sau un numar mai mare, in plus, de repetari ale unor exercitii specifice au fost uneori aplicate in situatii in care sportivii nu respectau regulile sau aveau comportamente care nu satisfaceau asteptarile antrenorilor.

Aceasta asociere a pedepsei cu mijloace de antrenament a avut o serie de efecte negative: a scazut motivatia sportivelor pentru pregatire, a conditionat negativ sportivele la acele exercitii – acestea le-au privit apoi tot timpul ca fiind pedepse, chiar si atunci cand nu aveau acest scop. 

Un alt aspect important sesizat la antrenori a fost nerespectarea deciziei de a acorda o sanctiune. Experienta aceasta a evidentiat cat de importanta este obligativitatea finalizarii deciziilor de sanctionare in relatia cu sportivii.

Daca antrenorul uita, renunta la sanctionarea unui comportament care incalca regulile stabilite sau este inconstant in aplicarea sanctiunilor, acest fapt poate afecta relatia sa cu sportivul pe termen lung, poate afecta relatiile in cadrul grupului si mai ales relatiile sale cu ceilalti sportivi din echipa.

Efectele observate atunci cand antrenorul nu a respectat aplicarea sanctiunii au fost:

- Antrenorul si-a pierdut autoritatea – sportivul nu a mai acordat atentie regulilor impuse de acesta, solicitarilor sale, abordand o atitudine de neseriozitate, provocativa, razbunatoare, de revolta.

- Antrenorul a pierdut respectul sportivului - a fost perceput ca fiind slab, usor de manipulat pentru ca a renuntat la pedepse sau nu a avut taria si fermitatea sa le respecte.

- Antrenorul a pierdut increderea sportivului – sportivul a considerat ca daca antrenorul nu respecta regulile, inseamna ca este neserios, mincinos, ca nu este o persoana de incredere, care nu-si respecta cuvantul, si a concluzionat ca nu se poate baza pe el.

- Relatiile in grupul de sportivi au devenit conflictuale (a aparut perceptia ca unii sportivi sunt favorizati de antrenori).

De asemenea, promisiunea unei recompense trebuie respectata de antrenori. Se intampla ca antrenorul sa promita o recompensa pentru atingerea unui obiectiv, fara a preciza intotdeauna clar conditiile in care o va acorda. Daca sportivul nu satisface asteptarile sau cerintele, antrenorul nu ofera recompensa – ceea ce apare ca o pedeapsa. Neacordarea acestei recompense poate determina scaderea motivatiei sportivului si pierderea increderii in antrenor.

Momentul de aplicare a sanctiunii a constituit o problema importanta constatata in pregatire. Daca antrenorul vrea ca pedeapsa sa diminueze o greseala, ea trebuie asociata comportamentului gresit in timp optim, altfel isi pierde valoarea educationala si mai mult, produce efecte secundare negative.

Au fost observate situatii in care antrenorul a acordat pedeapsa mult prea repede, fara a lasa timp suficient sportivului sa constientizeze situatia sau sa exerseze suficient pentru a se autoregla. Lipsa de rabdare, anticiparea, experienta negativa a antrenorului cu acel sportiv, antipatia, nervozitatea – sunt cativa din factorii au determinat antrenorul sa reactioneze neadecvat si sa sanctioneze. Acest comportament a determinat stari emotionale negative pe moment, dar si pe termen lung, si demotivarea sportivilor: frustrare, furie, teama de esec, anxietate mai mare, evitarea anumitor situatii de pregatire.

Alta situatie de nerespectare a intervalului optim observata a fost sanctionarea intarziata, adica aplicarea pedepsei la o distanta prea mare in timp dupa producerea comportamentului. Cauze de ordin subiectiv: nehotararea antrenorului, amanarea, inconsecventa - dorinta de a renunta la pedeapsa si apoi revenirea asupra deciziei din diferite motive, suprasolicitarea – fiind prea ocupat sa lucreze cu multi sportivi antrenorul nu poate intotdeauna sa respecte decizia de pedepsire in momentul oportun si o face mai tarziu cand nu mai are valoare de conditionare.

Concluzii

Folosirea neadecvata a sanctiunii poate stimula reaparitia comportamentului nedorit – daca nu este folosita si recompensa pentru comportamentele dorite.

Cercetarile lui B.F. Skinner au contribuit la intelegerea fenomenului de conditionare operanta – astfel, se stie ca un comportament devine mai mult sau mai putin probabil dependent de consecintele sale.

Daca recompensezi sau intaresti pozitiv un comportament este mai probabil sa apara din nou, sa se repete, in timp ce pedeapsa mai degraba reduce sansele ca acel comportament dorit sa apara in viitor.

Intarirea, pozitiva sau negativa, este cea care stimuleaza un comportament, care creste posibilitatea aparitiei comportamentului dorit.

Pedeapsa aplicata corect, consecvent, adecvat, intr-un sistem in care se folosesc si recompense, inhiba comportamentul nedorit, scade frecventa lui, scade posibilitatea aparitiei lui.

Sanctiunile care nu au drept consecinta slabirea, diminuarea unui comportament nu au valoare educationala sau motivationala, pot fi percepute ca nejustificate, ca abuzuri ale antrenorului si afecteaza profund relatia antrenor-sportiv.

Observatiile rezultate din aceasta experienta pot sta la baza formularii unor idei importante pentru practica antrenorilor:

Aplicarea pedepsei ca factor motivator la juniori trebuie facuta cu multa atentie si rigurozitate, deoarece efectele la nivel psihologic in randul sportivilor sunt deosebit de importante pentru personalitatea acestora (stari emotionale negative, frustrare, pierderea placerii de a face sport, scaderea stimei de sine, nesiguranta etc.), afecteaza profund relatia cu antrenorul si pot determina demotivarea, scaderea performantei, abandonul sportiv.

Factorii subiectivi - personalitatea antrenorului, experienta de viata, caracteristicile relatiei cu sportivul - filtreaza perceptia contextului situational si influenteaza decizia si comportamentul de sanctionare.

Antrenorul trebuie sa-si constientizeze si sa-si controleze adecvat starile emotionale si reactiile in relatie cu sportivii, pentru a evita influentele negative ale acestora asupra relatiei, comportamentului si randamentului sportivului.

Antrenorul trebuie sa ia in considerare si personalitatea si perceptia sportivului asupra comportamentului si intentiilor sale.

O abordare pozitiva a antrenamentului implica si insa si utilizarea pedepsei, nu doar a laudelor si recompenselor indiferent de performantele lor. Pedepsele sunt utile si importante, dar doar atunci cand sunt bine delimitate, cunoscute, aplicate cu consecventa si adaptate varstei si particularitatilor sportivilor.

Se pot delimita dezavantajele importante ale utilizarii pedepsei, confirmate si de alte studii din literatura de specialitate:

Folosirea frecventa a pedepsei atrage atentia sportivilor mai ales asupra greselilor si provoaca teama de esec.

Folosirea frecventa, ca modalitate de motivare sau stimulare in antrenament determina, un climat socio-afectiv negativ si relatii tensionate, distante sau conflictuale intre antrenor si sportiv, care, in timp, genereaza demotivarea.

Nevoile copilului in sport sunt, in primul rand, nevoia de actiune, de atentie, nevoi de confirmare si de valorizare. Atunci cand aceste nevoi nu sunt recunoscute si satisfacute in sport si cand copilul nu mai are nici o bucurie sau placere in activitatea sportiva, el se poate demotiva si poate abandona.

Cu cat primesc mai multa atentie negativa (sanctiuni), cu atat devin mai nesiguri, ceea ce ii face sa caute si mai multa atentie si confirmare din partea adultilor. Pentru copil, orice fel de atentie este mai buna decat lipsa atentiei si indiferenta din partea adultului. Astfel, copilul caruia nu i se acorda atentie sau este doar certat si criticat va cauta, in continuare, chiar si aceasta atentia negativa, in speranta ca va fi valoros si important pentru antrenor.

Cand copiii nu se poarta asa cum se asteapta de la ei, antrenorii sau parintii le acorda doar atentie negativa (critici, pedepse). De multe ori, se trec cu vederea comportamente adecvate si realizarile deoarece se considera ca asa era normal sa fie. Copilului trebuie sa-i fie clar insa ce comportamente sunt apreciate la el. El are nevoie de intariri pentru ceea ce face bine, de recompense, astfel incat sa fie capabil sa repete.

Este important ca antrenorii sa cunoasca si sa inteleaga aceste aspecte comunicationale si relationale cu copiii si adolescentii pentru a-i putea motiva si influenta pozitiv in pregatire.

Sanctiunea poate avea un rol educativ si motivator important pentru sportivii juniori atunci cand este bine gandita, coerenta, adaptata varstei si personalitatii si, mai ales, neinfluentata de factorii subiectivi, necontrolati ai antrenorului. Ea poate deveni foarte usor un factor de stres si demotivare atat pentru sportivi, cat si pentru antrenori, precum si un factor distructiv al relatiei antrenor-sportiv.

Abstract

Being a successful coach is a great challenge. Successful coaching is more than winning, coaches must help athletes develop new skills, be confident and enjoy competing. The paper presents some observations regarding the ineffective punishment coaches use in dealing with misbehaviour and mistakes of young athletes. Punishment does not always work as expected, especially when coaches are unaware of their behaviour, and it can create problems when used ineffectively. This study emphasizes the importance of coaches personal and professional development, underlying the influence that coaching behaviour have on athletes' emotional state, motivation, development and performance. Frequent punishments create hostility, misunderstanding, conflict, avoidance behaviours and sometimes drop-out of young athletes. Thus, punishment is part of positive coaching when some important guidelines are followed.

Bibliografie

1. Chapman, G., Campbell R., Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor. Bucuresti, Edit. Curtea Veche, 2001
2. Hahn, E., Sportul de performanta la copii. In: Sportul la copii si juniori. Bucuresti, INCS, 104-105, 1996
3. Epuran, Mihai, Holdevici, Irina, Tonita, F., Psihologia sportului de performanta. Bucuresti, Edit. FEST, 2001
4. Lee, M., Coaching children in sport. London and New York, Edit. Spon Press, 1993
5. Martens, Rainer, Successful Coaching. USA, Champaign, Illinois, Edit. Leisure Press, 1990
6. Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie. Bucuresti, Edit. Albatros, 1978
7. Shapiro, S., Skinulis, K., Skinulis, R., Cum devenim parinti mai buni. Ghid practic. Bucuresti, Edit. Humanitas, 1999
8. Sport Motivation – To create a positive motivational climate you need more carrot than stick, www.pponline.co.uk/encyc/sport-motivation.htm
9. Serban, Maria, 'Umbra' campionului. Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1982