 |
 |
 |
 |
SELECTIE DE JOCURI FOLOSITE PENTRU REEDUCAREA MERSULUI LA COPIII CU HANDICAP NEUROMOTOR
lector univ. dr. Gabriela OCHIANA
Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii
Sectia Kinetoterapie, Universitatea Bacau
Cuvinte cheie: joc, mers, parapareza, reeducare
Rezumat
Aceasta lucrare prezinta un studiu realizat pe un numar de 10 copii cu diagnostice clinice diferite (din cadrul handicapului neuromotor) de la Centrul de zi „Betania' si Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel'. Pentru comparatie, s-a avut in vedere o grupa martor formata din de copii normali.
Scopul acestei cercetari a fost acela de a demonstra rolul jocului in ameliorarea unui mers stabil si echilibrat si de a structura o suita de jocuri specifice pentru antrenarea mersului la copii cu disfunctii neuromotorii.
Rezultatul este materializat intr-o selectie de jocuri specifice pentru antrenarea si imbunatatirea unui mers stabil si echilibrat.
Introducere
'Dezvoltarea psihica a omului nu poate fi inteleasa in plenitudinea ei daca nu se ia in consideratie una din dimensiunile fundamentale psiho-comportamentale ale personalitatii - jocul si activitatile recreative si distractive.' (M.Epuran, 2004, p.4)
Jocul a fost considerat de majoritatea psihologilor ca o activitate caracteristica varstei de crestere, copilariei. Nu este un lucru nou faptul ca jocurile insotesc intreaga evolutie a omului, pana la batranete; chiar daca formele lor de manifestare se modifica, principalele caracteristici se pastreaza, dand fiecarei varste o savoare particulara, raspunzand specific unor nevoi si tendinte firesc si permanent umane. (cf. M.Epuran, 2004)
Ludus (lat. ludus 'joc') - atribut care desemneaza caracterul unei activitati (limbaj, mimica, comportament) fara o orientare practica, efectuata de placere, pentru divertisment; activitatile de acest fel sunt spontane, capricioase, supuse fanteziei. Dupa unii autori, activitatea ludica exprima tendinte inconstiente. Prin joc, copilul isi exprima si traieste gandurile, sentimentele, dorintele, jocul fiind, dupa K. Gross, un exercitiu preparator al functiilor mentale si al instinctelor. In timp si in raport cu dezvoltarea spiritului de observatie si al initiativei, activitatea ludica se disciplineaza, este canalizata in scopuri pragmatice, jocul se organizeaza dupa reguli oarecum precise (regula jocului).(C. Gorgos,C., 1992)
Jocul este principala activitate specifica copilariei, iar in cazul copiilor cu dizabilitati fiind de multe ori singura posibilitate de a relationa si comunica.
Dintre caracteristicile jocurilor, M. Epuran (2004) le subliniaza pe cele mai importante, fara a le ierarhiza, intrucat ele sunt in functie de natura jocurilor, de conditiile ambiantei si de varsta celor care le practica: activitate naturala, libera, spontana, atractiva, activitate totala, dezinteresata, activitate recreativa si compensatorie.
Multiplele studii efectuate asupra jocului au evidentiat multiplele functii ale jocului astfel:
- esentiale: functia de cunoastere, exercitarea complexa stimulativa a miscarilor, functia formativ-educativa;
- secundare: functia de echilibrare si tonifiere, functiile catartice si proiective;
- marginale: functia de integrare in rol prin transfigurarea trasaturilor de personalitate individuala si comutarea lor in trasaturile personajelor substituite in joc si functia terapeutica - sunt utilizate cu succes in cazurile copiilor cu diverse tipuri de handicap.
Pentru tema noastra, prezinta importanta functia terapeutica, jocul fiind folosit pentru educarea/reeducarea copiilor cu disfunctii neuromotorii, respectiv pentru atingerea obiectivelor operationale propuse in functie de deficitul functional prezent.
Pornind de la functia catarctica a jocului, expusa de Carr, medicii si psihopedagogii angajati in ingrijirea copiilor cu probleme speciale, a celor cu handicap intelectual sau motric, au gasit in joc insusiri terapeutice deosebit de valoroase, deschizand drumul constituirii unei discipline noi, ludoterapia (in limba engleza play therapy).
Primele referiri la rolul terapeutic al jocului apartin psihoterapiei. 'Bazandu-se pe functiile de exercitiu mintal si instinctual, de integrare a realului, de asimilare psihica a evenimentelor, de socializare, de descarcare, jocul este utilizat in terapia diverselor tulburari psihice. Fara a neglija virtutile sanogene ale jocului la adult, ludoterapia se refera, in primul rand, la o tehnica psihoterapeutica aplicata copiilor' (C. Gorgos, 1988, p. 1079).
In zilele noastre, ludoterapia este considerata utila, in mod egal, interventiilor in tulburarile de intelect si de psihomotricitate, functiile jocului exprimandu-si efectele prin cunoscutul mecanism al transferului. Componentele sistemului psihic: cognitive, afective si volitive, ca si trasaturile temperamentale si caracteriale sunt subiecte pentru organizarea si conducerea activitatilor ludice.
Pe plan mondial, s-au dezvoltat curente, scoli si institutii ale ludoterapiei, care urmaresc 'ajutarea copiilor care au probleme emotionale, instructionale, de comportament sau de sanatate mintala'. (Webb PTUK, 2004)
Ludoterapia axata pe copil este dezvoltata pentru prima data in Australia, ajutand copiii cu probleme emotionale, psiho-sociale si de comportament. Relatiile dintre terapeut si copil se dezvolta armonios, terapeutul intrand in lumea copilului, conducandu-l pe copil si dezvoltandu-i increderea.
Ludoterapie non-directiva (Virginia Axline) este considerata drept conceptia moderna in ludoterapie, bazata pe conceptul de terapie centrata pe persoana al lui Carl Rogers. In acest context, copilului i se ofera o ambianta de siguranta, cu relatii armonioase cu terapeutul. Este acceptata manifestarea oricaror sentimente, explicite sau simbolice, dar nu sunt acceptate toate comportamentele. Terapeutul asigura cele mai bune conditii, cu atitudine pozitiva, 'intra in joc', pentru a-i asigura copilului metafora jocului. Terapia prin joc ofera posibilitati de dezvoltare si crestere nu numai pentru copil, dar si pentru familie.
In Romania, problemele ludoterapiei au fost dezvoltate atat teoretic, cat si practic-metodic de C. Paunescu (1997, 1999). Autorul incepe lucrarea „Terapia educationala integrata' cu analiza jocului ca 'proces de invatare si terapie recuperatorie', analizand teoriile despre joc, functiile si tipologia jocurilor. Accentul principal este pus pe aspectele psihoterapeutice din cadrul 'actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata', operationalizarea actiunilor fiind dirijata de sistemul obiectivelor oferite de literatura domeniului (Bloom, Dogbeh & Diaye).
C. Paunescu (1999) este cel care a subliniat si demonstrat locul si rolul jocului in dezvoltarea neuromotorie si psihica, in socializare etc. De asemenea, acest autor afirma ca jocul este folosit atat ca „ proces de invatare, cat si ca terapie recuperatorie', subliniind importanta ludoterapiei ca terapie de sine statatoare in cadrul terapiei complexe integrate, alaturi de terapia cognitiva, kinetoterapia, terapia ocupationala.
Ludoterapia descrisa de C. Paunescu (1990) si indicatiile lui metodice au stat la baza structurarii proiectului experimentului nostru sugerandu-ne si unele modalitati de operationalizare a interventiei specifice.
Sarcinile cercetarii
1. Studierea literaturii de specialitate existenta la noi in tara, a diversilor autori romani si straini renumiti in domeniu, precum si a ultimelor noutati despre ludoterapie de pe internet.
2. Informarea cu privire la modul in care este organizata asistenta terapeutica la Centrul de zi „Betania' si la Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel'
3. Selectarea esantionului de copii, a mijloacelor si metodelor de diagnoza kinetoterapeutica si psihologica.
4. Identificarea functiilor jocurilor, precum si a posibilitatilor de folosire a lor in terapie.
5. Adaptarea mijloacelor folosite la caracteristicile individuale ale subiectilor (individualizarea), in functie de reactivitatea lor, precum si la conditiile ambientale
6.Structurarea programului de interventie ludoterapeutica pentru fiecare subiect, dupa un program flexibil, ce poate suporta modificari pe parcursul derularii lui.
Ipoteza cercetarii
In mod firesc, ipoteza s-a constituit pe baza datelor din literatura de specialitate si a experientei diferitilor kinetoterapeuti, inclusiv a noastra in domeniu.
Ipoteza cercetarii este urmatoarea:
Introducerea jocului in tratamentul kinetoterapeutic sub forma ludoterapiei pentru reeducarea mersului stabil si echilibrat asociat procedurilor traditionale, amplifica efectele recuperatorii la subiectii cu dizabilitate neuromotorie. Efectele preliminare vor fi, in mod deosebit, de natura psihomotrica si psihologica (comportamentul general in directia integrarii sociale). Miscarea si tonusul afectiv pozitiv al jocurilor determina efecte benefice si chiar restructurari in plan psiho-comportamental la subiectii disabili.
Organizarea cercetarii
Experimentul s-a derulat la doua centre din orasul Bacau, respectiv Centrul de zi „Betania' si Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel', in perioada februarie 2002 - decembrie 2004, pe un numar de 10 subiecti, cu varste cuprinse intre 4 - 7 ani si cu diagnostice clinice diferite, asa cum reiese din tabelul 1. Grupa martor a fost selectata de la o gradinita de copii normali. (Tabelul 2)
Tabelul 1
Subiectii grupului experimental
|
In vederea derularii experimentului in conditiile centrului de copii, s-a procedat la cunoasterea subiectilor folosind o serie de metode de cercetare.
Pentru formarea unei imagini despre subiectii cercetarii, am apelat la fisele medicale si de evidenta a copiilor (care cuprind atat datele personale, cat si cele ce privesc evolutia copilului de la nastere si pana in prezent, ancheta sociala cu accent pe conditiile de viata si relatiile familiale, concluziile si recomandarile specialistilor din echipa multidisciplinara, planul de interventie terapeutica pe fiecare domeniu).
Interviul anamnestic. S-au purtat discutii cu specialistii din centru (psiho-pedagog, psiholog, logoped, asistent social, kinetoterapeut, medic), dar si cu parintii pentru a afla cat mai multe informatii despre copii (comportament, limbaj, nivel de dezvoltare intelectuala, nivel de cunoastere, atitudinea fata de colegi, specialisti, parinti, starea emotionala, forma de comunicare, daca sunt frustrati, supraprotejati sau neglijati de parinti sau rude, in ce fel contribuie familia la integrarea lor). Toate aceste date ne-au fost utile pentru a cunoaste copilul pe toate planurile; pentru a stabili o conduita ludoterapeutica adecvata fiecarui copil in functie de structura sa psihica, de deficitul prezent si de nivelul de dezvoltare cognitiva.
Tabelul 2
Subiectii grupei martor
|
Observatia. Tipul de observatie folosit in cercetare a fost observatia sistematica, activa, intentionata, structurata asupra : atitudinii copilului atat in diferite posturi fixe, cat si in mers, in diferite activitati; echilibrul static sau dinamic; prezenta motricitatii active voluntare sau a miscarilor involuntare de tipul sincineziilor, stabilitatea copilului in anumite pozitii, adoptarea unor posturi caracteristice, stadiul de dezvoltare neuromotorie prezent, coordonarea oculo-manuala, prezenta sau absenta sensibilitatii si a proprioceptiei, a reflexelor cutanate si osteo-tendinoase, lateralitatea, notiuni de schema corporala proprie si a partenerului, orientarea spatio-temporala, prezenta deprinderilor motrice de baza (mers, alergare, prehensiune), independenta/dependenta de o anumita persoana, forma de comunicare, conduita cu specialisti si copii, atitudinea fata de activitatile intreprinse si fata de grup.
Toate aceste observatii sunt consemnate in fisele individuale ale fiecarui copil la evaluarea si diagnoza initiala, pe parcursul derularii conduitei ludoterapeutice, precum si la evaluarile finale. Sunt interesante si datele somato-antropometrice (talie, greutate, diametrele craniene precum si ale toracelui in inspir maxim si-n expir maxim).
Experimentul de tip clinic. In realizarea cercetarii efectelor ludoterapiei in recuperarea mersului la copii cu handicap neuromotor, a fost necesar sa se stabileasca conditiile unui experiment aplicat asupra unui grup restrans de subiecti/pacienti, in conditiile ambiantei de tip clinic, la Centrul de Zi „Betania' si la Centrul de Reeducare Neuromotorie „Daniel'.
Ca variabila experimentala s-a folosit jocul adaptat in functie de tipul disfunctiei si de obiectivul operational urmarit.
Experimentul poate fi apreciat ca fiind un demers de tip intensiv, in care rezultatele sunt apreciate pentru fiecare subiect in parte, marimea diferentei dintre evaluarea initiala si finala constituind validarea ipotezei.
Metode de evaluare
Pentru o evaluare completa a indicatorilor functionali, au fost selectate anumite teste si scale pe care le-am considerat utile pentru tema abordata, respectiv: date somato-antropometrice, teste specifice pentru evaluarea aparatului respirator, scala de evaluare psihomotrica, test pentru evaluarea nivelului ludic, Ghidul Portage si bilantul functional motor, elaborat de N. Robanescu (1992, p. 91-94), care cuantifica in puncte nivelul functional al membrului superior si a celui inferior. Pentru calculul deficitului, se considera un total de 20 de puncte pentru membrul inferior. Calculul deficitului se face dupa formula:
M.I= Nivel functional x 20 /100
Diferenta dintre valorile normale si cele patologice ne da valoarea deficitului.
Strategia abordarii interventiei ludoterapeutice
Modelul terapeutic conceput de noi urmareste dezvoltarea si educarea psiho-motrica a copiilor cu disfunctii neuromotorii in mod placut prin activitatile de joc, in mod redundant prin angajarea intregului registru de actiuni motrice si evident util, prin orientarea spre cresterea capacitatii de adaptare a intregului comportament al copiilor la realitatea sociala.
Sedintele s-au realizat cu o frecventa de 3/saptamana, iar interventia ludoterapeutica a avut o durata variabila, respectiv intre 30 – 50 minute in functie de particularitatile fiecarui copil.
Pentru reusita interventiei terapeutice prin joc, am avut in vedere urmatoarele obiective:
- Cunoasterea copilului ca individualitate complexa bio-psiho-sociala
- Crearea unui climat placut, relaxant, atractiv de desfasurare a jocurilor
- Adaptarea programului anticipat la individualitatea copiilor (in functie de nivelul de dezvoltare psiho-motrica, cel de dezvoltare cognitiva, tipul de comunicare etc.)
- Aplicarea interventiei ludoterapeutice pe obiective operationale, pe module specifice
- Controlul permanent (feed-back-ul) interventiei educationale, precum si rezultatul acesteia exprimat in conduite specifice
- Continuarea intr-un sistem circular - spiralat, intrucat aceleasi jocuri se reiau la sedintele 2,5,7, dar cu un numar mai mare de repetari sau prin modificarea sarcinii.
Comunicarea verbala si nonverbala. In cadrul comunicarii neverbale, un rol important il are kinezia, descrisa ca fiind „studiul sistematic al modului in care fiinta umana comunica prin corp, miscare sau gestica „ (M.Epuran, 1974, p. 256).
Pentru a fi acceptat de un copil cu o dizabilitate, este important sa ai o infatisare placuta, iar postura trebuie sa emane incredere, relaxare, deschidere pentru a-l determina pe copil sa efectueze o sarcina motrica de placere. In cazurile copiilor care, pe langa tulburarile de limbaj au si hipoacuzie, comunicam doar prin gesturi, fiecare gest, semnificand ceva, fie il incurajeaza, fie il atentioneaza, corecteaza, lauda.
Atingerile sunt folosite pentru a atentiona copilul in realizarea unei sarcini, pentru a-l incuraja, pentru a stimula executia unei miscari in scop de facilitare.
A comunica eficient cu acesti copii fie verbal sau nonverbal inseamna a-i convinge si a-i atrage in joc (functia de persuasiune), apoi prin derularea jocurilor sa le dezvolti gandirea, afectivitatea, componentele psiho-motricitatii si chiar limbajul.
Contextul in care se realizeaza comunicarea motrica este foarte important; ceea ce ne intereseaza pe noi este contextul fizic legat de spatiul, microclimatul, ambianta sonora, lumina, culoarea etc., context care sa antreneze participarea copilului la activitatea ludica de placere, activ, cu toate resursele de care dispune.
Comunicarea autentica terapeut/copil s-a axat pe: congruenta - capacitatea copilului de a fi el insusi, prezent, deschis; atentie pozitiva - sa participe la orice joc, activ, de placere; empatie - capacitatea terapeutului de a se transpune in locul copilului, pentru a selecta cele mai eficiente mijloace terapeutice (jocurile). Alaturi de comunicare, am mai folosit: demonstratia, explicatia, lucrul practic (metoda exercitiului), imitatia, metafora.
Interventia ludoterapeutica a fost individualizata pentru fiecare copil in parte. Dupa evaluarea completa si complexa a deficitului si stabilirea diagnosticului functional, am structurat o serie de jocuri care au urmarit antrenarea stabilitatii si echilibrului in mers, in ortostatism sau chiar in patrupedie sau genunchi.
Trebuie sa mentionez ca acesti copii au beneficiat de aportul unei echipe pluridisciplinare formata din: psiholog, logoped, psihopedagog, kinetoterapeut, medic, asistent social.
Mijloacele de interventie
Inainte de antrenarea propriu-zisa a mersului, am urmarit obtinerea relaxarii musculare folosind structuri ludice specifice (Sa visam!, Sa facem barcuta!). Atmosfera specifica de joc a fost posibila si datorita unui fond muzical adecvat in functie de sarcina propusa; astfel, pentru relaxare musculara, am folosit melodii lente, iar pentru antrenarea mersului, secvente muzicale ritmate. Durata jocurilor a fost scurta, cu un numar de repetari mic la inceput, cu accent pe realizarea corecta a actelor motrice din cadrul structurii ludice. Pentru evitarea oboselii, copiii au fost antrenati sa respire profund tot in cadrul unor jocuri care au antrenat, atat inspiratia, cat si expiratia.
In continuare, vom exemplifica tipurile de jocuri folosite pentru antrenarea mersului stabil si echilibrat la un copil cu parapareza, in ordinea folosirii lor in cadrul unei interventii ludoterapeutice, astfel: Sa visam! – Sa facem barcuta! - Ursul la miere! - Sa plimbam cercul! – Sa cantam la nai! - Sa sarim ca mingea! - Sa trecem peste obstacole! – Sa facem balonase! - Sa refacem colierul! - Sa adunam cerculetele! – Sa aburim oglinda! - Sa mergem in echilibru pe banca!
Pentru a participa total, activ, de placere, copiii au fost antrenati si in jocuri tip concurs, fiind motivati de ideea de a fi castigatori si de a fi apreciati si laudati.
Vom prezenta in cele ce urmeaza jocurile folosite pentru educarea/reeducarea mersului, in functie de diagnosticul clinic, deficitul functional cu dozare si numar de repetari.
Tabelul 3
Selectie de jocuri pentru reeducarea mersului
|
Selectie de imagini din timpul derularii jocurilor
Rezultate si interpretarea lor
Pentru interpretarea rezultatelor obtinute in urma desfasurarii experimentului, am folosit metoda grafica si metoda statistica (media, coeficientul de corelatie Pearson, coeficientul de determinatie, testul t Student).
Referitor la nivelul functional al membrului inferior, la grupul experimental, se constata o imbunatatire a performantelor functionale, valoarea medie a punctajului inregistrat la testarea initiala fiind de 42,3, inregistrandu-se o crestere a performantelor in urma aplicarii variabilei independente (jocul) pana la nivelul de 59,9 (in valoare relativa reprezentand o crestere cu 41,8 %).
Se constata o legatura foarte puternica intre nivelul performantelor obtinute de fiecare copil la inceputul si la sfarsitul derularii experimentului, fapt atestat de valoarea coeficientului de corelatie Pearson, respectiv 0,951.
Coeficientul de determinatie atesta ca, in proportie de aproximativ 90,5%, valorile finale inregistrate au fost determinate de nivelul valorilor initiale, 9,5% fiind determinate de influenta altor variabile.
Referitor la semnificatia statistica a diferentelor dintre punctajele medii obtinute la inceputul si respectiv la sfarsitul experimentului (care atesta, implicit, impactul pe care factorul experimental l-a avut asupra imbunatatirii performantelor copiilor din grupul experimental) se observa ca aceste diferente sunt semnificative, valoarea teoretica t corespunzatoare citita din tabelele Student, pentru un nivel de semnificatie de 0,001 (respectiv 4,781) fiind inferioara valorii calculate (6,102). Deci, se poate concluziona ca factorul experimental a avut efecte semnificative asupra imbunatatirii rezultatelor inregistrate de copiii din grupul experimental, pentru o probabilitate de garantare a rezultatelor de 99,9%.
In graficele de mai jos, care prezinta nivelul functional al membrului inferior, copiii din grupa experiment au fost comparati cu cei din grupa martor, pe perechi. Nivelul functional al membrului inferior este normal la copiii din grupa martor; o evolutie favorabila a valorilor obtinute se observa la copiii din grupul experimental, la testarile finale fata de cele initiale (graficele 1,2,4,5,7,8,9,10), ca rezultat al folosirii jocului ca variabila independenta.
In graficul 11, sunt redate diferentele obtinute intre valorile testarii initiale si cele finale ale copiilor din cele doua loturi.
Comparand rezultatele obtinute de catre cele doua grupuri - experimental si de control, atat la inceputul, cat si la sfarsitul perioadei de realizare a experimentului, se observa urmatoarele:
- la inceput, testarea initiala atesta un decalaj intre punctajul obtinut de grupa martor si cel de experiment, decalaj ce s-a diminuat dupa aplicarea jocului la grupul de experiment; acest fapt este determinat de cresterea performantelor grupului de experiment intr-un ritm rapid;
- in ceea ce priveste gradul de omogenitate al performantelor celor doua grupuri atat la inceputul, cat si la sfarsitul perioadei, se observa diferente mari.
Imbunatatirea performantelor celor din grupul experimental se reflecta si in diferente semnificative in ceea ce priveste evolutiile inregistrate de cele doua grupuri in perioada considerata.(grafic 11)
Selectie de imagini din timpul derularii jocurilor
Tabelul 4
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul M.O. din grupul experimental cu P.B. din grupa martor
|
||||||||||||||||
Graficul 1 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (M.O. si P.B.)
Tabelul 5
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul P.R. din grupul experimental cu I.V. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 2 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (P.R. si I.V.)
Tabelul 6
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul B.R. din grupul experimental cu R.I. din grupa martor
|
||||||||||||||||
Graficul 3 Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (B.R. si R.I.)
Tabelul 7
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul V.V. din grupul experimental cu P.R. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 4 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (V.V. si P.R.)
Tabelul 8
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul V.M. din grupul experimental cu S.P. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 5 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (V.M. si S.P.)
Tabelul 9
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul A.P. din grupul experimental cu G.E. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 6 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (A.P. si G.E.)
Tabelul 10
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul D.S. din grupa experiment cu C.G. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 7 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (D.S. si C.G.)
Tabelul 11
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul T.L. din grupul experimental cu N.S. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 8 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (T.L. si N.S.)
Tabelul 12
Valorile testarilor initiale si finale a nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul N.N. din grupul experimental cu R.A. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 9 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (N.N. si R .A.)
Tabelul 13
Valorile testarilor initiale si finale ale nivelului functional motor al membrelor inferioare comparativ la copilul N.N. din grupul experimental cu R.A. din grupa martor
 |
|
||||||||||||||||
Graficul 10 - Reprezentarea grafica a nivelului functional motor al membrelor inferioare la cei doi copii (T.G. si B.I.)
 |
Graficul 11 - Diferente de evolutie ale parametrilor membrului inferior
Concluzii
Studiul si experimentul efectuate in domeniul folosirii jocului ca mijloc terapeutic pentru reeducarea mersului la copii s-au dovedit, in acelasi timp, dificile si deschizatoare de noi perspective.
Proiectarea demersului ludoterapeutic am realizat-o dupa metodologia kinetoterapiei si a orientarii moderne psihopedagogice de stabilire a strategiilor de interventie terapeutica. Atentia pe care am acordat-o comunicarii empatice si nurturanta cu subiectii a asigurat climatul de comunicare si incredere a acestora in terapeut.
Rezultatele cifrice impreuna cu efectele educationale de reeducare a mersului au confirmat ipoteza de lucru. Un singur subiect cu probleme serioase genetice nu a marcat progres.
Pe scurt, in experimentul de tip clinic, am realizat urmatoarele:
1. Ludoterapia are efecte evidente asupra reeducarii mersului la subiectii cu dizabilitati neuromotorii.
2. Proiectarea unui repertoriu bogat de jocuri, cu dozare si reguli de aplicare privind folosirea jocurilor in educarea/reeducarea mersului la subiectii experimentului. Colectia de jocuri poate avea aplicativitate practica in diferite situatii de afectare a mersului din domeniul terapiei prin miscare.
3.Confirmarea cerintei fundamentale a tratamentului kinetoterapeutic, aceea de a lucra in echipa interdisciplinara: medic, psiholog, logoped, kinetoterapeut.
Abstract
This paper is a presentation of a study carried out on a group of 10 children with different clinical diagnoses (all classified as psycho-neuro-motion handicaps), children coming from the 'Betania' Center and from 'Daniel' Neuro-motion Reeducation Center. In order to make a comparison, a group of healthy children were also studied.
The purpose of this research was to prove the importance of the games in improving a stable and balanced walk, as well as to select and to structure a number of games meant to train the walk of children with psycho-neuro-motion disorders.
The result of the study is a selection of specific games for the training and the improvement of a stable and balanced walk.
Bibliografie
- AUXTER, David & PYFER, Jean, Principles and Methods of Adapted Physical Education and Recreation. St. Louis, Tortonto, Los Altos, Times Mirror/Mosby College Publ., 1989
- BADEA, E., Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului. Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993
- CORDUN, Mariana, Kinetologie medicala. Bucuresti, Edit. AXA, 1999
- HORGHIDAN, V., Problematica psihomotricitatii. Bucuresti, Edit. Globus, 2000
- EPURAN, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Exercitii fizice. Sport. Fitness. Editia a 2-a. Bucuresti, Edit. FEST, 2005
- EPURAN, Mihai, Psihologia jocurilor si activitatilor recreative si de timp liber. Bacau, Facultatea de Educatia Fizica si Sport, 2004
- MONTESORI, M., Taina copilariei. Bucuresti, Tiparul Universitar, 1938
- OCHIANA, Gabriela, Metode de utilizare a ludoterapiei in deficientele neuromotorii. In. Stiinta sportului. Bucuresti, nr. 44, 2005
- OCHIANA, Gabriela, Ludoterapia folosita in recuperarea handicapului neuromotor. In. Stiinta sportului. Bucuresti, nr. 35, 2003
- OLERON, Pierre, Educatia copiilor handicapati fizic. Bucuresti, Edit. Didactica si Pedagogica, 1970
- PAUNESCU, Constantin, MUSU, Ionel, Psihopedagogie speciala integrata. Handicapul mintal. Handicapul intelectual. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 1997
- PAUNESCU, Constantin si colab., Terapia educationala integrata. (Coord. Ionel Musu, Aurel Taflan). Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 1999
- VERZA, E., Omul, jocul si distractia. Bucuresti, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, 1978
- VERZA, E., VERZA, F. E., Psihologia varstelor. Bucuresti, Edit. Pro Humanitate, 2000
- www. PTUK, 2004
